,,Eli Lăslean — Nu întotdeauna 10 pe linie îți asigură și succesul în viață.
…— Eu cred că e foarte important ca, indiferent ce profesie avem în viață, să știm să facem anumite lucruri. Foarte important să stăpânim știința mesajului nonverbal pe care noi îl exprimăm cu haina pe care o îmbrăcăm...
…— Dacă nu aveam această imagine de ansamblu, care este în spatele acestei magii, nu cred că rezistam...
…— Au venit la mine și mi-au spus că și-au construit cariera cu ținutele pe care le-am creat pentru ele. Pentru că o haină vorbește și atunci când tu taci...
…— E foarte important să-ți identifici vocația. Să nu uităm să visăm frumos și după aceea, să facem tot ceea ce este nevoie ca visul să prindă contur…’’
Silvian Nanea — Salutare, dragilor și bine v-am regăsit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești sau experiențe, și strategii pe care le putem folosi astăzi, așa încât să vedem departe, sau să privim cu încredere spre viitor. Astăzi, am alături de mine o personalitate de referință în industria modei din România, cu o carieră de peste 30 de ani, a început ca o tânără economistă pasionată de modă, iar astăzi este recunoscută ca antreprenoare de succes, realizând colecții vestimentare apreciate atât în România, cât și în străinătate. Ținutele sale au fost purtate de celebrități ca: Nadia Comăneci, Simona Halep sau Andreea Marin, iar creațiile sale au fost prezentate în reviste importante ca: Elle, Unica și Viva. Este, de asemenea, și stilista primei Doamne a României, Carmen Iohannis, iar colecțiile sale continuă să inspire și să motiveze tinerii din domeniul modei. Îi spun un bun venit, și îi mulțumesc că a acceptat invitația mea, creatorului brandului de modă ,,Ellis’’, doamna Eli Lăslean! Bun venit!
Eli Lăslean — Bine te-am găsit și eu! Mulțumesc pentru invitație! Am venit cu mare drag, pentru că apreciez arădenii mei cei care se străduiesc să se ridice la un nivel absolut de excelență. Aș putea să spun și ceea ce ai făcut tu, Silvian, este într-adevăr de aplaudat și merită toate aprecierile și sunt cu mare, mare bucurie aici, la tine, în studio!
Silvian Nanea — Vă mulțumesc foarte mult! Ideea acestui podcast ,,Vezi Departe’’, care mi-a fost în minte inițial, și țin până la capăt acest scop, este cumva, zic eu, un podcast inspirațional și educativ. Am zis că dorim să căutăm, sau să vedem din experiențele fiecăruia, cumva să învățăm și noi, să vedem lucrurile care se aplică la noi și ce putem lua pentru a avea o viață de succes sau a privi departe, cum îmi place mie să zic.
Eli Lăslean — Exact, exact, exact.
Silvian Nanea — Și acum, aș dori să vă întreb din perspectivă antreprenorială sau din perspectiva vieții pur și simplu, ce înseamnă ,,vezi departe’’ pentru dumneavoastră?
Eli Lăslean — Înseamnă să fii în fiecare zi mai bun astăzi, decât ai fost ieri. Înseamnă o permanentă preocupare pentru progresul personal, pentru evoluție, și înseamnă să-ți stabilești niște obiective pe care, după aceea, să te străduiești să le și realizezi. Recunosc că, așa, din ceea ce spuneai tu mai înainte, mi-a venit în minte imaginea unei fetițe care a crescut la țară, căreia i-a plăcut locul întâi și coronița pe care o primeam în fiecare an. Mi-a plăcut să fiu în vârf. Dar, după aceea, recunosc că atunci când am venit la oraș, când în clasa a IX-a am dat admitere și am intrat la ,,Colegiul Național Moise Nicoară’’, m-am simțit un pic complexată de colegii mei, care veneau din familii de top, ca să spun așa. Erau renumiți intelectuali, părinții lor, iar eu mă simțeam sincer foarte complexată. Ei, ce am făcut atunci? Am început să mă uit cu atenție în jur și să înțeleg cam ce cunoștințe ar trebui să-mi completez, astfel încât să fiu la nivelul lor.
Silvian Nanea — Deci, înțeleg cumva că acea situație nu v-a descurajat, ci dimpotrivă, v-a motivat mai tare?
