,,Iustin Cionca — Eu cred că noi, în România, ne-am schimbat foarte mult. Vorbim de majoritatea. Gândiți-vă la bunicii noștri, la părinții noștri, la copiii noștri. Faceți comparația. Noi știam pe tablete? La birocrația care este în România, ani de zile stai să te judeci cine va fi câștigător și ani de zile drumul acela s-a distrus. A trebuit să-l refacem din fundație, pentru că dacă nu repari un drum, la un moment dat costurile sunt mult mai mari. Oricum, din punctul meu de vedere cine vrea să fure, fură. Nu cred că îl sperie pe el o legislație sau alta. Mie mi-e frică, că-și pierd relația asta cu Dumnezeu. Pentru că asta înseamnă luxul, opulența asta te îndepărtează de Dumnezeu. Și fără Dumnezeu eu nu cred că avem un viitor strălucit. Până la urmă cea mai importantă componentă a noastră o reprezintă, chiar dacă nu credem, timpul. Nu banii. Deci mesajul meu și bazat pe experiența mea este că nu există lucru imposibil.’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați revenit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre povești, idei și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent pentru a vedea departe, zicem noi, adică pentru a privi cu încredere în viitor. Astăzi îl avem alături de noi pe domnul președinte al Consiliului Județean Arad, domnul Iustin Cionca. Ocazie cu care îi spunem un bun venit și dorim, de asemenea, să îl felicităm pentru proaspăta, sau recenta realegere în funcția de președinte al Consiliului Județean! Domnule Cionca, bine ați venit!
Iustin Cionca — Vă mulțumesc și pentru invitație și pentru faptul că mă felicitați pentru încă un mandat!
Silvian Nanea — Discutăm aici și dorim cumva, ca la sfârșitul acestei discuții, cei care ne privesc, cumva să înțeleagă din experiența dumneavoastră cum ar trebui să privească viața, sau o perspectivă, și de aceea aș dori să vă întreb pentru început, ce înseamnă pentru dumneavoastră a vedea departe?
Iustin Cionca — Pentru mine, în calitate de lider Județean, înseamnă să ai proiecte care să producă impactul pe care ți-l cere societatea. Să ai viziune, să vezi, să speculezi toate oportunitățile teritoriale legate de resursa umane de toate avantajele pe care le are județul nostru. Înseamnă să știi să speculezi într-o competiție cu ceilalți actori și în primul rând, înseamnă să știi să unești toate energiile pentru proiectele strategice ale județului Arad.
Silvian Nanea — Așa din descrierea pe care ați făcut-o, eu m-am gândit direct la atributele unui lider.
Iustin Cionca — Sigur, sigur. Păi asta sunt. Dacă ești ales uninominal în fiecare localitate din cele 78 de unități administrativ teritoriale, oricât de modest ai fi, trebuie să accepți această postură de lider pe care ți-o dau majoritatea celor care merg la vot.
Silvian Nanea — Care au fost provocările în mandatul care se încheie și chiar, poate, în campania electorală?
Iustin Cionca — Provocări avem în fiecare zi. Pentru că noi gândim niște proiecte. Acele proiecte nu se obțin că ești tu ,,băiat frumos’’. E o competiție între cei care participă și întotdeauna trebuie să urmărești ghidul de eligibilitate, ceea ce se trece acolo ca punctaje, ca tu să câștigi proiectele acelea. După ce ai câștigat, intri în morișca aceasta a birocrației în care de multe ori, câștigă firme pe care nu ți le-ai dori ca partener și duci lucrările astea la sfârșit cu greu. Dacă ar fi să spun cea mai mare provocare pentru mine este birocrația cruntă din România pe care, indiferent de guvern, fiecare promite și când ajunge acolo nu reușește să reducă birocrația atât cât ne-am dori noi, cei care implementăm aceste proiecte. Apoi, a doua provocare este faptul că există o criză de firme. Fie că vorbim de consultanță, că vorbim de proiectare sau de execuție. Sigur că și ei au explicațiile lor. Lipsa de predictibilitate, cadrul fiscal care este foarte schimbător, cadrul legislativ care iarăși, nu le dă o siguranță și mai ales lipsa forței de muncă calificată. După cum vedeți, aproape toate firmele se confruntă și mai ales în Arad, unde avem un șomaj sub 1%, era un ideal acum câțiva ani de zile și vedeți, astăzi, încerci să găsești alte soluții pentru că și rezultatul acesta pe care ni l-am dorit. Da? Dacă m-ați fi întrebat acum câțiva ani de zile mi-aș fi dorit ca fiecare arădean să aibă un loc de muncă stabil și cât mai bine plătit. Asta se întâmplă astăzi și cu toate acestea, nu s-a terminat povestea. Deja trebuie să te gândești ce facem în continuare? Pentru că firmele care au venit aici și mai ales că ne dorim să vină și alte firme, să existe o competiție pe piață ca omul să aibă de unde să aleagă, să fie cât mai bine. Ei, vedeți, acum firmele acestea nu vor mai fi atrase de Arad dacă n-au o forță de muncă calificată.
Silvian Nanea —Și disponibilă. E bine pentru cetățeni că există locuri de muncă, dar eu, din perspectiva mea de antreprenor mă confrunt cu problema aceea că nu găsesc forță de muncă disponibilă. Ați menționat adineauri de birocrație. Și eu, probabil, mă confrunt cu unele provocări pe partea aceasta și sunt mulți care acuză cumva această birocrație. Dar, probabil din interior știți mai multe lucruri. Aș dori cumva, dacă puteți să faceți o comparație cu alte state europene sau alte țări ale lumii. Este chiar așa de multă birocrație în România față de alte părți sau poate avem noi așa o concepție, cumva.
Iustin Cionca — Adevărul este că, de când am intrat în Uniunea Europeană, parcă birocrația e mai cruntă decât până acum, dar evident că trebuiau implementate aceste reguli și noi când am intrat în uniune, ni s-a cerut să armonizăm legislația internă cu legislația Europeană. Sunt prevederi, de exemplu, în domeniul protecției mediului, care întârzie foarte mult proiectele. Există acele dezbateri care ni le cer tot cei de afară dar să știți că de multe ori, cei care aplică legislația în România sunt cei care pun și mai multe probleme decât ne cere legislația Europeană. Este inadmisibil să faci o lucrare, vă dau exemplu acum, ultima. Da? Arad-Fântânele-Vladimirescu. Ultima centură în jurul municipiului Arad și vom avea un inel complet cu pasaj peste cale ferată, Arad-Timișoara, cu pod peste Mureș de peste 1 km, între Fântânele și Vladimirescu. Valoarea este de aproximativ 70 de milioane de euro, noi reușim să terminăm această lucrare într-un an și jumătate. E drept că avem un partener serios care a câștigat licitația aceasta, o firmă puternică care poate duce lucrarea și am stat aproximativ trei ani de zile pe documente. Că a trebuit să facem un plan urbanistic zonal care a durat un an de zile, apoi am făcut studiul de fezabilitate, certificat de urbanism, toate avizele. După aceea, am identificat culoarul pe care trece acest drum, pentru că este un drum nou. A trebuit să facem expropriere pentru cauză de utilitate publică, să plătim cetățeni care au fost deposedați de terenuri. După care am trecut la proiectul tehnic care are o serie de componente: descărcare arheologică, studiu de trafic; și la toate acestea a trebuit să facem licitații, contracte separate. Există procedura aceasta de licitație, indiferent pentru ce vorbim. În care, de obicei, câștigă firma cu prețul cel mai mic. Însă, eu vă spun că la nivelul acesta deja există firme de avocatură specializate care să găsească o chichiță și câștigă de cele mai multe ori, ori la CNSC, ăsta e un consiliu național de soluționare a contestațiilor, ori chiar în instanță. Iar dacă ajungi în tăvălugul ăsta între două firme puternice cu două case de avocatură la fel de puternice și bine plătite, la birocrația care este în România, ani de zile stai să te judeci cine va fi câștigător.
Silvian Nanea — Ați avut situații?
Iustin Cionca — Păi, avem și acum. Și acum avem astfel de situații. Vă dau exemplu drumul județean Arad-Șiria. Deci, acolo am stat trei ani, aproximativ trei ani, pe contestații pe procese, în final s-a câștigat în instanță. Și atunci gândiți-vă dacă mai socotim cât a mai stat în prima dată când a fost PNDL-ul, programul național de dezvoltare locală. Nu eram eu președinte atunci. Când s-a adjudecat unei firme lucrarea aceasta, după care firma a intrat în faliment și drumul a rămas la Ministerul Transporturilor. Consiliul Județean nu putea investi în el. Amintiți-vă cum arăta drumul acesta. Nu puteam interveni, pentru că nu era drumul nostru, dar nici Ministerul nu punea bani acolo pentru că era în proces cu firma care câștigase licitația și ani de zile drumul acela s-a distrus. A trebuit să-l refacem din fundație. Pentru că, dacă nu repari un drum, la un moment dat costurile sunt mult mai mari și ai terminat cu proiectarea, ajungi la situația de autorizație de construire. Mergi pe la toți avizatorii, fiecare îți pune bețe în roate. Dacă la studiul de fezabilitate, să zicem, Transgaz ți-a dat o soluție, când ajungi la proiectare tehnică îți dă o soluție care costă 50 de milioane în plus. De unde pui banii ăia? Că tu ai pornit cu un buget și ajungi după aia la alt buget. Și dacă fiecare avizator schimbă condițiile din studiul de fezabilitate, la proiectarea tehnică costurile cresc foarte mult și apoi trebuie să refaci totul și s-o iei de la zero. Noi, centura Arad-Fântânele-Vladimirescu prima dată a fost evaluată la 50 de milioane de euro. Fiind un drum pe care noi îl facem în parteneriat cu Ministerul Transporturilor, adică locul lor, tot ce produci trebuie să fie aprobat prin hotărârea de guvern. După ce s-au aprobat indicatorii tehnico-economici și am făcut licitația, am constatat că nu vine nimeni la licitație și apoi, sigur din dialogul cu firmele, am aflat că s-a scumpit fierul. Și cum la un pasaj și la un pod e nevoie de mult fier, am refăcut toate calculele și am luat-o de la început. Și iar ne-am dus în Hotărâre de Guvern. Gândiți-vă câte luni de zile se pierd pe această birocrație.
