,,Laura Puie — Să nu mergem în altă parte în care toată ziua ne victimizăm și dramatizăm. Nu reușești să ai job-ul respectiv, relația potrivită, relațiile, familia nu te înțelege… Te ajută mai mult să fii recunoscător din punct de vedere chimic.’’
Silvian Nanea — Bună ziua dragilor, și bine ați venit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’! În această zi avem un invitat deosebit, sau mai bine zis o invitată, Laura Puie, care este coach și terapeut holistic, are și un program al ei cu care lucrează, cu pacienții sau clienții ei. Și în această zi vom discuta lucruri despre natura umană, despre spiritualitate și, bineînțeles, probabil vom aborda și alte subiecte, vedem cum va decurge discuția.
Laura Puie — Super! Mulțumesc frumos pentru invitație și pentru prezentare! Chiar îmi doream, mai ales, ce frumos sună numele ,,Vezi Departe’’! Să poți să vezi dincolo de ceea ce tu crezi că ți-e realitatea, poți să vezi mai departe de limitările tale, că vorbisem într-un podcast.
Silvian Nanea — Da. Ideea este ca să fim orientați spre viitor, dar astăzi cred că vom discuta mai mult despre ce putem noi îmbunătăți astăzi, cum putem lucra noi cu noi, așa încât să putem privi spre viitor și nu cu îngrijorare zic eu, nu?
Laura Puie — Exact! Exact, foarte bine ai punctat tot! Cred că despre asta e vorba. O să spun un pic despre program, exact cum ai spus, un coach terapeut din 2017, dar această pasiune, sau hobby, fiind forțată de împrejurări, cărora le sunt recunoscătoare în momentul de față, dar atunci le ziceam ,,din cauză’’. Acum le zic ,,datorită’’. M-au forțat cumva, viața și minusurile, să fac această schimbare, tot pentru că aveam ceea ce spuneai, îngrijorare, o frică, dubii, nu știam ce se va întâmpla. Pe scurt, eram o victimă sau îmi plăcea să mă victimizez, pentru că aveam o scuză bună. Îmi place să le zic și clienților: ,,Ce scuză bună ți-ai găsit acum!’’ Aveam o scuză bună despre ceea ce nu puteam să fac, în schimb, când ne schimbăm percepția despre ce pot să fac cu resursele pe care le am în momentul prezent. Chiar da, acum lucrez la un vis măreț, mă gândesc cum pot să mă dezvolt încât să ajung acolo unde îmi doresc, nu mă uit nici mai mult, exact cum ai spus, în viitor, dar mă uit aici în prezent. Iar dacă văd că am o frică, o scot, eu și clienții mei.
Silvian Nanea — Da. Voiam să te întreb dacă unul dintre clienții tăi, sau cei care vin la tine, vor să lucreze ei cu ei, de unde ar trebui să înceapă?
Laura Puie — Da! Perfectă întrebare! De obicei îi întreb: Care-i obiectivul sau de ce crezi tu că nu reușești în viață? Păi nu am. Un minus, mașina, de obicei, ne ducem pe obiective pentru că acestea se materializează, tot ceea ce ești tu în spiritualitate, în emoțiile tale, se materializează în viața ta. Nu reușești să ai jobul respectiv, relația potrivită, relațiile, familia nu te înțelege, dai tot timpul de acele relații toxice, care, sunt perfect de acord că există, dar de ce le atragi tocmai tu pe toate? Hai să ne punem o întrebare, și-mi place să zic eu: joc în doi, o echipă. Nu se întâmplă nimic negativ fără ca noi să lăsăm. Deci, ce ar trebui ei să facă? În primul rând, exact ce ziceam, să fie vulnerabili. Uite, am o problemă, nu sunt perfect, eu în continuare spun și îmi place să spun chiar: nu sunt perfectă și lucrez în continuare, am în programul meu, pentru mine personal, ceea ce investesc și mă duc la retreaturi să văd. Nu caut atât de mult, pentru că și dacă căutăm foarte mult, devenim ca și o caracatiță și avem tentaculele peste tot și nu ne mai dăm energia spre visul nostru, dar pot să zic că am o problemă, sau o limitare. Iar în momentul în care ei recunosc asta, vin în cabinet, spun că: Nu reușesc să fac lucrul respectiv de un an de zile, de două luni de zile! Și mergem în copilărie. Începem cu întrebări despre cum e relația cu părinții, poate să fie și de la bunici, pentru că, probabil, au crescut cu bunicii, mă refer, generația mea. Ce anume au învățat? Hai să ne dăm un exemplu din punct de vedere relațional. Care sunt tiparele? Sau noi, doamnele inclusiv, și partenerii pot să fie loiali unui tipar pe care l-au învățat în familie și poate, la un moment dat, discuțiile părințiilor au fost toxice sau mai zgomotoase, să le zic așa. Din păcate le duc în relația curentă, iar partenerului celălalt nu-i place. Vorbește frumos, dar nu i se pare nimic greșit, pentru că toxicitatea este familiară și atunci, tot ceea ce e familiar, noi alegem în viața noastră, dar suntem în această eră unde vedem atâtea tiktok-uri, reel-uri, cum se poate să fii fericit și perfect. Se poate, dar nu ceea ce se vinde pe social media. Se poate chiar și atunci când e o furtună în jurul tău, să vezi partea bună.
Silvian Nanea — Ai menționat despre relațiile familiale și în mod special relațiile cu părinții.
Laura Puie — Da.
Silvian Nanea — Aș vrea să te întreb, metoda cu care lucrezi, ce legătură are cu constelațiile familiale de exemplu?
Laura Puie — Nu are nicio legătură cu constelațiile familiare dar se aseamănă. Eu nu lucrez cu sistemul acela.
