,,Răzvan Vasile — Când ești cel mai deștept dintr-o cameră, trebuie să pleci urgent din camera aia ca să poți să vezi departe.
…— Știi care e secretul cu locul tău? Când ești pe locul tău și pe calea ta, tu strălucești, luminezi și abia atunci poți să dai și altora din lumina ta!…
…— A fi fericit înseamnă a spune în linie ceea ce gândești, cu ceea ce spui, cu ceea ce faci. Fiți atenți la atenția voastră! Acolo unde vă este atenția, acolo vă este timpul și energia...
…— Cea mai mare adicție a omului și plăcere este de durere. Adicția asta de durere. Cum adică? Păi dacă nu vrei să te schimbi înseamnă că-ți place! Problemele sunt calea, ele nu sunt în calea ta, ele sunt calea. Problemele sunt sursa ta de putere...
…— Cea mai mare greșeală a unui părinte este să protejeze copilul la infinit...
…— Oare Dumnezeu când a făcut omul, a avut și altă alternativă?’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine v-am regăsit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent, așa încât să privim cu încredere spre viitor sau cum îmi place mie să spun, să vedem departe! Astăzi îl avem alături de noi pe Răzvan Vasile, care este mentor, life coach și fondator al ParentX și NBA Kids, și sincer îmi face o deosebită plăcere să fi alături de mine în acest studio pentru că ceea ce face el se potrivește, zic eu, mănușă cu acest podcast ,,Vezi Departe’’. Răzvan, bine ai venit!
Răzvan Vasile — Bine v-am găsit pe toți, suntem mai mulți aici! Ca să vezi departe ce ai de făcut? Uite, tu cum ai văzut departe să faci acest podcast? Care a fost trigger-ul tău să vezi departe?
Silvian Nanea — Da. Am început de la necesitatea mea de antreprenor, pentru un branding personal când m-am gândit care este motoul meu de viață? Am ajuns la acest nume: vezi departe; și am zis în sinea mea că asta cumva mă reprezintă, a vedea departe. Și acum aș vrea să te întreb pe tine ce înseamnă a vedea departe din perspectiva educației sau chiar din perspectiva de business?
Răzvan Vasile — De antreprenoriat, sau din perspectiva de viață, de mentalitate. Pentru a putea vedea departe, trebuie obligatoriu să-ți crești nivelul de merit. Tu n-ai cum să vezi departe dacă tu stai jos la nivelul asfaltului, lângă bordură, acolo jos. Cu cât urci, cu cât te ridici mai sus, cu atât tu poți să vezi mai departe iar pentru a putea face asta sunt câteva condiții. În primul rând, ăsta e sfat de la multimilionari planetei și miliardarii planetei: dorește-ți! Fii realist! Dorește-ți imposibilul! Atenție la jocul de cuvinte! Fii realist, dorește-ți imposibilul! Imposibilul înseamnă realitate. Visul, că totul pornește de la un vis. Până și gândul pornește de la un vis. Cuvântul vine după gând, da? Apoi, mai ai ceva de făcut: când ești cel mai deștept dintr-o cameră, trebuie să pleci urgent din camera aia ca să poți să vezi departe. Nu ai ce căuta într-o cameră unde tu ești cel mai deștept. Trebuie să pleci. Unde? Undeva unde tu poți să fii iarăși jos, să urci ca să înveți. Pentru că schimbarea, nu? Este singura constantă a universului, a vieții. Doar schimbarea te ține pe tine pe drumul tău. Și mai era ceva, mai era încă un secret. Când visele tale pentru a vedea departe, da? Când visele tale nu te sperie, urgent schimbă-le! Deci astea sunt trei chestiuni, trei puncte forte pentru oamenii care văd departe. Eu am văzut departe de la 17 ani dintr-un noroc, dintr-o iubire și am creat primul software din istoria României. Dar eu am văzut… cum să zic, am văzut departe în sufletul meu. Eram eu îndrăgostit de o de o domnișoară și uite așa a pornit industria softului în România. Vezi, deci departe poți să vezi doar când tu îți urmărești calea și locul tău. Știi care e secretul cu locul tău? Când ești pe locul tău și pe calea ta, tu strălucești, luminezi și abia atunci poți să dai și altora din lumina ta.
Silvian Nanea — Și acum, dacă am putea, să vă amintiți ce însemna sau ce înseamnă… Ce însemna odată, vezi departe la 17 ani? Ce însemna la 30, ce însemna ulterior? Care au fost etapele, să zic așa?
Răzvan Vasile — Etapele țin foarte mult. Foarte bună întrebarea, felicitări! Etapele țin foarte mult de descoperirea de sine. Noi avem o mare problemă, noi, că toți am fost copii. Noi avem o mare putere și odată cu puterea asta mare a noastră vine o problemă. Puterea noastră pe care o avem de la naștere este unicitatea și tu când ești unic, tu niciodată nu te vei mai compara cu altcineva. Nu te vei mai uita în exteriorul tău să te compari, pentru că tu vei te voi compara toată viața doar cu tine și vei vedea foarte departe. Însă, cum în primii șapte ani de viață se cartografiază creierul și vin toți îngrijitorii, cum să-i numesc: bunicii. Mama. Mama e primul programator al minții copilului. Vine mama, vine tata, vin bunicii, vine școala, vine guvernul, vine religia, vine TikTokul, mai nou, da? În momentul ăla, tu ești permanent comparat, tu ești permanent etichetat, criticat, ți se ridică vocea, se ridică tonul, ești bulllied și așa mai departe. Și începi să nu mai crezi că ești unic și începi să nu mai vezi departe și nici măcar aproape nu mai vezi. Apoi, vin acum mai nou la copii rețelele sociale și-ți fură și atenția și apoi nu mai vezi decât ce vor alții să vezi. Ăștia se numesc stăpâni. Și ajungi la un moment dat, că spuneai cum a evoluat la mine, ai ajuns la un moment dat să faci așa, să bați aici și când te uiți, nimeni nu mai răspunde, decât stăpânii tăi, care ei văd departe. Pentru că ție ți s-a furat atenția. Eu mi-am recuperat vederea de la depărtare în momentul în care mi-am dat seama că a fi fericit înseamnă a spune în linie ceea ce gândești cu ceea ce spui, cu ceea ce faci. Și pentru a face această linie, tu trebuie să fii stăpân pe destinul tău. Pentru a fi stăpân pe destinul tău, trebuie să ieși de pe pilot automat. Cum faci aia? Îți redobândești atenția! Adică, tu când te-ai născut, ai primit de la Dumnezeu, de la Univers, de la viață, cum vrei tu să numești, ai primit două cadouri: timp și energie. Timpul, care e limitat, noi nu prea știm că e limitat și nu prea credem, dar e limitat, da?
Silvian Nanea — Doar după o anumită vârstă cumva conștientizăm că-i limitat.
Răzvan Vasile — La final așa, când ai trăit fără să știi și îți pare rău, știi? Mai vrei o clipă în plus și tu ai pierdut ani din viața ta, în fine. Deci, timpul și energia. E și energia, care întotdeauna se reînnoiește dimineața, dacă dormi. Știi unde îți este ție timpul și atenția? Așa mi-am recâștigat eu vederea. La depărtare, acolo. Deci timpul și energia știi unde îți sunt? Unde-ți este atenția. Deci asta e prima lecție pe care eu aș vrea s-o audă toți cei care se uită la noi. Fiți atenți la atenția voastră. Acolo unde vă este atenția, acolo vă este timpul și energia. Fii stăpân pe atenția ta! Este a doua condiție a fericirii. Pentru că dacă nu, ești pe pilot automat. Și știi ce înseamnă pe pilot automat? Înseamnă așa: înseamnă că tu ești conștient de gânduri, de emoții, de comportament, de reacții, de viața ta, doar 5%. Când tu n-ai atenția. În rest, tu ești pe pilot automat. Păi e frumos?
Silvian Nanea — Și te trezești că în fiecare zi repeți ziua anterioară, fiecare an repetă anul anterior și a trecut viața pe lângă tine.
Răzvan Vasile — Exact ce spune Einstein. Exact. În aceeași zi ai aceleași gânduri. Aceleași gânduri îți dau aceleași emoții. Aceleași emoții, aceleași comportamente, care, aceleași comportamente îți dau aceleași rezultate și uite că tu ai același destin. Vrei să schimbi destinul? Vrei să vezi departe? Schimbă-ți gândurile și află cine ești. Uită-te înăuntrul tău, adu-ți înapoi valorile tale, puterile tale. Autenticitatea, de exemplu. După părerea mea, autenticitatea este cel mai mare cadou pe care tu ca om poți să-l dai înapoi vieții pentru tot ce ți-a dat viața ție. De exemplu, recunoștința iarăși, toată lumea mă întreabă: ,,Dar cum, domnule, recunoștința? Ce să fiu eu recunoscător? Pentru ce să fiu?’’, ,,Pentru că, uite: ai doi ochi.’’, ,,Am mai auzit asta la mama, la bunica.’’ Zic: ,,OK, bun. Uite, hai să facem o chestie.’’ I-am zis: ,,Uite, eu îți dau ție 1 milion de euro. Vrei?’’, ,,Pe bune?’’, zic: ,,Pe bune! Îți dau 1 milion de euro.”, ,,Dar ce-mi ceri la schimb?’’, ,,Păi îți cer la schimb ceva, logic: să nu te mai trezești mâine dimineață.’’, ,,Doamne ferește! Ia-ți banii înapoi!’’, ,,Uite, îți dau 10 milioane.”, ,,Tot pentru chestia aia?’’. Zic: ,,Da! Uite, îți dau 10 milioane și nu te mai trezești dimineața. Ai o zi să te bucuri de ei.’’, ,,Nu vreau!’’, ,,OK, deci faptul că tu te trezești a doua zi dimineața e mai valoros, mult mai valoros, decât 10 milioane?” ,,Da!’’, ,,Și când ai fost recunoscător ultima oară?’’ Oamenii nu apreciază. Nu se mai apreciază, s-au depărtat foarte mult de sinele lor interior, știi?
Silvian Nanea — Da, recunoștința, de altfel, ne ajută și cumva să ne creștem vibrația.
Răzvan Vasile — Păi! Asta-i tot!
Silvian Nanea — Și să privim până la urmă și lumea dintr-o perspectivă pozitivă, să zic așa.
Răzvan Vasile — Dintr-o perspectivă a unor emoții de creștere.
