,,…Cristian Galea — Există două motivații principale pentru care oamenii intră într-o acțiune, în politică.
…— Din păcate o mare parte din oameni intră…
…— Problema este că într-o mare măsură oamenii de calitate se retrag...
…— Niciunul dintre noi nu deținem adevărul. Adevărul este comun, o bucățică la mine o bucățică la tine…
…— Oamenii din Arad nu sunt fericiți. Există o tristețe peste orașul ăsta. Domnește, dacă vrei…
…— Ce crezi că ar fi mai important pentru niște copii? Ca tata sau mama, părinții, să aducă mai mulți bani în familie sau să aducă altceva în familie?…’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați revenit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’! Locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent pentru a privi cu încredere spre viitor. Astăzi îl avem ca invitat în studioul nostru pe Cristian Galea, care este consilier în municipiul Arad și este și candidat la Primăria Arad, și vom discuta un pic un subiect, să zicem delicat, dar actual, pentru că este un an electoral. Despre cum și de ce ar trebui să ne implicăm în comunitate în acest caz, politică, să zicem. Cristian, bine ai venit!
Cristian Galea — Bine te-am regăsit, Silvian! Sunt onorat să fiu de fiecare dată cu tine în discuție.
Silvian Nanea — Să trecem direct la subiect și să ne spui ce te-a motivat să candidezi din nou la Primăria Arad?
Cristian Galea — Probabil că ai văzut și data trecută, răspunsurile mele nu sunt cu ,,da’’ și ,,nu’’! Nu sunt monosilabic în răspunsuri și de obicei încerc să pun lucrurile într-un context, să zic așa. Eu n-am vrut de bună seamă, acum 4 ani, când am intrat în politică, n-am vrut deloc atunci să intru în politică. Nu m-a interesat, am considerat așa ca și aproape toți oamenii care nu sunt în politică că nu este de intrat. Politica este mizeră, urâtă, murdară… Și lucrul ăsta este foarte trist. Eu, însumi, priveam așa lucrurile acum patru ani și jumătate, aproximativ, și până la 43 de ani, n-am crezut că voi ajunge eu însumi în politică. Pe mine m-a motivat, ceea ce m-a motivat oarecum, în ultima parte a vieții mele. Poate ultimul sfert de viață în care, pur și simplu, am început să înțeleg importanța de a-mi dedica cunoștințele, lucrurile pe care le-am învățat și o bună parte din viață, altora. Mai mult decât familiei mele. Până la un punct îmi vedeam doar de viața mea, m-am căsătorit, am mai spus lucrurile astea și oarecum, am văzut o implicare treptată, bineînțeles. Și eu cred că are legătură cu maturizarea, până la urmă. Este un semn al maturizării. Eu cred că oamenii maturi se implică și caută să-și aducă aportul în viața asta mai mult decât doar pentru ei. Avem ,,Piramida lui Maslow’’ de exemplu, poate, pe care ai studiat-o, sau alții o studiază și îți dai seama că, de la un moment dat când ai, eu știu… rezolvate problemele, ai ce mânca, ce îmbrăca…
Silvian Nanea — Cele necesare vieții.
Cristian Galea — Da, exact. Treci la următorul nivel și sunt cinci nivele practic. Cinci niveluri de găsire a scopului în viață. Și probabil, cel mai înalt este să te dedici, care este și cristic până la urmă. Să-ți dai viața altora. În momentul în care tu nu mai crezi că ești așa de important încât să trăiești doar pentru tine, începi și dai și altora. Și am început-o când am ajuns pastor. Am început să dau din timp, și din viață, și din energie, și din finanțe, și din ce aveam eu ca și resurse, altor oameni. Mai mult decât familiile mele.
Silvian Nanea — Și de ce să ne dăm timpul și o parte din viața noastră ca să ne implicăm, uite, în politică, pentru că văd în mediul meu, cu oamenii cu care mă intersectez, o reținere, să zic, dacă nu chiar o părere cumva, negativă, despre implicarea în politică.
Cristian Galea — Eu cred că are legătură cu viziunea pe termen lung. Acum, există… hai să fiu destul de scurt așa, în a explica. Există două motivații principale pentru care oamenii intră într-o acțiune, în politică. Hai să rămânem aici în acest registru. Și din păcate, o mare parte din oameni intră având interese proprii. Există mentalitatea asta, s-a văzut și este tristă. Eu am amendat de multe ori acest lucru chiar în acest mandat în care am fost, am avut discuții chiar cu politicieni pe acest subiect. Unii chiar s-au supărat pe mine, dar există și este un model la care se uită și tinerii. Da? Merită să intri în politică, pentru că te căpătuiești, da? Dacă intri în politică, ai acces la resursele comunității, indiferent la ce nivel în politică intri. Dacă ești consilier la o comună sau primar într-o comună, ai acces la resursele OAT-ului respectiv. Dacă ești la oraș, la municipiu, la nivel național, ai acces la altfel de resurse mai mari. Și lucrul ăsta s-a dovedit a fi real. Ne uităm la politicienii de rang înalt și chiar se căpătuiesc. Pe perioada mandatului, cei mai mulți dintre ei vezi cumva că trag sfori și fac ei ce fac, cumva, dar își pun mai multe zerouri în cont. În urma cifrelor din cont. Nu știu cum, nu este problema mea, nu este treaba mea, există instituții care știu să facă lucrul ăsta, să descopere cum anume aceste zerouri se adaugă, în perioada mandatului politic. Și oamenii de afară care nu sunt în politică, o mare parte dintre ei se uită și se gândesc: ,,Măi, e mai bine. Te îmbogățești rapid, ușor.’’ Repet, nu mă interesează, nu este treaba mea cum anume se întâmplă, dar realitatea arată că se întâmplă.
Silvian Nanea — Da, și cum putem înclina balanța ca tot mai puțini oameni de tipul acesta să intre și să aibă acces la niște posturi de conducere publice și să permitem cumva la alți oameni de calitate și care sunt profesioniști în domeniul lor de activitate care să acceadă la niște funcții publice?
Cristian Galea — Na, aici nu avem un răspuns foarte ușor și realitatea arată este că este extrem de complicat și se întâmplă foarte rar și foarte greu. Sunt aici ca să studiez acest fenomen, l-am studiat și am intrat, să zic așa, împins, nu pentru această dorință și se poate verifica lucrul ăsta, o spun sus și clar. Eu nu m-am îmbogățit în perioada aia în nici într-un caz. Chiar dimpotrivă, aș putea să spun că am dat la o parte investiția în compania proprie pentru a da omului, dar asta am făcut-o și în perioada pastorației. Și nu mă plâng, e o chestie decisă. Am ales eu. Dar, există o problemă majoră pe care eu o văd, după patru ani de implicare în politică. Practic, am fost până acuma și marea majoritatea oamenilor doar se uită către lumea aceasta neînțelegând ce se întâmplă dincolo, în spatele ușilor. Eu am avut acces și am acces de patru ani, la nivelul meu, este un nivel mărunt. Deci, nu eu sunt soldat în politică, nu sunt locotenent general. Sunt alții.
Silvian Nanea — Urmează, urmează acel nivel!
Cristian Galea — Nu știu ce urmează, dar eu sunt și am răbdare. Asta pot să spun. Că, și în armată… ca și în armată, deși n-am făcut armată, dar știu cum funcționează. Și în armată ești soldat și dacă ai răbdare, faci ce trebuie, ești consecvent, ești corect, sigur ajungi și caporal, sergent, căpitan așa se ajunge, nu? Rămânând acolo și fiind ceea ce trebuie să fii. Așa este și aici. Da? Revenind. Avem o problemă mare, în sensul că atâta de jos a ajuns, adică atâta de joasă a ajuns încrederea în oamenii politici și se poate vedea căutând pe Google. Oamenii au cea mai mare încredere în biserică în continuare, ceea ce eu cred că este un lucru bun.
Silvian Nanea — Un lucru pozitiv, da.