Silvian Nanea — Cumva, paralele, dar se recunosc una pe alta?
Laura Puie — Da, se recunosc și pot să zic că poate să fie următorul pas. Tot timpul zic clienților: veniți la mine, manifestați, dar mergeți oriunde altundeva dacă vreți ceva mai mult. Eu nu fac pentru toți, mi s-ar părea ceva greșit să zic că programul meu îți dă cheia la tot ceea ce dorești tu. Nu. Ne setăm un obiectiv, vedem că funcționează, iar dacă vrei să mergi altundeva, te direcționez spre mentorii mei, cum ar fi o scalare a afacerii din punct de vedere energetic, ceea ce eu nu fac și nu voi face niciodată, și nu-mi place să fiu perfectă în tot. Iar despre constelații, este un instrument foarte bun și consider că noi îl avem cu familia noastră de sânge sau cu familia noastră de suflet. Când zic suflet, mă refer la prietenii. Învățăm tiparele pe care le-am avut în copilărie sau de ce nu, în alte vieți. Am fost și eu clientă și mi-a plăcut. Pentru că, eram în căutare de confirmări. Mi-a plăcut să văd, și acum o să fiu vulnerabilă, de ce am atras o relație toxică. Pentru că, de partenerul acela la momentul respectiv, deja mă detașasem. Eram bine, dar mi-a arătat, pentru că am lucrat cu obiecte, unde eram detașată. Îl vedeam și eram loială tatălui meu vitreg care m-a crescut, am o relație benefică cu ambii tați și mă bucur să-i am în viața mea, dar e normal să am și eu niște provocări. Și când mi le-a pus în față, mi-am dat seama. Zic, fii atent… Dar eu, când eram acolo, nu. Pentru că nu recunoșteam. Noi ne ducem după tiparul care ni s-a părut normal. Deși nu-mi era benefic. În momentul în care am învățat, știi cum se zice că foștii nici măcar nu mai sunt tiparul tău. Da, dar să mergem mai jos, te-ai vindecat și nu mai ai nevoie. Vine ca un puzzle.
Silvian Nanea — Te-am întrebat despre constelații, pentru că am participat și eu recent la o constelație și a fost ceva profund așa, să zic, pentru mine doar ca observator, nu ca și participant, dar a fost suficient, am și programat o altă constelație. Și ai menționat adineauri de vulnerabilitate, și ai spus așa foarte ușor, să fim vulnerabili.
Laura Puie — Da!
Silvian Nanea — Dar nu știu, poate femeilor li se pare foarte simplă vulnerabilitatea sau cel puțin, zic eu, din perspectiva mea ca bărbat, nu e un lucru care să fie foarte facil.
Laura Puie — Pentru bărbați, ai și dreptate. Pentru că, cumva, tot din tiparele pe care ni le-a dat societatea sau părinții, bărbații nu plâng niciodată. Există și o piesă dacă nu mă înșel.
Silvian Nanea — Trebuie sa fii puternic!
Laura Puie — Da, nu ai voie să-ți exprimi sentimentele, emoțiile, tu duci casa și așa mai departe. Iar noi, femeile, așa și suntem construite, pe emoțional, și este normal, dar să nu mergem în altă parte în care toată ziua ne victimizăm și dramatizăm. A fi vulnerabil, consider, ca și in orice altă comunicare, sunt vulnerabilă, iți spun de ce am nevoie, dar nu te critic și nu îți fac reproșuri. Am nevoie, și mai mult, sunt observator. Nevoia aceea este sănătoasă? Dacă eu aveam nevoie de cineva ca să pot să petrec weekendul, însemna că mie nu-mi plăcea singurătatea, eu nu știam ce era solitudinea. Când am învățat ce înseamnă solitudinea, de abia așteptam să vină weekend-urile, să citesc, să mă dezvolt… Nu înseamnă că nu iau masa, ai mei mă știu. Iau masa ori la tati, ori la tati, că amândoi sunt tati pentru mine, ori la mătușa mea, ori plec să mă văd cu maică-mea, sau vorbesc tot timpul cu fratele meu, dar nu o fac din nevoie. Îi prioritizez, dar la un moment dat când aveam timp liber, și-mi place să zic din experiența mea, dacă tot este să vorbim despre vulnerabilitate, ajungeam acasă, aveam un dulap cu oglinzi cum se purta atunci, mă priveam și nu-mi plăcea. Dădeam un telefon, trebuia să ies. Că era cina în oraș, că ascultam jazz, că mergeam la filarmonică, nu mergem în cealaltă extremă, suntem ființe sociale și ieșim.
Silvian Nanea — Asta este o modalitate să nu fii vulnerabil, nu? A fi ocupat.
Laura Puie — A fi ocupat. Ești tot timpul ocupat și ai lumea în jurul tău care, ce fac ei? Te validează! A! Ce bine ești! Hai să bem ceva! Hai să facem ceva! Hai să ascultăm altceva! Dar de ce să nu ne ascultăm pe noi? Consider că, în momentul de față, îmi place să fiu prezentă cu prieteni și să fac activități care mă dezvoltă, dar nu le fac din acea nevoie, pentru că fug de mine însămi. Că nu sunt mulțumită cu ceea ce am ajuns și, într-adevăr, știu că pot mai mult și am potențial, nici nu mă pun pe un piedestal dar nici nu mă critic. Cumva o armonie, aș putea să-i spun. Nu-i neapărat echilibru, dar o armonie între minte, trup și suflet.
Silvian Nanea — Ce rol are recunoștința în acest proces al omului sau a persoanei care vrea să se dezvolte? Vrea cumva să treacă de la starea de neliniște cu care se confruntă, la o stare, să zic, mai înaltă sau chiar una spirituală?