Silvian Nanea — Dar partea cea mai dificilă pentru marea majoritate și a celor care ne urmăresc, poate, și la noi la un moment dat, a fost această parte până când ajungem să conștientizăm acest lucru. Eu cred că marea majoritate pur și simplu nu ajung la momentul să conștientizeze că este în puterea lor de a-și schimba viitorul.
Răzvan Vasile — Nu, nu, nu. Pentru că tu primești de la viață, de la Dumnezeu, de la Univers, tot repet aceste trei opțiuni. Tu primești exact ceea ce ai tu nevoie, nu ceea ce vrei. Pentru că vezi, e un secret, ce ai vrea tu sau ce ai nevoie și nu ai, se află în afara cutiuței tale de confort. De aceea se și află acolo ca să te scoată din confort, ca să fii special, ca să te întorci pe drumul tău, să te descoperi pe tine și lumea nu face lucrul ăsta. Lumea preferă să stea în cutia de confort. Unde e foarte multă durere, unde e foarte mult ego, unde este suferință. De aceea eu am spus de multe ori. Vorbeam și noi pe drum, astăzi, nu? Cea mai mare adicție a omului și plăcere este de durere. Adicția asta de durere. Cum adică? Păi, dacă nu vrei să te schimbi, înseamnă că-ți place. De ce nu te schimbi? Și atunci ajung că… ai spus că cea mai mare problemă este conștientizarea. Da, pentru că vezi? Tu ceri răbdare, universul îți dă evenimente care să te pună la încercare privind răbdarea. Tu ceri bani, universul îți dă oportunități pe care, uite că tu încă nu le vezi. De ce nu? Că tu n-ai căzut încă suficient de mult, nu te-ai spart în suficiente bucăți. Nu te-a durut suficient de tare. Știi cum e? Rana este locul unui om, durerea, trauma, problema este locul prin care intră lumina. Deci tu trebuie să te rupi în multe bucăți pentru că, vezi? Oamenii niciodată nu se schimbă când le e bine. Uită-te la copiii de oameni bogați, da? Sunt copii de oameni bogați care sunt crescuți spartani. Bravo, foarte bine! Felicitări! Dar majoritatea, ei nu mai înțeleg ce înseamnă frumosul, pentru că au prea mult frumos în viața lor. Nu? Vremurile bune creează oameni slabi, oamenii slabi creează vremuri rele. Care, vremurile rele creează oameni puternici și uite, intri în cercul ăsta. De aceea, numai problema pe tine te face să te descoperi și când cineva nu se schimbă, înseamnă că încă nu l-a durut prea mult. Dar câteodată este prea târziu. Multă lume se ferește de probleme, multă lume spune: Am atâtea probleme în calea mea! Nu-ți imaginezi, domnule Răzvan, câte probleme am în calea mea! Și eu le zic: greșit. Problemele sunt calea! Ele nu sunt în calea ta, ele sunt calea. Problemele sunt sursa ta de putere. Tu niciodată ca om n-o să înveți nimic din succes, n-o să înveți. Decât în pain. Tu ai cei mai buni profesori și te vei descoperi pe tine, în sfârșit, cum ai spus, în momentul în care tu întâmpini crize, probleme, o problemă de sănătate, un scandal, pentru că din păcate, tu-l atragi. Că nu ești în stare singur să revii pe drumul tău.
Silvian Nanea — Și totuși, aș vrea cumva să intrăm mai profund în această parte. Oare chiar nu putem evolua fără suferință și fără provocări, sau probleme? Nu există altă variantă cumva?
Răzvan Vasile — Păi întreba și domnul profesor Dulcan, se întreba domnul profesor Dulcan, chiar am stat la o discuție așa destul de lungă cu dânsul, aproape o zi. Se întreba: Oare Dumnezeu când a făcut omul, a avut și altă alternativă? Eu nici măcar n-am înțeles adâncimea întrebării lui. Eu am crezut că el se referă dacă făcea altceva, nu omul. ,,Nu!’’ a zis. ,,Nu, nu, nu! Dacă, atunci când l-a creat pe om, a avut și altă alternativă de dezvoltarea a omului în afară de suferință.’’ și am zis: ,,Nu! Pentru că vezi, toată viața și lumea asta e creată dual în orice. În tine, în acest aparat, în această apă, în acest microfon, în mine, în orice, în planta aceea este există bine și rău. Există plus și minus. Este dualitatea. N-ai de unde să știi.
Silvian Nanea — Yng și Yang.
Răzvan Vasile — Corect! Și cum este Yng-Yang, bravo, felicitări. Yng-Yang e așa: jumătate negru, jumătate alb și în mijlocul negrului ai alb și mijlocul albul ai negru. Asta nu înțelege lumea. Asta iar este o condiție, pe care, dacă oamenii ar descoperi-o cu această condiționare, iarăși le-ar fi mai ușor să se redescopere. Ce? Faptul că ei, lor când nu le convine ceva, văd doar negativul. Nu înțeleg când lucrul ăla care lor nu le convine există și pozitiv. În orice există și bine și rău. Uite, de exemplu eu mă îndrăgostesc de cineva. Văd doar pozitivul. Iar e un fantasy, nu există doar pozitiv în fata respectivă. Există și niște părți negative pe care eu, dacă nu le văd, nu-mi echilibrez mintea. Știu că tu când ai mintea dezechilibrată, n-ai un echilibru mental, atunci ai o viață dezechilibrată.
Silvian Nanea — De aia se spune cumva că dragostea e oarbă, nu?
Răzvan Vasile — Da! Vezi numai o parte! Bravo! Bravo! Felicitări! Vai, ce deștept e! Da, așa este. Nu m-am gândit.
Silvian Nanea — Sau atunci, înțeleg, din ceea ce ai spus, că soluția este ca în orice provocare, mie îmi place să zic provocare, nu probleme. Așa, în orice provocare, trebuie să găsim și partea pozitivă de acolo până ce echilibrăm cumva balanța.
Răzvan Vasile — Mintea noastră. Mindsetul trebuie să ți-l echilibrezi. Aia nu înseamnă că dacă mie îmi place de o fată, zic: Vai! Dar uite ce mi face în fiecare zi! Să stau doar cu ea. Aia nu înseamnă că mă despart de ea dar să nu stau în acel fantasy în care văd doar o singură parte. Viața, oamenii, sunt ca o monedă. Au două fețe. Este bine să le vedem pe ambele. Pentru că ele sunt în aceeași măsură.
Silvian Nanea — Bun, acum dacă vorbeam sau amintim de exemplul ăsta cu îndrăgostitul de o fată, probabil o anumită perioadă de timp trebuie să stăm cumva și în atmosfera aia ca să fie plăcerea mai deosebită, dar nu dar nu foarte mult timp.
Răzvan Vasile — Ști ce înseamnă iubirea? Iubirea înseamnă când iubești părțile negative. Negative din punctul tău de vedere. Înțelegi? Aia e adevărata iubire. Dacă mie îmi place de tine doar când ești simpatic, doar când îmi aduci cadouri, doar când îmi zâmbești și când ești supărat și tu odată sau țipi la mine, nu mai îmi place de tine! Păi cine e în fantezie, tu sau eu? Eu. Da? Pentru că asta nu-i viață. Iarăși asta legat de copii, că spuneai de educație. Mare greșeală. Cea mai mare greșeală a unui părinte este să protejeze copilul la infinit. Adică ăsta-i copilul și părintele fuga-fuga merge în fața lui și dă totul la o parte și copilul merge așa lin și când iese în adevărata viață, a căzut la prima adiere de vânt. Și te mai miri de unde adicții și alte probleme și așa mai departe. Lipsă de validare, de atenție, sau dorințe de genul ăsta. Foarte important să ai provocările de care vorbeai tu și când ai o problemă/provocare să te focusezi, nu pe mărimea problemei ca o victimă, vai de mine ce mi s-a întâmplat! Ia uite, ce chestie! Nu. Să te focusezi pe mărimea ta, cu cât crești tu mai mult, cu atât e mai mică problema.
Silvian Nanea — Da, ai amintit de despre educația copiilor, eu acum în calitate și de părinte a trei copii, ridic cumva la fileu această provocare. Unde putem găsi echilibru în a-i proteja și a-i lăsa să se descurce?
Răzvan Vasile — Vrei să fiu eu moderatorul? Hai să fiu moderator! Bună seara, care sunt nevoile unui copil?
Silvian Nanea — În primul rând, cred că e iubire. Odată să fie de iubire.
Răzvan Vasile — Prima nevoie a copilului de iubire, bun și apoi?
Silvian Nanea — Să știe că este siguranță.
Răzvan Vasile — Siguranța. Bravo, foarte frumos. Altă nevoie? Ce mai are nevoie? Are nevoie de atenție, are nevoie de validare, are nevoie de plenitudine, are nevoie de conectare. Părinții nu se mai conectează cu copiii. Ai observat? Tu ai văzut, știi că e expresia asta: ,,I see you’’ din Avatar? Care vine din tribul Zulu, din Africa de Sud. Când eu îți spun ție ,,I see you’’, eu chiar te văd. Chiar te văd, te înțeleg, te ascult, am empatie, sunt acolo cu tine. Acolo cu tine, dar asta nu se mai întâmplă în ziua de azi. Și ce se întâmplă când eu nu te văd pe tine și tu nu mă vezi pe mine? Ne uităm așa unul prin altul? Eu nu exist. Eu când te văd pe tine, de abia atunci tu începi să exiști și invers. Deci gândește-te că mulți copii, majoritatea, nu există pentru părinții lor cu toate că părinții lor zic eu mi-aș da viața pentru copilul meu. OK, ia vino încoace, stai jos ț- ai dat viața pentru copil? Da? O! Ce emoționant! Poți să te lași de fumat? Să nu mai fumezi? Poți să nu mai bei când vii acasă, deloc? Poți să nu mai țipi la soția ta și la copii, dacă ți-ai da viața? Uite, eu nu vreau să-ți dai viața, dar renunță la una din astea trei. Poți să nu mai atingi telefoanele alea, să pui mâna pe o carte, să fii model pentru copilul tău? N-ți mai da viața! Fă doar câteva chestii mici, minore. Pentru tine, minore pentru copil, majore pentru că-i schimbi toată viața. Da, deci copilul asta are nevoie, de conexiune, de conectare, de iubire. Uite, tu când le-ai spus copiilor tăi ,,Te iubesc’’ ultima oară?
Silvian Nanea — Le zic zilnic!
Răzvan Vasile — Le zici zilnic dar cu adevărat, așa!