Eli Lăslean — Da, da, da. Da, am avut parte de niște părinți absolut extraordinari și cred eu că, educația pe care am primit-o acasă a fost, poate, cel mai important capital pe care l-am primit. Pe de o parte, acel bun simț care, întotdeauna a fost la noi acasă, dar în același timp îmi amintesc de tata care mă încuraja să am curaj, atunci când nu știu ceva să întreb. Atunci când, eu știu, trebuie să intru într-o instituție, sau așa, să bat la ușă și să cer permisiunea să intru. Adică, curajul acesta de a aborda și o situație necunoscută, pentru că, nu? Ca și copii, și dacă ne gândim la educație și la tineri, sunt foarte multe necunoscute în jurul nostru. Totul este să ai curajul de a aborda o situație necunoscută, și în felul ăsta să poți să evoluezi. Trebuie să vă spun că sunt foarte mândră de mine, așa! Când mi-am dat seama, când am realizat că, de fapt, având această dorință de cunoaștere, și având această dorință de a mă perfecționa, și având această dorință de a învăța în permanent tot ce-i frumos și bun, asta a fost întotdeauna, deci n-am învățat orice, să știți! N-am avut un foarte clar senzor care îmi spunea ,,e bine’’ sau ,,nu e bine’’, și la un moment dat și o atracție spre oamenii pe care-i admiram. Adică, întotdeauna mi-a plăcut să mă înconjor sau să aspir la oameni absolut remarcabili și în felul acesta, trebuie să vă spun că, ușor, ușor, m-am ridicat și la ora asta, zic eu așa că, dintre colegii mei, sunt cea care am cele mai frumoase realizări. Deși nu am fost neapărat în liceu o elevă de 10. Eram cam de un 8-9, așa. Deci, eram cam printre primii 10, dar nu prima. Și lucrul acesta vreau să-l spun și pentru părinții care își doresc ca, copiii lor să aibă 10 pe linie. Nu întotdeauna 10 pe linie îți asigură și succesul în viață. E foarte important să înveți ce contează și, să înveți și să te descurci în viață. Eu, din acest punct de vedere, veneam la purtător cu o îndemânare, pe care am moștenit-o de la mama și eu de la șapte ani am învățat din mâinile mele, să creez niște mici opere de artă. Să cos într-un fel, să croșetez, să tricotez, să fac, și mă străduiam ca, ceea ce iese din mânuțele mele, să fie ceva foarte frumos. Dacă nu ieșea din prima, desfăceam tot și o luam de la început. Adică, lucrul acesta tare mi-a plăcut și am descoperit bucuria pe care o ai, atunci când naști ceva frumos.
Silvian Nanea — Da, chiar voiam să vă întreb, că ați amintit că ați fost la liceul ,,Moise Nicoară’’, o școală de top din Arad, dar mă gândeam că nu prea are legătură cu moda. Voiam să vă întreb de unde a venit această inspirație? Și printre altele, ați început să spuneți că ,,de mică’’.
Eli Lăslean — De mică. De mică am văzut-o pe mama și ăsta este un alt subiect pe care aș vrea să-l precizez și o constatare. Copiii, de cele mai multe ori, învață de la părinți dar nu neapărat că învață ce vor părinții să învețe. Ci noi îi inspirăm, noi prin ceea ce facem. Ei sunt foarte atenți la ce văd că face mama sau tata. Și atunci, automat cred că mulți dintre copii încearcă să reproducă și ei ce au văzut că făceau părinții. Și eu îmi amintesc de mama, care…, că eram foarte mică, îmi aduc aminte cum am văzut-o cum taie un material și cum reușește să creeze o rochiță. Mi-a făcut o rochiță absolut senzațională și mie mi s-a întipărit în minte. Avea niște buzunărele în formă de inimioară, și mi-a rămas în minte această imagine. Și după aceea, am încercat și eu să fac ca mama și uite așa, am început să exersez, pentru că totul este exercițiu, dar ce pot să vă spun, este că am prins drag de această activitate și de magia care se întâmplă, atunci când ai în față o bucată de material, și cu o foarfecă tai niște forme, după care le coși într-un fel și rezultă, eu știu, un produs, o piesă vestimentară care, aduce multă bucurie atunci când o îmbraci, când o porți.