Laura Puie — Exact. O să vreau să detaliez tot așa printr-un exemplu, cred că-i ajută pe cei care ne ascultă. În momentul în care suntem recunoscători, și voi da un exemplu, chiar și atunci când avem o provocare, ni se schimbă percepția. Dacă ești recunoscător pentru ceea ce ai, de exemplu doar că respirăm. Păi da, eu doar respir! Te mai uiți în stânga și în dreapta prin comparație, poate cineva are un tub de oxigen și știi că doar cu respirația poți să faci mare lucru, iar din punct de vedere, pentru că și cu asta lucrăm, al fizicii cuantice, inclusiv rugăciunea și recunoștința au o vibrație ridicată. Te ajută mai mult să fii recunoscător, din punct de vedere chimic, pe organismul tău. Doar dacă stau să mă gândesc acum, sunt recunoscătoare că sunt la acest podcast cu tine. Perfect de acord, chiar sunt recunoscătoare! Îmi dă o altă vibrație. Stai să ne vedem chimic, poate pot să spun povestea și văd ce mai am de învățat, sau poate învăț mai multe lucruri, cum am învățat și până acum. Iar dacă stăm să ne gândim, când suntem recunoscători, tot timpul îmi place să zic: dacă nu-i lumină, e întuneric. Deci, dacă ești indiferent, nu înseamnă că ești mai puțin bun despre ceea ce se întâmplă, dacă suntem recunoscători înseamnă că nu suntem victime. Există legea cauzei și a efectului. Nu există că: dacă stai, nu faci nimic. Faptul că stai, ești de fapt indiferent la ceea ce se întâmplă. E doar o scuză bună să nu fim recunoscători, că eu nu știu să practic recunoștința. Practică fiecare cum dorește prin rugăciune. Și inclusiv, dacă suntem recunoscători, faptul că mâncăm. Ce bună e mâncarea asta! Și ești prezent. Nu… mănânci, citești un ziar, te uiți la televizor, bursa, nu știu ce! Zic ce făceam și eu în trecut. Și la un moment dat te îneci, a stai un pic! Că trebuia să fiu prezentă. De abia atunci suntem recunoscători.
Silvian Nanea — Mi-ai adus aminte despre o frază pe care am citit-o, referitor la meditație, în care se dădea un exemplu că, pur și simplu și atunci când speli vasele, adică cel mai urât moment din bucătărie să zicem, și atunci, dacă în momentul când speli un vas, depui toată energia ta pozitivă și te gândești că oricum un minut, două, trei, cinci trebuie să faci acel lucru. Dar de ce nu-l poți face ca și cum acel vas este o cupă de aur, așa încât acel moment pur și simplu să fie profund pentru tine.
Laura Puie — Mi-ai adus aminte de ceva, deși ziceam mai devreme să găsești ceva plăcut în ceea ce faci chiar decă e 50%, mi-ai adus aminte la spălatul vaselor, cum faci așa un cerc, ori numeri, ori găsești o metodă sau inclusiv generația mea veche, noi ne uitam la un film, ,,Karate Kid’’ și știu că-l punea să șteargă geamurile și era o muzică pe fundal și mi-a creat o ancoră, în momentul în care vreau. Mie nu-mi place să spăl vasele, dar le spăl că, asta e!
Silvian Nanea — Practici meditația!
Laura Puie — Nu neapărat! Folosesc o muzică! Da, da! Da, și pur și simplu îmi place, dar nu pot să zic că de bucurie, dar mă gândesc că fac imediat, pentru că eu trebuie să fac, și dacă am un partener, cumva facem o echipă, delegăm. Cred că asta e cel mai important. Să facem lucrurile care nu ne plac, din plăcere, și să recunoaștem. Nu-mi place, dar mă ajută. Din nou, vorbim despre legea cauză și efect. Dacă nu-mi spăl vasul sau cana care mie îmi place la cafea, poate am o cană, toate cănile sunt frumoase, dar cana aia îmi place mie, nu știu de ce. Trebuie s-o pregătesc, ca și corpul. Adică, poate să vină cineva în proces să zică: ,,Mie nu-mi place să fac duș!’’ dar crede-mă, ți-e foarte bine dacă faci duș în fiecare zi, că îți speli corpul fizic, așa cum spălăm și un vas, iar dacă ne gândim că pe acel vas e micul dejun preferat, sau mâncarea preferată, indirect ce facem? Ne onorăm pe noi. Onorându-ne pe noi înșine, că ne face plăcere, ajungem la recunoștință. Cred că dacă am desface așa un pic, am vedea că e atât de simplă viața asta, dar noi atât de mult o complicăm cu niște emoții, care uneori, nici nu sunt ale noastre. Le-am preluat și n-am știut să facem diferența între bine și rău. Dacă e bine pentru noi sau rău.
Silvian Nanea — Viața este frumoasă, dar după ce ajungi la simplitate, din complexitate.
Laura Puie — Ce frumos ai spus! Poate o să te citez!
Silvian Nanea — Că, dacă te naști și nu acumulezi nimic din cunoștință și vrei să trăiești simplu, și mori… așa, este o variantă și asta.
Laura Puie — Poate fii! Categoric.
Silvian Nanea — Poți să trăiești o astfel de viață, dar este frumos când ajungi la simplitate după ce ai străbătut multe lucruri complexe.
Laura Puie — Da!
Silvian Nanea — Eu aș mai vrea să-ți mai pun o întrebare, dar așa o întrebare premergătoare din următoarele întrebări!
Laura Puie — A! Am înțeles!
Silvian Nanea — Cum definești, sau cum putem explica corpul energetic al nostru?