Cristian Galea — Da, da. Categoric. Iar dacă te uiți, în armată mai au oamenii încredere ridicată. Iar în politică, în partide, în așa ceva este la un nivel execrabil, foarte jos. Pe bună dreptate. Pentru că, până la urmă, fiecare politician care intră aici, contează și reprezintă ceva, și face ceva și ajută cu ceva. Adică pune o bilă albă sau o bilă neagră în această mare perspectivă legată de politicieni. Problema este în felul următor: acuma, asta este percepția mea și am devenit, oarecum, eu îi spun ,,un evanghelist’’ al acestui mesaj pentru că, o spun foarte des, o spun foarte des. Astăzi, după 30 de ani, și eu m-am uitat și de afară dar și dinăuntru. Care este problema și ce avem de făcut. Și pe mine mă motivează lucrul ăsta și încerc să-i motivez și pe alții, așa cum m-ai întrebat și tu. Problema este că, într-o mare măsură, oamenii de calitate se retrag. Când avem o zonă dinasta, contaminată, și putem extrapola în orice domeniu. Dintr-o zonă contaminată, orice reprezintă acea contaminare și oricum s-ar numi ea, în esență, dintr-o zonă contaminată, de obicei, oamenii se dau la o parte, se retrag. Este contaminată. Mai ales oamenii de calitate. Când avem o zonă politică contaminată, cum este politica românească și la orice nivel te uiți, e suficient să deschizi televizorul, spuneam că nu am, dar mai văd și eu și mai știu și eu destul de multe. Și să vezi ce fel de oameni se perindă pe acolo. Ce fel de discurs au, cum comunică, vezi cum se ceartă, vezi cum se uită unul la altul, cum astăzi se scuipă, mâine se pupă. Înțelegi? Deci te uiți așa… sunt chestiuni de caracter care se exprimă așa sau îți generează un fel de repulsie, dacă vrei.
Silvian Nanea — Și care este totuși fondul problemei? Că, totuși, trăim în sistemul democratic, care până la urmă, se consideră că este cea mai bună formă de guvernare pe care au găsit-o.
Cristian Galea — Educația. Cu siguranță este educația. Și vorbeam și data trecută. Dar, problema e că, educația nu poți s-o schimbi peste noapte.
Silvian Nanea — Este educația la nivel general?
Cristian Galea — Ceea ce spun eu, și nu doar eu, și îmi place să cred că suntem tot mai mulți care spunem acest lucru. Succint, oamenii de calitate văzând această zonă contaminată, se dau deoparte și se retrag. E absolut natural lucrul ăsta. Stă în firea umană să te dai la o parte dintr-o zonă contaminată. Eu, astăzi spun, și modelul pentru mine personal sau motivația personală a fost tot cristică și biblică, și pot să explic lucrul ăsta. Poate ar fi interesant. Să vezi motivația mea personală, ce m-a mânat pe mine să intru dintr-o zonă curată. Am fost un bun creștin, am fost curat, m-am păzit, n-am furat, n-am înșelat, chiar provoc oamenii, dacă este vreun onorat care știe că eu l-am înșelat, să vină să-mi spună. Că eu nu știu să fii înșelat pe cineva. Deci chiar mi-am păstrat o viață, toată viața curată și am intrat într-o zonă contaminată de bună voie. A existat o motivație pentru care am făcut acest lucru, a existat un element în spate, care, deși nu mi-a plăcut și nu-mi place nici astăzi, eu am zis: intru, pentru că nu se poate altcumva. Motivația fiind: Hristos. Dar, revenind. Practic, cum funcționează democrația? Că vorbeai de democrație. Și e un lucru bun, este un progres. În țările în care avem democrație, avem un lucru bun. Eu am fost în Africa, unde nu există democrație. Și am văzut și lipsa democrației, cum funcționează, ce se întâmplă acolo. Și văd și aici. De bine, de rău, suntem în Europa ca și națiune, ca și țară. Și lucrul ăsta este extrem de bun. Adică, moștenim de la europeni. Vrem, nu vrem, moștenim și noi, ca măgarul, urechile. O parte din lucruri. Asta e realitatea. E, nu moștenim tot. Și mai avem noi metehnele noastre, e partea a doua de lucruri, detalii la care noi trebuie să lucrăm. Dar, democrația: există niște scaune care trebuie să fie ocupate de cineva. Problema este că oamenii de calitate s-au retras. Nu mai au motivație, nu mai au dorință să ocupe acele scaune, pentru că, dacă mergi și te pui și tu pe acele scaune, practic devii și ești asimilat și faci parte și tu, sau conștiința colectivă spune: și tu ești ca și ei. Și asta este o provocare a mea personală. Deci eu intrând în politică, o grămadă de oameni au zis ,,A. E clar. Am crezut că ești om de calitate dar dacă ai intrat în politică e clar nici tu nu ești. Și tu ești ca și ei.’’ Da.
Silvian Nanea — Ți s-a pus eticheta, nu?
Cristian Galea — Exact, dar cineva trebuie să ocupe acele scaune. Eu spun că se va înclina balanța, atunci când o masă critică de oameni de calitate vor intra asumându-și riscul, pe care însuși Iisus Hristos și l-a asumat. A coborât pe pământ devenind una ca noi, ca oamenii. Practic a îmbrăcat o altă haină, a lăsat haina sfințeniei și a zis ,,Varianta este să mă duc să mă fac ca și ei.’’ Este cea mai bună variantă prin care o societate se poate schimba. Oamenii de calitate.
Silvian Nanea — Când se va întâmpla asta? Pentru că, nu știu, natura umană este aceeași. E greu cumva, să facem asta.
Cristian Galea — Aici nu avem un răspuns. Doar când reușim să generăm o critică de oameni de calitate. Este ceea ce mi-am asumat. Nu mă mândresc și nu vin să spun că eu vin să schimb lumea, eu sunt Mesia. Nu sunt, de departe. Eu am bucățica mea limitată.
Silvian Nanea — Discutăm strict la Arad.
Cristian Galea — Da, da, da. Da, încerc. Exact, împreună cu mine, adică eu mi-am asumat. Întotdeauna am fost un deschizător de drumuri. Eu personal. De ce sunt așa? E o altă poveste largă, dar probabil că așa m-a făcut Dumnezeu. Ca personalitate. Curaj? Am curaj, am deschis, m-am dus în locuri în care nu s-au dus alții. Un fel de nebunie așa, pentru cei mai mulți oameni. Am intrat acolo și sunt oameni care sunt chemați. Au un dar, chiar și biblic acest dar are un nume, adică o personalitate. Eu sunt acest om, știu cine sunt. Am intrat și după mine atrag și alți oameni. Sunt vizionar, pot să reușesc să creionez o viziune, să generez o pasiune, nu? Aproape că și ție deja îți place ideea să intri cu mine în politică, așa-i? Alături de mine, nu?
Silvian Nanea — ,,Hai să prezinți toată viziunea” și… da, da.
Cristian Galea — Am glumit, dar îmi cunosc atuurile. Adică, reușesc să creionez o viziune și să proiectez o pasiune în oamenii de lângă mine. Sunt conștient de lucrul ăsta. Și asta o fac conștient. Sau inconștient, la început, dar acuma sunt conștient, pentru o cauză bună. Eu aduc împreună cu mine oameni de calitate. Apropo, spuneai deja la început că voi candida la primărie. Sunt nevoit ca și orice candidat, să candidez și la primărie și la o listă de consiliu local municipal. Am pus oameni pe listă care sunt ca și mine, oameni valoroși. Mă interesează enorm de mult ca oamenii pe care îi aduc eu împreună cu mine, nu neapărat să fie oameni care au bani sau oameni care au pile și relații, nu asta m-am uitat. Sunt cele trei lucruri: chemare, caracter, competențe, despre care mai vorbesc des, pentru că am ținut și seminarii multe pe acest subiect, dintre care, eu personal, cred că cel mai important este caracterul. Dacă mă întrebi. Dacă vrei să construiești cu cineva pe termen lung, persoana respectivă trebuie să treacă niște teste de caracter. Dacă nu este persoană de caracter, indiferent cum arată el de bine acuma, longeviv, pe termen lung, nu vei putea să construiești. Și se va dărâma ,,Castelul de Fildeș’’ pe care încerci să-l construiești. Aici este problema. Trebuie să intre, și finalizez ideea, ai văzut ce mult am răspuns la o întrebare simplă. Trebuie să intre în politică o masă critică, nu neapărat o majoritate, nu este necesar o majoritate, din perspectiva mea, nu trebuie să fie 50% plus 1. Dar o masă critică de oameni de calitate care să-și asume și în același timp să rămână oameni de calitate. Pentru că, aici este o altă poveste. Sunt mulți oameni bine intenționați care intră acolo, dar în esență n-au identitatea foarte bine stabilită și când intră acolo sunt absorbiți de ,,Fata Morgana’’.
Silvian Nanea — De ,,Miraj’’…
Cristian Galea — Da. De zerourile care se pot adăuga și cad. E o realitate.
Silvian Nanea — Sau și dacă nu sunt absorbiți, pur și simplu se retrag și își văd de locul lor liniștiți și nu acționează deloc.
Cristian Galea — Și asta se poate, sunt oameni care au intrat, au văzut mizeria, sunt oameni care s-au retras. Au intrat, au văzut mizeria și dezamăgiți s-au retras.
Silvian Nanea — Da. Sau, sunt acolo doar cu prezența și cam atât.
Cristian Galea — Așa-i, așa-i.
Silvian Nanea — Bun. Toată perspectiva asta, înțeleg că și din backgroundul de antreprenor și din cel de creștin, de pastor, cumva e o combinație aici, o sinergie și a rezultat această viziune care, să meargă spre cetate.