Silvian Nanea — Da, cele spuse sincer, mi-au adus și mie sau mi-a fugit gândul și mie la părinți, în special la mama mea care a fost și este croitoreasă, și într-adevăr, printre altele, făcea și rochii surorilor mele când era vorba de mers la o petrecere, la o nuntă sau ceva de genul ăsta, dar nu a sărit pe un alt nivel, ca să facă altora, ci pur și simplu în cartier se știa că Maria e croitoreasă.
Eli Lăslean — Da, eu cred că e foarte important ca, indiferent ce profesie avem în viață, să știm să facem anumite lucruri. Este, odată, și o terapie zic eu, dar este… eu nu știu să explic ca un psiholog, dar există ceva foarte interesant care se întâmplă între gândirea intelectuală, ca să spun așa, gândirea abstractă pur și simplu, proiectată într-o activitate manufacturieră, când creierul și mâna ajung să fie pe aceeași linie, se întâmplă ceva foarte interesant și persoana respectivă, care reușește să-și coordoneze mâinile, astfel încât ceea ce visează cu ochii minții, ca să spun așa, reușește să facă, efectul este o încredere. O încredere pe care începi s-o ai în propria persoană, o autoevaluare că ,,Da, pot! Sunt bun!’’ Și cred eu că asta contează foarte mult în viață. Să ai validarea tu, pentru tine. Să ai o autovalidare, pentru că atunci când îți propui să faci ceva, indiferent că, nu știu, construiești o măsuță, un scaun, nu știu, pui un raft undeva, sau faci o prăjitură, sau eu știu, cum spuneam, tricotezi ceva. De cele mai multe ori, totul începe cu un vis. Dacă reușești, cumva, ca visul acela să-l transformi în ceva real, dar real, începi să te simți foarte bine. Este o endorfină, care se întâmplă în corpul nostru.
Silvian Nanea — Da, eu acum, s-ar putea la un moment dat să pun niște întrebări cumva, din perspectiva unui bărbat, care să fie poate, foarte simple și clare din perspectiva unei femei, dar poate din perspectiva mea, nu. Dar, ați menționat acolo testarea psihologică și mi-a fugit gândul să vă întreb care este diferența, de exemplu, pentru o ținută pe care o poate îmbrăca cineva, care alege să meargă pur și simplu într-un magazin să o cumpere, s-o probeze și să o poarte, sau dintr-o ținută care este creată special pentru acea persoană?
Eli Lăslean — Știi cum se întâmplă în viață? Uneori, se poate întâmpla ca, mergând într-un magazin în care există foarte multe piese vestimentare, să întâlnești, ca în viață, piesa pe care, odată ce o îmbraci, te uiți în oglindă și zici: ,,Yes! Asta este!’’ dar, e o pură întâmplare. Se poate întâmpla, dar se poate la fel de bine întâmpla ca, nimic din ceea ce probezi să nu-ți vină. Diferența între această situație și atunci când ești într-un atelier și haina respectivă se creează pe tine, pentru tine, este foarte mare! Pentru că, atunci când eu, de exemplu am în față persoana pentru care trebuie să creez, țin cont de absolut tot ceea ce este în avantajul ei. Încerc să elimin din construcția hainei ce o dezavantajează. Deci alegem culoarea, alegem forma, alegem croiul care se potrivește și totul se face, și se naște, și se conturează în jurul siluetei persoanei care poartă haina respectivă. Dar, în mod special, și țin să punctez asta, ținând cont și de caracterul persoanei. Pentru că, până la urmă, haina pe care o purtăm este cartea noastră de vizită. Asta ce înseamnă? Hai să traducem. E un șablon care se spune: haina e cartea de vizită, bun. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că, dacă eu sunt o doamnă serioasă, cu prestanță, feminină, haina trebuie să mă reprezinte. În momentul în care aleg ceva dintr-o altă zonă, cartea de vizită nu mai reprezintă cine este persoana. Și de ce spun lucrul ăsta? Pentru că, uneori văd în jurul meu persoane care își doresc, care, poate sunt, pe unele chiar le cunosc, persoane serioase dar care se îmbracă într-un mod în care, uitându-mă, dacă nu le-aș cunoaște, mă duce în altă zonă.
Silvian Nanea — Provocator, cumva, sau?
Eli Lăslean — Da. Deci, depinde ce vrem să exprimăm. Depinde ce vrem să scrie pe cartea noastră de vizită. Și dacă ne dorim să fim o persoană care are și alte preocupări în afară de cele de carieră, lucrul acesta se poate realiza. Deci, până la urmă, e foarte important să stăpânim știința mesajului nonverbal pe care noi îl exprimăm cu haina pe care o îmbrăcăm.