Silvian Nanea — Da, le spun zilnic cu adevărat, cu adevărat și chiar la partea de conectare țin minte că acum câțiva ani mi-a picat în mână sau am luat e o carte chiar despre educația părinților și am observat acolo chiar partea asta de conectare la care sincer am meditat și un pic și am realizat că nu tot timpul am fost chiar așa de conștient.
Răzvan Vasile — Păi, noi nu suntem părinți de nota 10 să știi.
Silvian Nanea — Adică, OK, stăm cinci minute cu copilul nostru sau o oră, ora aia sau cinci minute.
Răzvan Vasile — Măcar fă-le de calitate!
Silvian Nanea — Fii acolo, joacă-te cu el, povestește, fă orice doar să fii conectat cu el pur și simplu.
Răzvan Vasile — E foarte, foarte important. Copiii nu vin cu nevoi astea ciudate, nu. Vin cu nevoi ciudate de tablete, de telefoane când ei deja și-au creat goluri și percepții negative despre viața lor, atunci vin cu aceste nevoi și își caută validarea în alte grupuri din exteriorul lor. Din prieteni, alți copii de la școală care nu sunt cea mai bună influență. Dar ei, inițial, n-au nevoie decât de prezența ta. Asta e tot ce-și doresc și uite că nu le-o mai dăm pentru că noi spunem: ,,Când, domnule? Că n-am timp.’’ ori cariera, ori nu știu ce. Du-te, domnule, de aici! Că asta este o poveste! 98% din ceea ce facem noi în fiecare zi nu este esențial. Și recomand tuturor cartea ,,Esențialul’’, e o carte mică, să nu se sperie lumea. Adică e mică, poate fi citită repede. Eu am și recomandat de Halloween să ne mascăm toți în cărți, că sperie lumea cărțile. Sau în oameni, că sunt foarte puțini în ziua de azi cu caracter. Deci, esențialismul! Nu mai spuneți că n-aveți timp. Avem timp. Noi facem atât de multe lucruri care nu sunt esențiale pentru noi. Și ParentX, că vorbeai de evenimentele ParentX, înseamnă părinte de 10. Eu vreau ca al meu copil să fie de 10, dar oare eu sunt de 10? Îți spun eu, eu nu sunt părinte de 10, încă. Dar mă chinui acolo să trec de la un 7, la 8 dar prin schimbare, prin citire. Știi câți oameni citesc? Că tocmai vorbeam de cărți. Câți citesc? 6%.
Silvian Nanea — Foarte puțin…
Răzvan Vasile — Ce se întâmplă cu ceilalți 94%? Copiii își pun așa mâna peste cap, își dau câte o palmă. Zic: Nu vă dați voi! Nu vă dați palme, copiilor! Pentru că voi nu trebuie să vă dați palme. Voi, dacă puneți mâna pe o carte, deja sunteți în fața a 94% dintre copii. Deci n-aveți cum să vă dați palme, schimbați adversitatea în folosul vostru. E atât de simplu. Nu vă mai considerați victime. Nu există. Cuvântul victimă, abuzator și ce mai ai, victimă, abuzator și salvator, acest triunghi al dramei și în acest triunghi stau 75% dintre oameni. Ăsta nu există. E o ficțiune. E creat de mintea noastră.
Silvian Nanea — Dar am vorbit adineauri despre conștientizare. Cum facem să ajungem la conștientizare sau cei care ne urmăresc, sau cât mai mult procentual, să zicem, cât mai mulți oameni să ajungă la această conștientizare și chiar acuma mi-a venit așa în minte că aceste evenimente, ParentX, pe care le organizați, sunt o modalitate de a ajunge la cât mai mulți oameni și care să conștientizeze că, dacă pur și simplu a venit acolo în sală, sau sunt disponibile am văzut și pe YouTube aceste evenimente, au la dispoziție o oră, două, trei să le vizioneze. Nu există să nu fie ceva, un moment, două, trei din care să extragă niște informații prețioase de acolo.
Răzvan Vasile — Așa este, așa este.
Silvian Nanea — Este o modalitate de a ajunge la cât mai mulți oameni, de a conștientiza. Și chiar ideea acestui podcast de a vedea departe și am zis și mă repet, în fiecare episod, la început, că este vorba despre idei, povești și strategii pe care le putem folosi cumva astăzi așa încât să ne uităm spre viitor cu încredere.
Răzvan Vasile — Și viitorul, apropo, iarăși câți oameni știu ce reprezintă viitorul? Eu am vorbit cu foarte mulți părinți, i-am întrebat efectiv așa. Uite, cum ai venit tu acum cu aceste ultime fraze foarte inteligente și așa vorbeam cu părinții și am zis: Haideți să ne uităm un pic la viitor. Ce înseamnă viitorul? ,,Păi ce înseamnă viitorul?’’, Păi zic, hai să vedem! Eu știu din Australia că cei mai mari, pe statistici, privind viitorul sunt McKenzie. Cine or fi ăia? Hai că ne uităm! Am scris McKenzie, am descoperit, am intrat, bum! Statistică din prima: ,,85% din joburile anului 2030 nu există azi. Nu mai insistați să vă pregătiți copiii pe bază de memorare. Pregătiți-vă copiii pe bază de abilități.’’ Zic, ia uite domule, ce interesant! O întrebare dacă-ți pui: De ce? Ce? Cine? Când? Cum? Nu? Începi și descoperi chestiuni!
Silvian Nanea — Așa! Și acum urmează întrebarea: cum facem să-i pregătim pe bază de abilități?
Răzvan Vasile — Păi în primul rând, trebuie să știm ce înseamnă abilitățile. Facem încă un pas în spate. Am făcut trei, patru, până acum, ca să mergem la esență. Știi? Că întotdeauna ca să tratezi ceva nu poți să tratezi un efect. Trebuie să te duci la cauza cauzelor, să tratezi acolo, da? Să-ți faci o transformare. Nu o tratare. Transformare. Ce se întâmplă în mintea unui om? Cum se creează mintea unui om? Ce înseamnă? Uite, de exemplu, ai întrebat ce înseamnă abilități. Cu ce abilități să naște un om? Știi, uite un om se naște cu două abilități esențiale: cea de a suge la mama lui și curiozitatea. Mi-a spus un profesor care a înființat și asociația ,,Neuro Scientist’’ din România, domnul Zăgrean, domnul profesor Zăgrean. Fabulos! Deci astea-s două abilități. Tu observi că în ziua de azi nici măcar abilitățile fundamentale cu care te naști nu mai sunt? Copiii nu mai sunt curioși pentru că li s-a furat atenția. Ei nu mai au atenție. Nu. Vine TikTok-ul și ți-a furat atenția. Vine un joc cu frame-uri și ți-a furat atenția și împreună cu atenția îți mai fură ceva: empatia. Și ia uite, că nu mai știi să te conectezi cu ceilalți oameni, care iarăși dacă te duci la cauza cauzelor, cea mai mare dorință a unui om, s-a făcut un studiu de peste 120 de ani, cel mai lung studiu din istoria omenirii, arată ce-și dorește cel mai mult un om: conexiuni cu alți oameni. Și nu vorbește despre familie aici. Și dacă ție ți-a furat empatia, ce conexiune să-mi fac eu cu tine, când eu gândesc fără empatie? Nu mai există. Fără inteligență emoțională nu există, da? Apoi ce crezi că le mai fură? Le fură motivația. Păi tu când n-ai motivație, tu nu mai ai destin, nu mai ai destinații, nu mai ai sens și atunci când tu n-ai sens, destin, tu nu mai ai viitor. Ce viitor să ai când tu n-ai sens, n-ai destin, n-ai destinație, n-ai obiective? Deci se întâmplă multe, multe lucruri. Deci dacă noi nu venim și să punem la loc copiilor, acestea, să-i reechipăm cu abilități… Și spune McKenzie: gândire rapidă, observație rapidă, gândire laterală, de exemplu. Da? Deci astea sunt cognitive, sunt vreo 54 cu totul dar am dat două exemple. Sunt apoi de autonomie, de self leadership. Să știu unde greșesc, să-mi fac propria mea autocritică. Să-mi fac propria mea evaluare, nu autocritică. Să înțeleg că am nevoie să cer ajutorul. Să înțeleg că dacă eu cer un feedback, trebuie să știu și cum să-l primesc. Eu te întreb cum a fost emisiunea și tu spui: ,,Băi, slabă.’’ Cum adică, tu ști cine sunt eu? Gata! Deci dacă eu nu știu să primesc feedback, dacă nu știu să cer ajutor, iarăși s-a încheiat evoluția mea și viitorul meu de a vedea departe nu mai există. Uite, apropo! Sfat pentru cei care ne urmăresc: Orice om va crește până la nivelul în care este capabil să primească adevărul despre el. Da? Unii oameni întreabă, alții nu întreabă. Și aud: uite ce a zis cineva de mine! Și tu o iei personal, care este un fel de sacrilegiu pentru mintea ta, să iei lucru personal și refuzi adevărul ăla. Și tu nu mai crești niciodată. Niciodată. La fel și copiii. Copiii cresc până la nivelul în care au ordine în jurul lor și în mintea lor. Deci sunt atât de multe lucruri frumoase în aceste abilități pe care poți să le înveți, ultimele tipuri de abilități sunt cele financiare și digitale. Uite, copiii moderni dacă au acces la informații digitale reale, ei își pot converti… Îți dau un exemplu: băiatul meu, el de la vreo 14-15 ani a învățat să lucreze cu inteligența artificială. A învățat să-și vândă anumite servicii, la vârsta aceea, pe anumite site-uri și a început să facă design. Design, să facă content și încet, încet, încet pe la 16 ani, a început să producă foarte mulți bani, pentru el mă refer. Și e atât de independent și are atât de multă atitudine și atât de multă încredere în el, are acum. De ce? Și-a dezvoltat abilitățile digitale și financiare, dar a pornit cu cele de autonomie, de încredere în el. Vestea proastă? Stai așa! Că vezi, eu îl compar pe el cu ceilalți 88%. Auzi tu procent, 88% dintre copii cred că nu sunt suficient de buni. E vina lor?
Silvian Nanea — În primul rând, este vina familiei sau a părinților.
Răzvan Vasile — Atât. Atât. Păi e vina acestei flori că a crescut atât? Sau a ta că n-ai pus o la lumină? Că n-ai fertilizat-o, că n-ai îngrijit-o, că n-ai udat-o?