Cristian Galea — Exact, exact.
Silvian Nanea — Nu știu… din ultimii patru ani de zile ne poți povesti o experiență pozitivă care ți-a dat așa un imbold de a merge mai departe?
Cristian Galea — Aș putea să-ți povestesc multe! Dar, și lucrul ăsta chiar pentru mine este încântător. De când am intrat eu în politică, eu n-am intrat pe picior de opoziție sau pe picior de scandalagiu să arat cu degetul… se întâmplă lucrul ăsta. Așa procedează, probabil peste 90% din oameni. Asta este forma de a face o campanie electorală, de a juca politic. Fiecare în locul lui. La orice nivel am văzut. Că, repet, dacă ești într-o comună, am văzut consilieri de comună arțăgoși care se ceartă, discută aprins, țin sus și tare ca ,,orbul de bâte’’ de părerile lor. Nu asta a fost poziția mea. De când am intrat și la fel este și acuma până în ziua de astăzi. Eu nu am atacat nicio persoană, nu sunt nu sunt poziționat acolo. Pentru că, din start am intrat, cel puțin, cu altă mentalitate sau n-aveam nicio mentalitate, nici n-am știut. Am fost criticat chiar de prieteni comuni care spuneau: ,,Trebuie să fii mai incisiv! Trebuie să spui! Să arați!’’, nu neapărat să jignești sau așa. Am spus: Nu. Eu nu fac așa. Nu sunt eu acel om, nu fac. Îmi pare rău. Eu am să fac altcumva politică i-am și spus și de multe ori am spus.
Silvian Nanea — Trebuie cumva să ,,te ungi’’ cu asta!
Cristian Galea — Da, să adopt și eu. Există o mentalitate dacă te uiți așa la orice campanie, la orice, repet, ,,rol jucat’’ că, până la urmă, să știi că sunt roluri jucate, e mult teatru, aici, în politică. Pe față se ,,scrofălesc’’ și pe la spate sunt prieteni.
Silvian Nanea — ,,Hai să bem un pahar de vin!’’ nu?
Cristian Galea — Exact, exact. Sunt multe roluri jucate dar, din perspectiva mea, este o piesă de teatru perimat. Vezi că nu funcționează. După 30 de ani, acest model de a face politică pe care-l avem de ani de zile este disfuncțional. Nu duce înspre ceva bun. Că, ne uităm la rezultate. Și Hristos spunea ,,După roade veți cunoaște!’’ nu după cum vorbești, după cum arată. Roadele, domnule! Trebuie să măsurăm anumite lucruri la sfârșit și vedem dacă e bine sau nu. Da, ce am învățat eu…
Silvian Nanea — Perspectiva ta?
Cristian Galea — Perspectiva mea a fost total diferită: de a construi poduri. M-am întâlnit cu oricine, și asta e o experiență, să zic așa, după patru ani, sunt încântat de felul în care am acționat și n-a fost teatru. Pur și simplu asta sunt. Mi-am dorit să fac pace, mi-am dorit să cunosc, să vorbesc cu oamenii, să descopăr, să pot să sfătuiesc. Atunci când vorbesc cu cineva, să mă asculte, să-mi asculte părerea. Nu trebuie să adopte părerea mea, dar cel puțin să mă asculte. Și să știți că în politică nu prea se întâmplă lucrul ăsta. Nu se ascultă unii pe alții. Eu am părerea mea și tu poți să urli cât vrei, eu îmi închid urechile la ceea ce spui tu. De ce? Din simplul motiv că prin ceea ce spui. Tu mă ataci constant, sau chestiunile astea și este trist. Pentru că, părerile, niciunul dintre noi nu deținem adevărul. Adevărul este comun, o bucățică la mine, o bucățică la tine.
Silvian Nanea — Și fiecare vede din perspectiva lui.
Cristian Galea — Exact. Și trebuie să-l asculți, trebuie să fii deschis la dialog dar, dialog sincer și real, nu doar te ascult așa de drag, ca să mimez eu că te ascult și lucrul ăsta mie mi-a plăcut. M-am poziționat la mijloc dintotdeauna, aici sunt și astăzi, și pot să spun că aș continua la fel. Pentru că mi se pare ca fiind, poate, cel mai bun lucru pe care l-am făcut.
Silvian Nanea — Cum te simți în poziția asta de mediator?
Cristian Galea — E cea mai grea. Să fii la mijloc este cel mai complicat și cel mai greu. De la început, din prima zi de mandat, de consilier local, eu am fost la mijloc. Matematica s-a jucat cu noi. Noi aveam acele două voturi, dacă îți aduci aminte. Primul an n-am avut al doilea viceprimar și primul viceprimar pe care l-am pus, a fost pus cu votul meu și este o chestie publică. L-am votat pentru că am promis că-l votez și nu au ieșit lucrurile așa cum mi s-a spus, dar este o chestiune, nicio problemă. Deci, din prima zi, acele două voturi ale noastre au fost voturile ,,balama’’. Era puterea. Cu noi în consiliu avem nevoie de 12 voturi majoritare, puterea, adică PNL cu UDMR aveau 11 voturi și dincolo era PSD cu USR, oarecum în opoziție, 10 voturi. Și era nevoie de 12 voturi pentru a înclina balanța. Voturile care erau la mine și la colega mea Dorina. Și din start le-am spus: Eu nu sunt nici putere, nu sunt nici opoziție. Sunt acolo, dacă e bine, dacă eu citesc, mă documentez, dacă cred că e bine pentru oraș, votez, dacă nu, nu. Deci… dar, a fost foarte greu. Pentru că este mult mai simplu, de exemplu, să te poziționezi undeva și atunci ești acolo și e simplu nici nu trebuie să te documentezi nu trebuie să citești. Citește unul proiectele și tu știi că ăla e de al tău și ridici mâna, că așa funcționează lucrurile. Ori să fii la mijloc, chiar presupunea un efort major. Plus tensiuni. Ăla trăgea de mine, celălalt și ăla trăgea de mine. Bine, și așa a fost. Deci, să fii la mijloc, răspunsul foarte scurt este cel mai greu.
Silvian Nanea — Care sunt provocările, sau problemele care ar trebui rezolvate în următorul mandat în orașul Arad?
Cristian Galea — A… nu pot să-ți răpun la întrebarea asta. Că, nu știu. N-am cum.
Silvian Nanea — Sunt prea multe sau toate sunt toate sunt rezolvate?
Cristian Galea — Nu… deci, vezi și aici, și subiectul ăsta este din nou foarte larg. Oamenii au, de obicei, de la politicieni, așteptări reale. Se așteaptă să vină un politician pe cal alb, înțelegi? Care să vină și dintr-o dată să ne facă pe toți fericiți și orașul să se schimbe peste noapte. Schimbările astea sunt longevive, foarte lungi. Și sunt decizii care trebuie luate una câte una, și după câțiva ani o să vezi că s-au mutat lucrurile. Reglajele, toate astea, reglajele sunt fine. Acuma, noi putem discuta despre proiecte pe care le-aș vedea, pe care le-aș considera că ar aduce un plus valoare orașului, o bunăstare, o stare de bine. Că, din perspectiva mea, aici cred că, și e complicat lucrul ăsta, de asta nu-i așa de simplu. Aradul este un oraș trist. Eu, personal, în oraș nu umblu deloc cu mașina, aproape deloc. Eu stau undeva lângă Arad și vin în oraș că îmi duc copiii la școală, toate activitățile sunt în Arad, viața mea este în Arad, practic, mergem și dormim doar, în afara orașului și las mașina la mine la firmă. Și peste tot pe unde mă duc de ani și ani și ani de zile, oriunde prin centru și când pot, oricât de departe încerc să mă duc pe jos. Și am o pasiune, asta din pastorație o aveam, să mă uit la oameni. Să studiez. De multe ori stăteam, stau pur și simplu, stăteam pe margine și mă uitam la fețele oamenilor. Încercam să… pentru unii chiar mă rugam. Dar, asta este o altă chestie. Și chiar pot să vă spun că eu m-am uitat, oamenii din Arad nu sunt fericiți. Există o tristețe peste orașul ăsta, domnește, dacă vrei. I-aș spune un spirit, dar poate e prea mult și greșit se poate interpreta într-o formă, sau alta. Aradul, arădenii, nu sunt oameni fericiți. Asta este perspectiva mea. Și de aici a ieșit și sloganul ,,Aradul fericit’’ pentru că este o viziune. Deci a venit acest slogan după vreo… mai mult de trei luni, în care am stat pe acest lucru, pentru că face parte din viziune.
Silvian Nanea — Și cum putem contribui la fericirea Arădenilor, atunci? Sau, ce lipsește?