Laura Puie — Corpul energetic? Hai să povestim despre chakre. Noi avem șapte chakre, fiecare chakră lucrează cu divinitatea chakră, coroana chakră celui de al treilea ochi dezvoltă intuiția, deși poate să sune… inclusiv și pentru mine, la început era, ce povestești acolo? Woodoo? Nu. Cercetați! Este o știință veche și există și chiar funcționează, dar repet, înainte să povestesc toate chakrele, tot ceea ce crezi, funcționează. Și mergem mai departe, spre chakra gâtului, ne ocupăm cu comunicarea, vorbim despre chakra inimii. Dacă nu este în aliniament cu gândirea noastră, dar repet, nu merge niciuna fără alta. Eu nu fac terapie energetică fără schimbarea subconștientului, pentru că dacă tu nu crezi că ești iubit, degeaba ai, se somatizează boli cardiace. Îți dau un exemplu, că am ajuns la chakra inimii. Poți să-ți dăruiești iubire dar nu poți să-ți dăruiești iubire mai mult de conștientizarea pe care o ai în momentul prezent, iar dacă nu ți-ai vindecat rănile, poate n-ai fost iubit, sau poate partenerul i-a zis mamei tale: ,,Fă avort!’’ Tu, acea emoție, ai luat-o ca fiind cea de a nu fi iubit și poate te-ai născut cu boli, care nici măcar nu sunt ale tale. Și continuăm la plex, la chakra plexului solar, unde, acolo sunt emoțiile pe care le-am văzut în familie pe care pur și simplu le exercităm în momentul de față, strigăm, sau așa mai departe. Mi s-a întâmplat să ajung într-o companie, unde acest strigăt era ,,leadership’’ că așa funcționa, și credeai că așa funcționează peste tot, dar tonul ridicat nu este neapărat un ton de mentorat să zic așa. Și mergem la chakra sacrală, care se ocupă în mare parte cu tot ceea ce vrem să materializăm. Așa și cum îi zice, tot ceea ce-i sacru, că se referă la mașini, la materializare, chakra rădăcină care face conexiunea, cum i se și spune, cu pământul. Și a co-crea. De aici, co-creăm noi, și a crea, nu doar a co-crea, și a crea, mai ales noi doamnele, următorul suflețel cumva, un fel de portal. Iar cât despre corpul energetic, consider că atâta timp cât noi avem conștientizarea, nu-l onorăm și nu-l curățăm, eu practic atât terapia, atât healing-ul, cât și o altă terapie energetică, nu-l curățăm, nu putem să funcționăm foarte bine. Și apar somatizări, exact ce spuneam. Anumite boli. Da, sunt perfect de acord. Eu direcționez fiecare persoană care are o boală cronică la spital. Nu stăm să medităm sau aprindem bețișoare. Niciodată nu facem lucrul respectiv. Dar ca să nu se mai repete, haide să vedem care-i cauza? Când anume a început să te doară piciorul? Când anume ai început să nu mai comunici, să spui ceea ce vrei și pur dintr-o dată, ai o problemă la dinți, deși nu ai mâncat nu știu ce bomboane ca să ai anumite dureri. Sau, poate chiar ai făcut lucrul respectiv, dar n-ai avut nevoie pentru că, pur și simplu, corpul tău energetic te-a dus spre acest, să zic, impas, impediment.
Silvian Nanea — Și să înțeleg că toate bolile, prima dată vin în corpul energetic și ulterior se materializează în corpul fizic?
Laura Puie — Atât în corpul energetic cât și în, hai să zicem, corpul mental, dar în mentalitate, în subconștient. Pentru că repet, noi dacă nu avem o părere bună despre noi, dar nu vreau să mergem spre egocentrism. Tot ceea ce credem și lăsăm să ne spună ceilalți, se va materializa. Dacă, cumva, ți-e frică de o boală dar asculți foarte mult despre ea, la un moment dat, o vei avea. Dacă la un moment, deși se poate întâmpla că mai zic: ,,A, eu am fumat luni de zile și n-am avut nimic!’’ Da, pentru că, într-adevăr, conștientizarea ta și gândirea ta e că nu ai nimic. Ceea ce e genetic, nu prea mai ai cum să faci. Poți, dar totodată, trebuie să lucrezi cu străbunii tăi și așa mai departe, să oprești. Îmi place să zic că avem cumva un contract cu cei pe care i-am ales. Să vezi ceea ce-i bine din contractul respectiv, să-l dai mai departe, sau nu. Sunt lumi, exact așa cum zice și în Biblie: ,,As above, so below’’, cum e și sus este și jos. Noi creăm prima oară în, nu neapărat în ceruri, creăm într-o lume nevăzută, ceea ce vrem.
Silvian Nanea — Aici, la bolile astea genetice, putem înțelege și faptul că părinții noștri au avut o boală anume, noi gândindu-ne pe parcursul vieții la acea boală, de exemplu, de care a murit tatăl meu, voi atrage cumva posibilitatea ca să am și eu acea boală?
Laura Puie — Poți, sau poți să mergi să vindeci, ca să nu mai ai acea boală. Prin constelații, prin terapii, poți să faci pace cu tatăl tău. Dacă nu s-a făcut directă. Să-i ceri iertare, să-l îmbrățișezi, să faci prin meditație tot ceea ce nu ai reușit. Pentru că, energia lui există, chiar dacă nu mai este corpul fizic aici. Și atunci, tu poți să te vindeci de ceva ce nu e al tău. Că nu-i lecția ta, era lecția tatălui tău. Că a fost așa s-o învețe, sau se putea altfel? Este o întrebare la care nu vom avea răspuns, dar e important să mergem să vindecăm ceea ce el ne-a lăsat moștenire, dacă simțim că somatizăm. Nu are rost să ne facem gânduri care nu ne ajută.