Silvian Nanea — Da, dar ai spus adineauri că peste 10 ani de zile, de exemplu, nu vor mai fi tot mai multe joburi. Nu vor mai exista.
Răzvan Vasile — 85% de atunci, nu vor mai fi azi.
Silvian Nanea — OK. Bun, eu de exemplu acum mă gândeam la mine personal, că tatăl meu a fost fierar betonist toată viața. OK, eu acum vând piese auto online. Acum 20 de ani de zile, pentru tatăl meu, nici pentru mine, inițial nu exista varianta de a vinde un produs online.
Răzvan Vasile — Corect. Dar tu ai avut o observație rapidă. Ai văzut.
Silvian Nanea — Categoric, tatăl meu n-avea cum să mă învețe pe mine meseria pe care o practic acuma.
Răzvan Vasile — Nu te învață meseria, abilitatea.
Silvian Nanea — Da, abilitatea. Și acum iarăși mă gândesc, din punctul meu de vedere ca părinte, care totuși presupun cumva că am universul sau orizontul cumva mai larg așa. Ce ar trebui sau cum să fac pentru copiii mei așa încât să îi îndrum spre ceva… care nici eu nu-mi dau seama ce va fi peste 20 de ani.
Răzvan Vasile — Vrei să ne uităm pe telefon puțin? Pentru că am aici studiu și eu zic că asta e fantastic și n-am făcut-o niciodată la niciun podcast ce vreau să fac acum. Deci aici am povestea de care ți-am spus ție, o am aici scrisă și e de demult asta, acum de acum vreo trei ani și fii atent aici. Hai să luăm ,,gândire’’ că vreau să caut să vezi. Vreau să-ți spun toate abilitățile pe care un părinte le poate crea și își poate echipa copiii. Pentru că tatăl tău pe tine te-a echipat cu gândire rapidă, cu observație critică, te-a echipat cu încredere în tine, cu motivație și atunci ție ți-a fost foarte ușor să faci chestia asta. Uite, eu vreau să vedem unde este gândire critică. Hai să vedem ,,critică’’… că vreau să căutăm exact, exact ce am luat eu atunci. Și uite, aici, noi putem citi pentru prima oară ce abilități trebuie să creeze un părinte. Pentru prima oară, apropo. Deci poți să te lauzi cu chestia asta! Deci, la nivel cognitiv ce abilități sunt cele mai importante: abilitatea de a avea raționament logic. Trebuie să ai: logică. Da? Logică, în special la bărbați e foarte dezvoltată. Apoi, ,,Abilitate de rezolvare a problemelor.’’ De înțelegerea prejudecăților. Tu trebuie să-i înțelegi pe ceilalți. Vezi că ține și de empatie chestia asta. De ,,Căutarea informațiilor relevante.’’ Fii atent! Asta e o abilitate! Să știi să nu te pierzi în detalii.
Silvian Nanea — Să cauți inteligența informațională.
Răzvan Vasile — Despre care chiar aș vrea să vorbim! Bravo! Uite: ,,Vorbitul în public, punerea întrebărilor potrivite.’’ E abilitate. Uite, asta… uitasem complet de ea. Mi se pare fantastic!
Silvian Nanea — Cum să pui întrebări deschise și închise.
Răzvan Vasile — Dar și cheie, esențiale. Nu întrebi: unde ai fost azi? Întrebi exact ce te interesează pe tine. ,,Ascultare activă.’’ Păi, ascultarea activă… ascultarea activă este cheia conversațiilor. Nu contează cât vorbești, ci cât asculți. Arta conversației constă în arta ascultării. Că tu, atunci când asculți, înveți ceva nou. Când vorbești, nu înveți nimic nou.
Silvian Nanea — Și în toate relațiile, nu numai relațiile de familie.
Răzvan Vasile — Exact! Uite: ,,Elaborarea planurilor sau a unor obiective.’’ Managementul timpului. Tocmai ce vorbeam. Tu știi câți oameni nu-l au? Doamne ferește! ,,Prioritizarea’’ Abilitate pe care o pierdem din ce în ce mai mult. Adulții o pierd din ce în ce mai mult. ,,Gândirea agilă: Imaginație, adaptarea perspectivelor.’’ Știi cum e? Adevărul este o iluzie, se schimbă în funcție de percepție, întotdeauna. Câte adevăruri n-au existat în timpul istoriei care erau adevăruri extraordinare! Dar era o iluzie. Cum s-a schimbat perspectiva, s-a schimbat și adevărul. Da? Există un singur adevăr și se știe care e. Uite, ,,Adaptabilitatea’’ da… Reziliența. Super-super abilitate! Uite alta: ,,Înțelegerea propriilor emoții’’ Tu-ți dai seama dacă tu îți înveți copilul să-și înțeleagă propriile emoții, ce evoluție va avea el în viitor? Orice job apare, el știe exact ce are de făcut. Uite, ,,Integritate, automotivare, autocontrol, încrederea în sine.’’ De care tu ai spus prima oară. Apoi la antreprenoriat, înseamnă curajul. Uite, curajul este o abilitate. Asumarea riscului, o abilitate. Schimbarea, inovarea, pasiunea, optimismul. Tu când ți-ai învățat copilul aceste lucruri? Tu poți să fii… nu dulgher, nu fierar betonist, poți să fii și țăran de la țară care doar îți sapă ogorul cu plugul și tu tot poți să-ți înveți copiii așa ceva. N-ai nevoie de nicio facultate ca să înveți copilul despre pasiune, optimism, energie. Mi se pare extraordinar de frumos! Și uite, iarăși: viziune, sociabilitate, smerenie. Păi și sunt o mulțime aici! Smerenie. Tu știi când poți să te uiți la un om în jos? La un om te uiți în jos doar atunci când întinzi mâna să-l ridici sau să-l ajuți. Dar tu ai văzut că oamenii bogați de obicei se uită așa cu un dispreț la cei mici, uitând cine au fost ei? Și vine universul, vine karma și apoi te mai dărâmă și te scutură. Știi? Păi, te miri: ,,Uite ce a pățit copilul meu! Uite ce am pățit eu!’’
Silvian Nanea — Cred că, un pic, oamenii așa-ziși bogați, că cei care sunt realmente acolo, cred că deja au trecut de un nivel și atunci… îi vedem pe unii că sunt mult mai smeriți.
Răzvan Vasile — Absolut. Cât de interesant, cât de fabulos este să fii un om cu adevărat bogat și în buzunar, cu adevărat bogat și în mentalitate, și în emoții pozitive, și în gânduri pozitive, și să fii și modest? Eu nu cred că există o combinație mai puternică decât asta! Este fabulos! Să te descopăr eu cât de puternic ești tu și cât de bogat ești! Cum îți dai seama de un om că e mic? Când îl auzi cât de mult îți spune că el e mare! Da?
Silvian Nanea — Cât încearcă cumva, să iasă la suprafață sau să fie văzut și probabil vine tot din niște răni, goluri.
Răzvan Vasile — Da, da. Nevoie de acoperire și de validare. Da și când îți dai seama că ești un om împlinit? Când nu mai e nevoie să mai demonstrezi nimănui nimic. N-am nevoie să spun cât costă ceasul, ce am făcut ieri, ce mașină am. Efemer, știi?
Silvian Nanea — Revenim cumva iarăși la educație. Educația asta formală, care este în învățământul de stat și educația complementară, care include aici inteligența emoțională, inteligența informațională, mă întreb cumva, oare cât de mult trebuie să insistăm asupra copiilor noștri să fie de nota 10 în sistemul formal de învățământ și cât de mult să ne focusăm pe cea complementară?
Răzvan Vasile — Foarte puțin. Nu există nenorocire mai mare pentru un copil, decât neîmplinirile părinților lui. Pentru că părinții vin și pun ghiozdane grele pe spatele și pe aripile copiilor și numesc aia ,,educație’’. Educația se întâmplă în primii șapte ani de viață, când se cartografiază creierul. Educația înseamnă modelul pe care ți-l dă și referința pe care ți-o dă părintele. Mama și tata. Aia e prima educație și cea mai puternică. Aia e fundația. Ce înseamnă fundație? Tot ce se află în afara ta în primii șapte ani de viață, se va afla înăuntrul tău la vremea de adult. Da? Ceartă-ți nevasta, urlă la nevastă, fii nervos, compară-ți copilul, distruge stima de sine și el va fi un adult fragil. Da? Care va încerca să-și acopere găuri interioare enorme. Apoi vine educația standard, tradițională, de care vorbeai. Care vine ca o oportunitate. Dar vezi, noi o înțelegem greșit și dăm vina pe ea. Pentru că noi obligăm copilul, ca părinți, să ia 10, să aibă și el 10 ca toți ceilalți sau să ne lăudăm cu zecele lui, uitând să-i urmărim vocația. Vocația și pasiunea copilului e ceea ce tu trebuie să urmărești. Nota este doar părerea unui profesor despre el în ziua aia, despre modul în care tu memorezi o materie. Aia nu e nicio valoare. Pierzi 14 ani din viață să studiezi, să înveți, să memorezi materii de care tu nu mai ai nevoie niciodată după aceea. Aia nu e. Dar la școală vin oportunități și poți să îți urmezi cariera mapând-o pe oportunitățile pe care le vezi din școală. Și apoi vine cealaltă, a treia. Al treilea tip de educație, cea complementară de care spuneai. Pe care eu o numesc autoeducație, sau cum să-i spun? Da, autoeducație să-i spun. Adică tu vrei să te dezvolți dar tot urmărindu-ți pasiunea și vocația ta. Cum era Hagi să cânte la vioară? E penibil, nu? Sau cum era Mozart să joace fotbal? Că îl obliga tatăl lui, că el nu a ajuns fotbalist. Astea sunt niște tâmpenii! Părinții se sperie foarte mult de diferențiere. Ei văd că a lor copil e diferit față de ei și se sperie! Cred că e ruptură! Nu e, domnule! E normal să fim diferiți! Noi n-avem o celulă identică în corp, calmați-vă! Deci, totul e OK. E în regulă. Ce uită părinții în primul rând, că al vostru copil, al tău copil, al meu copil, copiii voștri, da? Sau unde să mă uit, aici! Nu seamănă nici cu mama, nici cu tata. El seamănă cu relația dintre mama și tata. Indiferent dacă ei sunt împreună, dacă un părinte a plecat departe, ori a plecat sus, undeva. Copilul seamănă cu relația dintre mama și tata, pentru că spațiul de joacă și de siguranță al unui copil este relația și modul în care se înțeleg părinții. Sau cum, o mamă, care poate nu îl mai are pe soțul ei lângă ea, știe să creeze, să-l mapeze pe soț. Se spune că al nostru copil sau ai noștri copii sunt simptomul relației de cuplu. Păi, dacă copilul e simptom, tu tot la copil vii și corectezi? Du-te domnule iar la cauză! Că el e simptom, da? E simplu.