Silvian Nanea — Și care ar fi soluțiile?
Iustin Cionca — Soluția este să se creeze o legislație mai flexibilă, în sensul în care să acorde mai mult credit celor care organizează licitația, nu să pleci de la ideea de la început că cel care face licitația este hoț și tu trebuie să-l controlezi, să ai foarte mare grijă. Oricum, din punctul meu de vedere, cine vrea să fure, fură. Nu cred că îl sperie pe el o legislație sau alta. Din punctul meu de vedere, eu cred că dacă organele statului și-ar face datoria, că avem destule: și poliție, și procuratură, și judecători, și tot felul de instanțe care vin să te controleze chiar și internaționale, mai nou. Eu cred că e suficient. Nu cred că ar trebui să inventăm tot felul de piedici și tot felul de lucruri care depind de multe ori de funcționari de la București, care n-au niciun interes să facă această lucrare. Până la ora asta, firma care a câștigat licitația a executat lucrări de 90 de milioane din banii lor și Ministerul Transportului n-a plătit niciun leu. Eu am venit și am pus bani pentru facturile restante, pentru că se adunaseră penalizări de 500 și ceva de mii de lei și chiar dacă nu sunt banii mei, sunt banii noștri și am pus banii aceștia din conturile noastre, ale Consiliului Județean, din excedentul bugetar, ca să nu plătim penalizări. Însă, chiar vorbeam săptămâna trecută cu domnul Ministru al Transportului, cu domnul Grindeanu, despre situația asta. Ar fi de-a dreptul rușinos ca firma să oprească lucrările, să conservăm ce am făcut acolo, că statul român nu are bani să plătească. Dânsul, sigur că are și el dreptate, era legat de niște aprobări de la Ministerul Finanțelor, care la rândul său trebuie să se încadreze într-un deficit agreat cu Comisia Europeană și uite așa găsim tot felul de motive. Fiecare are dreptate, însă eu vă spun. Dacă noi nu avem grijă ca banii cu prioritate să plece în investiții și facem tot felul de gesturi din acestea, care într-adevăr plac cetățenilor care ne aleg, n-o să fie bine în România. Noi trebuie să spunem adevărul. Și acasă, uneori îți cere copilul să-i cumperi ceva scump, da? Și spui: ,,Uite, n-avem bani acuma. Prioritatea noastră este să ne cumpărăm un frigider.’’ sau nu știu ce-ți trebuie în casă la momentul respectiv. O sobă. Și-ți prioritizezi alegerile. Așa trebuie făcut și ca politician. Politicianul are rolul și de a educa poporul și de a spune: ,,Domnule, nu că nu meritați… meritați!’’ și pensii mai mari și salarii mai mari, însă eu trebuie să mă gândesc prima dată să punem capitalul să muncească, să avem un profit, să creăm condiții pentru sectorul economic, să fie, într-un fel, avantajat cel care lucrează la privat. Pentru că, până la urmă, de acolo colectăm taxele și impozitele, și după aceea, sigur că în faza următoare putem să venim și la bugetari, putem să venim și la pensionari și la toate celelalte categorii care, vrei nu vrei, depind de sectorul economic.
Silvian Nanea — Da, în acest caz, mă gândesc: haideți prima dată să facem și acest inel de centură, ca să-l terminăm, așa încât toți investitorii să vină în Arad, nu? Să vină în Arad și să își facă tot felul de proceduri, așa încât să crească economia Aradului.
Iustin Cionca — Dar nu, nu-i vorba despre asta. Uitați, eu vă spun așa: noi, cu 2%, aducem 98%. V-am spus că investiția aceasta este de 70 de milioane de euro. Intră în economia Aradului 70 de milioane de euro? Intră. Aici, fie că vorbim de salarii, că omul după ce ia salariul, merge și cheltuiește. Că îi de la magazin, că îi de la restaurant, că își cumpără haine, că-și cumpără… nu știu, își plătește curentul sau ce face, el lasă banii ăștia în economie, da? Din banii aceștia trăiesc alții. Da? Vânzătorii trăiesc de acolo, recepționerii, eu știu cine. Ospătarii, cei care lucrează. Și se iau niște salarii. Din toate aceste salarii, se plătește impozitul pe venit care este principala sursă de venit pentru administrația locală.
Silvian Nanea — Da, este un ciclu continuu.
Iustin Cionca — Impozitul pe profit care-l plătește firma, taxa pe valoare adăugată, care într-adevăr sunt colectate la București, dar de acolo se întorc bani spre: asistență socială, spre profesor, spre bugetari și toată lumea are ceva de câștigat. Nu mai vorbesc că din banii aceștia se plătesc niște fabrici, că mai trebuie să și produci, da? Se cumpără piatră, se cumpără balastru, se cumpără fier-beton, se cumpără eu știu ce din comerț, piese. Se plătesc șoferi, se plătesc mijloace de transport. Gândiți-vă câtă lume câștigă dintr-un astfel de proiect sau poate aduc muncitori din altă parte și se schimbă un pic piața chiriei. Adică și cel care este dezvoltator imobiliar are niște clienți în plus, sau poate chiar se mută aici familii și crește populația județului. De aia vă spun că, pentru noi este foarte important să câștigăm acești bani, să-i aducem în economie, pentru că ăsta este primul impact. Apoi, sigur, cum spuneți dumneavoastră, după ce am făcut acest inel, în jurul lui s-ar putea să devină atractiv și să vină… Să știți că acel parc logistic care e de la centura care vine, Nădlac spre drumul Timișorii, chiar la bază acolo. Au făcut investiția știind că facem această centură. Mai sunt câteva PUZ-uri care acuma sunt pe aprobare pentru diferite investiții, care clar vor profita de această centură, dar dincolo de dezvoltare, de această componentă economică, hai să vorbim și despre calitatea vieții. Hai să vă spun că de acum înainte nu mai trebuie să treacă un om care tranzitează municipiul Arad, nu mai trebuie să treacă prin municipiu. Să zicem că degrevăm centrul, degrevăm de la Podgoria până la Vladimirescu, da? Nu mai poluăm, trăim mai sănătoși și noi cei care suntem interior. Reducem traficul, timpii de așteptare. Până la urmă, cea mai importantă componentă a noastră o reprezintă, chiar dacă nu credem, timpul. Nu banii. Timpul, da. Că, noi de multe ori stăm în trafic nu știu cât timp și până la urmă eu cred că timpul este mai prețios decât banii. Asta v-am zis despre un segment. Noi facem acum drumul expres Arad-Oradea. Ne-am asociat două județe, Bihor și Arad, cu Ministerul Transporturilor și facem autostradă. Am terminat documentația tehnică, acum se face licitația pentru execuție. Ce avantaj vom avea? Dincolo că scurtăm timpul de deplasare între Arad și Bihor. Vom avea șase descărcări de pe autostradă. Acuma, dacă mergeți de la Arad spre Nădlac și coborâți la Pecica, o să vedeți o descărcare ce impact are și suntem la început, da?
Silvian Nanea — Se dezvoltă acolo.
Iustin Cionca — Ați văzut: restaurant, hotel, magazine, parcări…
Silvian Nanea — Spălătorii de tiruri și alte servicii.
Iustin Cionca — Cum se numește… ,,peco’’ da? Stație de carburanți.
Silvian Nanea — Până unde va merge autostrada care duce de la Arad spre Oradea și mai departe?
Iustin Cionca — Păi, spre Cluj.
Silvian Nanea — Odată spre spre Cluj în România, dar mai sus la nord Ungaria, Polonia?
Iustin Cionca — Există o legătură între, pe mai multe țări, dar noi n-am mai așteptat după acest coridor strategic.
Silvian Nanea — Așa. Așa am înțeles la un moment dat, că este un coridor strategic care să ducă până la Varșovia.