Silvian Nanea — Și revenind tot la corpul energetic, cum ne ajută, sau nu ne ajută acesta în relații?
Laura Puie — În relațiile de cuplu, mă gândesc?
Silvian Nanea — De cuplu, da.
Laura Puie — Este foarte important să știm cu cine ne împărțim energia sexuală, că poți să te simți plin sau rău, dacă ai o relație cu o parteneră care are multipli parteneri, sau nu se respectă și nu știi ce anume preiei. Pentru că preiei tot ceea ce ea a dat sau a lăsat să fie în corpul ei energetic. Chiar dacă stăm să ne gândim, nu e vorba doar de energia corpului ci și de mentalitatea pe care o are, sau ce proiectează asupra corpului tău. Consider că e foarte important să știm să ne tăiem acele corzi, sunt corzile energetice care noi acum când vorbim, avem un schimb benefic și pur și simplu sunt niște corzi pe pozitiv. În momentul în care te cerți cu cineva, sau nu ai grijă de energia sexuală, poți să preiei. Poți să preiei atât boli fizice dar poți chiar și să ai somatizări. Te duci acasă și zici: ,,A, păi ar fi trebuit să fie un schimb frumos.’’ Să zici că este o relație sexuală foarte bună și aveți o relație de cuplu de încredere, de iubire, dar nu ști de ce te simți rău. Trebuie să vă întrebați ce anume s-a întâmplat în trecut? Dacă e singurul partener, cum anume se respectă, inclusiv? Mai ales că gândurile au o vibrație și o energie, ești acolo prezent, sau în altă parte? E foarte important! Și chestiile astea, consider că înainte să existe relația intimă, e important să te cunoști, să te iubești și te apreciezi, chiar dacă e nevoie de timp, dar mai bine să fie în timp și mai sănătos, decât după să vii să repari, sau să ai frustrări, sau reproșuri. Bine, eu așa am fost și crescută. Cred că contează foarte mult mentalitatea. Să te apreciezi, să te onorezi și să-ți împarți acea iubire de sine cu cineva care te apreciază. De aceea, eu n-am avut niciodată o frustrare sau ceva de genul, pentru că am simțit iubire din partea respectivă și atunci nu am nici traume. Consider, mai ales că, din punct de vedere al doamnelor, noi suntem templu atât pentru noi, dar cât și pentru viitorii copii. Iar viitorul țării și al societății contează de la ce fel de mamă vine. Și partenerul e important, ca să nu zicem că numai noi, dar cred că, contează foarte mult și se spune… Chiar am văzut un studiu la un moment dat, zicea că inclusiv partenerul cu care ai avut o relație, dar vrei să faci un copil cu actualul partener, dacă ai avut o relație de mai de mult timp și deja se știe că se aseamănă moleculele și la nivel celular, copilul poate să semene cu acel partener, nu cu partenerul prezent. Chiar există dovezi!
Silvian Nanea — Astea sunt dovezi medicale, sau?
Laura Puie — Da, dovezi medicale științifice. Dacă stăm să ne gândim, hai să ne uităm la parteneri care au o relație de 10-15 ani de zile. Observi mimica, parcă, cumva, sunt la fel. E normal. Obiceiurile, mentalitatea, când stai într-un anumit mediu deja te asemeni, mai ales cu persoana respectivă. Ceea ce-mi place mie să zic, și în programul ,,Regăsește și co-creează’’ este un experiment de doctorul Masaru Emoto cu apa, noi fiind 80% apă. Într-adevăr, am văzut că la maturitate avem mai puțin, acum nu mă duc exact în detalii, contează mesajul, din punctul meu de vedere. Dacă punem o muzică rock, care apei nu-i place, se cristalizează în ceva urât, iar dacă îi punem un Beethoven, sau ceva frumos…
Silvian Nanea — Altă frecvență?
Laura Puie — Pe altă frecvență, da, și atunci cât este de important, din nou, partenerul, energia sexuală și tot ceea ce alegi. De aceea, la un moment dat, știu că eram oaia neagră, ziceau: ,,Tu cu gândirea ta!’’ Mai ales în tinerețe… ai, ai, ai! Ce mi-am auzit! Dar m-am bucurat, pentru că pot, repet, nu sunt perfectă, dar pot să fiu sigură de ceea ce am împărtășit atât cu partenerii, cât și ceea ce am de împărtășit în viitor.
Silvian Nanea — Și de exemplu, se finalizează o relație de cuplu, dar să zicem la nivel energetic, nu te-ai separat sau simți că nu ai lăsat-o deoparte. Ce metode sunt, de exemplu, pentru a face această separare sau a realiza totuși, de fapt, că tu ești undeva prins? Poate nu realizezi.
Laura Puie — Da, exact cum spuneam, atât în relații cât și în căsătorie este foarte important să se facă acea dezlegare de preotul care a oficializat cununia, pentru că tot ceea ce este oficializat cu energie de cineva care are har și duh, exact cum se întâmplă și cu un terapeut, care a primit o inițiere. Eu practic în Theta healing, tăierea de corzi de către foști parteneri, care nu se face o singură dată, pentru că terapeutul are posibilitatea să vadă la care chakră este legat și se poate întâmpla acea telepatie. Te întâlnești inopinant sau te doare unul din organe, pentru că persoana respectivă, poate, îți pune în gânduri, nu mesaje de bun rămas, se întâmplă nu? În toate relațiile am dat mâna și ne-am lăudat imediat după, și am mai avut câteva frustrări pentru că, consider și că e normal. Că altfel, dacă nu e un pic de suferință la sfârșit, nu au fost dragoste sau iubire. A fost ceva așa…
Silvian Nanea — Nu fost ceva profund?