Silvian Nanea — Și atunci prin programele astea, care sunt adresate în special tinerilor, cumva am înțeles că veniți și cu niște programe dedicate părinților?
Răzvan Vasile — Absolut! Păi, dar trebuie să te duci la cauză. Asupra copiilor venim sau vin, sau nu știu, încercăm să facem ce? Încercăm să schimbăm un pic fundamentul mental, acela de lipsă de încredere, de lipsă de autenticitate. Vezi, iarăși am… n-am râs de Halloween, că nu râdem de nimeni dar am mai pus o postare legată de măști: nu vă mai mascați, că oricum aveți foarte multe măști. Noi, trăim… oamenii, copiii noștri, toți oamenii, adulții, toți părinții, noi trăim într-o lume a oglinzilor și a măștilor. Ce înseamnă mască? Noi, în primii șase, șapte ani de viață, suferim una sau mai multe din cele cinci răni emoționale pe care le fac în copilăria timpurie: umilință, abandon, trădare, nedreptate, etc. Da? Fiecare rană pe care o creăm, ne-o creăm prin percepție în copilărie: ,,Nu cred că m-a iubit tata!’’ ,,Nu cred că mă iubești tu pe mine! Eu cred că îl iubești mai mult pe el!’’ da? Aceste răni se creează prin percepții greșite ale copilului și n-ai ce să faci. Ai, dacă ești foarte educat. Și fiecare rană vine cu câte o mască. Exemplu suprem: rana de abandon vine cu masca dependentului și atunci ne mai mirăm de rata dependenței în ziua de azi? De orice! Noi trăim într-o lume a drogurilor. A fi validat non-stop, dorința de a fi validat e un drog. Dorința de atenție e un drog. Mâncarea e un drog, țigara e un drog. Totul e un drog! Lauda e un drog, invidia e un drog! Noi trăim într-o dependență totală.
Silvian Nanea — Și cum se pot rezolva aceste lucruri? Prin psihoterapie, sau?
Răzvan Vasile — Când tu trebuie să-ți pui cu adevărat întrebarea: vreau să mă schimb? Trebuie să-ți pui cu adevărat întrebarea. De aia ți-am spus că e dependența asta de durere. Pentru că tu, pentru a avea ceea ce n-ai avut, trebuie să faci ceea ce n-ai făcut. Nu e simplu? Nu este simplu? Și atunci știi unde se află magia și bucuria pe care eu o caut în viața mea, orice ar fi aia pentru mine? Pentru tine e altceva. Deci magia pe care eu o caut în viața mea se află în lucruri pe care eu le amân sau nu le încep. Pe care le tot… sunt așa într-o letargie totală și n-am chef și mi-e lene și cred că nu pot. Acolo se află. Deci, iarăși, în afara zonei de confort. În mintea noastră, dacă vrei metaforic, ca să răspundem și la întrebări concrete și să dau niște cazuri concrete. În mintea noastră se luptă doi lupi, dacă știi comparația. E un lup alb și un lup negru. Lupul negru este un lup plin de întuneric și disper, care e mai mult decât disperare. Da? Iar lupul alb este un lup plin de lumină și speranță. Și întrebarea mea pentru tine, pentru cei care ne ascultă, pentru copii: cine câștigă? Dacă noi avem acești doi lupi în mintea noastră, permanent, cine câștigă din ăștia doi? Ăla pe care-l hrănești mai mult. Dar dacă tu-l hrănești pe ăla cu întuneric cu mai mult întuneric, mai multă disperare, mai multă frică, mai multă rușine, mai multă vinovăție, mai multă apatie, mai multă durere! De ce să nu-l hrănim pe ăla cu curaj? Pe cel alb. Cu lumină, cu pace, cu bucurie, cu neutralitate? Ai atât de mult cu echilibru! Cu autenticitate, cu recunoștință! Câte opțiuni ai! Și culmea, hrana pentru lupul alb este gratuită, nu te costă nimic să fii autentic. Dă-ți masca aia jos și-ți mai spuneam că trăim și într-o lume a oglinzilor. Eu, dacă ție îți spun acum: ești extraordinar! Ești extraordinar și mă bucur că sunt aici! Eu vorbesc de mine. Absolut doar de mine vorbesc acum, doar de mine vorbesc. Dacă eu ție-ți spun: Doamne, ce m-am plictisit! Mă enervez foarte tare! Tot de mine vorbesc și atunci de ce să nu fiu eu conștient de lucrul ăsta? De ce să nu înțeleg că, de fapt, orice aud de la alții, eu n-am voie să iau personal pentru că nu e despre mine. Iar eu, dacă vreau să te schimb pe tine, e simplu. Trebuie să mă schimb eu. Tu trebuie să fii schimbarea pe care o vrei în alții! Nu mai aștepta salvatorul, că nu există. Victima nu există, salvatorul nu există, abuzatorul nu există. Tu ești toate sau niciunul. Mintea noastră e, de fapt, pericolul cel mai mare. Știi, mintea este câmpul nostru de luptă și de bătălie. Ce face mintea? Împarte totul la doi: urât-frumos, deștept-prost, gras-slab, 1-0. Da? Eh, pentru că numai așa poate să se gândească mintea. Dar mintea nu e a ta, ți-a fost creată de către îngrijitori în primii șapte ani de viață. Și atunci ce ai tu nevoie să folosești pentru a contracara mintea? Iubirea. Iubirea vine și lipește tot ce mintea împarte la doi. Deci iubirea e lipiciul și dacă tu te iubești pe tine și înveți cum e să te iubești pe tine, apoi poți să iubești pe alții. Și mergând pe sistemul ăsta, tu poți să ai succes foarte mare. Deci, iubirea e secretul, dacă vrei.
Silvian Nanea — Există și niște exerciții cumva practice pentru a înlătura aceste gânduri negative sau partea neagră? Nu știu, mă refer aici cumva, poate la rugăciune, la meditație?
Răzvan Vasile — Meditația e fantastică, rugăciunea e fantastică, absolut! Dar mai există ceva. Să înțelegi că tu ai doar fizicul tău, corpul și sufletul, da? Și că mintea, tu ai venit cu mintea goală te-ai născut și ți-au venit primii programatori și au început să-ți încarce programe. Când tu ești conștient că tiparele cu care tu gândești, că acele convingeri și frici și blocaje în care tu gândești, pe care le folosești zi de zi… ai 90.000 de gânduri pe zi, să fim serioși! 90% negative. Tu îți dai seama, dacă tu conștientizezi că alea nu sunt ale tale, poți să ți le controlezi. Atunci poți să conștientizezi. Dar tu trebuie să ți le conștientizezi și nu conștientizezi până nu cazi, dar rău! Că noi, cădem des. Picăm pe jos, ne lovim, dar tot nu ne… e greu să te schimbi. Pentru că de ce e greu? Nu că nu vrei tu sau că ești încăpățânat. Creierul nostru nu este făcut pentru succes. Creierul este făcut pentru supraviețuire. Pe creierul meu nu-l interesează dacă pe mine mă așteaptă acum un Ferrari și o firmă fabulos de profitabilă. Îl interesează dacă eu nu mor. Și atunci… de ce? Pentru că orice obicei nou pe care eu vreau să-l adopt spre binele meu, real, real mă duc la sală, mănânc sănătos mă apuc să citesc, mă duc și fac cursuri, ce vrea fiecare, da? Creierul le ia ca pierdere de energie, care înseamnă lipsă de supraviețuire. Și te lasă, te lasă, până te trage înapoi: Ia vino încoace un pic, că e periculos ce faci tu. Da? De aceea, tu trebuie să fii stăpân pe mintea ta și pe creierul tău. Ăsta e secretul. Îți iei mintea și creierul și le stăpânești și le folosești ca pe niște unelte, dar nu lași tu creierul să facă ce vrea el.
Silvian Nanea — Da. Cumva, creierul vrea să supraviețuiască dar să consume cât mai puțină energie.
Răzvan Vasile — Asta e. Păi e aceeași chestie, supraviețuire prin consum de energie. Pe când succesul e cel mai mare sub consumator de energie dar este și producător de dopamină, serotonină endorfină și așa mai departe, care pe tine te cresc. De aceea 2% dintre oameni sunt fericiți și împliniți iar 98% se zbat încă neputințe. 98.
Silvian Nanea — Ce înseamnă succesul, având în vedere valorile noastre?
Răzvan Vasile — Păi, succesul, ai dat și răspunsul. Succesul înseamnă ca tu să-ți trăiești ziua, clipa, momentul, anul în valorile tale cele mai înalte. Adică: te duci la serviciul tău, la firma ta, să-ți placă să ajungi acolo, să-ți placă mașina ta, să-ți placă drumul până la firma ta, să-ți găsești colegii cu bucurie, să-ți găsești oamenii cu care tu te înțelegi bine aici, să te împaci bine cu soția ta. Adică, tot ce faci tu, să faci în valorile tale personale înalte. Dar uite că sunt cei 98% dintre oameni, care au un serviciu pe care îl urăsc, au un soț sau o soție pe care o urăsc, au colegi care efectiv îi scot din minți, au niște copii enervanți… Păi, nimic pentru oamenii ăștia nu mai e bine. Da? Și atunci ei sunt coborâți total în valorile lor joase în toate principiile lor personale joase. Și acolo se îmbolnăvesc, pentru că tu scazi mult în energie. Că, tu lupți cu toată lumea. De aceea, tu trebuie să-ți urmărești în viață vocația, ce-ți place ție cel mai mult. Și sunt atât de multe teste de vocație pentru copii și pentru adulți. Tu știi că 50% dintre oamenii care încep facultatea, n-o termină? 70% din oamenii care termină facultatea, își reconvertesc meseria? Pentru că au ales joburi în funcție de mami, tati și alți vecini. Urmărește-ți, domnule, pasiunea ta personală! Află cine ești, ce-ți dorești și de ce. Dacă tu îți răspunzi la aceste trei întrebări, din prima te-ai trezit. Pune-ți obiective! Iubește-te pe tine. Hai să facem un test. Îl știi testul meu cu cutiile? Da. Îl știi. Bun, tu-l știi testul meu cu cutiile?