Iustin Cionca — Da, noi ne-am făcut bucățica noastră de aici, că oricum spre Timișoara era făcută și mai departe de la Timișoara se face spre Serbia și unde urmează să se facă acest coridor strategic. Dar ce voiam eu să vă spun, că mă întrebați de impact. De exemplu, noi acum făcând o descărcare în spatele zonei industriale, deci vom avea șase ca să vi le spun așa. Prima este la Chișineu-Criș, urmează cea de la legătura drumul județean Curtici-Sântana, apoi este una la Zimand, una la Șofronea, una în spatele zonei industriale și ultima este la intersecția cu drumul național Arad-Nădlac. Dar vorbeam despre descărcarea din spatele zonei industriale. Acolo, în traseul drumului expres am prevăzut și un tronson de legătură cu zonele industriale, 2 km și ceva de drum, care va colecta toate autobuzele care până acum intrau în oraș. Gândiți-vă acum, indiferent că pleci în sus, în dreapta sau în stânga, pe Valea Mureșului nu mai trebuie să stai la coada aia de 1 km și tu, cel care faci naveta, și cei care locuiesc în Arad, nu mai vorbesc de centura actuală din Gai, care e un calvar! Tot traficul acela va fi dirijat pe autostradă și o să ușureze munca și a celor care locuiesc în municipiu, și a celor care tranzitează. Și acum, să vă spun un lucru, ca să vedeți diferența între ce înseamnă să facă un proiect autoritățile locale sau Bucureștiul. Câți ani au durat cele două pasaje făcute de Ministerul Transporturilor? Vă amintiți? 20 de ani. Noi, în doi ani de zile…
Silvian Nanea — Problemă la fiecare din patru în patru ani, se discuta numai despre acele pasaje.
Iustin Cionca — Noi, în doi ani de zile am făcut toată documentația. Acuma se face exproprierea, s-a făcut deja licitația publică pe două tronsoane, urmează și pe alt treilea, cu contestații cu tot! Deci, am avut prima rundă de contestații și dacă ne ajută Dumnezeu să se termine odată desemnarea câștigătorului, noi, în trei ani de zile o să avem drumul expres realizat. Dacă adunăm doi cu trei… cinci, șase să fie! Față de 20 de ani și sunt două pasaje, nu-i un drum expres, o autostradă. Vedeți diferența? De asta, eu vreau descentralizare. De aia, vreau să fie autonomie locală. Da? Avem în constituție principiul subsidiarității. Nici nu înțelege lumea ce e ăla! Adică transferul competenței de la centru, cât mai aproape de cetățean. De ce? Pentru că un funcționar public, care are și el nevoie de investiția aia și înțelege utilitatea acelei investiții, va depune mult mai mare efort, își va asuma niște riscuri, față de un funcționar public de la București. Care nu are legătură cu investiția aia directă, nu are motivație de ce să-și asume o responsabilitate și atunci caută să se acopere cu tot felul de hârtii, să-l protejeze, punând în pericol, până la urmă, chiar investiția.
Silvian Nanea — Am observat în ultimii ani, de exemplu, mai ales în domeniul ăsta antreprenorial și comercial, o evoluție spectaculoasă a inteligenței artificiale. Cum, sau ce proiecte sunt pe partea asta administrativă de implementare a acestor noi tehnologii pentru a eficientiza lucrurile din interior?
Iustin Cionca — Deci, noi nu avem investiții în domeniul acesta. Consiliul Județean poate cel mult să informatizeze aparatul propriu și instituțiile care aparțin de noi. Însă să știți că, noi tot vorbim acum de scoaterea hârtiei din circuit. Dar să știți că este imposibil, dacă nu se face o reformă de la nivel central până la nivel local. Altfel, noi va trebui să ducem două tipuri de arhivare. Și pe suport de hârtie cu cei care nu-și modernizează și pe suport informatic pentru cei care au făcut reforma. Și asta înseamnă costuri suplimentare, asta înseamnă resursă umană suplimentară, pentru că, să copiezi toate documentele acelea și în același timp să le arhivezi și să le duci pe toate într-o arhivă electronică, toate lucrurile astea costă mai mult. De aceea, aici trebuie să fie făcut un efort din partea statului, în care, începând de sus în jos să se facă în același timp informatizarea, și atunci evident că îți trebuie o decizie politică aici, ca să aloci bani cu prioritate în aceste domenii. Apoi există o frână pentru că dumneavoastră ați văzut, s-a încercat la un moment dat la Casa de Asigurări de Sănătate să se facă un program național. S-a mai implementat vreodată? Ați văzut că tot timpul e blocaj, nu funcționează, cam totul.
Silvian Nanea — Când așa, când așa!
Iustin Cionca — De ce? Pentru că nu… Să știți că poate v-ați descoperit că ați fost bolnav și ați fost tratat în vreun spital și nici nu știți. Pentru că, vedeți când totul e transparent și aveți acces dumneavoastră la toate informațiile astea poate puneți în pericol finanțarea cuiva și atunci lumea se protejează. Nu cred că se va face foarte repede lucrul acesta, în primul rând că nu avem resursă financiară suficientă și în al doilea rând, v-am spus, există tot felul de frânari care nu doresc informatizarea și acuma dacă vorbim de inteligență artificială, aici deja nu-i mai rolul nostru, al autorităților locale.
Silvian Nanea — Probabil o să apară niște programe de la Uniunea Europeană care cumva vor trebui să fie implementate și în România, mă gândesc.
Iustin Cionca — Sunt. Bani am primit. Ați văzut vreo mare reformă? Uitați-vă să vedeți! Au anunțat acum, ne-au dat și termene să facem reforma administrației locale. Eu am făcut o la Arad.
Silvian Nanea — Așa…
Iustin Cionca — Dar au amânat-o de două ori până acuma. Iarăși au amânat-o până la sfârșitul anului și majoritatea au profitat, mai ales cei din sud. Adică, trebuia să reduci niște posturi de conducere, de exemplu. Să-ți eficientizezi organigrama. Noi, la Arad, am făcut lucrurile acestea și la noi în aparatul propriu, și la instituțiile subordonate. Practic, am redus numărul șefilor chiar la asistență socială, de exemplu, sau la bibliotecă. Cum lucrăm, de exemplu, la aeroport și la direcția pentru buletine. Deci, peste tot am redus numărul funcțiilor de conducere și am încercat să reducem cheltuielile. Dar vi se pare normal într-un județ din vest să se facă asta și în județele din sud să nu se facă?
Silvian Nanea — Păi bun, nu aveau și ei un termen, sau?
Iustin Cionca — Ba da. Nu, vă spun! Și nouă ne-au prelungit, dar mie mi s-a părut normal dacă s-a dat o lege, hai s-o aplicăm! Nu știam eu că se va prelungi. Adică, cine luat serios legea și s-a apucat de treabă și a făcut-o, cine nu… Și acum știți ce se întâmplă, ei vor fi primii care vor merge să ceară bani la rectificare bugetară spunând că n-au bani pentru salarii și dacă nu faci niște sancțiuni, să spui cine nu face reforma asta… nu știu, va fi sancționat. Primește mai puțini bani de la buget. La noi, invers. Dacă nu o faci…
Silvian Nanea — Primești premiul, câștigi!
Iustin Cionca — Uitați și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Noi, nu numai că am desființat marile centre unde erau sute de copii și am făcut case de 12 copii, noi deja am încurajat de câțiva ani de zile transferul acestor copii în familii. Adică, dăm posibilitate celor care doresc și au o pregătire care se cere din punct de vedere legal să ia un copil, sau doi copii, pe asistență maternală și să le dai condiții cât mai apropiate de ceea ce trebuie să fie creșterea unui copil în familie. Uitați-vă în alte județe, n-au făcut nici măcar primul pas. Vin la noi să vadă cum am făcut noi și în timpul acesta se plătesc sute de persoane suplimentar. Chiar mă uitam, acum doi ani sau când am fost la Timișoara, aveau 1.800 de angajați. Noi avem 700. Deci, Timișoara, Timișul, care zici că e un județ bogat, să ai 1.100 de angajați în plus față de cât avem noi, asta înseamnă că nu există o preocupare serioasă. Și la Bihor a fost același lucru. Nu există o preocupare serioasă a celor care lucrează în domeniu, de a reduce costurile. Păi, dacă ajungi să dai 60% din venituri pentru Asistență Socială, din ce să te mai dezvolți? Ori noi ar trebui să mergem mai mult pe activități de prevenție. Să educăm tinerii, da? Să asistăm cei din dintr-un mediu social care sunt mai vulnerabili. Nu după ce s-a întâmplat.
Silvian Nanea — Da, ați spus adineauri de acești 700 de angajați și toate responsabilități pe care le aveți din această funcție. Cum faceți față la toate acestea? Că, este, mă gândesc, o presiune care toată ziua apasă cumva.
Iustin Cionca — Da. Deci, noi în total avem 7000 de angajați. Că numai la spital sunt 2.500. Însă, între mine și acești angajați există structuri de conducere. Fiecare instituție are ordonator de credite, are unul, sau mai mulți directori șef servicii și așa mai departe parte, și fiecare dintre ei are atribuții fișa postului.
Silvian Nanea — Aia este organigrama.