Cristian Galea — Lipsesc multe. Lipsesc multe, lipsește în primul și în primul rând, dar este o chestiune generală națională dacă mă întrebi. Știi foarte bine, au plecat la ultimul recensământ, se vede, au plecat peste 6 milioane de români din țară. Este cel mai mare număr de oameni care și-au părăsit țara, nefiind într-o zonă de război activ. Deci pur și simplu românii au plecat și n-avem război în țară. Adică, nu avem. Nu suntem Ucraina cu bombardamente și cu Siria și cu altele.
Silvian Nanea — Au plecat, dar acuma trebuie să ne bucurăm că ne vin alții. Sirilankezi, nepalezi… indieni!
Cristian Galea — Da, da! Trebuie să sărim de bucurie pe stradă! Haha!
Silvian Nanea — Trebuie să ne obișnuim cu ei.
Cristian Galea — Exact! Da, da. Eu nu spun că e un lucru rău.
Silvian Nanea — Trendul european!
Cristian Galea — Da, așa e.
Silvian Nanea — Așa cum noi am mers, sau alții români au plecat în afară, iată trebuie să îi primim pe alții.
Cristian Galea — Din fericire, nu vin foarte mulți islamiști și cu orice risc pe care mi-l asum, nu am o problemă cu oamenii în sine, ci am o problemă cu naivitatea europenilor. Pentru că, din nou, am studiat acest fenomen. A început cu Merkel, din Germania, a zis: ,,Aducem emigranți, sirieni, musulmani și îi integrăm noi în cultura noastră.’’ Ceea ce nu se știe, și repet, am studiat. Există chiar de mulți ani, de zeci de ani, există o dorință a islamiștilor de a islamiza Europa, bucată cu bucată. Om cu om, înțelegi? Oamenii ăștia vin și nu adoptă cultura, nu adoptă religia. Dimpotrivă, ei sunt foarte stabili pe generații întregi. Este o caracteristică, inclusiv a evreilor, că sunt cel mai longeviv popor care și-a păstrat cultura, deși erau împrăștiați prin toată lumea, dar așa sunt și musulmanii. Deci, din fericire nu avem astfel așa de mulți, astfel de oameni care să fie radicalizați religios, aici, în România. Dar tot e trist că au plecat românii și au plecat din durere. N-au plecat de bună voie și bucuroși. Am stat și chiar am legături strânse cu comunități, mai nou, cu una din Germania. Dar dintotdeauna, pe zona religioasă, bisericească, suntem mai conectați, să zic așa, cu comunitățile de afară și toți s-ar întoarce și toți au plecat, nu chiar toți, dar marea majoritatea au plecat datorită, sau din motive politice, slash, din cauza politicienilor, a guvernării, din cauza guvernării slabe și fără speranță că lucrurile se vor îndrepta.
Silvian Nanea — Și totuși nivelul de trai, să zic financiar, a crescut în România în ultimii 10-20 de ani. Adică, venitul este mai mare. Sunt multe lucruri pozitive care se întâmplă. Într-adevăr, într-un ritm mai lent, sau așa le percep eu. Dar, dacă privim în urmă cu 5-10 ani, și inclusiv dacă ne referim la Arad, vedem îmbunătățiri. Ne dorim mai mult. Dacă ne comparăm cu Oradea, tot timpul o să zicem că suntem în urmă, dacă ne comparăm poate cu alte orașe…
Cristian Galea — Așa este, din punctul ăsta de vedere ai mare dreptate. Știi ce e ciudat? Din nou, ne putem uita împreună, poți să te uiți, sau oricine poate să se uite, nivelul de salarizare din Oradea este mai jos decât cel din Arad. Nu știu dacă știai lucrul ăsta. Pe statistici vorbind. Adică, noi suntem cu câteva sute de lei, salariul mediu din Arad, este cu câteva sute de lei mai mare decât în Oradea.
Silvian Nanea — Și Timișoara este puțin mai sus parcă.
Cristian Galea — Da, Timișoara este mai sus decât Aradul. Da, dar cam așa stau lucrurile, foarte real. Și aproape că ai senzația și este real, cunosc mulți orădeni, că orădenii sunt mai fericiți decât arădenii și este adevărat. Acum, tu ești angajator. Și dacă ai studiat, sau dacă studiezi, pentru că îți spun ca să extrag un principiu de aici. Se știem sunt statistici, am citit mult pe subiectul ăsta. Nivelul de salarizare într-o companie, ca și importanță pe care o acordă angajații este pe locul opt. Deci, sunt șapte alte lucruri care contează pentru un angajat într-o companie, deasupra nivelului de salarizare. Asta doar ca să spun.
Silvian Nanea — Cine a făcut studiul ăsta? Mi se pare puțin ciudat.
Cristian Galea — Putem să studiem. Așa e, că sună ciudat?
Silvian Nanea — Mi se pare un pic ciudat. Hai să zicem, nu este pe primul loc sau… dar undeva pe maxim cinci, așa din percepția mea ar trebui să fie.
Cristian Galea — Am să ți le arăt. Sau putem să discutăm după podcast. Bun, pe subiectul ăsta și pentru mine a fost șocant și apare în mai multe locuri, nu doar un singur studiu. Să vezi care sunt alte lucruri. Da, și am experimentat o eu.
Silvian Nanea — Atunci, și în comunitate, de fapt?
Cristian Galea — Nu contează neapărat nivelul salarial. Pentru că tu te agățai de ,,Avem bani mai mulți’’ Așa e, avem bani mai mulți decât Africa, decât țările islamice, vorbesc per cap de locuitor, stăm bine. Și totuși nu sunt fericiți. Pentru că, nu venitul contează întotdeauna. La fel vorbesc și din nou mă duc mai în zona familiilor, de exemplu. Și este o altă poveste, și aici, sunt aproape convins că tu vei fi de acord cu mine. Chiar dacă la nivelul de companie nu crezi că e pe locul opt. Nu eu am făcut studiu, dar în familie de exemplu. Te întreb eu pe tine, ce crezi că ar fi mai important pentru niște copii, ca tata sau mama, părinții să aducă mai mulți bani în familie sau să aducă altceva în familie? Sau să dea mai mult timp, sau să stea mai mult cu copii? Sau starea de bine din familie?
Silvian Nanea — Prezența, conexiunea.
Cristian Galea — Ce crezi că ar prefera un copil? Cum ar fi un copil mai fericit? Când tata aduce 100.000 de euro pe lună și e absent și vine acasă și se ceartă cu mama, că e clar că e nervos, că ai stresul pentru a duce 100.000 de euro. Ce preferă copilul? Sau să stea și să existe o stare de bunăstare. Și aici sunt convins că ești de acord cu mine că nu mai contează partea financiară așa de mult. Acest lucru extrapolat este asemănător și în societate. Sunt alte lucruri pe care niște guvernanți, niște părinți de orașe, nu părinți de copii, nu părinți de firme, cum este cazul nostru, ci părinți de orașe. Sunt alte lucruri asupra cărora acești oameni ar trebui să înceapă să se uite, să întrebe măcar. Să pună întrebări, pentru că niciunul nu știm, într-adevăr. O chestiune pe care aș face-o și care nu se întâmplă este să te înconjori. Vorbim de domnul Bolojan, de Oradea, pomeneai de Oradea sau eu pomeneam, nici nu mai știu cine!
Silvian Nanea — Da, eu.
Cristian Galea — Da, tu pomeneai, așa. Întâmplător, spuneam și data trecută eu îi știu pe doi dintre oamenii care l-au recrutat pe Bolojan. Pur și simplu l-au văzut, i-au văzut valoarea și, din umbră, din spate… L-au educat pe acest om și poate sună bombastic așa și mult spus, dar toți până la urmă avem niște oameni care ne influențează și care ne sunt într-o măsură mai mare, sau mai mică, mentori, și sunt ascunși.
Silvian Nanea — Cum te educi pentru o funcție publică?
Cristian Galea — Am spus data trecută. Cum te educi? Să fii deschis, să stai cu oameni mai înțelepți, mai deștepți decât tine. Să ai mentori, să te pui să citești, să nu crezi că ești cel mai deștept, să nu crezi că tu le știi pe toate și din păcate, cam, liderii… șefii, nu liderii. Și acești oameni, mulți dintre ei am stat și am vorbit cu ei. Ei cred că le știu pe toate. Am stat eu cu zeci de politicieni și n-am putut să spun nimic. Aproape nimic. Cum stai și tu acuma cu mine. Eu vorbesc mult.
Silvian Nanea — Există în Arad sau ai în proiect o școală de viitori lideri, să zicem?