Staff — Nu.
Răzvan Vasile — Nu știi, fii atent aici. În mâna mea am patru cutii, le vezi? Una, două, trei, patru. Bun. Dacă o iei pe prima, ești cel mai frumos. Dacă o iei pe a doua, ești cel mai deștept. Dacă o iei pe a treia, ești cel mai bogat și dacă o iei pe ultima, pe a patra, ești cel mai sănătos. Alege!
Staff — Pe toate!
Răzvan Vasile — Ia! Da! Mare bravo! Ăsta este un răspuns rar, 0,1% dintre oamenii pe care eu îi întreb, nu pe care eu îi întreb, care sunt întrebați de așa ceva, toată lumea zice: sănătate, bani… cu rușine, știi? Și cu rușine: banii. Ți-e rușine să spui ce-ți dorești? Că avem sindromul ăsta al impostorului. Dar fii atent, tu râzi, dar eu am testat 100 de australieni cu IQ mediu. De la mediu în jos. Atenție! Tu ești cu IQ… hă-hă! Da, dar eu am ales cu australieni cu IQ mediu în jos, nu mai spun cum se numesc. Da? Eu am l-ales pe ăla. Și i-am întrebat întrebarea asta. Toți au vrut pe toate. Păi și cum îți explici că 99% dintre români aleg câte una și niște australieni incompetenți, că așa i-am ales în acel pool de sondaj, da? Au ales toți pe toate. Pentru că e atitudinea față de viață. Pentru că este mentalitatea ta față de viață. Pentru că cel mai mare obstacol în viață știi care e? Ceea ce știi și știi greșit. Deci nu ce nu știi tu te împiedică să ai succes. Ce știi, și știi greșit te împiedică să ai succes. Tu trebuie să-ți transformi modul de a gândi. Tu trebuie să înțelegi că succesul sau lipsa lui, depinde modul în care tu privești viața. Da? Dacă eu privesc camera aia, aoleu e neagră și uite e un pic zgâriat acolo. E clar. Loser. Dacă zic: Uite! Ce frumos și ce aparat, uite ce telefon! Ce model e? Dacă tu vezi lipsa, atragi lipsă. Te-ai întrebat vreodată de ce dorința este pe harta lui Hawkins a conștiinței, e negativă? Dorința nu suportă viața. Dorința… deci sunt anumite emoții care nu sprijină viața. De ce?
Silvian Nanea — Da. Uite, exact la lucrul ăsta m-am gândit, că dorința aici este un lucru negativ să zic, dar de exemplu la Napoleon Hill, în cartea ,,De la idee la bani’’ dorința este primul element al succesului, spune el.
Răzvan Vasile — Păi da, pentru că este vorba despre intenție. Da? Sunt de acord cu el, nu e dorință, e intenție. Pentru că eu am o dorință să am un Ferrari și o blondă în el. Da? Și eu ce-i spun Universului? N-am Ferrari și n-am iubire. Deci eu ce sunt? Eu atrag ceea ce sunt, da? Eu nu atrag ce vreau. Eu atrag ceea ce sunt, eu atrag ce am nevoie să fiu mai bun. Și atunci universului îi spun că am lipsă și eu atrag mai multă lipsă. Dorința cu atașament atrage lipsă. Pentru că eu sunt lipsă.
Silvian Nanea — OK. Să revenim înapoi. Și atunci, dacă noi ne punem în gând să avem acel Ferrari, de exemplu…
Răzvan Vasile — Și mă și văd cum îl conduc și mă văd cum îmi bate vântul în el, cât de mult mă bucur că-l am, nu mai am atașament. Și atunci mi se întâmplă. Orice dorință fără atașament se numește intenție și orice intenție se manifestă.
Silvian Nanea — Asta este o dorință bine exprimată, sau?
Răzvan Vasile — Da! Este bine când tu îți vizualizezi succesul ca și când se întâmplă la timpul prezent.
Silvian Nanea — Așa și fără să fie cumva în spate o…
Răzvan Vasile — O traumă, o durere, o lipsă, o frică. Vreau să mă dau și eu să iau blonda, să-i arăt eu lui Robert că am și eu o blondă, că uite, a râs o viață întreagă de mine. Ai atras mai multă lipsă pentru că tu nu ți-ai învățat lecția. Robert nu este abuzator și pe tine nu te salvează blonda respectivă. Doar tu, știind cine ești cu adevărat și ce-ți dorești și de ce, te poți salva. Când tu te descoperi pe tine, atât de mare potențial avem noi în noi, ca oameni, și atât de mare avem noi ca români, suntem o nație foarte binecuvântată și nu ne mai dăm seama. Ni s-a furat un pic din puterea asta frumoasă a noastră. Da… Adică sunt chestii simple de înțeles. Și uite, dacă vrei să facem așa și putem și recomanda o carte. Citiți ,,Cele patru legăminte’’ a lui Don Miguel Ruiz, cel mai mare filozof în viață. Sunt patru reguli de bază. Dacă vrei să fii fericit sau împlinit, sau cum vrei tu. Să te descoperi pe tine. Sunt așa: Oprește-te din a face presupuneri eronate. Noi judecăm, presupunem, bârfim, credem… eronat. 98% din toate presupunerile noastre sunt false și ele se numesc otravă. Eu, până la un moment dat, am crezut că se numesc otravă, metaforic. Până am făcut niște teste. Am stat, nu am făcut eu. Am stat lângă niște savanți și am văzut că, de fapt, tu când presupui, când bârfești, când judeci, tu efectiv îți otrăvești creierul. Se emit niște substanțe în creierul tău. Efectiv îți otrăvești creierul.
Silvian Nanea — Da, e o otravă…
Răzvan Vasile — Da, e ca și când ai un pahar cu apă cristalină și-ți pui otravă în el și-l bei. Identic. Da? Deci, nu mai face presupuneri eronate. Nu mai face! Întrebi sau bucură-te de viața ta. Lasă-i pe alții în pace și nu îi mai judeca! Scoate-ți modulul ăla de judecător din minte. Noi am fost de mici crescuți judecați și ni s-a instalat și judecătorul. Și ăsta devine paznicul celulei în care noi ne punem pe noi. Ai înțeles? Și ținem și cheia și ăla se transformă și în tiran, judecătorul ăla. Ăla care pune presiune, care nu-ți mai dă pace niciodată. Îți bate inima că n-ai făcut suficient până și când ești bolnav, tu încă n-ai făcut prea mult. Terminați cu prostiile! Astea-s tâmpenii. Bun, deci nu mai face presupuneri eronate, doi, nu mai lua nimic personal. Calmează-ți egoul. Ia-ți, ca și pe creier, ia-ți egoul și folosește-l în favoarea ta. Nu mai lăsa egoul să-ți domine viața. Egoul este unul dintre cei mai mari dușmani ai noștri. Pentru că este atașamentul de lucruri, de obiecte, de acțiuni sau de oameni din trecut: ,,Tu știi cine am fost eu? Tu ști am făcut eu?’’ Nu contează trecutul și viitorul, contează doar prezentul. Pentru că doar din prezent îți faci viitor. Când tu stai în viitor sau în trecut, tu nu ești aici în prezent ca să ți-l faci. Da? Iar egoul este zidul dintre tine și succes. Egoul este zidul dintre tine și Dumnezeu. Și egoul se hrănește zi de zi cu suferința și suferințele tale. De aceea, oprește-te din a lua lucrurile personal. Trei: groaznic de greu, fii impecabil cu ceea ce spui. Cuvântul are o putere formidabilă! Cuvântul care vine din spate, are un gând. Cuvintele și gândurile sunt cele care te pot ridica pe tine și te pot binecuvânta, sau te pot distruge definitiv. Fiți atenți la ce vorbiți. În plus, să nu mai spunem că, atunci când deschizi gura și spui oamenilor cine ești, din păcate, știi? Deci fii foarte atent. Mai bine taci. Știi cum se spune, că rămâneai filozof. Știi? Învață să asculți. Noi nu prea… nu doar nu mai vedem oamenii din jurul nostru, nici măcar nu-i mai ascultăm.
Silvian Nanea — Da. Și mă gândeam acuma la puterea cuvântului. Să dau un exemplu, poate e un pic cam cinic sau urât acum dar o să-l dau. De exemplu, avem o cunoștință, care avea obiceiul de exemplu să tot să înjure așa, singur: ,,Să-mi pice gâtul’’ sau ceva de genul. Da, da. Un blestem de ăsta așa aiurea, ciudat. Și nu știu, universul sau pur și simplu întâmplarea i-a dat ca în urmă cu un an sau doi să meargă pe o balastieră cu un skijet și pe balastieră era o funie metalică sau cum să zic. Acolo s-a prins pur și simplu, a intrat skijetul pe sub acea sârmă metalică și pur și simplu i-a retezat… O nenorocire!
Răzvan Vasile — Da, pur și simplu trebuie să fii foarte atent.
Silvian Nanea — Deci e ceva… nu știu, parcă ceea ce a repetat el ani de zile, până la urmă a devenit realitate. În modul cel mai groaznic.
Răzvan Vasile — Gândurile și cuvintele noastre au forță electromagnetică. E chestie de fizică, pură fizică și de fizică cuantică și matematică și chimie. Totul e științific, adică, nici măcar nu-i holistic. Să zici că inventezi. Cuvintele astea au putere și ele se întorc, au rezonanță, au o frecvență, au o energie. Logic. De aia, trebuie să fim foarte atenți cu ceea ce spunem. Să fim atenți la foarte multe lucruri. Știi cum se spune? Limba este dată omului de multe ori pentru a-și ascunde gândurile. Sunt multe, multe expresii legate de vorbit. Trebuie să fii foarte atent cu ceea ce vorbești. Și ultimul lucru din aceste patru amendamente, sau reguli, legi ale unei vieți frumoase este că atunci când faci ceva, fă maxim. E foarte important ca tu să-ți maximizezi ceea ce faci acum. Adică, să tai procrastinarea asta, lenea. Este o emoție foarte joasă. E vorba de un blocaj în a acționa. Da. Pentru că, acțiunea este…
Silvian Nanea — Amânarea.