Iustin Cionca — Da. Nu este… Acuma, să nu credeți că eu mă ocup de fiecare. Că, de multe ori am plângeri de la spital. Că un infirmier, sau asistentă, chiar un doctor, nu știu ce au făcut. Eu n-am atribuții să mă duc să controlez un angajat al spitalului. Nu e treaba mea. Avem un director acolo, un manager, sub el există director de îngrijiri pentru asistente și infirmiere, avem directorul medical care se ocupă de medici, avem director administrativ, financiar, adică fiecare are zona lui și el răspunde pentru ce se întâmplă subordine. Sigur că noi trebuie să mergem să ajutăm și să controlăm, și să cerem tot felul de target-uri, dar nu sunt direct responsabil de tot ce se întâmplă. Însă, atunci când se întâmplă ceva rău, eu sunt primul care sunt judecat. Vă spun, de multe ori mă ceartă lumea pe Facebook, acuma există modalitatea asta, fiecare are acces că este pregătit în domeniu, că nu știe, el te acuză. Ei nu au curiozitatea să vadă. Domnule, chiar președintele trebuie să facă drumul? Rolul meu știți care este? Să fac rost de bani. Adică să mă lupt să obțin banii aceștia. După care, legislația spune: faci licitație pentru șantier. Unde vine un specialist cu diplomă dată de statul român, nu de mine. Eu nu știu dacă e competent sau nu-i competent. Vine o firmă, care iarăși nu știu cine a validat-o și dacă managerul ăla chiar știe să facă drumul sau nu știe să facă, pentru că în România oricine poate să se apuce mâine să facă drumuri. Și cu un proiectant. Și atunci, eu trebuie să-i las pe cei trei să lucreze. Unul face proiectul tehnic, celălalt îl pune în practică și următorul verifică calitatea lucrărilor. Eu intervin doar când se termină lucrarea. Adică la sfârșit mă duc să fac recepția sau nu. O preiau că-i totul în regulă, sau spun nu refuz s-o preiau așa sau s-o plătesc până nu remediați. Și atunci începe ping pong-ul între ei. Pentru că, de obicei, executantul spune: ,,Proiectantul n-a făcut bine proiectul! De aia n-a ieșit bine lucrarea.’’ Cel care verifică lucrările spune: ,,Executantul n-a făcut bine lucrarea.’’ și tu trebuie să stai între ei să aștepți să se medieze și uneori ajungem în instanță. Pentru că, fiecare are dreptatea lui și lumea așteaptă de la tine să iei măsuri. Și ce vede cetățeanul? Că lucrarea nu-i bine făcută și pe el nu-l interesează cine a greșit. Pe el nu-l interesează dacă eu am mecanisme, sau n-am mecanisme. Că pot să fac ceva sau nu pot să fac ceva. Nu vă spun cât de multe ori, mai ales pe proiecte europene, semnăm contractul și dacă la sfârșitul perioadei pe care o am pentru folosirea banilor europeni, n-am consumat, nu contează cine este vinovatul. Eu trebuie să dau banii înapoi la Uniunea Europeană și asta înseamnă falimentul Consiliului Județean. Adică a bugetului nostru, a tuturor arădenilor. Și atunci vrei, nu vrei, faci tot felul de artificii, accepți tot felul de compromisuri să închizi cumva lucrarea aia ca să nu dai bani înapoi și după aceea, te îndrepți împotriva firmei. Însă în România, nici măcar aici nu sunt apărat de legislație. Pentru că, ăla are dreptul să meargă în insolvență, să meargă în faliment și rămâi fără bani. Ați văzut ce se întâmplă și cu asigurările. El își ia o asigurare și după aia dă faliment firma care l-a asigurat și eu de unde mai recuperez după aceea? Noi cerem la licitație termen destul de lung, cinci ani, șapte ani de garanție. Ce înseamnă asta? Că firma care a câștigat cinci ani sau șapte ani se angajează pe cheltuială proprie să repare drumurile. Ce vede cetățeanul? Că peste un an, drumul nou se strică. Și atunci…
Silvian Nanea — Scrie pe Facebook, cetățeanul.
Iustin Cionca — ,,Cionca e de vină că n-a făcut lucrare bună.’’ Dar, să știți că de multe ori, firma a făcut lucrare bună și cei care fac transport nu respectă tonajul și distrug drumul. Și atunci eu vă întreb: dacă dumneavoastră ați fi firma care îmi dați garanție cinci ani pe o lucrare și constatați că nu din vina dumneavoastră, ci din cauza faptului că nu s-a respectat tonajul, s-a stricat drumul ăla, sunteți dispus să o reparați pe banii dumneavoastră? Nu. Ce faceți? Vă duceți cu mine în instanță și eu atunci ca să nu ajung aici, iau măsuri împotriva transportatorilor. Oamenii aceștia se supără pe mine. Ei nu înțeleg că eu nu pot să schimb normativele din lege. Legea spune: la un drum județean trebuie fundație de atâta, astea-s straturile și ăsta este drumul care să fie protejat și să se circule cu tonajul respectiv. Vin acum cu tractoarele astea din agricultură, cu combinele acelea mari și dacă le spui să-l ducă pe drumul nostru, pe platformă, zice: ,,Dar motorina cine mi-o decontează?’’ Eu nu știu, nu-i problema mea. Problema mea este că eu trebuie să fac drumul acesta și vă spun, din păcate, am ajuns la concluzia că dacă faci investiții, pierzi. Cel puțin voturi, sigur. Pentru că, vă dau un exemplu: un drum județean care nu este modernizat, oricine poate intra din el pe tarlaua lui să-și lucreze terenul. Când modernizezi un drum, proiectantul nu-ți mai dă voie să faci la fiecare intrare. Îți spune: să facă primăria un drum colector. Cum ați văzut prin alte țări, de exemplu în Ungaria. Un drum colector paralel cu drumul pe terenul, proprietatea cetățenilor și doar dintr-un loc în altul, așa de distanțe destul de mari mai dai acces din drum. Și logic, pentru că pui în pericol toți participanții la trafic dacă fiecare intră cu tractorul după parcela lui. E, în momentul în care vii și faci șanțul acela, încep scandalurile. Fiecare proprietar spune: ,,Adică până acuma am putut, acuma nu mai puteți?’’
Silvian Nanea — Și cum faceți față criticilor care vin?
Iustin Cionca — Păi acuma, te obișnuiești. Te obișnuiești. Și acuma pe rețele e simplu. Vă răspund civilizat. Dacă văd că insistați să mă jigniți, de aia e rețea de prietenie să rămână prietenii. Ne blocăm. Dar la un moment dat cred că o să rămân singur acolo, pentru că tot blocând, tot blocând până la urmă ajungi să vorbești singur. Nici asta nu-i în regulă. Eu cred că trebuie educație mai mult.
Silvian Nanea — Trebuie educație. Trebuie explicat ca să înțeleagă cumva tot mecanismul.
Iustin Cionca — Numai și oamenii să înțeleagă. Pentru că, dacă eu vin să vă spun varianta mea și dumneata nu ești de acord cu varianta mea, dar n-ai nici altă variantă, prefer doar să mă înjuri. Nu ajungem niciodată la un consens și atunci soluția este să nu mai construim, să nu mai facem, să lăsăm cum au fost, că oamenii văd că-s mulțumiți așa. Vă dau alt sector, noi suntem acționari majoritari la compania de apă și eu ce fac ca să rentabilizez compania asta de apă, să nu o închidem, să n-o falimentăm, trebuie să ridicăm prețul. În funcție de modernizarea sistemului, crește prețul. Uniunea Europeană ți-a dat bani să-ți faci șapte stații de epurare. Aceste stații după ce le faci, consumă. Și acasă dacă ne cumpărăm… nu știu, un aparat de aer condiționat, consumă curent? Consumă, dar ai confort mai bun. Îți iei un frigider, nu mai arunci atâta mâncare. Așa e și cu stația asta de epurare. Ea dă drumul în natură apei curate. Deci luăm apă de la canalizare, neutralizăm, sigur cu niște costuri mari. Tot detergentul care vine din mașina de spălat. Și n-o mai lăsăm să meargă în rădăcina plantelor și a pomilor fructiferi de unde mâncăm noi sănătos după aceea așa și ne mirăm că facem cancer. Și atunci lumea zice: e scump. Întrebarea mea este: ați duce 100 de găleți de apă pentru 6 lei, nu știu, la etajul cinci? Și la parter ? Nu. E scump. 6 lei. Hai să ne gândim cât costă un flacon de suc carbogazos care îți face și rău. Totul este cum gândim. Eu pun sănătatea cetățenilor în prim plan. Eu vă garantez că datorită faptului că am făcut aceste investiții în modernizarea rețelei de apă, canalizare, stații de epurare și tot ce ține, mai departe vom avea o activitate de prevenție pentru îmbolnăvirea populației. Pentru că, dacă nu-i dai o apă de calitate, dacă-l lași… că ce se întâmplă în multe familii, ca să facă economie, zic: ,,Domnule, eu vreau apă, dar nu vreau canalizare.’’ Bun și ce faci cu apa de la mașina de spălat? O deversezi, ori faci o fosă. Și știți, clasic, românesc. Pui niște sticle și le spargi acolo că tu păcălești pe cineva dar de fapt tu nu înțelegi că-ți faci rău ție. Acel detergent intră în pânza freatică. Alții dau drumul în fântâna dezafectată. Deci nu mai am nevoie de fântână, îi dau drumul direct în fântână. Intră în pânza freatică și de acolo… nu că-ți faci rău ție, faci tuturor celor care consumă într-un fel, direct sau indirect. Pentru că, v-am spus, dacă tu ai în grădină, nu știu, îți mai pui legume, că așa se întâmplă la țară, sau ai niște pomi fructiferi, mănânci fructele acelea, mănânci legumele acelea care sunt pline de detergenți, te îmbolnăvești? Și tu crezi că trăiești sănătos.
Silvian Nanea — Deci, în mod normal trebuie și o educație dar cine să o facă?
