,,Părintele Vasile Ioana — Viața nu poate să fie concepută fără suflet.
— Spunea un călugăr din Athos: ,,Săracii oameni bogați… N-au decât bani.’’ E sărăcie mare dacă ai doar bani.
— Oamenii lui Dumnezeu văd binele în orice! În tot! Și în rău și într-un accident e un bine!
— Bunicul meu a avut un cancer și când a fost anunțat ,,Vei muri!’’ în momentul ăla a zis: ,,Doamne, abia aștept să te văd, doamne!’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați revenit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent, așa încât să privim cu încredere spre viitor sau cum îmi place mie să zic, să vedem departe. Astăzi sunt puțin emoționat, ca de fiecare dată, dar este un moment deosebit pentru mine, pentru că am onoarea și plăcerea să fie alături de noi Părintele Vasile Ioana, căruia îi mulțumesc că este alături de noi și vom vedea puțin perspectiva spiritualității asupra vieții noastre. Sărut mâna, părinte și bine ați venit!
Părintele Vasile Ioana — Doamne ajută, dragule! Și eu mă bucur să te văd în casa ta. Iisus Hristos, când a fost vizitat de apostolul Andrei, că astăzi filmăm în ziua Sfântului Apostol Andrei, apostolul românilor, ocrotitorul României, el era tânăr, știi? Și era ucenicul lui Ioan Botezătorul. L-a urmat pe Ioan Botezătorul în pustiul Iordanului, acolo cu Ioan. Tineri, foarte curioși să stea aproape de Ioan Botezătorul. Și Ioan Botezătorul, când l-a văzut pe Iisus, a ridicat mâna și a zis: ,,Iată, mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii.’’ Și atunci, ucenicii lui Ioan, Andrei și Ioan, s-au dus după Iisus și l-au întrebat. Iisus s-a mirat că ei îl urmează, că vin după el și așa: ,,Ce doriți?’’ și ei au spus: ,,Rabi, învățătorule. Unde locuiești?’’ și Iisus le-a zis: ,,Veniți să vedeți.’’ și au mers la el acasă. Acolo îl cunoști pe un om, la el acasă. Și tu ai venit la Arad, la această conferință minunată, aseară, cu 3.600 de oameni, te-ai bucurat, ai venit la biserică, ai venit după mine și ai zis: ,,Vreau să veniți pe la mine!’’ Și am venit acum, aici, la tine acasă. Și ți-am văzut biroul tău, că nu ești un antreprenor obișnuit. Ai o lucrare frumoasă, a lui Dumnezeu. Pentru că, de obicei, antreprenorii se ocupă cu obținerea de profit. Business-urile lor se bazează pe minimizarea costurilor, maximizarea profiturilor, dar văd că tu te ocupi și de suflete. Și ți-am văzut casa ta și are un har, așa. Are un har bun casa ta. Pentru că, eu dacă simt așa un pumn în piept, aici, în coșul pieptului, e o problemă. Dacă simt bucurie, înseamnă că aici curge un har vindecător și mă bucur să te cunosc la tine acasă, dragule.
Silvian Nanea — Mulțumesc, părinte! Și tocmai cum ați spus, dacă în ultimii 22 de ani am avut un parcurs antreprenorial și iată că, de nouă luni de zile, aproximativ, am început acest podcast. Ideea acestui podcast a fost, până la urmă, de a ajunge și la suflet. Pentru că am văzut că nu este suficientă doar această parte financiară, care trebuie asigurată și aceasta, ci cumva trebuie mai mult. Și da aici, ne puteți ajuta să ne spuneți exact perspectiva spiritualității cumva, asupra viitorului nostru sau asupra sensului vieții noastre?