Răzvan Vasile — Amânare. Da, exact. Acțiunea este bagheta magică pe care tu trebuie s-o folosești în viață. Să gândești cât mai puțin și să acționezi cât mai mult. Procentul de succes este 10% gândire, 90% acțiune. Și dacă tu înțelegi chestia asta, atunci vei înțelege și faptul că sunt anumite emoții în care tu ai fost crescut de mic, care sunt emoții apropiate de moarte, de neființă, de zero conștiință ca: rușinea, vinovăția, apatie. Asta era cu emoția, apatie. Lipsa acțiunii. Iarăși, sunt foarte mulți oameni care sunt rușinoși, care de mici au fost crescut de părinți: ,,Să-ți fie rușine! Să nu mă faci de rușine! Nerușinatule!’’ și ți se bagă în cap niște lucruri și tu ești foarte rușinos, știi? Și mai și spun: ,,Ăsta micul… lasă-l pe ăsta micul al meu că e rușinos!” Adică ți le consolidează, să fii tu sigur că n-ai succes în viață. Acolo ți le impregnează da, și rămâi cu ele. Astea-s emoții groaznice! Să se uite lumea, să citească sau să inspecteze, să studieze harta conștiinței lui Hawkins. Nu e Stephen Hawking, este David Hawkins, un mare savant american și acolo veți vedea ce emoții nu susțin creșterea și viața voastră. Sunt chestii frumoase de studiat.
Silvian Nanea — Și cum putem să schimbăm aceste limitări sau gândiri limitative?
Răzvan Vasile — Simplu. Știind că nu e mintea ta, știind că tu ai atât de multe gânduri negative, știind că asta este încercarea vieții tale, controlul gândului, atunci tu știi, îți selectezi gândurile și să dai energie doar acelor gânduri care te ridică. Tu ți le selectezi și le dai pe celelalte, le ignori. Nu le dai energie, nu le dai viață. Știi? E ca și când ai niște buruieni. Nu le mai uzi, că au nevoie de apă. Că tu le dai apă, știi? Dacă le ai în camera ta, cum ar veni, în viața ta. Deci tu trebuie să îți selectezi și să dai putere sau energie doar acelor gânduri de creștere. Măcar atât să fii conștient. Dar asta înseamnă să te descoperi pe tine. Care sunt cele mai iubite persoane din viața ta?
Silvian Nanea — Haha! Eu și familia, nu?
Răzvan Vasile — Iar râde! L-am prins și știe de toate!
Silvian Nanea — Eu și familia mea.
Răzvan Vasile — Exact. Iarăși la această întrebare toată lumea răspunde: mama, copilul, nevasta, copiii toți, bunica. Nimeni nu spune: eu. Eu. Tu… tu nici n-ai cum să iubești pe cineva când tu n-ai exersat cu tine. Și iarăși, oamenii, vezi? Datorită acestor probleme sau provocări, oamenii nu mai folosesc cuvintele astea cheie, mantre: ,,te iubesc’’, ,,îmi pare rău’’, ,,mulțumesc’’ și ,,iartă-mă’’. Da, nu înțeleg că, cheia către… Uite, m-ai întrebat iar. Concret, uite, concret cheia către sufletul tău, către a afla cine ești tu cu adevărat și unde te afli acum, este disciplina minții. Ce înseamnă asta? Controlul gândurilor. Am vorbit cum se face dar ce înseamnă disciplina minții, concret? Înseamnă să-ți faci mintea să tacă. Mintea noastră este: taca-taca-taca-taca! Vorbește încontinuu și sare în viitor și în trecut, în anxietate și în depresie.
Silvian Nanea — Și mai mult în trecut, probabil.
Răzvan Vasile — Depinde, la unii. Depinde de oameni. La fel, ideea este că mintea ta e făcută să fie controlată iar tu trebuie să fii prezent aici, iar mintea te deturnează, te duce în trecut și în prezent și tu nu mai…. în trecut și în viitor, invers, și tu nu mai ai prezent. Și tu doar din prezent poți să-ți creezi ceva. Trecutul este doar pentru informare, pentru lecții. Dar tu nici măcar nu ești capabil să-ți iei lecțiile din trecut dacă tu încă ții emoțiile acolo în întâmplările alea. Scoate, dom’le, emoțiile, că sunt percepții! Dă-le încolo! Privește viața sau ce ți se întâmplă zilnic cu recunoștință. Primește-o ca pe o lecție. Eu, niciodată, mie nu mi se poate întâmpla nimic dacă eu sunt pe drumul meu. Mie mi se întâmplă lucruri când mă duc în stânga, dreapta, atunci îmi apar crize, probleme. Cum ai zis tu, provocări, boli și așa mai departe. Atunci care sunt semne și mesageri și profesori care îmi zic: păi nu e bine, încă. Hai, fă un pic stânga și stai acolo. Dar vorbeam de disciplina minții care înseamnă ce? Să-ți faci mintea să tacă. De ce? Pentru că vezi, în muzică se spune așa: Dumnezeu se află între două note. În liniștea aia.
Silvian Nanea — Da, în spațiul dintre note.
Răzvan Vasile — În liniște, când mintea tace. Sau noi nu suntem, poate, muzicieni. Dumnezeu se află între două gânduri, în liniștea unde mintea tace, acolo se află Dumnezeu. Pentru că acolo e iubirea, acolo este recunoștința. Nu când mintea măcăne și tot… sau ce-ți face! Cum se numește? Când turuie încontinuu, știi? De aici și toată problema asta cu fricile și cu anxietățile. Stă foarte mult lumea în trecut și în viitor, în loc să fie prezentă aici. Că așa se spune, nu? Aici și acum. Că doar aici și acum poți să-ți creezi viitorul. E simplu. Am zis de trei ori lucrul ăsta dar am zis pentru că…
Silvian Nanea — Este esențial!
Răzvan Vasile — Da și pentru că la orice curs face orice dezvoltator, orice coach, orice trainer, la orice curs faci, doar 1% dintre oamenii care plătesc, să schimbă. Păi nu e penibil? Vin 100 de oameni, plătesc o mulțime de bani la anumiți traineri și doar 1% se schimbă. Păi nu e păcat? De ce ați mai venit? Că, vezi? Creierul iarăși ia prin homeostazie, își ia înapoi puterea, obiceiurile pe care tu încerci să le implementezi. Trebuie foarte multă disciplină. Cum am spus, ca să ai ceea ce n-ai avut, fă ceea ce n-ai făcut. Fii consecvent, fii disciplinat, fii motivat! Fă exact ce nu fac alții! Știi ce spunea Mike Tyson? ,,Dacă oponentul meu se scoală la 6:00 să se antrenez, eu mă scol la 4:00. Dacă el se scoală la 4:00, mă scol la 2:00. Dacă se scoală la 2:00, eu nu mai dorm și mă antrenez non-stop.’’ Mentalitate. Asta poate părea exagerat sau distrat dar asta-i mentalitatea. Tu poți orice! Știi care e singura limită? Că așa se spune: Dumnezeu poate orice, și tu poți orice. Dar limita ta este credința. Credința în ce? În tine, în faptul că tu meriți, în faptul că tu ești suficient de bun, în faptul că tu poți, în faptul că lumea nu e rea. Așa o percepi tu, pentru că ai fost crescut ca o victimă. Credința. Trebuie să aibă lumea credință în ei. Da? Că sunt suficient de buni și să vadă departe. Ca să vezi departe, trebuie să ai nivel de merit. Păi, eu dacă mă pun în fund, jos aici, ce văd? Mai nimic. Dacă mă urc pe casă sus, văd departe. Și dacă mă urc pe o antenă și mai sus văd și mai departe! Și dacă iau și un elicopter, văd tot! Dacă mă duc în spațiu văd și mai mult! Deci, depinde cât de înalt este nivelul meu, cât de mare este nivelul meu de merit și asta ține de iubirea de sine. Vezi, la urma urmelor, așa spune toată lumea. Iubirea este tot ceea ce există, restul e iluzie. Și mai spunea ceva, spuneau niște mari filozofi ceva fantastic: ,,Când ne-am dat seama că viața noastră este doar în mâna noastră, ne-am liniștit.’’ Deci mesajul din seara asta: liniștiți-vă, viața voastră este doar în mâna voastră, dar fiți conștienți de lucrul ăsta!
Silvian Nanea — Pe lângă partea asta pozitivă, care cred că ne-a rămas sau va rămâne în mintea tuturor, mă gândeam între timp și la partea cealaltă, negativă. Adică, dacă procedăm așa, putem să avem succes, să avem o viață fericită, dar dacă rămânem cumva acolo în gândurile astea negative și cu vibrații joase, avem o viață grea și plină de boli. Mă gândeam acuma în ultimul timp la psihosomatică, care, de fapt de la asta vine.
Răzvan Vasile — Bolile… bolile sunt… Mulțumesc că mi-ai ridicat mingea la fileu. Bolile sunt emoții nerezolvate. Un ansamblu de emoții pe care tu nu ți le-ai rezolvat încă. Și de ce? Pentru că, al tău corp ia forma minții tale. Deci, corpul tău ia forma minții tale. Cea mai bună hartă, zic întotdeauna peste tot asta, cea mai bună hartă a minții tale este corpul tău. Studiază-te cu adevărat și vei vedea că tu îți vorbești ție prin corpul tău. Vei vedea: conflicte emoționale nerezolvate. Astea sunt bolile, 99,9%. Dacă vrei, mai facem ceva ce n-am făcut niciodată. Intru pe un curs foarte important și ne uităm ce fac cei 2% dintre oamenii împliniți. Sunt câteva liniuțe. Și ce fac cei 98% dintre oamenii neîmpliniți. Vrei să ne uităm?
Silvian Nanea — Te rog!
Răzvan Vasile — Hai să ne uităm, să vedem. Pentru că dacă fac ăia 2%, fac X, haideți să facem și noi. Și dacă ăia 98% fac asta, hai să nu facem asta.
Silvian Nanea — Deci, dragilor, în premieră la podcastul ,,Vezi Departe’’ să vedem ce fac cei 2% dintre oamenii împliniți și ce fac cei 98%!
Răzvan Vasile — Și noi trebuie să încercăm să nu facem. Haideți să deschidem acest lucru. E o chestie fantastică! Și dacă o să auzi cât de simplu este… Adică, nu e ceva exhaustiv, nu știu, de ce nativă… Am deschis și mergem la pagina cu cei 2%. Oricum, procentul e îngrozitor! Doar 2% dintre oameni să fie împliniți. ,,Care e cel mai mare dușman al tău?’’ scrie aici. Păi deschizi telefonul și te uiți pe selfie mode și acolo îl vezi. Deci cu el ai de vorbit. Pe el trebuie să-l schimbi. Că lumea spune că mobilul e diavolul. Nu. Este ăla care apare acolo pe selfie mode, ăla. Acolo e lupta pe care trebuie s-o dai. Fiți atenți! Deci: ,,Doar 2% din populația globului se bucură de împlinire. Ce fac ei?’’ Și acum vă citesc. Uite, vezi, poți să citești tu dacă vrei și eu citesc celelalte.