Laura Puie — Nu, nu a fost ceva profund și atunci e mai bine să vedem acea luptă. Acea luptă cu noi și cu limitările noastre, dacă avem posibilitatea mie îmi place tot timpul să fac chestia asta, să trimit un mesaj de apreciere. Și acum, prieteni foarte buni nu o să rămânem, n-o să bem cafeaua în fiecare dimineață, dar o să apreciez că a avut un rol important, poate chiar toxic, uneori, în viața mea. Și ca să-ți răspund la întrebare, tăierea de corzi de câte ori se poate, și dacă cumva avem lucruri de ale persoanei, e important să le dăm înapoi, iar lucruri care ne-au fost dăruite, ar fi important să nu le mai folosim. Indirect, ne vom aduce tot timpul aminte de persoana respectivă, dacă purtăm o bluză sau un ceas, iar noi o să stăm în trecut și dacă vrem să avem pe cineva din prezent, nu prea se poate ocupa un loc deja ocupat!
Silvian Nanea — Nu-i loc!
Laura Puie — Nu-i mai loc! Și nu ne place să avem jumătăți de măsură, cel puțin din punctul meu de vedere. Îmi place, atunci când începem orice proiect proces-relație, să fim 100%. Mai ales consider că, în relația de cuplu este important să apreciezi persoana, pentru că este oglinda ta. Dacă nu apreciezi persoana din față, nu te apreciezi pe tine. Deci, nu e doar o oarecare persoană, este cea cu care vrei să construiești ceva frumos și dacă apreciezi persoana, te apreciezi pe tine. Ce poate să fie mai frumos de atât? Îmi plăcea să zic, că vorbeam cu mama, doresc o relație, cumva, care să fie exact pe placul divinității. Pentru că, cred că e cea mai mare definiție tot ceea ce faci, să știi că faci benefic și plăcut lui Dumnezeu.
Silvian Nanea — Frânghia împletită-n trei, nu? Unde este și Dumnezeu la mijloc.
Laura Puie — Unde este și Dumnezeu la mijloc, da.
Silvian Nanea — Și văd că vorbești des de divinitate.
Laura Puie — Da.
Silvian Nanea — Dar nu știu, procentual cumva, în ziua de astăzi, zic că tot mai puțini sunt creștini practicanți sau care chiar îl pun pe Dumnezeu pe primul loc. Cum poate, totuși, un om care nu este un creștin practicant, cumva să integreze această metodă de a se regăsi pe sine, fiind totuși un pic, sau înțelegând cumva diferit, divinitatea?
Laura Puie — Da, cred că prima oară ar trebui să vadă dacă-și dorește, dacă-i face bine, dacă are o suferință, va veni spre divinitate, dar din toată experiența pe care am avut-o și în cabinet și lucru unu la unu, toți și-au dorit să aibă o explicație, chiar dacă la un moment dat a fost o scuză bună, sau cine-i de vină? Și cred că așa e construită mintea umană, să dăm vina dacă se întâmplă ceva. Dăm vina pe cineva, și atunci hai să vedem care e forța cea mai mare care există în Univers? Pentru că, noi nu ne-am făcut noi singuri. Suntem aici o creație divină, fie că ne face plăcere sau nu, sunt lucruri pe care nu le putem explica și consider, mai ales fiecare client cu care am lucrat, a avut la un moment dat o experiență, cum îi spune el, divinitate, Dumnezeu, domn, forță, energie și atunci, când o recunoaște și vede ce se întâmplă, duce în ceea ce se întâmplă: viața! Dar viața într-un mod benefic, și când zic benefic, nu mergem în ideea în care să fim egoiști, nu doar pentru noi. Le facem, făcându-ne nouă bine, și celorlalți din jur, dragi nouă, sunt bine, iar când trăiești după principiile respective, nu te gândești. Să dau un exemplu, ce se întâmplă în companii: Ca să-mi fie mie bine, pârăsc pe cineva. Nu așa crești. Dacă vezi că acel mediu nu e în aliniament cu ceea ce faci tu și credința ta, te duci spre altceva mai bun, pentru că știi sigur că cineva are grijă de tine și te va poziționa acolo unde e nevoie și cred că despre asta e vorba. Și chiar am avut și în familie un ateu, cum se autoproclama, și am spus: ,,În momentul în care ai situația respectivă, un suspect de cancer, ce faci?’’, ,,Păi, eu mă duc spre plante, spre ceaiuri.’’, ,,Păi nu-i cumva tot natural, nu te duci spre o știință care zici tu, nu-i ceea ce a lăsat divinitatea? Nu? Plantele alea! Cum, nu le-ai plantat tu în pădure!’’, ,,Nu…’’, ,,Păi, nu-i de la tine… e de altundeva!’’, ,,A, da.’’, ,,Și uite, vezi că n-ai făcut operație, ai fost consecvent. Vezi? Și în ce ai avut încredere?’’, ,,C-o să mă fac bine.’’, ,Da, dar în ce?’’
Silvian Nanea — În natură!
Laura Puie — În natură… și atunci natura, făcută de faună, că acolo n-a pus nimeni îngrășământ, doar fauna din momentul respectiv. Tot a fost un circuit pe care nu noi l-am făcut. Și s-a gândit așa un pic și a zis: ,,Da, dar îi zic cum vreau eu!’’ Spune-i cum vrei tu, dar exercită credința asta. Eu nu încerc să schimb, ca asta le zic și clienților, păreri. Să avem credință. Nu predau o religie. Toți, din punctul meu de vedere, eu cred că toți suntem copiii lui Dumnezeu. Așa am venit noi.
Silvian Nanea — Credința în divinitate, sub orice formă ar fi ea, îi spunem Dumnezeu. Că o definim ca pe o energie, pur și simplu creatoare, sau atotputernică, nu contează.