Părintele Vasile Ioana — Omule, viața nu poate să fie concepută fără suflet. Noi suntem ființe dihotomice, avem un trup care are nevoie de hrană și care, la un moment dat, ca orice hoit, ajungem în groapă. Și băgăm bani în hoitul ăsta nenorocit, care se duce în groapă! Sufletul viu, care este parte din Dumnezeu, sufletul viu care are atribute divine, voință, rațiune, sentimente, sufletul viu este cel care animă trupul ăsta. De aceea, dacă noi punem, ca să ne fie mai bine, pentru asta tu, iată, ai hotărât să nu pui doar în primul plan banul. Ci ai vrut mai mult. Pentru că, spunea un călugăr din Athos: ,,Săracii oameni bogați, n-au decât bani.’’ Da, e sărăcie mare dacă ai doar bani. Și tu ai zis: mă, vreau mai mult decât bani. Vreau să simt ceva. Sufletul tău atunci s-a bucurat. Deci, sufletul trăiește în trup și aici este întâlnirea asta dintre suflet și trup e o taină mare, dihotomia asta. Că noi trebuie să hrănim și trupul și sufletul. Dar dacă hrănim mai mult decât trebuie trupul, sufletul trăiește ca într-o pușcărie în trup și el vrea libertate, vrea să se exprime, vrea să iubească și trupul nu-l lasă. Trupul vrea patimă, păcat, și atunci sufletul, când este pus la lucru, în valoare, capeți vederea duhovnicească. Omul care înțelege valoarea sufletului, vezi tu Raymond Moody, marele savant american, e și o carte scoasă de curând acum, de editura Bookzone, care dovedește cu argumente științifice, pe baza unor cercetări minuțioase, suflete care au părăsit trupuri, au fost morți clinice, știi? E foarte frumos că în mărturiile acestor 153 de cazuri de morți clinice, toți au dus aceeași mărturie din toate zonele. Că acest mare savant a studiat morțile clinice din mai multe zone. Toți au spus că: am părăsit trupul și m-am ridicat și vedeam cum medicii resuscitează. Deci, vedeam cum medicii resuscitează trupul. Deci tu nu ești trupul.
Silvian Nanea — Nici conștiință, nici minte, nimic. Totul este suflet.
Părintele Vasile Ioana — Sufletul tău. Sufletul tău, care înglobează toate acestea, conștiința, sinele, egoul, ființa ta este sufletul tău și asta este o carcasă. Deci tu, când ai venit acum să mă iei, ai venit cu mașina. Da? Trupul e mașina. Tu ai fost la volan, sufletul este la volan și conduce trupul. Dacă te conduce mașina, nu-i bine, înțelegi? Deci e o carcasă, atât. Ăsta-i trupul. De aia, nu trebuie să-i dăm trupului mai mult decât trebuie. Și atunci, ei spuneau, omul de știință când a studiat și a avut interviurile spunea: m-am ridicat. Deci conștiința, memoria, mintea, care-i tronul lui Dumnezeu din tine. Da? Toate sunt superioare. Și tu când te-ai ridicat, tu porți cu tine toată informația, tot ce ai făcut bine și rău pe pământul ăsta și trupul rămâne acolo și se duce ca orice hoit în groapă.
Silvian Nanea — Și atunci putem să înțelegem că, creierul, de fapt este doar un receptor, o antenă?
Părintele Vasile Ioana — Creierul este legătura dintre cele două. Este puntea de legătură, e aplicația.
Silvian Nanea — Și nu numai creierul, cred că și inima. Mai mulți receptori, totuși, avem.
Părintele Vasile Ioana — Bine… inima, sinele. Sufletul tău, inima, care bate în sufletul tău, este conștiința. Deci, noi avem o inimă. Inima noastră nu este inima fizică. Sigur că s-a constatat că și inima are și ea neuronii ei, dar când spune acolo: De ce gândiți? Iisus a zis: ,,De ce gândiți astfel de lucruri în inimile voastre?’’ Deci, gândirea, când se duce în simțire, se duce aici, în coșul pieptului. Da? Aici, în locul ăsta unde e centrul Universului nostru, acolo se iau deciziile, cu inima. Adică, acea simțire, acea conștiință, acea prezență vie a unei stări de bine cu tine însuți. Stima de sine sau lipsa de stimă de sine, toate se duc, nu în creier, ci creierul se duce în simțire, în inimă. Deci sufletul sufletului, este inima ta. Inima ta se îndrăgostește, inima ta urăște, inima ta simte dispreț, inima ta simte empatie, inima ta plânge când colegul tău are un accident, deci acolo. Ăla e laboratorul ființei tale, centrul Universului tău. Inima. Lingurica, așa spuneau bunicii, coșul pieptului. Aici, unde simți vibrația prezenței lui Dumnezeu. Că noi ne conectăm cu lumea nevăzută prin simțire, prin emoție și ne conectăm cu lumea văzută prin creier. Dar creierul este primul receptor care transmite mai departe. E, și aici distanța dintre minte și inimă uneori la unii e foarte mare. Pentru că trăim într-o societate consumeristă, care ne hrănește doar trupul, doar creierul. Iată, doar ochii. Acum, pe TikTok, pe rețele, această superficialitate adusă de faptul că totul trece repede, se întâmplă totul repede, asta naște o superficialitate imensă. Și atunci omul trăiește doar așa, în coajă. Nu mai are timp să se adâncească. Ca să te adâncești, trebuie să ai timp pentru asta. Ca să ai timp, trebuie să te oprești din activități, să pui off la nenorocita asta de păcăleală a abuzului de tehnologie și să te rogi la Dumnezeu, să te prezinți în fața lui Dumnezeu. Și cum poți să faci asta? Omul care trăiește în liturghie, liturghia e cerul pe pământ. Când te-ai așezat în fața altarului, la liturghie, tu îi spui lui Dumnezeu: ,,Doamne, am venit vezi-mă, sunt în fața ta, mă prezint în fața ta, Doamne!’’ și atunci începe harul să curgă și tu îți deschizi inima. Părintele Galeriu, când m-a format pe mine ca preot, așa zicea: ,,Omul e o floare. O deschizi și după ce deschizi, picuri în ea harul și tu te deschizi. Doamne, mi-e drag cu tine! Doamne, ce bine e cu tine!’’ Deci secretul ca să-ți fie bine, este să te deschizi către universul dumnezeiesc și capeți vederea duhovnicească. Vederea duhovnicească înseamnă că vezi așa, ai o lupă mare și vezi totul mult mai profund. Îl simți pe om. Ai văzut, că te vezi cu oameni. Că ești antreprenor și-l vezi pe ăla că se uită în jos și nu se poate uita în ochii tăi. Uită-te în ochii omului și în 20 de secunde îți dai seama dacă face pasul înapoi, dacă face pasul înainte, limbajul corpului, simțirea lui. Că tu, când te uiți în ochi zici: ce faci, dragul meu? Dacă-ți poartă gânduri negative, nu te poate privi în ochi. Nu rezistă, nu poate. Pentru că tu vii cu lumină și pui o lumină pe un element și imediat vezi acolo dacă e mizerie, dacă nu-i mizerie, știi? Omul care are vedere duhovnicească că are și înainte vedere. Înainte vedere, adică vezi cele ce sunt dincolo de gesturi. Și atunci asta te ajută și în business-ul tău te ajută și în meseria ta, dacă ești contabil și ai vedere duhovnicească, vezi dincolo de cifre. Dacă ești antreprenor și ai vedere duhovnicească, vezi dincolo de contracte. Dacă ai vedere duhovnicească, vezi dincolo de problemele de zi cu zi. Vezi dincolo. De aceea, călugării care renunță la lume, la valori, la materia asta care ne împiedică, ne trage în jos, au capacitatea ca niște martiri. Adică ei renunță la tot! Gândește-te o secundă să renunți la tot. Tot ce ai construit tu acum și să pleci într-o mănăstire, fără nimic. Ai curaj? E ceva să ai curajul ăsta, nu? Și ăla, dintr-o dată, Dumnezeu îi compensează ceea ce a făcut el, puterea asta de a se lepăda de toate ale lumii. Îi dă o altă putere. Nu vezi oamenii sărmani, care sunt degajați, depărtați de acumulare, de dorința asta nebună de acumulare? Au o lumină pe ei, cu ei.
Silvian Nanea — Am atins un pic acest element de a vedea cumva departe, de a privi dincolo provocările noastre și asta, de fapt, e baza discuției noastre dar, m-aș întoarce un pic la niște provocări zilnice, pe care le vedem că vin, îngrijorările, peste noi. Adică, dacă lunile trecute au fost niște îngrijorări, la nivel planetar. Acum, văd că și în țara noastră ne apasă cumva aceste îngrijorări politice sau ale societății, cum să le numim… și suntem cumva bombardați de aceste lucruri zilnice. Cum ar trebui să facem?