Iustin Cionca — Corect. Și asta se întâmplă și la colectarea gunoaielor. Noi am beneficiat la Arad de un proiect de 32 de milioane de euro, care a constat prin închiderea, desființarea gropilor de gunoi, care vă spun, erau un pericol. Ce se întâmpla acolo. Apoi am făcut niște stații moderne de colectare și sortare a acestor deșeuri. Mai nou am implementat acum, de exemplu eu, la Pecica avem pe cinci componente. Ce se poate recupera, vine operatorul, mi le preia pe gratis, mă rog… plătesc taxa aia, dar nu mai plătesc suplimentar și la stația finală ajung doar o parte dintre deșeurile care până acuma le aruncam toate acolo. Și atunci, clar că mediul va fi mai sănătos. Plus că recuperăm niște lucruri. Uitați de când s-a introdus cu sticla asta returnabilă, da? Deci ați văzut ce coadă e? Mai ați văzut sticle pe Mureș?
Silvian Nanea — Păi nu mai, că le adună acuma.
Iustin Cionca — Vedeți… vedeți…
Silvian Nanea — Toată lumea le adună, le pune deoparte.
Iustin Cionca — Dar la noi, dacă nu-i dai bani omului, nimeni nu face lucrul ăsta. Hai să fiu conștiincios. Și de aia, eu vă spun că noi, dincolo de faptul că trebuie să educăm, că nu suntem noi mai primitivi decât alte țări, doar că acolo cineva a avut grijă să facă o educație a tinerei generații, care după aceea se duce și acasă. Și în al doilea rând, cred că și sancțiunile au fost mai aspre, mai serioase și regulile au fost mai clare. Pentru că degeaba faci reguli, dacă nimeni nu le aplică. Trăim în România. Aici, cum ai trecut de frontieră, devii mai liber. Îți vine să dai centura jos imediat când ai intrat în România. Uitați-vă frumos la comportamentul celor care intră în România. Când au fost în Ungaria, nu mai vorbesc de Austria, devenim mult mai preventivi. Când venim acasă, începem deja să uităm de reguli și eu cred că trebuie să respectăm regulile, pentru că ele sunt făcute de obicei, nu zic că nu există excepții, dar de obicei sunt făcute pentru protejarea noastră, pentru… cel puțin pentru interesul general.
Silvian Nanea — Haideți să vă propun, să vă gândiți cumva din 2000 până în 2024 de când ați început Primul mandat la primăria Pecica, apoi parcursul ca și deputat, ulterior ca președinte al Consiliului Județean. Cum va arăta lumea peste 20-25 de ani?
Iustin Cionca — Nu cred că există cineva care poate să-și imagineze cum va arăta lumea peste 25 de ani dar putem să ne uităm ce s-a întâmplat în ultimii ani. Mi-ați dat 2000-2024. Păi, eu vă spun cum am găsit eu Pecica în 2000. Așa. Deci, eu stăteam la bloc în zona Eril. Toată lumea arunca gunoiul pe teren jos, și așteptam ca primăria care avea un tractor pe vremea aia, să vină din când în când să ducă gunoiul la groapa de lângă stația de epurare, acolo. Care și aia era tot la fel de primitiv întreținută și îmi aduc aminte șobolanii, câinii vagabonzi de acolo, când bătea vântul erau hectare întregi numai de pungi. Îmi amintesc cum veneau unii să caute comori pe acolo, să… așa, să mai recupereze unele lucruri. Un aspect pe care nici nu vreau să să-l mai țin minte. Îmi aduc aminte când am urcat prima dată în avion să stropim pentru țânțari, cum se vedea conturul Pecicăi. În tot jurul Pecicăi erau gunoaie. Adică, fiecare om a dus cât mai aproape de el gunoiul și-l aruncau.
Silvian Nanea — La marginea orașului…
Iustin Cionca — Sigur!
Silvian Nanea — De-a roata…
Iustin Cionca — Da. Gândiți-vă, am cărat mii de remorci de gunoi de acolo. Eu am făcut curățenia aia când am fost prima. Și am început cu căruțe și cu tractorul, am angajat șase oameni și am încercat să strângem tot acel gunoi. Îmi amintesc că la fiecare ploaie, aveam inundații pentru că n-aveam șanțuri. Eu atunci am cerut oamenilor să sape șanțul singuri, fiecare în fața casei și vă dați seama cam cât de bine au primit oamenii.
Silvian Nanea — Cât de bucuroși au fost!
Iustin Cionca — Da. Mai ales că, acuma dacă stau să mă gândesc, a fost aiurea ce le-am cerut, pentru că normal, trebuia să faci niște măsurători cu topometriști, cu pantă, ca să existe o logică. Apa aia, de fapt șanțul, nu este să stea apă în el. Șanțul trebuie gândit ca un sistem care colectează apa cât mai repede atunci când vine o cantitate mai mare și s-o duci repede la Mureș sau mă rog, acuma vorbesc de Pecica, sau unde poți s-o duci. Alții aveau niște locuri amenajate cu pește și după retrocedare, lucrurile s-au dat înapoi către cetățeni și oamenii ăia poate n-au mai vrut să lase să ajungă la ei apa. Dar, de aia trebuie să fie un primar care să aibă o perspectivă, apelezi la profesioniști să-ți dea soluții. Eu îmi aduc aminte că, atunci când creștea Mureșul, venea prea plinul și inunda Pecica, deși noi aveam un sistem care închidea la dolmă, cum zicem noi. La digul de protecție al Mureșului. Dar nu mergea nimeni să-l închidă.
Silvian Nanea — Așa și acum să fim mai specifici, vă mai fac o provocare. Gândiți-vă la proiectele care sunt în județul Arad, acum, așa în desfășurare și posibile proiecte care doar v-ați gândit la ele că vor fi, poate, în următorii 4-8-10 ani și gândiți-vă că toate aceste proiecte sunt realizate. Cum va arăta, de exemplu, viața cetățenilor din Arad?
Iustin Cionca — Deci, haideți să vă spun: luăm drumurile. Eu când am venit în primul mandat, adică acum opt ani, împreună cu Sergiu Bîlcea, care era mai curajos ca mine fiind și mai tânăr, el spera mai mult. Am zis, bine, hai să facem 300 de km deși n-aveam bani pentru el, dar am zis: bine, hai să promitem că facem 300. Acum, în campania asta am anunțat, că am ajuns la obținerea de bani vorbesc, că ele nu sunt finalizate toate dar avem banii pentru ele și dacă ai banii se și realizează. 850 de km din 1.170. Deci… și mă gândeam eu atunci să fac drumuri naționale? Mă gândeam eu să fac autostrăzi? Hai să fim serioși! Nimeni nu s-a gândit la asta și totuși, ai prins curaj, ai format o echipă lângă tine de profesioniști și după ce ai văzut că uite, pot să fac un proiect de 500.000 de €? Hai să facem unul de 2 milioane! După aia, hai să facem unul de 3 milioane, de 200.000. De am ajuns la 2 miliarde, 200 de milioane împreună cu Bihorul. Un singur proiect. Acuma, sigur că imaginația mea poate să zburde.
Silvian Nanea — S-o lăsăm să zburde! Să vedem!
Iustin Cionca — Da, pentru că zici: am putut să fac astea, pot să fac și celelalte. Însă, n-ai cum să-ți dai drumul la imaginație, pentru că dacă mă întrebați acum 10 ani cum va fi astăzi, nu ziceam că va fi aici la fel. Astăzi sunt prudent să spun ce va fi peste 10 ani, pentru că depinde de fiecare dintre noi și vedeți, la granița noastră este război, oricând se poate extinde să vină războiul să distrugă tot ce am făcut. Asta depinde de comportamentul nostru colectiv, în primul rând, dar și individual. Eu cred că depinde de noi dacă vom ști să păstrăm pacea, dacă vom ști să păstrăm democrația, dacă vom rămâne mai departe membri Uniunea Europeană pentru că văd tot felul de oameni care nu înțeleg ce înseamnă să fii în Uniunea Europeană. Eu vă spun sincer, bugetul meu de anul acesta, un buget record bazat pe investiții, 71% din bani sunt alocați spre investiții dar aproape toate investițiile sunt făcute din fonduri europene. Deci, mâine dacă noi pierdem fondurile europene, nu contează motivul, noi nu ne mai dezvoltăm. Și atunci, degeaba vă imaginați. Imaginația asta trebuie să se bazeze pe ceva. Zic să fie și realistă. Da, se pot dezvolta alții fără noi, cum s-au dezvoltat. Noi am fost la 100 de ani, pe vremea lui Ceaușescu, față de alte țări, nu? Eu cred că s-a redus decalajul. Eu cred că noi, în România, ne-am schimbat foarte mult. Vorbim de majoritatea. Gândiți-vă la bunicii noștri, la părinții noștri, la copiii noștri. Faceți comparația. Noi știam pe tablete?
Silvian Nanea — Eu la 23 de ani am avut primul laptop și primul telefon.