Laura Puie — Am prieteni care sunt în India. Eu am lucrat și cu multe, multe, alte culturi, dar având acea credință, pur și simplu ei și-au dat seama. Ne trimitem cărți să vedem cum e la ei, cum e la noi, cum onorează ei, că onorează animalele, au credință, și mă bucur. Dar cred că tot ceea ce înseamnă credință, înseamnă, în primul rând, acceptare față de toți cei din jurul nostru. Noi acceptăm și co-creăm împreună. Fiecare are o credință. Nu ne schimbăm, nu zic despre a schimba credința, dar despre a face ceea ce este benefic nouă și celor din jur să le fie bine, dar nu mergem în rolul de salvator. Deci eu nu vreau să te salvez pe tine. Văd că nu faci bine și să-ți spun. Nu. Că, acolo din nou, ce înseamnă? Eu am o nevoie, nevoia mea e să fiu în rolul, ori de mamă, și știu că și eu am fost, ori de părinte. Nu am niciun rol cu persoana care nu vrea să se schimbe. Ști cum e, dacă vrei să schimbi pe cineva, nu te va lăsa să trăiești. Că tu nu ești bună, că tu nu știi ce zici! Păi, dar stai acolo dacă vrei să-ți sapi groapa! Pentru ce? Ce rol am eu? Poate pierd și ani din viața mea sau, poate, instalez niște traume, pentru că nu consideri că sunt eu destul de bună.
Silvian Nanea — Sau probabil nu este momentul pentru acea persoană să facă acea schimbare.
Laura Puie — Categoric, eu am învățat. A fost foarte greu și știu, probabil că cei care ne ascultă sunt acolo: ,,Dar știu că-i bine, că trebuie să ascult, să fac…’’. Nu, în momentul în care se va vindeca persoana care n-a cerut, ești doar un loc. Și uneori, ești un loc în plus.
Silvian Nanea — Aici mi-a venit în minte și, nu știu, poate dorim de multe ori să fim în rolul de salvator, în care să rezolvăm problemele unuia sau altuia, îi apare încă o altă problemă, iar îl mai rezolvă o dată și viața îi mai dă încă o dată aceeași problemă, până o rezolvă el singur…
Laura Puie — Da și ce se mai întâmplă cu părinții care vin la mine și fac asta pentru copii, de fapt crești un copil cu handicap. N-am cum să-i spun. Pentru că nu se știe descurca, nu știe cum să gândească și nu știe ce e sistemul acesta al vieții. Tot timpul făcând și rezolvând pentru. Acum, sunt de acord, dacă vrem o parteneră, n-o lăsăm pe ea să care are un bax de sticle adică, ok, te ajut dar te descurci și singură, mă gândesc că la un moment dat te-ai descurcat singură. Le duci pe rând sau pui în sticluțe de jumate, dau un exemplu. Că viața te învață, dar cred că e foarte important să ajutăm atunci când ni se cere și să vedem un efort. Consider că tot ce ceea ce facem, e un efort minim, dar un efort plăcut și normal să-ți placă, când ai și rezultate, iar dacă vrei să ai rezultate, creezi din prezent, dar te gândești deja la rezultat. Ca și cum deja l-ai avut. Lucrul acesta îl facem în programul ,,Regăsește și co-creează’’ tot ceea ce vrem, ne comportăm ca și cum am avut. Da, acum nu-i ca și cum nu mă duc să deschid mașina cu cheia! Eu tot apăs, sau mă duc cu amprenta, că nu am încă o mașină de genul. Înțelegi ce vreau să spun? Dar dacă îmi doresc, deja mă poziționez și văd care sunt pașii, ce trebuie să fac și mă uit la persoanele care au ajuns acolo. Încerc și eu să împrumut din calitățile și abilităților persoanele respective, atent, nu copiez, pentru că sunt unică, pentru că îmi doresc și am dorința pe care a implantat-o divinitatea, dar iau ce mi se potrivește mie și creez ceva, cum a ieșit și programul acesta. A ieșit cumva dintr-o dorință. Nu a mea, eu nu am vrut să fac lucrul acesta, voiam să fac doar partea de coaching și voluntariat, așa am început în școli să dau mai departe, pe stima de sine, pentru că eu, deși turui acum, nu răspundeam, și era să nu trec clasa. Am nota scăzută la purtare din cauza aceasta, dar mi-am dat seama că dacă știu informația, dar copie altcineva după mine, el ia 10 și eu iau 6. De ce? Când am pus întrebarea, pentru că nu m-a auzit vorbind. Și cred că despre asta e vorba. Să te vadă în față! Degeaba știi, dacă nu-ți spui tu povestea.
Silvian Nanea — Nu te-ai născut vorbind!