Silvian Nanea — Procentual cumva, cât la sută dintre femei știu să-și aleagă ținuta corectă sau potrivită?
Eli Lăslean — Eu aș zice că un 50%-60% maxim. Hai, poate să fiu mai indulgentă, hai să zicem 70%. Ceva între 50% și 70%. Nu toate.
Silvian Nanea — Și cum pot învăța, de exemplu?
Eli Lăslean — Când ești dispus să înveți, e ca în orice alt domeniu. Găsești soluții, cauți profesioniști care se ocupă cu asta și, în primul rând, înțelegi sau să alegi stilul în care vrei să apari. Acum, dacă mă întrebați, stilul ar trebui să fie ceva care e în noi și trebuie doar să-l descoperim, nu neapărat să-l impunem, dar mai există și lucruri forțate, ca să spun așa. Adică, poți să alegi. Domnule, eu vreau să apar ca o burgheză, ca o contesă, ca o… Nu știu, ca o apariție de film, ca o… orice. Și atunci, chiar dacă să zicem, tu structural nu ești așa, dar poți alege un stil în care tu așa dorești să apari în public sau, mă rog, în societate. Da, de cele mai multe ori cele care sunt dispuse, doamnele care sunt dispuse să știe care este dress code-ul corect care le avantajează, de obicei, cer sfatul profesioniștilor. Și mie mi s-a întâmplat de multe ori și cu mare drag ofer. Mai greu este când unele doamne refuză să accepte orice sfat, ele știu foarte clar. Eu le respect absolut opțiunile.
Silvian Nanea — Da, cum am spus la introducere, și Prima Doamnă a României, doamna Carmen Iohannis a ales casa de modă ,,Ellis’’ și pe dumneavoastră implicit, ca să îi creeze mai multe ținute.
Eli Lăslean — Pentru aparițiile în public.
Silvian Nanea — Da. Și văd că în media, în presă, în televiziune apare acest lucru. Cum v-a impactat, să zic, această colaborare?
Eli Lăslean — Da. A fost, deci prima apariție a fost un imens boom de imagine. Un imens succes. A fost, îmi amintesc, era în ziua de Buna Vestire în anul 2015, când doamna Carmen Iohannis mi-a solicitat o ținută pentru ziua Principesei Margareta, era atunci. Și știu că i-am adus vreo… eu, de obicei, când nu cunosc, mă rog, persoana, îmi place să îi ofer șansa de a alege. Și am pregătit vreo cinci ținute. Când am fost la întâlnire cu dânsa. Și vreau să vă spun că patru au fost alese. Și atunci, m-am bucurat foarte tare! Într-adevăr, rochia aceea a făcut ca în trei zile să mă pomenesc cu cinci televiziuni la ușă să-mi ceară interviu despre cum am creat rochia, cum a fost. A fost super apreciată și foarte admirată. Da, pe de o parte, am fost foarte onorată de această responsabilitate și trebuie să vă spun că este o mare povară ca să faci ținuta impecabilă, pe care o vede o lume întreagă. Adică, vă dați seama, întâlnirile președintelui cu, nu știu, președintele Statelor Unite sau al Franței, sau când a fost cu vizita papei în România. Atunci i-am creat patru ținute și sunt foarte… așa, m-am bucurat tare mult că a fost foarte apreciată și chiar Papa i-a transmis prin nunțiul papal, primei Doamne, că a apreciat în mod deosebit cum a fost primit și ce ținute a avut, și a transmis felicitări designerilor care i-au îmbrăcat. Și am primit cu bucurie aceste cuvinte. De asemenea, a mai fost un episod foarte interesant când ne-a vizitat țara președintele Franței, și atunci i-am creat trei ținute doamnei Carmen Iohannis și, la un moment dat, pe parcursul zilei, am primit un telefon din anturajul dânsei și am fost întrebată dacă sunt la atelier și am spus ,,da’’ dar, în momentul acela automat m-a trecut un fior și zic: ,,Dar ce, s-a întâmplat ceva? E o problemă, trebuie să repar ceva?’’ și a zis: ,,Nu, stați liniștită! suntem cu doamna Macron și în 15 minute suntem la dumneavoastră!’’ și atunci a fost, cred eu, cea mai emoționantă întâlnire din viața mea! Că, să ai în față două Prime Doamne… dec, eu când sunt emoționată, vorbesc. Și am început să vorbesc în franceză, să-i spun că visam să mă fac profesoară de franceză, dar am studiat științe economice și uite, acum fac design și sunt încântată că le primesc. Și doamna Macron, o Lady. Da, foarte prietenoasă, foarte calmă și drăguță, s-a uitat frumos la ținutele pe care le aveam în showroom și chiar a avut o remarcă. Aveam o ținută dintr-un material de brocard cu niște flori foarte frumos conturate și a zis: ,,Uite! O astfel de ținută i-ar plăcea Melaniei Trump!’’ M-am simțit foarte onorată de faptul că personalități de prim rang au apreciat ceea ce eu am creat, dar trebuie să vă spun că, în spate, a fost multă, multă energie și preocupare de a învăța și de a studia, de a fi – eu am fost un autodidact, până la urmă – de a studia stilul care conturează, eu știu, profilul unei doamne. Pentru că, vedeți, în modă sunt foarte multe stiluri. Depinde ce alegi. Uite, niciodată nu m-a atras ideea asta de avangardă, de… eu știu, ținute nonconformiste. Întotdeauna am simțit așa o atracție spre stilul clasic, dar un clasic… nou. Un stil clasic, o notă de nonșalanță, ca să spun așa. Întotdeauna, într-o ținută clasică, am încercat să creez o mică diversiune, astfel încât să-i dau o notă proaspătă și persoana care îmbracă o astfel de ținută să se simtă actuală. Pentru că, moda înseamnă, de fapt, nou. Dar ,,noul’’ acesta e de mai multe feluri și eu am ales să construiesc pe zona aceasta de ,,frumusețea care trece pragul timpului’’.
Silvian Nanea — Și, să înțeleg, că acest lucru cumva și diferențiază brandul ,,Ellis’’ de celelalte case de modă, de exemplu?
Eli Lăslean — De multe, da, da. Da și ce mă bucură foarte tare este că, acum, de o vreme, văd în jurul meu acest curent foarte clar de promovarea sustenabilității și eu știu, în creația vestimentară să avem dezvoltare durabilă și sustenabilă. Și asta ce înseamnă? Înseamnă ca hainele în care s-au înmagazinat anumite resurse materiale, anumite energii, așa, să poată să fie utilizate pe o perioadă mai lungă și eu acum trebuie să vă spun că majoritatea pieselor de colecție le-am păstrat, pentru că mi-a fost foarte greu să mă despart de ele și am constatat că scoțându-le din dulap, sau din depozit, ca să spun așa, și făcându-le vizibile, au fost alese de multe vedete pentru a participa la diferite evenimente și lucrul acesta m-a încurajat foarte tare! Înseamnă că, creațiile mele au trecut proba timpului. Și înseamnă că e bine. E bine ce am construit. Știi, eu totdeauna am avut așa o frică. Deci, pe tot parcursul ăsta am simțit o frică, că nu sunt destul de bună, nu fac exact ce trebuie. După o vreme, am început să primesc confirmări că sunt pe drumul cel bun.
Silvian Nanea — Și ați scăpat cumva de această frică sau de aceste frici?
Eli Lăslean — Da, mi-au trebuit mulți ani, mulți ani. Iar pentru asta, trebuie să vă spun că… apropo, pentru cei care își doresc să construiască o carieră de succes în modă. Am avut foarte, foarte multe ieșiri la rampă, ca să spun așa. Ieșiri pe scenă, colecții, zeci, sute de colecții. Mi-a plăcut și să mă joc cu materialele și să creez forme noi și să experimentez tot ceea ce eu știu, visam, atunci când atingeam un material, când ajungeam să îl cunosc, pentru că și materialele sunt ca și oamenii, foarte diferite. Și fiecare material e potrivit la un anumit model. Nu poți să faci orice haină, nu poți să construiești orice volumetrie, nu poți să dai o formă fluidă să zicem, unei piese, dacă materialul nu te ajută. Și atunci, unul dintre lucrurile care, tare mult m-au inspirat și am stat asupra lor, a fost dialogul ăsta, povestea cu materialele, cum îmi place mie să spun, plăcerea aceasta de a sta de vorbă cu materialele și a le întreba ce vor ele să devină.