Părintele Vasile Ioana — Cred că ar trebui să ne desprindem puțin o clipă. Să ne desprindem, ca să poți să vezi un ansamblu, trebuie să te depărtezi un pic și să ai vederea duhovnicească. Vederea duhovnicească este o vedere obiectivă. Vederea obiectivă, în momentul în care te îngrijorezi, trebuie să te uiți puțin în profunzime și să observi că răul și binele sunt realități ale alegerii oamenilor și că Dumnezeu are puterea, că e Dumnezeu, să lucreze binele și are puterea să transforme și răul în bine. Adică: să zicem că vine o provocare a unei boli în viața ta. Vine o provocare. Cea mai cumplită chestie care se poate întâmpla în viața unui om știi care e? Să te duci la analize și vine medicul și zice: ,,Doamnă, îmi pare rău, aveți cancer.’’ sau ,,Domnule, aveți cancer. Mai aveți de trăit șase luni.’’ aia e provocare grea. Și momentul ăla, cum a fost la Steve Jobs, ăla i-a spus: ,,Domule, ai pancreatită, n-am ce să-ți fac.’’ Bun, în momentul în care a venit acest anunț, tu ți-ai dat seama că, de fapt, ai în fața ta următoarea provocare: viața se va termina. Și atunci, dacă tu ai vederea cea duhovnicească, tu, atunci, iubindu-l pe Dumnezeu, ești salvat! Pentru că tu ești într-o relație vie cu tatăl ceresc. Prin fiul care ți se împărtășește trupul și sângele lui, îl primești la liturghie, tu-L iubești pe Dumnezeu și transformi această veste proastă într-o oportunitate. Oamenii lui Dumnezeu văd binele în orice, în tot! Și în rău, și într-un accident, e un bine. Dacă ai ochi să vezi asta. Deci în tot răul e un bine și în tot binele poate să fie și un rău.
Silvian Nanea — Da. De la această perspectivă, înțeleg că sunt și aceste vindecări miraculoase, cum se spune. Într-adevăr, a ajuns omul la o boală…
Părintele Vasile Ioana — Atitudinea lui. Jumate din boală este dată de atitudine. Atitudinea. Și anume: ,,Doamne, Doamne, eu Te iubesc pe Tine. Am această boală, din cauza păcatelor mele, Doamne.’’ Că, ăla care… aici este problema. Că omul care este egoist, egolatric, se închină la el însuși. A trăit doar pentru plăceri, pentru acumulări, ăla e disperat, că el trăiește în plăcere. A coborât vederea duhovnicească doar în vederea sinelui, în mod egoist și atunci, pentru el se termină totul! Că viața, dacă e doar plăcere și o primire de beneficii în momentul ăla la el se termină filmul. La noi atunci începe filmul. Cum? Bunicul meu a avut un cancer și când a fost anunțat: vei muri, că la cancer e cu termen, cu deadline; în momentul ăla a zis: ,,Doamne, abia aștept să Te văd, doamne! Doamne, voi muri dar mă voi întâlni cu Tine, Doamne! Doamne, abia aștept! Toată viața m-am gândit la Tine, Iisuse, și când mor o să Te văd aievea!’’ Păi este ceva fabulos pentru credincioși! De aia, credincioșii nu se tem de boală și de moarte. De aia credinciosul, omul lui Dumnezeu, care are vederea duhovnicească, vede totul în logica întâlnirii lui cu Dumnezeu. A fost un om politic mare, nu dau nume, că la mine la spovedit vin tot felul de oameni politici. De la miniștri și oameni mari până la femeia de servici de la facultatea de Arhitectură. Adică, plaja e foarte mare, știi? Și a venit un om politic și a zis: ,,Părinte, mă pângăresc ăștia în presă, părinte, și n-am vină, părinte. Uite, am făcut lucruri pentru țară!’’ ști? Și așa mi s-a rupt sufletul când îl auzeam. Și plângea. Adică, omul, când vine la tine, vine cu durerea aia și ți-o spune, ți-o livrează direct și ți-o pune direct în inima ta. Și eu, în empatie m-a durut așa, inima lui căzută. Era căzut, că uite, a făcut bine pentru țară și oamenii n-au văzut așa și presa l-a atacat și a ajuns jos. Și atunci am spus: ,,Domnule ministru, poate să vi-l ia pe Dumnezeu, cineva, din inima dumneavoastră?’’ ,,Nu. Dumnezeu e în inima mea. Se spovedește, se împărtășește.’’ și atunci zic: ,,Sunteți cu Dumnezeu. Păi, dacă sunteți cu Dumnezeu, aveți tot. Dacă nu-l aveți pe Dumnezeu, n-aveți nimic. Deci îl aveți pe Dumnezeu?’’ ,,Da.’’ ,,Atunci, luați așa și spuneți-i Lui Dumnezeu așa: ,,Doamne, pentru păcatele mele, poate pentru mândria mea, pentru aroganța mea, pentru nesăbuința mea, pentru lăcomia mea, poate pentru desfrânarea mea, pentru mândria mea, pentru mânia mea, pentru ceva din păcate, ai rânduit să sufăr. Să mă ponegrească oamenii.’’ și atunci am zis așa ,,Ia gândește-te la Iisus. A suferit fără să fie vinovat.’’ Deci tu, când ești ponegrit, tu faci bine și ți se face rău. N-ai observat, omule? Faci bine, te pui în slujba binelui, tu faci, uite, bine. Ești un om de afaceri, care, puteai la ora asta să te răsfeți. Să faci masaj, să te duci să te plimbi, să nu stai să faci podcasturi cu mine. Ai ales să te pui într-o jertfă, da? E, în momentul ăla te-ai pus în jertfă. Iisus Hristos ne-a dat modelul. Tu, când te pui în jertfă, semeni cu Hristos. Pentru că tu construiești. Construiești mereu, aduci mereu plus valoare și atunci, ca să aduci plus valoare, te pui în jertfă. Și atunci, noi, ar trebui toată viața să vrem să ne asemănăm cu Iisus. Și când ne asemănăm cu Iisus, facem ce a făcut el. Urmăm calea lui! Care-i calea lui? A spus adevărul și a fost pregătit pentru cruce. A spus adevărul și l-au omorât.
Silvian Nanea — Ați amintit de oameni cu funcții înalte, și pentru că în perioada asta avem de făcut niște alegeri, pe lângă cele personale, și pe cele naționale să zic, m-am gândit zilele astea cum să privesc toată această situație. Pentru că sunt oameni pe care îi apreciez și unii sun într-o tabără, alții sunt în altă tabără dar eu îi apreciez pe amândoi, ca oameni.
Părintele Vasile Ioana — Aici, din punctul de vedere duhovnicesc trebuie să te ajute!
Silvian Nanea — Și mai vreau numai să fac o mărturisire.
Părintele Vasile Ioana — Da, da, da…
Silvian Nanea — Eu m-am gândit, la perspectiva biblică și mi-am notat chiar aici două texte biblice, pe care de două zile le am în birou și unul zice ,,Nu vă încredințați în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ și în aceeași zi le pierd și planurile.’’ sau Ieremia, 17.5: ,,Blestemat să fie omul care se încrede în om. Care se sprijină pe vreun muritor și își abate inima de la Dumnezeu.’’ și am zis așa, în sinea mea, ok, guvernele actuale sau conducătorii acestei lumi sunt permiși de către Dumnezeu, dar noi ca și oameni, sau ca și creștini, că facem o alegere sau alta, ideea este să nu ne punem încrederea în ei.