Cristian Galea — Școală e mult spus. Că, n-ai cum să faci. Ar trebui guvernul, înțelegi? Ministerul Educației. Eu lucrez, de 14-15 ani, în primul și în primul rând sunt oamenii din echipă de la mine cu care facem efectiv leadership, îi învăț. Mă duc efectiv. Acum trei weekend-uri am fost un weekend întreg în Germania cu un grup de 20 de oameni cu care mă întâlnesc constant și tot ce facem este leadership. Ce avem de făcut, cum avem de construit, este o știință mare și nu este ușor. Pentru că, dacă ar fi ușor, am vedea lucrurile diferit. Dar, avem nevoie de lideri, nu de șefi. Prea mulți oameni sunt șefi și se cred deștepți și mari și tari, și le știu pe toate, și nu le știm. E important să ascultăm.
Silvian Nanea — Așteptam cumva să menționezi despre Cetatea Aradului, dar n-ai făcut-o până acuma și sunt nevoit cumva să o aduc în discuție.
Cristian Galea — Liniștit poți s-o aduci, am fost în cetate. Mă uit la cetate, mă interesez legat de cetate și toată lumea vorbește despre cetate. Eu așa, de pe margine, n-aș putea să spun mare lucru despre cetate decât că, și eu ca și un cetățean îmi doresc foarte mult. Cetatea este un subiect foarte mare și cred că ignorat, asta este problema cetății din Arad. Se putea face mai mult, se putea. Puteau exista negocieri mai bune, dar cred că nu a existat un interes. La fel cum ne uităm la ștrand, toate lucrurile pe care noi începem să le ignorăm în viață, ele încep să slăbească, să-și piardă din putere. Orice. Deci, eu vorbesc principial mai degrabă. Constant vorbesc principial, da? Dacă eu încep să îmi ignor sănătatea, sănătatea mea se șubrezește. E foarte simplu lucrul ăsta. Dacă încep să-mi ignor copiii, copiii mei se îndepărtează de mine. Exact același lucru se întâmplă cu orice proiecte nedezvoltate dintr-un oraș. Ne uităm la acest oraș al nostru, la cetate. Dacă cetatea nu este astăzi unde este Alba Iulia, unde este Deva, mult mai mică pe vârf, dar o numim cetate. Este pentru că, acolo, niște oameni s-au ocupat de proiectul respectiv și nu este ușor să te ocupi. Trebuie să mergi să bați la uși, trebuie să mergi, adică, îți asumi. La fel cum nu este ușor să ai grijă de sănătate, să-ți crești copiii corect, vorbesc tot principial.
Silvian Nanea — Și în ce stadiu este sau cândva, va fi cândva?
Cristian Galea — E complicat. Cetatea, în momentul de față, va fi. Sunt convins, dar mult prea încet. De ce? Și sper. Am și fost în cetate, relativ recent și am făcut un video de acolo și mesajul pe care l-am transmis eu este exact asta: Să nu se oprească oamenii să-și dorească cetatea. Să spună despre, să scrie despre cetate. Că, în acest fel politicienii vor face ceva și nu o vor ignora. Politicienilor, cel mai mult le este frică de vocea publicului, de voturi, de votanți.
Silvian Nanea — Bun, dar ce e acolo? Este neputință, dezinteres?
Cristian Galea — Categoric, da. Un cumul de factori, toți pornind din ignoranță, din indiferență. Avem cetatea dar cine? Repet, trebuie să mergi pentru un astfel de proiect major. Cu cât e mai mare, cu atâta trebuie să depui un efort mai mare. Cine să depună efort mai mare? Nu spun că nu depune, dar este prea mic și se vede că nu s-a depus. Cetatea este a municipiului Arad, relativ recent s-a trecut în patrimoniul orașului. Se caută finanțare, nu știu cum se caută, nu sunt la butoane ca să știu cum se caută și cât de mult se zbat oamenii. Eu am stat pe lângă oameni care au lucrat în domeniul ăsta și știu oameni care munceau efectiv și se zbăteau în fiecare zi să caute finanțări, să vadă ce mai apare. Nu știu cât se stă în momentul de față, eu nu vreau să acuz pe nimeni. Poate se stă și nu știu eu. Dar aparent nu se mișcă lucrurile. Avem tot felul de discuții. Trebuie să mutăm, negocierile, clar au fost greșite din perspectiva mea și eu știu că a fost așa. Adică, să scoatem armata din cetate și facem noi armatei o cazemată în Gai. De ce să negociezi așa ceva?
Silvian Nanea — Bun și acuma această negociere se mai poate remedia sau mergem înainte cu ea?
Cristian Galea — Sunt vorbe. Sunt vorbe, deci de la vorbă la faptă… Eu pot să spun orice, înțelegi? Politicienii spun multe și realizează nu așa de multe pe câte spun.
Silvian Nanea — Că, și eu trec zilnic pe lângă locația din Gai.
Cristian Galea — Și eu, și eu.
Silvian Nanea — Chiar mă gândeam la un moment dat, că ar trebui măcar acoperișul ăla cumva să-l rezolve ca să nu degradeze clădirea tot mai mult. Că de ani de zile plouă înăuntru.
Cristian Galea — În fiecare zi mă gândesc și eu la lucrul ăsta, în fiecare zi trec de două, trei ori, pe lângă cazemata din Gai, că mă duc spre Ungaria, spre Turnu, în fiecare zi. Și mă gândesc exact la ce spui tu. Mă uit și la pomi, la bălăriile de acolo. Nu se putea curăța? Nu-i mare lucru, până la urmă. Eu curăț la mine în curte și tai pomi și așa. Un om. Un om! O dată pe an să meargă să taie cu drujbă acolo. De 20 de ani nu a mai intrat nimeni acolo ca să curețe, înțelegi? De ce? Na… ignoranță. Sau neștiință, sau lipsă de gând. N-a venit nimeni să spună: ,,Băi omule, du-te taie acolo!’’ Înțelegi? De asta e nevoie de oameni competenți lângă tine, oameni care văd și oameni care vin să și spună. Mai este o altă chestiune. Oamenilor le e frică să spună. Nu vin. Se uită așa dar nu îndrăznește să meargă, ca să îl tragă pe ăla de urechi, știi? Că se întoarce împotriva lui. S-ar putea să mă dea afară după aia, înțelegi? Și atunci mai bine prefer să-mi văd eu de locul meu. ,,Pute, pute, dar e călduț.’’ Știi? Nu-i ok.
Silvian Nanea — Ai amintit despre educație, că aceasta ne-ar putea ajuta pe plan general ca să ajungă și să și alegem odată lideri care să fie dedicați pentru comunitate. Dar cum se poate implica aici partea de administrație sau primăria, în educație?
Cristian Galea — Nu foarte mult, nu foarte mult. În principiu, clădirile liceelor, ale școlilor, aparțin de noi.
Silvian Nanea — Clădirile de voi, dar sistemul educațional?
Cristian Galea — Curriculum… da, da. Aparțin școlii, nu poate interveni primăria în aceste zone. Dar poate să facă altceva. Poate să fie o voce. Că până la urmă este ca și cum au romanii berbecul.
Silvian Nanea — Niște proiecte probabil, ar trebui dezvoltate.
Cristian Galea — Proiecte. Vino și spune, du-te acolo, spune tot, vorbește cât de importantă e educația, du-te la inaugurări, du-te acolo, fă tot ce poți și spune. Că până la urmă primarul e destul de limitat în esență, nu poate să facă minuni. Că de asta spun, că opinia publică are pretenții mari. Crede că un primar este Dumnezeu și poate să schimbe așa, lucrurile. Nu se întâmplă așa. Dar primarul este, până la urmă, un lider, un vizionar, nu neapărat un implementator. El transmite un mesaj și dă o viziune. Dacă vine un primar, căruia, să zic așa, educația îi este pe inimă, ăla va tot investi în educație și verbal. Va sta, se va întâlni cu directorii, va merge și lucrul ăsta nu știu cât se întâmplă. Nu știu, repet, pentru că nu vreau să acuz și să spun. Dar ca primar, domnule, întâlnește-te în fiecare săptămână cu un director. Fă un podcast cu el. Adu-l, spune: ,,Omule, despre ce ai nevoie?’’ Pune-l pe sticlă, dă-i importanță. Că, așa poți să faci până la urmă. Pârghii, nu ai foarte multe în zona asta. Fă cursuri, fă seminarii. Sunt multe pârghii prin care tu poți să atragi atenția asupra unui aspect pe care vezi că ar trebui să-l îmbunătățești.
Silvian Nanea — Probabil, în colaborare cu facultăți, sau școli, sau comunități, chiar religioase, nu? Adică, se pot organiza pe parcursul unui an nu doar niște evenimente de cartier, și astea sunt ok, cu o muzică populară pentru majoritatea, dar hai să nu le eliminăm pe acestea. Dar, să venim și cu partea cealaltă care e un pic mai profundă. Nu?
Cristian Galea — Așa e, dar mai citește o carte! Spune și tu ca primar, uite am citit cartea asta, v-o recomand și vouă! Înțelegi?
Silvian Nanea — Ce cărți de administrație ne recomanzi?