Silvian Nanea — Ia să vedem! ,,Își urmăresc visele și aspirațiile, au atitudinea corectă în viață.’’
Răzvan Vasile — Scuză-mă un pic. De ce? Pentru că omul care are atitudine, are altitudine și vede departe.
Silvian Nanea — ,,Descoperă lucruri noi permanent. Îmbrățișează necunoscutul. Aleg fericirea în locul tristeții.’’
Răzvan Vasile — Se focusează nu pe lipsă, se focusează pe pozitiv.
Silvian Nanea — Da. ,,Își trăiesc viața fără limite.’’
Răzvan Vasile — Ce înseamnă? Fără cutia de confort, fără frică. Și în Biblie spune: ,,Aveți curaj! Nu vă fie teamă!’’ de 365 de ori!
Silvian Nanea — ,,Acționează în ciuda fricii.’’
Răzvan Vasile — Frica îți blochează telencefalul și-ți deschide creierul primitiv, care are doar trei funcții: lupți, îngheți, fugi.
Silvian Nanea — ,,Se bucură de abundență.’’
Răzvan Vasile — Ce înseamnă abundență? Toate cutiile alea. Poți să ai tot în viață.
Silvian Nanea — ,,Au parte de împlinire sufletească.’’
Răzvan Vasile — Bați aici (la inimă) și răspunzi tot tu.
Silvian Nanea — ,,Fac tot ce le stă în putință.’’
Răzvan Vasile — E, asta e. Nu amână, nu bârfesc, nu vorbesc tâmpenii, nu fac presupuneri, sunt serioși, au smerenie.
Silvian Nanea — ,,Sunt împliniți și iubesc schimbarea.’’
Răzvan Vasile — Păi, schimbarea este singura constantă a universului. Cu asta s-a încheiat, că acuma o știu. Deci iubesc schimbarea. Schimbarea. Schimbați-vă! Pentru că în schimbare, gândiți-vă un pic, viața! Viața, universul, se schimbă permanent! Uite, e aici, acum și în permanent se schimbă. Tu? Așa trebuie să faci și tu, dar tu te opui vieții, nu-ți convine aia, nu-ți place aia, s-a întâmplat ceva, ești victimă, stai să te cerți cu lumea și uite! Se depărtează viața de către tine. Și când spațiul ăsta unde ești tu, care te opui vieții și schimbării și devii opusul tău, din păcate când spațiul ăsta este foarte mare, vine criza! Vine problema, vine boala, pentru ce? Ca tu să te întorci aici. Și tu: ,,Nu!’’ și ,,nu’’ și ,,nu’’ și atunci… și atunci e și mai mare… tu ce-i spui universului? ,,N-am chef să mă schimb!’’ adică, ,,Nu mă iubesc pe mine.’’ Adică: ,,La revedere!’’ știi? Bun. Hai să vedem ce fac ceilalți. Ce fac cei 98%, ceea ce noi nu trebuie să facem. ,,Au frici legate de viitor.’’ Da. Iarăși frica. Frica apare peste tot. ,,Au nesiguranțe referitoare la propria persoană.’’ Nu sunt suficient de bun. Știi care e cel mai bogat? Uite, te întreb pe tine (către staff): care e cel mai bogat loc de pe pământul ăsta? Unii zic Las Vegas, alții China, alții Dubai. Cimitirul. Pentru că în cimitir sunt îngropate împreună cu oamenii toate visele lor. Toate invențiile lor. Tot ce puteau ei să creeze pentru că ei n-au crezut că sunt suficient de buni sau că pot, sau că merită să fac aia. Că ei nu pot, că ei nu sunt destul. Dar aia înseamnă să ai nesiguranță.
Silvian Nanea — Da, un potențial imens acolo!
Răzvan Vasile — Absolut. Absolut. Îngropat cu visele tale pentru că a ta cutie de confort este cimitirul viselor tale. Ieșiți din cutia de confort! Bun. ,,Se chinuiesc în viață.’’ ,,Nu-și asumă niciodată riscuri.’’ ,,Vor să se facă plăcuți și să mulțumească pe toată lumea.’’ Cel mai rapid, cea mai simplă cale de a avea un eșec major este să mulțumești pe toată lumea. Să ții cont de gura lumii. Urgent oprită chestia asta! ,,Abia supraviețuiesc, amână permanent planurile.’’ Magia pe care o cauți să află în lucrurile pe care nu le începi. ,,Nu acționează.’’ Acțiunea este singura baghetă care transformă nimic în succes. ,,Se mulțumesc cu puțin.’’ Corect! ,,Regretă trecutul.’’ N-ai ce să regreți! Atât ai putut tu atunci. Regretul înseamnă vinovăție, înseamnă rușine, înseamnă emoție apropiată de moarte, de stagnare. ,,Dar sunt perfecționist!’’ spun mulți oameni. Ce înseamnă perfecționismul? Tot lipsă de nivel de merit, care înseamnă ce? Perfecționismul? Stagnare. Că tu atât de mult gândești… până când voi doi ați trecut pe lângă mine în viteză. ,,Stau permanent în zona de confort.’’, ,,Suferă de stres, de depresie și anxietate.’’ De ce să dau bătuți oamenii? Iarăși, lucruri foarte simple pe care le putem remedia rapid dacă ne iubim puțin pe noi și ne recuperăm atenția care ne-a fost furată de mediu și de stimulii din jurul nostru.
Silvian Nanea — Deci am văzut și ce trebuie să facem
Răzvan Vasile — Și ce nu!
Silvian Nanea — Și ce nu trebuie să facem. Rămâne, în continuare să conștientizăm aceste lucruri.
Răzvan Vasile — Și să acționăm.
Silvian Nanea — Și să acționăm, de fapt.
Răzvan Vasile — Produce schimbarea. Acțiunea produce schimbarea.
Silvian Nanea — Conștientizare în fiecare zi, în fiecare moment al zilei, fiecare clipă așa încât în fiecare zi să luăm o decizie pro schimbare și spre un viitor mai bun.
Răzvan Vasile — Exact! Și uite, dacă vreți să facem o glumă, care nu e glumă, mie mi s-a făcut gluma asta dar n-am luat-o ca pe o glumă. Deci spunem așa: ,,Trăiți-vă viața ca și când ar fi a dumneavoastră!’’ Trăiește-ți viața ca și când e a ta! Că din păcate, până una alta, doar 5% e a ta. Nu ai vrea tu să fie mai mult a ta? Să scapi de stăpânii ăștia și de limitele astea și de fricile astea și de blocajele astea? Să ai atât de mulți saci pe care îi duci în spate? Lasă-i, domnule, jos! Știi care sunt cele mai bune, ca să și încheiem pozitiv, știi care sunt cele mai bune medicamente în viața asta? Iertarea și iubirea! Dacă ar începe măcar de aici, să se ierte pe ei, să-i ierte pe ceilalți… pentru ce cărăm noi acei saci grei care mai și miros urât, cu ură, pe unii, pe alții, cu: ,,Uite ce mi-au făcut!’’ Păi, te gândești așa: vine un șarpe aici și mă mușcă pe mine. Și eu mă duc după șarpe: ,,Ia vino! Dar de ce pe mine? Dar de ce nu pe el? Dar de ce m-ai mușcat? Dar ce am făcut? Dar de ce acum? Dar până una alta, intră veninul și mă duc. Mă duc, în loc să mă ocup de mine. Lasă-l încolo de șarpe! L-ai atras, n-ai fost unde trebuie, n-ai făcut ce trebuie. Lasă-l! Nu te duce să pari iar victimă. Știi? De ce eu? Știi… ocupă-te de tine, iubește-te pe tine, iartă pe cei din jurul tău. Spune oamenilor: ,,Mulțumesc’’, ,,Te iubesc’’, ,,Îmi pare rău’’ ,,Iartă-mă’’! Foarte puțini oameni folosesc cuvintele astea, din ce în ce mai puțin. Iubirea e răspunsul, nu? Și lipiciul, am zis noi. E simplu. E simplu dar nu prea, știi cum se zice. Da, e simplu dar nu prea.
Silvian Nanea — E simplu. Este OK și dacă conștientizăm. Acolo în acțiune, un pic trebuie să persistăm. Să nu ne lăsăm. Încontinuu, încontinuu să facem. Să facem ceva.
Răzvan Vasile — Dacă ne place, încă mai stăm. Mai stăm până când nu mai putem, știi? Ideea este că, de fapt, viața te rupe, te îndoaie, te lovește, te trântește până când ți-l neagă pe Dumnezeu, până când în tine rămâne doar ceea ce ai nevoie, iubirea de sine. Că, la un moment dat te vei iubi pe tine. Important e să nu fie prea târziu. Sunt oameni care trăiesc ca și când n-ar muri niciodată și sunt oameni care mor ca și când n-au trăit niciodată. Și atunci nu-i păcat? Să nu știm cine suntem și ce vrem și ce căutăm noi aici Ce ne dorim de la viață? Să lăsăm ceva în urma noastră.
Silvian Nanea — Îți mulțumesc foarte mult pentru acest episod minunat și cred că trebuie și eu să-l vizionez de câteva ori și fiecare dintre cei care ne urmăresc să mediteze zic eu, profund, la lucrurile pe care aleg să le schimbe. Să le conștientizeze și să le schimbe, pentru că totul depinde de noi. Totul depinde de voi, dragilor, și nu trebuie să așteptăm să vină altcineva să facă ceva în locul nostru.
Răzvan Vasile — Dacă tu nu-ți pui ordine în viață, sigur va veni o autoritate și-ți va pune ordine în viață, dacă tu nu-ți pui priorități, sigur va veni cineva și-ți va pune prioritățile lui sau ale ei. Iubește-te mai mult decât te iubești acum și va începe schimbarea. Și aveți răbdare! Când nu ai nimic, trebuie să ai răbdare. Când ai totul trebuie, să ai atitudine și modestie. Mulțumesc și eu de invitație!
Silvian Nanea — Mulțumesc încă o dată! Dragilor, vă mulțumesc că ați rămas până la final, nu uitați să dați și un subscribe aici la buton și ne vedem săptămâna viitoare cu un nou episod!