Iustin Cionca — Da, vedeți… Copiii noștri știu mai bine engleză ca româna. Nu mai vorbesc de informatizare și de chestiunile acestea. Sigur că te aștepți de la o generație la alta să fie mult mai performantă, dar eu vă spun un lucru. Mie mi-e frică, că-și pierd relația asta cu Dumnezeu. Pentru că, asta înseamnă luxul. Opulența asta te îndepărtează de Dumnezeu. Și fără Dumnezeu eu nu cred că avem un viitor strălucit. Uitați-vă ce se întâmplă în țările în care deja se închid biserici și vin deja din urmă drogurile, toate celelalte provocări ale societății. Dacă știm să ne păstrăm credința strămoșească, dacă avem grijă de moralitate, pentru că nimic… să te ferească Dumnezeu de omul pregătit, de omul intelectual, fără morală, că nu cred că există ceva mai periculos. Iar fără morală nu mai există încredere, nu mai există siguranță și eu cred că asta-i marea provocare. Cum vom ști să păstrăm toate aceste valori creștine și să le punem în practică în folosul celorlalți. Să ieșim din lumea asta a competiției, în care fiecare trage pentru el, fără să-și dea seama că depinde de cei în jurul lui. Și dacă vă îmbogățiți dumneavoastră și în jurul dumneavoastră toată lumea e sărac, nu sunteți expus după aceea unor agresiuni? Pentru că omul ăla trebuie să mănânce.
Silvian Nanea — Ați amintit despre partea asta spirituală și despre copii. Ce ar trebui să le implementăm copiilor noștri sau ce ar trebui să-i învățăm pentru a avea succes în viață și peste 10-20 de ani să știe cumva cum să se orienteze în viață?
Iustin Cionca — Deci, ar trebui să-i învățăm că dincolo de partea asta de abundență financiară pe care o vânăm toți și de competiția asta de a fi cel mai bun în meseria ta. Este foarte important să te integrezi într-o comunitate. Să respecți aproapele tău, să fii empatic. Să încerci să te pui în pielea celuilalt, să-l ajuți. Să ne comportăm ca o familie, toți. Așa cum ne ajutăm membrii de familie. Care ajutăm, că și aici unii nu-și ajută nici familia. Așa trebuie să te gândești la aproapele tău și dacă vom face asta, atunci avem și copii de calitate. Dacă îi învățăm doar să muncească, să fie cât mai bun în domeniul lui în speranța că va fi mai bogat și că poate să-și ofere mai multe, la un moment dat vine provocarea. Și dacă nu știe s-o gestioneze și n-are liberul arbitru să mai aleagă câteodată și sacrificiu, nu doar avantajul, pe termen lung va fi rău! Eu asta încerc să-mi educ copilul, dar e greu. Pentru că trăim într-un mediu în care de la școală înveți că trebuie să tragi, să ai notele cele mai bune, că trebuie să ai diploma nu știu care, că trebuie să fii cel mai bine pregătit în domeniul ăla, chiar dacă-i surmenăm cu meditații și cu presiunile astea sociale pe care le au de îndurat, chiar dacă lucrează, poate, de mai multe ori, mai mult ca noi și n-au timp să-și trăiască copilăria, eu mă consider un om realizat, dar eu am avut timp să-mi trăiesc copilăria. M-am jucat, chiar dacă noi n-aveam condițiile pe care le au ei astăzi. Eu, când mă duc acum la țară și văd terenurile acestea și îmi amintesc unde jucam noi fotbal, nu există spirit de comparație dar trebuie să recunoaștem că asta ne-a călit într-un fel. Ei nu sunt căliți ca și noi. Oferindu-le prea mult, îi facem oameni slabi. Dependenți de cineva. Și nici nu știi cum e mai bine, pentru că noi zicem: eu n-aș vrea să mai trăiască copilul meu ce am trăit eu. Și încercăm să-i protejăm excesiv, să facem noi lucruri în locul lor fără să ne gândim că dacă ei nu exersează, n-au cum să dobândească niște calități, care îi ajută după aceea în viață.
Silvian Nanea — Și atunci cum găsim echilibrul cumva? Ca să echilibrăm acest aspect?
Iustin Cionca — Trebuie să existe un echilibru, clar. Trebuie să-ți învingi un pic iubirea asta în extrem și să te gândești la binele lui pe termen lung. Nu că îi dăm acuma. Că de aia vă spuneam și de politic. Politicul vine și-ți dă tot ce cere acuma în speranță că-i dai votul. Fără să-și dea seama că-ți face un rău. Să știți că orice cadou îl dai fără să ceri ceva în schimb, pe termen lung duce la lene, la delăsare la lipsa de inițiativă care, până la urmă, nu-i bună.
Silvian Nanea — Da, e ca și zicala aceea în care spunea că ,,Nu da pește celui care îi este foame. Învață-l să pescuiască.’’
Iustin Cionca — Corect. Dar întrebarea mea este: de ce trebuie noi să-i învățăm? Pe mine cine m-a învățat? Pentru că știi, toată lumea așteaptă de la tine să mergi. Și în campania asta m-am întâlnit cu foarte mulți oameni care, el se plânge că n-are ceva, dar el nu recunoaște că nu i-a plăcut școala, că nu l-a interesat să-și facă o meserie, că i-a plăcut să se distreze când alții învățau și după aia el vrea s-o ducă la fel ca și celălalt. Și aici nu poți să fii de acord, nu există. Comuniștii au venit cu povestea asta de egalitate. Nu. Ai egalitate de șanse, dar eu cred că trebuie, până la urmă, să introducem și niște stimulente pentru cei care, într-adevăr merită, și niște pedepse pentru cei care nu vor să facă ceva. Ori în România, dacă vă uitați la mine la funcționarii publici, dacă e superior, toată lumea are la fel. Nu contează că unul face ceva mai mult decât celălalt. În privat nu funcționează așa. Și eu nu înțeleg de ce nu împrumutăm toate regulile din privat, să le ducem în public. Răspunsul: politicienii n-au curajul să ia măsurile care ar trebui luate.
Silvian Nanea — Când se vor naște astfel de politicieni, care vor avea curajul să ia deciziile corespunzătoare?
Iustin Cionca — Ei, se nasc, ei se nasc însă, de obicei, nu sunt susținuți de popor. Dacă majoritatea populației vor să aibă tot felul de avantaje la locul de muncă, vor vota cu unul care-i de al lor. Nu or să voteze cu unul care să-i oblige să muncească mai mult să facă sacrificii. Asta-i natura umană. Întotdeauna te vei duce cu cel cu care semeni. Da, uitați-vă la clasa politică de astăzi. Câți oameni vin cu rezultate? Și dacă te duci cu rezultate, e cazul meu acum în campanie, vă rog să verificați voturile. Nu sunt… nu spun că nu sunt mulțumit, am câștigat, sunt pe primul loc detașat. Însă, când mă uit, contra candidații mei, care majoritatea n-au avut nicio realizare, au venit doar cu povești de adormit copiii.
Silvian Nanea — Și totuși, au luat niște voturi.
Iustin Cionca — Și au luat foarte multe voturi. Și întreb: de ce? De ce nu ne trezim odată și să zicem ,,Domnule, stați puțin! Ce ați făcut pentru noi? Pentru Arad, concret?” Piulița, șurubul pe care l-ați pus? Și să alegi. Mă, totuși eu am venit, cum v-am spus. Trei spitale noi și bani pentru două spitale, am făcut 850 de km de drumuri, am modernizat toate instituțiile, am reformat Asistența Socială. Avem proiecte. Am investit în Compania de Apă 123 de milioane de euro și avem proiecte acuma pe 350 de milioane de euro. Vă mai zic? Eu vă vorbesc două ore acum despre realizări, nu povești. Și jumătate m-au ales, jumătate au ales niște contracandidați care n-au făcut nimic în speranța că vor face ceva pentru ei, cred eu. Cred, pentru că altfel nu-mi explic cum să dai pasărea din mână pe aia de pe gard.
Silvian Nanea — Nu. Eu cred că majoritatea, sau mulți dintre ei nici nu au avut curiozitatea să verifice realizări sau ceva, absolut deloc. Să fie informați. Pur și simplu la nivelul lor de percepție au votat așa.
Iustin Cionca — Și e bine așa?
Silvian Nanea — Cum i-a zis vecinul, că i s-a părut că uite, îi place de respectivul.
Iustin Cionca — Dar atunci revin la întrebarea dumneavoastră: de ce s-ar sacrifica cineva, dacă după aceea nu-i apreciat pentru tot ce a făcut? Nu-i mai bine să fii populist? Să mă placă toată lumea, să nu mai vă spun lucrurile și să zic: E bine cum faci.
Silvian Nanea — Și acuma vă întorc întrebarea: de ce s-ar sacrifica cineva?
Iustin Cionca — Păi, dacă ai conștiință și înțelegi că nu ești de capul tău pe aici, că Dumnezeu te-a așezat acolo, că hai să fim serioși! Noi toți credem că datorită nouă am ajuns unde suntem. Eu vă spun sincer, eu știu că Dumnezeu mi-a deschis drumul ăsta, să fac ceva pentru comunitate. Și dacă înțelegi asta și știi că n-ai cum să te ascunzi de Dumnezeu, poți să te ascunzi de oameni o vreme și acolo mai cade masca uneori, dar de Dumnezeu nu te poți feri. Și atunci, dacă crezi în Dumnezeu și știi că ți-a dat misiunea asta, n-ai cum să nu faci. Eu nu mă tem că mâine mă schimbă, pentru că dacă m-ar schimba, mi-ar da șansa să fac pentru familia mea, dar atâta timp cât de fiecare dată, gândiți-vă din 2000, de trei ori am candidat primar și am câștigat. Uninominal. Da? De două ori parlamentar și am câștigat. Chiar dacă o dată a intrat ăla de la locul trei dar eu am câștigat, am fost ales de oameni. Acuma sunt a treia oară președinte de Consiliul Județean și să te duci în fiecare sat să vorbești cu oamenii, să le ceri votul, să știți că nu-i ușor. Și să-l și obții e și mai greu. Totuși, în toate aceste competiții eu am ieșit locul întâi. Dacă ieșeam locul doi… la noi nu există locul doi, ca la școală. Știți că-i premiul doi. Nu. La noi e premiul întâi și atât. Și restul au pierdut. Întrebați-l pe domnul Fifor, acuma el a fost locul doi. E câștigător? Nu.