Părintele Vasile Ioana — Să-ți termin povestea cu ministrul despre care spuneam. Ministrul ăsta era ponegrit și eu i-am spus să încerce să schimbe perspectiva. Să schimbe perspectiva urii pe care o primește gratuit și să se gândească că se aseamănă cu Dumnezeu. Dacă el a fost ponegrit. Și atunci omul care are perspectivă duhovnicească, vede totul în cheie duhovnicească. Astăzi, am în biserica mea, tot poporul. Pentru mine, toți sunt suflete vii, suflete, atât. Eu am fost învățat de Patriarhul Teoctist: ,,Vasile, n-ai voie tu să fii partid ca preot, că tu ești păstorul tuturor oițelor tale!’’ iar eu, în biserica mea, am miniștrii care au fost în USR, am liberali, psdiști am care vin și ce sunt ei, miniștrii ăștia? Oameni, suflete vii. De aceea eu, ca preot, condamn cu tărie orice preot, orice alt preot sau slujitor al lui Dumnezeu, care folosește un nume de persoană fizică în campanie. N-ai voie! Eu am fost astăzi, și zilele astea, asaltat de televiziuni, de oameni care mă cunosc, ca eu să mă exprim pentru un candidat sau pentru o anumită abordare. Eu nu voi face asta niciodată! Pentru că, oamenii au dreptul să aleagă liberi și mă depărtez de asta, și ce fac? Mă ridic deasupra situației și mă rog: ,,Doamne, trimite har oamenilor să înțeleagă că iubirea și respectul sunt forțele, cele două forțe care aduc pace în popor!’’ Avem mai mult, decât oricând, nevoie de pace și să eliminăm această răutate a celor care sunt încrâncenați în părerea lor. Binele nu este doar bine, răul nu e doar rău. Cumva, acum, în momentul ăsta, cea mai bună pentru noi toți, e pacea. Pacea și acceptarea. Să acceptăm și părerea celuilalt, oricare ar fi aceea. Iar noi, ca să progresăm, ca să ne fie bine nouă, ar trebui să ne rugăm mai mult, să avem maximă acceptare față de. Acum se ceartă între ei membrii familiei: tu cu cine ești? Tu cu cine ești? Stai, frate, nu e despre asta! Este despre tine și despre maturitatea ta de a te pune în slujba țării. Cum te poți pune în slujba țării? Încercând ca binele pe care tu-l consideri bine, cu argumente, să-l inspiri pe celălalt dar, celălalt e liber să accepte sau să nu accepte binele pe care tu nu ai voie să-l bagi pe gât, binele tău cuiva. Eu nu pot să ofer binele, decât celui care mi-l cere. De aceea, eu îl rog pe cel care vine la mine să iasă din logica proprie și să încerce să vadă, să aibă o vedere duhovnicească, obiectivă, să vadă obiectiv lucrurile și dacă a văzut obiectiv lucrurile, va avea această vedere duhovnicească. Eu, personal, îi îndemn pe oameni să se ferească de păcate, să trăiască despătimiți, fără adicții, fără dependențe, liberi și să fie uniți cu Dumnezeu, care îi face să fie cu adevărat liberi. Și omul care e cu adevărat liber nu va fi încrâncenat și împătimit nici de ce se întâmplă astăzi. Oamenii care sunt împătimiți astăzi, nu acceptă și lucrarea lui Dumnezeu.
Silvian Nanea — Da.
Părintele Vasile Ioana — De aceea, să fim liberi. Să fim liberi și să încercăm să ne conectăm cu Dumnezeu și să acceptăm voia Lui Dumnezeu, care lucrează în modul cel mai tainic. Voia Lui Dumnezeu e în toate. Voia Lui Dumnezeu se face prin oameni, astăzi, și cred că se va face voia lui Dumnezeu în viitor, că, uneori Dumnezeu, fie ne pedepsește, fie ne binecuvântează prin conducători.
Silvian Nanea — Mulțumesc foarte mult! Da. Prin rugăciune ne putem îndrepta atenția spre Dumnezeu, unde vom găsi pace. Simt, de exemplu așa, eu personal pot să fac o mărturisire, că, evenimentul de ieri, de exemplu, întâlnirea de astăzi, deci pe mine personal, m-au deconectat de tot ce există exterior.
Părintele Vasile Ioana — Mă bucur! Mă bucur, mă bucur.
Silvian Nanea — Deci a fost ca și cum ultimele două zile, pot să zic că am avut o pace sufletească și m-am încărcat.
Părintele Vasile Ioana — Dacă noi ne-am întoarce cu fața la Dumnezeu, omule, dacă oamenii ar înțelege cât har vine de la de la un singur lucru, pe care, dacă omul ar înțelege să-l facă… Ce frumoși ar fi oamenii! Să-l bagi pe celălalt în inima ta. Să-l pui în inima ta pe aproapele tău. Tu să-l pui în inima ta pe omul ăsta care ne filmează, acum nu știu, cum îl cheamă?
Silvian Nanea — Eusebiu!