Laura Puie — Nu, nu, nu! Din păcate, nu. Nu m-am născut vorbind și chiar am vorbit destul de târziu, la doi anișori. Zicea și mami: ,,Tot vorbeam singură, vorbeam singură și la un moment dat te aud că faci complimente. Eu m-am gândit că tu nu mai vorbești și când ai început, te-ai dus.’’ Da… da, da. Cât despre program, cred că ceea ce voiam să zic e că m-a ales, cumva. Dumnezeu are niște căi așa frumoase! Au venit doi prieteni și mi-au zis, erau în divorț, au zis: ,,Noi divorțăm… Laura, ajută-ne!’’ Deși, ei mă știau cum am fost și când a început dezvoltarea aceasta personală, cumva m-au admirat pentru că știau de unde am pornit, de la acele minusuri ale părinților și așa mai departe. Și am zis: ,,Eu vă ajut dar nu pot să vă zic. Vă ajut, vin, vorbesc cu voi dar nu vă garantez nimic.’’ Eram la început, dar eu tot: ,,Nu divorțați! Nu divorțați!’’ dar nu poți să-i spui unei persoane ce să facă, când nu scoți cauza. Haide să lucrăm, să vedem ce ai tu de lucrat, prima clientă e psiholog, de fapt, după a fost psiholog, și ei mă știau de mult. Au lucrat cumva împreună, și-au dat seama că vor să fie împreună. Fast forward, încă un copil și afacerea s-a extins, și sunt foarte bine, iar eu sunt foarte recunoscătoare pentru ei și ei m-au încurajat. Cumva, am înțeles, e păcat să ai un traseu, să-l și vezi pe foaie, să-l știi preda și să-l fi practicat, că nu poți să predai… și eu am citit mult, dar dacă nu aș fi practicat pe mine însămi, nu cred că aș fi putut să predau clienților și să-mi dau seama de nevoile pe care le au, doar citind, pentru că mi-ar fi trebuit așa o cască, aici în ureche și să zic: ,,Ok, zi-mi ce trebuie să zic acuma! Stai un pic, că trebuie să dau în față, să dau în spate!’’
Silvian Nanea — Și de citit, citim, dar de multe ori trebuie să și știm ce informație să luăm de acolo, că, și de aceea ni se întâmplă, de exemplu când citim o carte a doua oară, subliniem probabil, cu totul alte fraze.
Laura Puie — Probabil că, exact așa cum ai spus, subliniind alte fraze, citim și avem un moment. Mie mi s-a întâmplat. Aha! Deci asta se aplică aici! Și atunci, când am o altă conștientizare și am practicat altceva, iau altceva, deși poate, am trecut pe lângă, exact cum se întâmplă să avem în viața noastră persoane care ne zic lucrurile pe care noi le facem, după cinci ani, dar nu am avut conștientizarea și urechi și ochi să auzim ceea ce trebuie să facem. Așa că, fiecare are un ritm, eu tot timpul zic clienților. A, că: n-am venit mai repede! E ritmul tău sănătos! De ce te învinovățești? Dacă începem deja cu învinovățirile că: n-am făcut asta și uite cât am făcut în ani de zile cu tine! Nu. Ai venit la momentul și la timpul potrivit, dar contează ce faci de acum, că, în momentul în care știi ce faci bine și nu faci, deja e decizia ta! Nu e nimeni cumva dator să zică: ,,Ha! Dar ai scris asta! Mi l-ai făcut!’’ Nu. Păi nu, că nu ești la școală.
Silvian Nanea — E important să conștientizăm, să ajungem la acest moment nu?
Laura Puie — Da!
Silvian Nanea — Și ulterior vrem cumva să grăbim procesul, dar tot trebuie luat pas cu pas, pentru că ceea ce conștientizăm acum, probabil n-am conștientizat acum șase luni sau acum un an. Și peste x ani, că vorbim despre viitor, probabil vom conștientiza mult mai multe alte lucruri și ne vom da seama ce inocenți eram atunci și credeam ca le știm pe toate.
Laura Puie — Ce-i benefic pentru noi… da. Tot timpul, nu consider că le știm, avem atâta de învățat, dar cred că cel mai bine e să avem un traseu pe care noi vrem să-l parcurgem și să avem oamenii dragi nouă, dar să fim noi bine, nu tot timpul din nevoia aceea de a face ceva și a ajunge undeva din a umple un gol emoțional. Și uite acolo mi-ar face plăcere, și consider că e un traseu frumos, o călătorie. Tot timpul zic că succesul nu-i neapărat ceea ce ai ajuns la destinație, călătoria în sine face mai mult.
Silvian Nanea — Dacă luăm de exemplu 100 de persoane random, ce procent crezi că conștientizează că își pot schimba viața sau își pot îmbunătăți viața?
Laura Puie — Sincer, acum, din perspectiva mea și cam unde mă învârt și am văzut ce vine în cabinet, să știi că este destul de dezvoltată această parte pentru că avem tehnologia unde se vede exact. Ce vorbisem într-un alt podcast, succesul e mult mai rapid. Și ei văd că pot, doar că nu au o rețetă. Nu știu ce trebuie să facă, dar își doresc. Dar dacă mergem în alte medii, unde nu au posibilitatea sau accesul la internet, consideră că este mult mai greu. Și era o vorbă. Cumva, e crucea de purtat. Eu consider că nu e acea cruce, ne dă cumva o lecție doar ca să ne îmbunătățim, contează foarte mult de mentalitate și unde ne uităm la acele 100 de persoane random. Că dacă ne uităm în mall sau în ceva sat, unde nu este curent, îți dau dreptate.
Silvian Nanea — Ne putem uita și în mall, de exemplu!
Laura Puie — Ne putem uita, da, și în mall, și se poate. Pentru că, depinde cine vine la mall. Dar cred că totuși, accesul acesta la internet cumva ne deschide, dacă luăm partea bună, dar mie îmi place să cred partea bună. Tot timpul am zis, hai să văd partea bună a paharului, chiar dacă-i mai greu uneori, sau a fost.
Silvian Nanea — Perfect! Dragă Laura, îți mulțumesc foarte mult pentru discuția avută!
Laura Puie — Și eu mulțumesc!
Silvian Nanea — Cu siguranță cei care ne urmăresc vor extrage multe foloase.
Laura Puie — Sper!
Silvian Nanea — Și probabil, o să ne ceară și o nouă discuție!
Laura Puie — Cu drag vin!
Silvian Nanea — Unde să continuăm cu multe alte subiecte ce țin de viață da și de cum ne putem îmbunătăți în prezent pentru a avea un viitor cât mai bun!
Laura Puie — Da, vin cu drag! Mulțumesc frumos pentru invitație!