Cristian Galea — O! Am o listă lungă! Trebuie să deschid notițele. Îmi notez. Eu când citesc cărți, citesc cu marker-ul în mână și cu telefonul, cu laptopul, îmi scriu citate, îmi scriu fiecare carte știu de ani de zile când am citit-o, data când am terminat-o. Deci… așa că, încerc. Uite că n-am internet aici la tine… ,,Orașul fericit’’ este una pe care o recomand, nu prea se găsește. Este despre urbanism, m-a fascinat cartea. Va trebui s-o recitesc în perioada următoare. Există o metodă, și prin asta tot așa, încerc să educ oamenii. Se spune, și am încercat-o eu pe propria piele, se spune că este nevoie să citești o carte de trei ori ca ea să-ți rămână cu adevărat. Materialul din ea să se împămăntenească. Că altfel, o citești și rămâi doar cu câteva idei. O dată se citește general, apoi se aprofundează și încă o dată pentru a se sedimenta lucrurile dintr-o carte. Și de asta am citit cartea asta și m-a fascinat.
Silvian Nanea — Prima dată subliniezi cu albastru și a doua oară când o citești subliniezi cu roșu!
Cristian Galea — Da, da, da. Da… Nu-i chiar așa, dar asta chiar este ultima din zona asta despre care tu vorbești, nu citesc doar aici. În continuare citesc leadership și zone creștine și, în fine. Rămân, citesc așa vreo trei, patru cărți în paralel. M-am apucat și de romane în ultima perioadă. Eu n-am citit romane aproape deloc. Decât în liceu sau când eram obligat să citesc acolo Ion al glanetașului și așa. Dar, m am apucat că mă ajută. Am nevoie și mai ales în perioada asta, și de cărți mai ușoare. Pur și simplu așa să mă relaxeze. Dar asta o recomand, apropo. E ultima pe care am citit-o din zona asta. ,,Orașul fericit’’ se cheamă, nu mai știu autorul acuma.
Silvian Nanea — Dar o căutăm pe net ,,Orașul fericit’’ și o găsim, nicio problemă. Ce putem face, sau ce proiecte sunt ca să atragem niște turiști?
Cristian Galea — O, zona asta îmi place la maxim! Maxim, maxim, maxim. Uite, m-ai provocat acum! Mi-am notat.
Silvian Nanea — Iarăși ne legăm de cetate, dacă vorbim despre turism.
Cristian Galea — Măi, nu numai cetatea. Uite, făcusem acum câțiva ani, am luat eu, este o aplicație Trip Advisor, poate o știi. O folosesc mulți. Sunt câteva consacrate. Și m-am uitat eu, am făcut o analiză cum stăm noi realist. Pentru că e cel mai pragmatic mod de a afla nivelul turistic de dezvoltare, că oricine poate să vină, mai ales politicieni, să zică așa: ,,Aradul este turistic și vin și facem!’’ dar până la urmă cum dovedești lucrul ăsta? Știi, sunt vorbe. Și atunci, provocat, după ce am auzit astfel de afirmații că ,,Hai, noi stăm bine turistic și toți turiștii trec prin Arad și aici e poarta prin care intră și ies turiștii din România.’’ Lucru foarte adevărat. Și am fost provocat, folosind aceste aplicații, când mă duc, că și noi călătorim destul de mult și am zis ,,Hai să hai să fac o analiză.’’ Și am analizat aici pe cifre, statistici dacă îți plac. Nu știu dacă ascultătorii noștri sunt interesanți de cifre. Și am luat, uite, chiar am luat niște orașe din România: Sibiu, Timișoara, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Oradea, Baia Mare, Deva, Arad, Buzău și Satul Mare. Deci tot eșichierul, să zic așa, și mai importante și mai puțin importante. Și știi cum am făcut analiza? Pe review-urile din Trip Advisor. Adică, mai pragmatic și mai obiectiv de atâta nu cred că poți să faci o analiză, până la urmă. Câte review-uri are orașul? Toate review-urile le-am luat. Primele 10 obiective turistice din fiecare, luate de mine într-un Excel. Primele 10 obiective din Arad, primele 10 obiective din Sibiu, din Timișoara, din Deva, din Baia Mare și câte review-uri avea fiecare obiectiv și la sfârșit am făcut o sumă. Dar repet, pe primele 10, că le ordonează Trip Advisor așa, care sunt cele mai important în oraș. Și am rămas șocat! Să vezi cum stăm noi, cum stă Aradul. Care este nivelul orașului nostru.
Silvian Nanea — Și care sunt rezultatele?
Cristian Galea — Rezultatul? Arad are 200, avea acum vreo doi ani. Deci atunci am făcut statistica, n-am știut să mă pregătesc pentru astăzi, să refac. Probabil că s-au mai modificat cifrele dar proporția sunt convins că a rămas la fel. Deci, Aradul acum vreo doi ani, avea 266 de review-uri primele, 10 obiective din Arad, turistice, printre care primăria, în fine, toate adunaseră 266 de review-uri. Nimic, e zero. Asta am spus. Deva, are și chiar e… adică, că vorbim de turiști internaționali care vin aici, vizitează un obiectiv și lasă un feedback, îi dă o steluță, două, trei, cinci și lasă un text, da? Că, așa funcționează Trip Advisor. Deva are 297, da? Baia Mare, cine-i Baia Mare, nu? Față de Arad. Și ține cont că Aradul este la intersecție, la intrare obiectiv. Adică toți turiștii, 90% din turiștii din vest care nu zboară cu avionul, trec prin Arad. Problema exact asta este. Ei trec prin Arad, nu se oprește nimeni să viziteze Aradul. Că n-are la ce. Nu este promovat. Poate c-am avea, oricum puțin, și aici este un subiect, repet, care pe mine, și eu cred că ar trebui să ne orientăm intens, ca primar este un lucru de care sigur eu m-aș apuca. M-aș apuca în primul și în primul rând, ca familist. Eu cu familia, cu copiii mei, nu am unde să mă duc în Arad. Dacă vreau să ies cu familia, nu vorbim de o cafenea sau de un restaurant, unde se iese în Arad. Dacă vreau să duc cu familia, aveam foarte mulți oaspeți în perioadă când eram pastor, foarte mulți, foarte mulți oaspeți englezi, americani, care veneau la biserică, predicatori și toți erau găzduiți la mine acasă. Și eram provocat intens ce să fac cu ei? Veneau, stăteau un weekend la mine, duminica la biserică, ok, unde se duc sâmbăta, nu? Că până la urmă vine americanul din New York și vrea să vadă și el ceva din România și nu aveam unde să i duc, efectiv 14 ani mă chinuiam. Știi unde ne duceam? La Bezdin, la mănăstire, înțelegi? Acolo mă duceam. O mănăstire pustie, nu-i nimeni acolo, dar să vadă și ei ceva. Unde să-i duc? Nu știam unde să-i duc. Deci problema cu turismul era dinainte ca eu să intru în politică. Doar niște cifre îți mai dau. Buzău, 179. Noi suntem aproape de Buzău, înțelegi? Aradul, care este poziționat unde este. Și n-ai ce, cine poate să spună că nu are Trip Adviser dreptate sau că minte? Orice politician. Sibiu are 5.366, Timișoara 3.364, noi suntem la 8% față de Timișoara. 8%.
Silvian Nanea — O sugestie la cifrele pe care le ai, acuma cu inteligența artificială se poate face și un trend acolo, să vedem în ultimii ani, care este trendul?
Cristian Galea — Da, exact. Ca să poți să faci o analiză, exact cum spuneam,
Silvian Nanea — Să vezi analiza pe orașele României, în fiecare an.
Cristian Galea — Te provoc! Te provoc! Îți place AI-ul așa că, dăi drumul! Oradea, suntem la 25% față de Oradea. Dacă tot vorbim de Oradea. Baia Mare, spuneam, 303. Cluj Napoca, 8%. Adică, la noi foarte jos. 3.275 avea Cluj. Și noi avem turiști naturali, adică vin aici, vor, nu vor, ei trec pe aici, înțelegi? Vrei, nu vrei. Niciun oraș nu este așa de favorizat ca și Aradul în toată România asta. Toți trec pe aici și doar pasageri, nu se oprește nimeni.
Silvian Nanea — E Timișoara prea aproape și poate e un handicap pentru noi?
Cristian Galea — Nu, sigur nu. Oamenii ăștia nu se duc prin Timișoara. Ei nu trec prin Timișoara ca să meargă în Ungaria, în Austria, în Germania la schi, în Italia, n-au nicio treabă cu Timișoara. Ei trec prin Arad.
Silvian Nanea — Acum trec pe autostradă. Vin pe autostradă și… aproximativ.