Silvian Nanea — Aș dori cumva să mut puțin direcția discuției înspre partea de antreprenoriat și după 30 de ani deținut frâiele cred că aveți multe să ne spuneți. Care ar fi o rețetă a succesului? Sau ce ar trebui să se întâmple așa încât, orice companie care, uite, de exemplu, poate, astăzi începe sau cei care ne urmăresc vor să-și deschidă un business, o afacere, în orice domeniu, să reziste în timp peste 10-20-30 de ani, chiar mai departe la generațiile următoare.
Eli Lăslean — Da, Silvian, formația de economist m-a ajutat maxim. Dacă nu aveam cunoștințele necesare de elementară organizare a unei firme, de evidență contabilă și, eu știu, structura prețului de cost. Admirația și mulțumirea pentru profesorii mei din ,,Universitatea de Vest’’ din Timișoara și, eu am terminat facultatea de Finanțe Contabilitate, dacă nu aveam această imagine de ansamblu, care este în spatele acestei magii, nu cred că rezistam. Și lucrul acesta nu pot decât să-l recomand tuturor celor care vor să fie antreprenori, cunoștințele de evidență contabilă și cunoștințele financiare, educația financiară, extrem de importantă. Este, zic eu, cam 50% din softul businessului.
Silvian Nanea — Deci, să înțeleg cumva că Facultatea de Științe Economice v-a pus structura cumva, pentru viitorul antreprenor și ați îmbinat și pasiunea, moda.
Eli Lăslean — Și pasiunea. Deci, am cunoștințele dobândite. Deci am terminat cu 9,75, deci am fost o studentă bună. Tot așa mi-a plăcut nota 10.
Silvian Nanea — Silitoare.
Eli Lăslean — Da, dar uite, a mai fost un episod, care probabil că m-a motivat sau îndârjit ca să o iau spre modă. Nu știu câți știu despre asta, dar acum dacă am venit la tine, poate îl povestim un pic. De exemplu, în anul doi de facultate, terminasem sesiunea cu 10 și atunci am fost recomandată să intru în rândurile membrilor de partid. Înainte de asta, participasem la un concurs, ,,Creație, muncă, frumusețe’’ și am primit titlul de ,,Miss Centrul Universitar Timișoara’’. Ei, cu cele două să zicem, studentă de 10 și ,,Miss Centrul Universitar Timișoara’’ am fost recomandată să fac parte din partid.
Silvian Nanea — Se califica direct?
Eli Lăslean — Exact. Și, am făcut o cerere, că așa trebuia să se întâmple, și cererea mea a fost pusă în discuția anului, eram peste 100 de studenți. Și trebuie să vă spun că s-a întâmplat atunci un incident, ca să zic așa, sau mă rog. Și unul dintre colegii mei, care provenea din rândul clasei muncitoare, când s-a discutat cererea mea: ,,Dacă tovarășa Rațiu Elena poate să primească aprobarea’’ că trebuia toți să fie de acord, acest coleg a spus: ,,Nu, eu nu sunt de acord. Tovarășa Rațiu e preocupată de modă. Își vinde cartela, își face haine și nu cred că ar face cinste membrilor de partid. Propun respingerea cererii.’’ Vă dați seama că eu, studentă de 10, parcă mi-a căzut cerul în cap și am zis: ,,Doamne! Nu se poate așa ceva!’’ adică și au zis: ,,Cine este pentru, cine împotrivă?’’ Bineînțeles că trei sferturi au spus că ,,Da, sunt de acord’’. Și am fost respinsă. Ei, acest afront pe care l-am simțit și care, mă rog, mi-a fost adresat direct, m-a făcut să simt o mare nedreptate. Adică, mi s-a părut nedrept ca, pentru că eu făceam eforturi, nu? Că îmi vindeam cartela, într-adevăr, dar eu mă descurcam și-mi cumpăram 1 metru de pânză și îmi făceam, eu știu… un pantalon după așa, sau o bluzică și o coseam la lenjereasa din cămin și arătam întotdeauna cochetă. Că, unul dintre profesor îmi spunea ,,arbitrul eleganței’’. Ei, când a venit revoluția, am simțit nevoia să fac dreptate. Poate, vântul acela al libertății și toate fenomenele care s-au întâmplat în țară și când oamenii au început să își rescrie traiectoria vieții, m-a făcut să mă gândesc foarte tare la acel moment în care eu m-am simțit teribil de nedreptățită și a fost, poate, motivul pentru care m-am gândit cum să fac, astfel încât, femeile