Părintele Vasile Ioana — Eusebiu! Tu să-l pui în inima ta pe Eusebiu și necazul lui Eusebiu să fie și necazul tău! Și trăirile lui Eusebiu să fie și trăirile tale și tu când te întâlnești cu Eusebiu, zici: ,,Mă, Eusebiu! Ce mai faci, mă? Ia zi-mi, cum e cu aia? Știi că mi-ai spus tu că ai o problemă acolo. Ia zi!’’ tu să trăiești realitățile lui, ca realitățile tale. Ce frumos ar fi! Asta e dragostea! Deci dacă noi am înțelege cât har aduce omul altruist, omul care se uită nu numai la sine, pentru că societatea asta nebună, consumeristă, ne bagă să ne gândim numai la noi, numai la noi, numai la noi! Și atunci, ne-o luăm! Când ne gândim numai la noi. Când ieși din tine… ,,Eros’’. Astăzi, este pervertit numele ăsta, cuvântul ăsta. Dar cuvântul din limba greacă, avem trei forme de iubire: ,,agapii’’ iubirea agapă, iubirea filantropică, când vrei să faci bine celuilalt. Eros, eros este ieșirea din tine către celălalt. Adică tu, când nu te mai gândești la tine, în dragoste, când celuilalt îi e bine, îți e bine și ție când vezi că celuilalt îi e bine. Deci dacă noi am avea capacitatea asta, harul Domnului ar coborî. Și toți oamenii care au capacitatea să iasă din ei înșiși și să îl pună în inimă pe cel care trăiește în zona lui existențială. Eu, când mă uit la un bărbat și la o femeie, soț și soție. Dacă soția e nefericită și este tristă, de vină e bărbatul. Dacă eu mă uit la o femeie că îi strălucesc ochii, că e fericită și împlinită, înseamnă că bărbatul ăla, e bărbat adevărat și știe s-o facă pe femeie să fie împlinită. Și invers! Deci, dacă unul e nefericit în cuplu, celălalt…
Silvian Nanea — E cauza.
Părintele Vasile Ioana — Dacă tu ești fericit, nu poți să nu îl faci fericit și pe celălalt. Că lumina reverberează de la unul la altul! Dar, dacă celălalt nu primește binele tău, tu nu-l mai poți hrăni și el se depărtează și se creează depărtarea. Pentru că sunt oameni cărora le face rău lumina. Știi? Care au lumina lor, au culoarea lor, au partea lor și atunci, tu nu poți da binele, decât în măsura în care celălalt poate să primească binele ăsta. Da? Și dă binele, omule. Tu faci asta. Oferă binele, lărgește-ți inima. Noi să ne lărgim inimile și să-i băgăm pe toți în inima noastră. Răspunsul e că astăzi, oamenii nu mai au dragoste și răbdare. Oamenii repede îți întorc. De aceea ar trebui să fim extrem de atenți cu distribuirea iubirii, cu punerea iubirii în operă și cum să-l iubești pe celălalt și să nu răstălmăcim. Acuma, toate mesajele sunt răstălmăcite sunt puse în anumite lumini și umbre. Nu mai putem să fim obiectivi astăzi. Dar, uitați-vă, modelul lui dumnezeu de iubire. Dumnezeu ne iubește pe toți la fel, Dumnezeu trimite soarele și peste suverani și peste progresiști, Dumnezeu trimite ploaia peste toți! Iubirea lui Dumnezeu este o iubire dezinteresată, universală, așa ar trebui să ne iubim toți unii pe alții. Că, asta avem toți, aceleași resurse. Ar trebui să ne unim cu toții ca să aducem binele în țara asta. Să dea Domnul să înțelegem și să încercăm să ajungem să trecem dincolo de micile răutăți imediate și să ne ridicăm puțin, să vedem ansamblul. Și dacă ai văzut ansamblul, accepți. Omul superior, acceptă, chiar dacă nu-i convine. Fără condiții. Iubirea fără condiție, este aceasta: eu am brațe deschise. La mine, când vine un om, eu am mesajul lui Hristos: ,,Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi primi!’’ De aceea, cele două cuvinte biblice pe care tu le-ai citit, ,,blestemat e omul care se încrede în om’’ este foarte adevărat. Acum, îți pui încrederea într-un om și mâine te va dezamăgi. De ce? Pentru că Dumnezeu vrea să ne punem încrederea în el, nu în oameni. Că, oamenii sunt imperfecți. Și al doilea mesaj important, biblic este acesta: Dumnezeu ne iubește pe toți! Haideți să nu ne mai urâm unii pe alții!
Silvian Nanea — Mulțumesc foarte mult!
Părintele Vasile Ioana — Cu drag!
Silvian Nanea — Vă mulțumesc pentru mesajele de încurajare, de pace și iubire, transmise!
Părintele Vasile Ioana — Doamne ajută!