Silvian Nanea — Așteaptă alegerile din toamnă, ca să fie pe listă.
Iustin Cionca — Pe listă. Pe listă e mai ușor că te duci cu Partidul și spui: Partidul vă dă aia, vă dă aia, vă dă aia. Și atunci se strecoară pe lista aceea și buni, și răi, și slabi, și puternici și după aceea, ne oferă ceva în următorii patru ani. Populația nu știe să aleagă niște oameni asumați care să-ți spună adevărul și chiar dacă te deranjează să gândești cu capul tău, mă, are dreptate sau n-are dreptate? Dar au venit și au zis: ,,Hai să scădem prețul la jumătate la apă.’’ Sună bine, nu? A mai venit un candidat de primar la municipiu și a spus: taxe zero. Și oamenii au zis: excelent! Dar s-a întrebat cineva dacă dă mâine taxe zero la primărie, cine va mai munci acolo? Din ce? Dar ne place să beneficiem de servicii urgente atunci când mergem undeva. Vrem să fim tratați cu rapiditate dar să nu plătim. Și eu sunt de acord să scădem prețul la jumătate la apă, dar asta înseamnă că dăm afară angajații și de mâine nu știu cine va avea grijă de apa noastră. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla să se îmbolnăvească cineva și să avem probleme că n-a fost apa bună.
Silvian Nanea — Pentru că dacă nu, vor trebui alte subvenții din altă parte luate și direcționate acolo.
Iustin Cionca — Bun, dar dacă-i ,,taxe zero’’ de unde ?Adică, astea sunt…
Silvian Nanea — Băgăm taxe pe antreprenori!
Iustin Cionca — Da. Astea sunt povești. Da, însă dacă ai minte, te gândești: stai, se poate așa ceva? Uite, vă dau exemplu la Pecica: primarul a luat un rezultat foarte slab. Principalul motiv pentru care a luat acest rezultat foarte slab față de ce ne așteptam noi, a fost faptul că a ridicat taxele și impozitele cu 80% și în an electoral! O să vedem dacă pe termen lung oamenii vor înțelege ce a făcut și de ce a făcut asta. Poate n-a reușit să comunice, poate nu i-a făcut pe oameni să înțeleagă de ce a luat banii ăștia. Însă el are acuma câteva zeci de proiecte în care pui 2% și aduci 98%. Dacă n-ar fi făcut această ridicare de taxe, trebuia să renunțe la câteva proiecte. Eu n-aș vrea să fiu în situația unui primar care a obținut pe bază de competiție finanțare pentru mai multe proiecte și să alegi: ăsta îl iau, ăsta nu-l iau, ăsta îl iau, ăsta nu-l iau. Eu când am făcut Pecica oraș, în 2004, să știți că am ridicat curs construcții 800%. Nu 80%. 800%. Și anul trecut când am avut ziua localității în care a fost elita Pecicăi acolo la ședința aceea festivă, am întrebat: Spuneți-mi, am făcut bine că am făcut Pecica oraș? Și toată lumea ridica mâna. Știți că eu am pierdut atunci 47% dintre voturi? Pentru decizia asta? Pentru că oamenii n-au votat cu mine că am ridicat taxele. Și zic: ,,Uitați, astăzi unanimitate. Toată lumea spuneți că am făcut bine. Zic să mulțumiți părinților dumneavoastră care au mers la vot. Pentru că așa s-a trecut de la statutul de comună, la oraș. Prin vot. Și oamenii aceia s-au dus și au zis: nu contează că plătim taxe mai mari dar noi vrem ca Pecica să fie oraș și eu cred că așa trebuie să gândim și în familie, și în societate. Ca să obții niște lucruri serioase care să rămână, să se schimbe viața ta cu ceva, trebuie să faci niște sacrificii. Dumneavoastră când ați început afacerea, n-ați făcut niște sacrificii?
Silvian Nanea — Mai facem și acum. Și atunci. Și atunci trebuiau făcute sacrificii. Și acum trebuie mai departe să creștem.
Iustin Cionca — Care-i diferența între unul care reușește și unul care dă faliment? Pentru că cel care vrea să-și dezvolte afacerea, în primul rând riscă.
Silvian Nanea — Da…
Iustin Cionca — Uite, vă dau un exemplu. Noi, cu drumul Arad-Oradea, când a venit domnul Bolojan la mine să-mi propună să ne asociem, să facem asta, am discutat să punem 1 milion de euro fiecare pentru studiul de fezabilitate și l-am întrebat: ,,Domnul Bolojan dacă nu obținem finanțarea?’’, ,,Ne oprim aici.’’ ,,Dar dacă’’ zic eu, ,,dacă mă duc acuma și spun: am făcut studiu de fezabilitate și am cheltuit 1 milion de euro de la mine, 1 milion de la Primăria Municipiului Arad’’ la fel se întâmplă în Bihor și la Oradea, că fiecare am pus 1 milion de euro și nici nu ne-au ajuns banii, în final am mai pus bani. ,,Ce o să zică lumea că am cheltuit 1 milion de euro pe hârtii și n-am fost stare să implementăm proiectul?’’ Și a zis: ,,Domnule, oricum drumul ăsta trebuie făcut pentru că, cum spuneați dumneavoastră, face parte dintr-o strategie europeană deja și vor intra anul viitor cel puțin 12 miliarde de euro din fonduri europene cu destinația de autostrăzi. Cine se mișcă mai repede are șansele să consume banii, e primul venit-primul servit.’’ Am făcut studiu de fezabilitate, noi am făcut licitația cu condiție suspensivă și pentru proiectare tehnică. Adică, dacă obținem finanțare, mergem mai departe cu proiectul tehnic să nu mai repet licitația. În total am cheltuit peste 15 milioane de euro pentru studiu de fezabilitate și proiect tehnic. Dacă noi nu obțineam finanțarea și cheltuiam banii aceștia, mai puteam să vin la vot să cer votul? Dacă am câștigat acuma, o să vedeți peste câtva timp că niște politicieni de la partidul de guvernare o să revendice acest drum, fără să mai spună nimic. Nici de Bolojan, nici de mine, nici de cei doi primari de la cele două municipii. Pentru că așa e lumea. Iar oamenii care nu vor asculta, nu vor ști adevărul. Că n-am cum să ajung la fiecare cetățean. Plus că memoria e scurtă. Este dovedit sociologic că șase luni, un an de zile maxim, ai uitat cine ce a făcut.
Silvian Nanea — Trebuie comunicare constantă aici, zic eu și vă urmăresc pe rețelele sociale, și eu zic că o faceți foarte bine. Adică, constant, constant, constant se vede ceea ce faceți și comunicați cu cei care doresc să vă urmărească.
Iustin Cionca — Corect. Numai că eu vă întreb: care este procentul celor care mă urmăresc? Pentru că majoritatea… eu vă spun, am făcut o campanie, am fost pe multe străzi în județ, la țară. Sunt oameni bătrâni care nu nici nu știu să deschidă calculatorul. Sunt oameni care nu au acces nici măcar la ziar. Sunt oameni care, săracii, mai prind câte un post de televiziune național care, fiecare cu interesul lui. Că uitați-vă să vedeți câte dezinformări sunt acolo și cam fiecare post de televiziune e orientat politic.
Silvian Nanea — Mai sunt atunci alte modalități sau alte proiecte de comunicare?
Iustin Cionca — Față în față. Dar vă spun și la dezbateri publice vin oameni care deja-s orientați, cam știu cu cine votează. Campania din ușă în ușă ar fi soluția. Problema este că eu mă duc primul, vine ultimul, a anulat tot ce am zis eu și omul este bulversat, nu mai știe. Nu mai știe în cine să creadă iar așa cum ziceți, n-am timp, pentru că eu sunt unul și n-am cum să ajung la sute de mii cât are Aradul. Și ar trebui să vii des să comunici cu omul. Plus că eu vă spun, de multe ori omul spune: nu mă interesează. Vorbeam cu cineva acum, spuneam: ,,Domnule am făcut autostrada.’’ Nu știe, că el merge pe drumul național, că nu merge pe autostradă. Bine, zic: școlile? Zice: ,,Na, mă, copiii mei nu-s mai la școală, nu mă interesează. Domnule, gândești doar așa prin prisma ta, înseamnă că nu mai merită să facem nimic dacă n-ajungi la mine și atunci ar trebui să intru în curtea omului să mă duc să-i sap grădina, să-i pavăm în interior, să-i facem baia. Pentru că omul zice: ,,Ai făcut ceva pentru mine?’’ La el deja nici iluminatul de afară nu-i mai treaba lui, nici întreținerea din fața casei nu-i problema lui. Ori, nu-i așa. Într-o comunitate fiecare trebuie să avem bucățica lui de participare, pe lângă impozitare. Trebuie să-ți faci bucata ta. Că, altfel, dacă plătim pe cineva să-ți întrețină gazonul din fața casei, ne costă o căruță de bani! Dar, dacă fiecare își face bucățica lui, reduci un pic efortul financiar al primăriei, aranjezi localitatea aia. Pentru că tuturor ne place o localitate bine întreținută. Să știți, când vine lumea la mine la Pecica și-mi spune: ,,Ce frumos e centrul vostru!’’ îmi cade bine. Cum să nu-ți cadă bine? Dar, nimeni nu știe ce efort este din partea cuiva să întrețină uniform tot centrul ăsta. Uneori mai trebuie să apelezi și la poliție să mai dea niște amenzi.