care sunt frumoase, să nu trebuiască să se simtă pedepsite că sunt frumoase. Adică, cumva simțeam nevoia să… eu știu, plimb stindardul ăsta al eleganței în libertate și să le văd frumoase pe toate femeile din jurul meu. Și cu cunoștințele dobândite în facultate, am început acest business pe domeniul vestimentației și având în minte casele de modă, pe care eu le admiram uitându-mă la televizor. Mă uitam la RT4, Canale Cinque și trebuie să vă spun că am învățat italiană doar privind la televizor. Erau niște emisiuni absolut fascinante! Stăteam toată noaptea și mă uitam la defilările de modă, ,,Moda Sotto le Stelle’’ și, după ce am avut prima colecție și așa, făcută de mine la mașina de cusut din în bucătărie, cu primii bani pe care am început să-i câștig vânzând piesele pe care le-am făcut, m-am dus la Milano și am reușit să intru într-o sală de prezentare, cum noi, în România, nu avem nici acum, după 30 de ani! Noi nu avem o sală sfilate, cum există în Italia și mă rog, în țările dezvoltate dar noi nu avem niciun sistem al modei. Noi nu avem o cameră națională de modă românească, cum există în toate țările în care moda s-a dezvoltat. Pentru că noi fiind în sistemul totalitar comunist, la noi moda a fost așa… egalitaristă. Că toți trebuia să fim egali și nu exista nici proprietatea privată, în care să zicem, unii, eu știu, exponenți ai mediului economic, să poată să-și permită să cumpere piese vestimentare cu sume de zeci de mii de euro, sau mă rog, ce erau. Toți aveam un anumit nivel, deci era o diferență de 1 la 7 mi se pare, între venituri. Nimeni nu putea să depășească și atunci, normal că și moda a fost updatată la acest sistem, în care piesele vestimentare erau la un nivel la care puteau să fie cumpărate. Ei, când s-a întâmplat libertatea, într-adevăr am început să avem oscilațiile astea de valori, însă în același timp, noi, cei care ne-am angajat pe acest drum al modei, nu am reușit să ne adunăm și să facem un sistem în care să existe niște criterii valorice, cum există peste tot.
Silvian Nanea — Cum a fost mediul de afaceri în anii ’90? Sau economia?
Eli Lăslean — Era un teren virgin și atunci se vindea mult mai ușor. Acum, nu mai e posibil chiar așa ceva. Și era… nu știu, și un entuziasm, mă rog, toți eram la început și mă bucur că suntem dintre cei care am scris istoria. Și că m-ai întrebat chiar la început, dar noi atâtea avem de povestit! Cum de am reușit să rezist. Este tenacitatea și ambiția de a depăși orice obstacol.
Silvian Nanea — Care ar fi provocările din ziua de astăzi?
Eli Lăslean — A… sunt multe! Sunt foarte multe. Provocările, în primul rând, vin din ofensiva online-ului. Deci aici, economia s-a globalizat prin online. Acum, ai posibilitatea să cumperi piese vestimentare, dacă ne referim la modă, nu? La fashion. Poți să cumperi de pe site-uri din toată lumea. Ai acces și le vezi, normal că nu recomand neapărat această metodă de a cumpăra, pentru că haina trebuie îmbrăcată. Haina trebuie să o pui pe tine să vezi dacă se potrivește conformației, dacă ți se asortează ca și cromatică, ca și formă, ca și stil, dacă se potrivește. Ei, lucrul acest acesta poți să-l afli după ce ai primit pachetul, dacă alegi să cumperi în online. Pui pe tine, te uiți în oglindă și vezi dacă e bine sau nu e bine. În continuare, consider că dacă poți, e foarte bine să ajungi în showroom sau într-un magazin să probezi haina și de abia după aceea s-o cumperi. Dar, criza de timp în care suntem, și asta este una dintre marile provocări, pentru că am foarte multe femei de top care, mă rog, agreează stilul creat de mine, și care de multe ori, foarte greu ajung să ne întâlnim, datorită lipsei de timp. Asta este ceva care ne afectează foarte, foarte tare.
Silvian Nanea — Și cum vedeți perspectiva de viitor în sensul ăsta? Adică, va lua online-ul mai mult din acest segment care încă este offline, sau?