Cristian Galea — Nu, nu. Sunt convins că n-are nicio legătură. N-are nicio legătură. Problema, poate, nu este că ei au mai multe obiective. Deși, au. Și au, dacă te uiți. Am fost la Sibiu, am visat și visez, de exemplu un muzeu al satului. E complicat, nu e ușor. Acum patru ani vorbeam despre asta la Pădurea Ceala. Știu, pădurea Ceala nu aparține de municipiu, dar, din nou, trebuie să mergi să bați la uși, se poate, nu există imposibilitatea niciunui proiect. Niciun vis bun n-ar trebui să aibă niciun stăvilar. Dacă mergi și bați suficient de mult la ușile cui trebuie, se întâmplă.
Silvian Nanea — Acuma, când vorbim despre turism, ne gândim la județul Arad, nu doar strict la orașul Arad. Adică proiectele trebuie să fie gândite per ansamblu.
Cristian Galea — Da, da. Dar, până la urmă turiștii ar sta în Arad. În municipiu. Adică, vine omul, trece prin Arad, vine accidental, trece prin Arad, măcar pe ăștia să-i prindem, să zic așa. Și se opresc la un hotel în Arad, da? Și ce fac? Ajung seara, după masa în Arad, că-s obosiți, vin din… nu știu de unde, se întâmplă des. Eu trec pe lângă un hotel, nu vreau să-i dau nume. Tot așa, în fiecare zi de câteva ori. Cel mai mare, poate, din Arad, înțelegi? Și seara e plin. E plină parcare la hotel.
Silvian Nanea — O plimbare pe malul Mureșului, poate.
Cristian Galea — Da. De ce nu se duc pe malul Mureșului turiști? De ce omul ăla care vine și se cazează după masa la 16:00-17:00, obosit sau eu știu. Obosit sau nu, doar vrea să rupă drumul în două. El vine de la București, poate, sau de unde vine cu mașina și vrea să meargă în Austria. Și se oprește la jumătatea drumului în Arad, se cazează la un hotel. De ce omul ăla, că sigur nu s-a întâmplat, oprindu-se aici, nu zice ,,Băi, merită. Uite, o să pierd două ore să mă duc pe malul Mureșului.’’ De ce n-o face? Sunt întrebări simple pe care ar trebui să ni le punem. De multe ori am spus, atunci când îți pui întrebări, doar atunci când îți pui întrebări, atunci afli răspunsul. Probabil că oamenii nici nu-și pun întrebări. Eu întreb simplu, de ce? Dacă stai cu 10 oameni la masă, ori să adun, de exemplu, eu ca primar. Ajung primar și adun 10 patroni de firme de turism din Arad la o consfătuire, o consultare. Și pur și simplu stau cu oamenii ăștia și spun: ,,Băi oameni buni… Hai dați-ne idei. Cum putem să punem Aradul pe hartă?’’ Și poate, dintr-o întâlnire nu iese mare lucru, dar mai facem o întâlnire peste o lună. Că, avem viziunea și dorința să creștem turismul în Arad. Poate nici la a doua nu iese mare lucru, înțelegi? Doar generalități. Doar frustrări auzim la prima întâlnire că, așa se întâmplă. La a doua întâlnire, parcă oamenii nu mai sunt așa de frustrați. Că, nu se întâmplă nimic în Arad. La a treia întâlnire, deja începem și creionăm niște idei. Hai să vedem, cum le implementăm? Hai să vedem, să luăm niște sfaturi de la acești oameni, care sunt specialiști în domeniu. Acuma chiar rămân pe turism, pentru că eu chiar am făcut și întreb lucrul ăsta, vorbesc și mă pasionează foarte mult acest aspect. Cum anume putem să punem Aradul pe hartă. Nu sunt consfătuiri. Există o chestie de care am fost șocat. Eu mă folosesc de lucrurile astea și acum. Nu aduci specialiști. Vrei să generezi un proiect nou. Vorbim de malul Mureșului. Vrem să modernizăm malul Mureșului acuma, da? Un proiect. Hai să ducem 10 oameni, hai să ducem 10 proiecte, 10 urbaniști, 10 peisagiști, da? Specialiști. Unul din Timișoara, facem un concurs de idei, da? Chiar am discutat pe subiectul ăsta destul de mult cu mulți oameni. Mă întâlnesc cu arhitecți, sincer! În ăștia patru ani, poate n-am scris public multe lucruri și le spun acuma și sunt puțin frustrat pe subiectul ăsta. Hai să vedem și noi 10 urbaniști de top din Arad, pe care poți să-i duci. Vin gratuit. Deci, am vorbit cu acești, cu câțiva din astfel de oameni și au zis: ,,Venim pe gratis! Dacă venim 10 oameni și venim cu niște concursuri de idei, venim cu concursul de idei gratuit! În speranță că noi vom câștiga proiectul.’’ Da? Și nouă oameni pierd, unul va câștiga proiectul. Proiectul cel mai bun. Dar, hai să-i vedem pe ăia 10 și ăia 10 vin pe gratis. Nu au nicio pretenție financiară!
Silvian Nanea — Până la urmă pot conlucra împreună ca să facă un proiect cum trebuie.
Cristian Galea — Da, sigur! Este o altă poveste, sigur, asocieri de proiectanți, asocieri, nicio problemă. Dar, eu având scopul să iasă cel mai bun proiect, cel mai frumos mal al Mureșului, dacă eu mi-aș seta și ar trebui să-mi setez acest gând, dacă tot vrem să modernizăm malul Mureșului, că pomeneam de el. Ce ar fi să facem cumva sau ce ar trebui să facem, să avem cel mai frumos mal al Mureșului din tot Mureșul ăsta cât e de lung? În Arad să fie cel mai frumos mal al Mureșului. Chiar ar fi așa de complicat să ai această dorință?
Silvian Nanea — Și pe un mal, și pe celălalt.
Cristian Galea — Da, și pe un mal și pe celălalt. Da, dar hai să luăm cu unul, să începem cu primul. Că poate, dacă ne apucăm de amândouă, nu le mai facem, știi? Dar pe unul, poate că-l facem, știi? Dar, să plecăm de la ideea asta. Viziunea asta pe care mulți o au. Și-au dorit. Vreau să ajung pe lună, da? Și mulți au zis ,,N-ai cum…’’ vreau să zbor, înțelegi? Toate lucrurile astea nu sunt așa de ,,OZN-istice’’. Sunt aici, alături de noi. Ce ar trebui să fac eu ca primar, să avem cel mai frumos mal al Mureșului? Și răspunsurile sunt simple. Păi, să adun cei mai deștepți peisagiști, cei mai buni urbaniști din România. Concurs de idei, apropo. Da? nu se întâmplă lucrul ăsta. De ce nu se întâmplă? Nu mă întreba. Nu știu. Nu se întâmplă. Am cerut.
Silvian Nanea — Poate nu există destulă presiune publică?
Cristian Galea — Și asta se poate, și poate oamenii sunt provocați de acest podcast, înțelegi?
Silvian Nanea — Ce ar putea să facă fiecare cetățean, de exemplu?
Cristian Galea — Să spună că vrea lucrul ăsta. Vreau mai frumos, vreau orașul ăsta să fie mai fericit, vreau să am… Nu vreau să intrăm, sunt convins că nu avem foarte mult timp astăzi, că putem, dacă discutăm de proiecte, putem merge și în proiecte, în zona culturală. Este o zonă de care eu, de exemplu, m-am ocupat și care cred, adică sunt în Comisia de Cultură, îmi place cultura, cred că sunt un om cult. Am favorizat și am lucrat în zona asta, și am o viziune, să zic așa. Nu cea mai bună viziune, nu sunt în poziție. Întreb și eu în stânga în dreapta.
Silvian Nanea — Cum poate fiecare cetățean, de exemplu, să trimită un mail, să trimită o citație, să trimită ceva? O notificare personală, la primărie?
Cristian Galea — Orice, să spună. Da… dar, e complicat și alea le citește cine le citește.
Silvian Nanea — În mod normal, ar trebui cumva, cineva, totuși să răspunde la ele.
Cristian Galea — În mod normal, puterea cetățeanului este în vot.
Silvian Nanea — Și să sperăm că nu vin răspunsurile acelea automate, în care ,,Mulțumim pentru sugestie…’’
Cristian Galea — Nici despre asta nu vreau să vorbesc. Nu sunt responsabil de această chestiune. Și sunt cum sunt. Și acolo sunt oameni de calitate în administrație, chiar îi știu. Deci, nu. În nici într-un caz. Sunt oameni care muncesc, față de care am toată stima. Sunt și oameni care nu muncesc așa de mult ca și alții. Să fiu foarte elegant în afirmații. De aia, funcționează așa cum funcționează. Ca și într-o firmă. Ai și oameni mai harnici, mai puțini harnici, unii care trag chiulul mai mult, alții care se fac că muncesc.
Silvian Nanea — Natura umană, prin esență, este făcută ca să fie cât mai eficientă, știi?