Silvian Nanea — Iar să vină criticile asupra ta!
Iustin Cionca — Dar nici așa nu-i normal. Că un vecin își face curat și celălalt ține buruiana, și vine vântul și-i aruncă și la celălalt în gazon, și îi strică și lui gazonul. Până la urmă, ăsta este rolul primarului să gestioneze abaterile și să mențină un climat sănătos. Adică, dacă majoritatea fac asta și aici trebuie prima dată muncă de educare. Să-i spui omului de ce să facă asta. Eu am întrebat în America când am fost: ,,Domnule, cât e amenda aici de toată lumea are tuns gazonul?’’ Zice: ,,Habar n-am!’’ ,,Și atunci cum? Dacă nu, nu vă e frică de amendă? De ce faceți așa?’’ Că în fiecare săptămână ăștia tăiau gazonul. Zice: ,,De rușinea vecinului. Pentru că eu țin la părerea celor care mă judecă după cum arată în fața casei și eu spun: voi aveți boala asta în România. Să vă faceți curat în casă și să nu faceți în fața casei. Câți intră în casă și câți vă judecă de afară din fața casei?’’ Pentru că puțini oameni intră în casa noastră, nu? Raportat la câți trec prin fața casei. Și atunci eu cred că ei gândesc sănătos și zic, hai să facem frumos în fața casei, pentru că oamenii mă vor judeca câți sunt de gospodar, după cum arată casa din afară și după aceea cine îmi intră în casă sigur că trebuie să am și înăuntru o igienă corespunzătoare.
Silvian Nanea — Să ne gândim acuma că dintre cei care se uită la noi sunt și persoane, să zic, de 20-25 de ani care se gândesc la o carieră și ce le-ați putea spune, ce ar trebui să facă dacă și-ar dori o carieră administrativ politică, de exemplu?
Iustin Cionca — Păi, în primul rând le-aș recomanda să citească, să învețe să vorbească, în primul rând românește, sigur, după aceea și limbi străine și să-și formeze o reputație într-un domeniu. Adică să fie bine pregătit profesional, să fie un exemplu în meseria pe care și-a ales-o. Pentru că, până la urmă, trebuie să stimulăm valorile. Din păcate, în România, punem prea mult accent pe teorie și prea puțin pe practică. Și de aceea dacă vă uitați, luați-vă generația, că așa e cel mai ușor. Vă luați generația dumneavoastră din clasă și o să vedeți cât de bine au reușit cei care au fost tocilarii, cum le spuneam noi și cât de bine au reușit cei orientați. Și o să constatați că, material, nu întotdeauna cei care au învățat cel mai bine, au reușit. Dar dintre cei care au fost consecvenți și și-au format o meserie în care au pus în practică toate valorile pe care le-au dobândit în școală, ăia sunt vârfurile. Faptul că ești bogat, eu nu spun că nu te respectă lumea, dar uitați-vă să vedeți în istorie rămâne ăla bogat sau rămâne un artist bun? Un cercetător, un om care, poate, în timpul vieții nici n-a fost recunoscut la valoarea lui. Dacă vă întreb acuma care sunt personalitățile cele mai importante pentru dumneavoastră, o să constatați că nu sunt politicieni.
Silvian Nanea — Un scriitor, un poet, vorba de politicieni numai cei care au purtat războaie mari. Ne aducem aminte.
Iustin Cionca — Da, deci de aia vă spun că un tânăr care vrea să reușească în viață, trebuie să dobândească prima dată competențe. Nu poți să ai ambiții să ajungi mare, dacă n-ai competențe. Pentru că te faci de râs în final. Vei ajunge, nu știu, îți dorești să fii la un anumit nivel, da? În vârful ierarhiei și acolo toată lumea te vede că ești găunos, că tu n-ai, de fapt, pregătirea pentru asta și te faci de râs, și cazi. E adevărat că… și invers, să ai competențe, dar să n-ai motivația să ajungi, duce la plafonare. Adică, un om a devenit competent, știe tot, dar ori n-are încredere în el, ori zice: Îi bine și așa. Da? El ce face de fapt, se blazează și la un moment dat…
Silvian Nanea — Ați menționat la început de faptul de a citi.
Iustin Cionca — Da, e foarte important să citești!
Silvian Nanea — Și aici am mai avut discuții cu alți tineri și am și cu copiii mei astfel de discuții în care văd cumva fără rost cititul, a-ți dezvolta cultura generală, a ști lucruri din istorie, geografie și cât mai multe din mai multe domenii.
Iustin Cionca — Ei vor înțelege mai târziu, sper să nu fie prea târziu, sfaturile noastre. Pentru că, inevitabil când ajungi să discuți undeva într-un anturaj despre un subiect, vei fi răsplătit dacă știi despre ce-i vorba și câștigi respectul celor din jur, pentru că trebuie să recunoaștem! Fiecare avem în anturajul nostru niște oameni așa pregătiți într-un anumit domeniu și îl stimezi și zici: ,,Domnule, dar ce deștept e omul ăsta! Fii atent câte știe!’’ Vrei, nu vrei, despre asta e vorba în societate. Poți să fii respectat și pentru alte valori, însă contează asta este un aspect. Aspectul cel mai important este când te duci într-un domeniu și câștigi stima celor care deja sunt în domeniu, nu a unora de afară care, ei săracii, se uită la tine nici nu știu dacă ai dreptate, n-ai dreptate, că ei nu cunosc adevărul. Dar când te duci într-un cerc de oameni pregătiți într-un domeniu, și-i câștigi și pe aceia, atunci e cea mai mare satisfacție pe care poate s-o aibă un om. Că, până la urmă, toți ne dorim să fim stimați. Mai ales eu… de exemplu, îmi place când sunt recunoscut între specialiști. Faptul că te respectă oamenii, sigur contează și asta, dar zici până la urmă: ,,Domnule, n-are cum să înțeleagă omul ăsta valoarea mea.’’ Dar când eu, de exemplu, când mă duc într-o competiție națională și primesc de la președintele României un ordin pentru realizările mele, deja ești respectat și de cei din administrație. Spun: ,,Domnule, uite, totuși…’’ sau primești un premiu pentru realizări într-un domeniu de la nu știu ce fundație. Toate lucrurile astea îți ridică stima de sine și să știți că eu nu vorbesc de orgoliu, că orgoliul e altceva. Dacă n-ai stimă de sine, să știți că nu poți să te iei tu în serios și cum să te ia alții? Și trebuie să lucrăm și la asta.
Silvian Nanea — Vă mulțumesc pentru discuția avută, cu siguranță cei care vor dori și au fost atenți, și au rămas atenți până la final, își vor lua informațiile cu care rezonează. Dacă mai aveți un ultim mesaj de încurajare pozitiv, cumva să îi îndemnăm să își ia viața în serios la orice etapă ar fi, ori că sunt la 20 de ani, 40, sau 60, cumva să conștientizeze că este momentul și pot să se îmbunătățească în orice etapă a vieții.
Iustin Cionca — Deci mesajul meu și bazat pe experiența mea este că nu există lucru imposibil. Orice lucru se poate face dacă: ai credință în Dumnezeu, ai încredere în tine, ai curajul să pornești și bine ar fi dacă ai o echipă în jurul tău care să te susțină, pentru că lucrurile mari nu poți să le faci singur. De aceea, e bine să ne înconjurăm de oameni valoroși chiar dacă ei sunt critici, chiar dacă nu ne place de multe ori ce ne spun, e foarte important și vă spun că un lider nu învață din succes în succes, acolo îți crește orgoliul. Ci din eșec asumat, așa din care îți înveți greșelile și nu le mai repeți. Asta le doresc tuturor! Să fie fiecare dintre ei furnicuță, un om care se gândește să-și ia rolul lui. Că fiecare avem un rol în societatea asta, sigur, unii au un rol mai important dar să știți că nu putem trăi unii fără alții și de aia e bine să se pregătească într-un domeniu în care se simt confortabil, unde simt plăcerea de a munci. E foarte important, că de multe ori mergem să muncim într-un domeniu care nu ne atrage și atunci cum să fii fericit? Cum să dai eficiență maximă? Dacă ne alegem un domeniu în care ne simțim împliniți și lucrăm în echipă și ne gândim la binele celorlalți, n-ai cum să nu fii satisfăcut. Până la urmă cred că cel mai important lucru este liniștea sufletească pe care o ai după o zi de muncă. Dacă ai mustrări de conștiință, n-ai făcut ceva bine.
Silvian Nanea — Vă mulțumesc și vă doresc succes în continuare! Vă mulțumesc și vouă tuturor celor care ne-ați urmărit până la final, să nu uitați să apăsați butonul de subscribe ca să fiți atenționați la următoarele episoade și ne revedem săptămâna viitoare!