Cristian Galea — Spre confort!
Silvian Nanea — Spre confort.
Cristian Galea — Adică, orientată spre confort.
Silvian Nanea — Și aceștia care, poate, nu au tragerea de inimă necesară dacă sunt orientați bine și spre o viziune, și îi împingi cumva din nou, și împingi de la spate, cu siguranță majoritatea vor fi conștienți că locul lor acolo…
Cristian Galea — Cum anume motivezi astfel de oameni? Înțelegi? Aici este o altă chestiune. Ai 100 de oameni într-o… oriunde, oricum se cheamă compania ta.
Silvian Nanea — Eu zic că prima dată, prin exemplu personal și ulterior prin verificări. Adică, sună puțin așa, strict cumva, dar da, prin verificări. Periodic, ai responsabilitatea asta, asta… hai să vedem, dacă ai îndeplinit sau nu.
Cristian Galea — Ai văzut… ai sărit prea repede peste primul lucru. Și aici e o problemă majoră. Exemplul personal. Cine trebuie să dea exemplu personal? Un lider trebuie să fie exemplu personal. Șeful trebuie să muncească cel mai mult și să fie cel mai implicat.
Silvian Nanea — Liderul și ceilalți din primul nivel.
Cristian Galea — Da, da. Nu doar un lider, vorbesc liderul grupului.
Silvian Nanea — Cei din primul nivel, cel puțin.
Cristian Galea — Corect, corect. Doar că, nu întotdeauna exemplul personal este cel mai pozitiv. Sunt, care sunt. Și repet, cunosc, am toată stima. Nu dau nume, dar știu oameni care sunt modele și exemple personale. Dar din nou, se prea poate dacă lucrurile nu funcționează, să n-avem o masă critică suficient de mare de exemple personale. Cum anume faci cu lucrul ăsta? Cum anume rezolvi problema asta? Foarte complicat. Dar se poate. Se poate. Să-ți dorești suficient de mult, să ai suficientă energie, cunoștință. Și aici e politica care ne încurcă, înțelegi? Că sunt lucrurile așa cum sunt. Dar cred că se poate. Eu cred că se poate, sunt naiv și idealist!
Silvian Nanea — Ce simți? Cum te simți în această campanie?
Cristian Galea — Obosit. Obosit… nu mă plâng, dar am ales eu o variantă în care eu cu un grup mic de oameni trebuie să facem multe lucruri. Multe lucruri pe care alții le acoperă mai mulți, își împart responsabilități. Chiar astăzi vorbeam. Până la urmă, toți trebuie să facem același lucru. Cei care am intrat în această luptă electorală. Sunt lucruri pe care trebuie să le facem toți. Nu ai de ales. Adică, dacă vrei să mergi pe drumul ăsta, te-ai înhămat, trebuie să mergi, s-o faci. Ei, una e s o faci cu 20 de oameni, sau una e s-o faci cu 200 de oameni. Înțelegi? Când 20 de oameni trebuie să facă ceea ce în alte părți fac 200 de oameni, sau 2000 de oameni, sau cine știe cum se împart că, nu am eu cunoștințe foarte multe, nu este ușor. Același lucru trebuie acoperit de toată lumea. Asta presupune că eu trebuie să muncesc mai mult. Energie, zile pline, foarte pline. Obositoare. Ajung seara rupt.
Silvian Nanea — De unde-ți iei energia asta?
Cristian Galea — Da, bună întrebare!
Silvian Nanea — Să-mi spui și mie!
Cristian Galea — Mă chinui. Mă chinui. Nu mai dorm bine noaptea, mă trezesc în perioade dinastea și am mai trecut, nu este prima dată când trec prin așa ceva. Chestia este că sunt o persoană tare și pentru perioade scurte, vorbesc de două, trei luni, înțelegi? Așa pot să mă duc. Deci, toată viața am fost tare. De unde mi am luat-o? Este că, și spuneam și data trecută, poate altădată vorbim și despre asta, dacă mai vorbim. Am suferit mult în viață. Eu sunt echipat, am fost echipat să sufăr. Am fost echipat să duc mult, mult greu, foarte mult greu, de copil. Pur și simplu s-a întâmplat așa și din cauza asta, sau datorită acestui fapt, că e o chestiune pozitivă, poate sunt mai tare decât, ca personalitate. Nu cad ușor, pentru că am suferit mult.
Silvian Nanea — Se spune că prin suferință evoluezi, sau suferința aduce…
Cristian Galea — Așa e. Așa e. Eu am trăit asta.
Silvian Nanea — Evoluția… Dar cum putem evolua în viață și fără suferință?
Cristian Galea — Am spus data trecută, prin revelație. Dar, se pare că nu e la fel de puternică revelația ca și suferința. Adică, suferința, aproape 100% dacă treci prin suferință, te modelezi. Prin revelație, dacă citești o carte sau nu citești o carte, și depinde cum o citești. Dacă o citești de trei, ori o dată, înțelegi, mai vorbești cu unul mai înțelept decât tine. Na, să zicem că m-ai prins, dacă mai asculți și nu vorbești așa de mult, este o altă formă. Dar se pare că tot suferința rămâne în top.
Silvian Nanea — Îți mulțumesc foarte mult pentru discuția avută!
Cristian Galea — Și eu!
Silvian Nanea — În final, ce gânduri transmiți celor care ne urmăresc?
Cristian Galea — Să nu renunțe să creadă. Am văzut-o mult în ultima perioadă. Există un an, de la an, la an. Vorbesc și pot să fac o comparație. Acum patru ani și cu ce avem acuma. Și am și scris despre asta, este o dezamăgire personală, proprie, nu personală. Este cum este, dar constatăm doar. Oamenii nu mai au… tot mai mică încredere au oamenii că se mai poate face țara noastră, orașul nostru, bine. Tot mai puțini cred în lucrul ăsta și mă sperie lucrul ăsta. Mă sperie.
Silvian Nanea — Și totuși, în final le sugerăm, sau le spui să creadă.
Cristian Galea — Da, să nu renunțe. Să creadă. Se spune că speranța moare ultima. Dar o văd murind, o văd murind și națiunea noastră, repet, oamenii pleacă din țară. Își părăsesc țara pentru că nu mai au speranță. O văd tot murind și nu știu când ajungem în curba asta a lui Gaus, știi clopotul lui Gaus? Tot mă întrebam, n-am ajuns acuma la partea cea mai de jos și să înceapă urcarea? Și nu știu dacă am ajuns cel mai jos. Suntem un popor care răbdăm mult. 50 de ani de comunism, clopotul lui Gaus față de comunism. Am stat și am răbdat, poporul ăsta e un popor bun la inimă. Nu este la fel de luptător ca și neamțul, ca și elvețianul, ca și belgianul, ca și austriacul, civic care să lupte pentru drepturile lui. Noi îndurăm vedem nedreptatea și o îndurăm, o înghițim, mormăim dar nu ne activăm, așa cum se activează alte popoare, predominant germanice, de exemplu.
Silvian Nanea — Este cumva așa o caracteristică a neamului.
Cristian Galea — Am plecat capul toată istoria noastră, da.
Silvian Nanea — Dar până la urmă, fiecare, personal, ar trebui în dreptul nostru să încercăm să evoluăm noi personal. Așa încât mai mulți laolaltă să schimbăm și aceste caracteristici, ale neamului până la urmă. Că se pot schimba, așa cum noi pe parcursul vieții, evoluăm și adăugăm multe lucruri pozitive, toate acestea se cumulează. De aceea este și numele podcastului ,,Vezi Departe’’, pentru că am toată încrederea că putem privi spre viitor și nu cu deznădejde, ci cu încredere.
Cristian Galea — E bine că ești aici, Silvian. Aradul este mai bun cât tu ești aici. Sper să rămâi longeviv și pe perioadă lungă!
Silvian Nanea — Aici voi fi! Aici m-am născut aici, voi fi!
Cristian Galea — Pe baricade, pe baricade!
Silvian Nanea — Da, aici voi fi. Și mai un lucru, mi-am setat vârsta de 140 de ani. Am înțeles că se poate trăi până la 140 de ani și am zis că și dacă știu că voi fi piele și os, slab, mintea să funcționeze.
Cristian Galea — Și te încăpățânezi să trăiești până la 140 de ani, să înțeleg?
Silvian Nanea — Categoric!
Cristian Galea — Ok, pe subiectul ăsta mai trebuie să vorbim!
Silvian Nanea — O să te invit pe la 120 când o să am, să continuăm discuția.
Cristian Galea — Aștept, aștept să mă inviți! Mulțumesc, Silvian!
Silvian Nanea — Mulțumesc și eu! Dragilor, vă mulțumesc! Nu uitați să vă abonați, ca să creștem comunitatea și ne vedem săptămâna viitoare!