Eli Lăslean — Pentru lucrurile bazice, probabil că da. Dar să știți că eu totuși cred că reconsiderarea stimei de sine a femeilor ar putea să ducă la a crea timp pentru ele și pentru a-și alege haina care le stă bine. De multe ori, văd în jurul meu femei foarte valoroase din dorința de a rezolva cât mai multe probleme, au ajuns în zona masculină, de energie masculină. Și atunci când o femeie este în energie masculină, nu mai are timp să-și aleagă haina, nu mai are timp să creeze un culoar în care ea să meargă să se aranjeze, să aibă o atenție pentru ea. Și eu mă gândesc, acum sunt foarte multe curente de revenirea femeii la energia feminină, văd femei care ies din căsnicii, în care nu se mai simt confortabil. Și ele fac lucrul acesta. Văd o reconsiderare a valorii pe care o are femeia și o cunoaștere de sine. Și lucrul ăsta mă bucură, că asta înseamnă că, la un moment dat, încetul cu încetul încep să înțeleagă, tu, ca femeie, cât de important este pentru fiecare femeie ca ea să fie o bucurie pentru cei din jur.
Silvian Nanea — Și să-și exprime, până la urmă, feminitatea.
Eli Lăslean — Să-și exprime feminitatea și asta, credeți-mă, ține și de felul în care este îmbrăcată. Pentru că, o haină îți aduce bucurie. Orice femeie… Eu văd lucrul ăsta așa de clar, când o femeie e frumos îmbrăcată toată lumea îi face complimente, toată lumea îi zâmbește, copiii spun ,,Mami, ce frumoasă ești!’’ soțul spune ,,Vai! Ce bine arați, draga mea!’’ Noi avem șansa asta, ca haina să devină aliatul nostru cel mai de preț și de multe ori, preocupate de lupta pe care o avem în jur, uităm de aliatul nostru cel mai de preț, care este ținuta pe care o purtăm. Deci, credeți-mă, atât de mult influențează felul în care ne îmbrăcăm, rezultatul activității noastre și a muncii noastre. Și, dacă e să mă refer la asta, sunt multe femei care, efectiv au venit la mine și mi-au spus că și-au construit cariera cu ținutele pe care le-am creat pentru ele. Pentru că o haină vorbește și atunci când tu taci.
Silvian Nanea — Ce înseamnă eleganța în designul vestimentar?
Eli Lăslean — Pentru mine, eleganța înseamnă armonie. Întotdeauna am fost preocupată ca, în ceea ce creez, haina pe care o propun unei femei, să aibă un echilibru și să aibă o armonie. Și asta am căutat întotdeauna.
Silvian Nanea — Care sunt obiecțiile pe care le întâlniți, de exemplu, pentru o persoană, o femeie care, de exemplu, are de ales la să meargă la un eveniment, se gândește probabil ce să facă. Să meargă într-un magazin sau chiar undeva online să comande o ținută sau într-o casă de modă. Ce rețineri sau obiecții au aceste persoane?
Eli Lăslean — Nu e vorba de obiecții. E vorba că fiecare femeie simte care este starea pe care ar dori s-o aibă. Sunt femei care își doresc să apară ca niște vedete de la Hollywood și sunt femei care doresc să aibă o apariție mai relaxată, să zicem. Nici neapărat rochie lungă, că de multe ori, într-adevăr, apare ca dress code ,,Black Tie’’. ,,Black Tie’’, care înseamnă rochia lungă, femeia să nu aibă picioarele la vedere. Dar de cele mai multe ori, femeile evită să fie neapărat în rochii lungi. Le place să aibă o ținută confortabilă și mai practică, pentru că o rochie lungă presupune, eu știu, anumite… și trebuie să fii la brațul unui bărbat, de obicei, când ești cu rochie lungă. Adică, nu prea merge să fii femeie singură, dar în același timp, foarte important să înțeleg ceea ce își dorește fiecare femeie. Asta este ceea ce contează. Nu au obiecții, în mod deosebit. Și doar îmi spun: ,,Uite, aș vrea o rochie lungă, vreau să fiu regina serii!’’ sau ,,nu vreau să fiu’’ să mă simt confortabil, să pot să stau în orice situație, când conduc sau… nu? Că e cam greu să conduci cu rochie lungă dar se poate și asta.
Silvian Nanea — Trăim, totuși, într-o lume în care, să zicem, și partea financiară contează. Și întrebarea este: care este diferența, până la urmă, și la preț sau aproximativ dintr-o ținută aleasă dintr-un magazin și cea care este creată special pentru tine. Că, posibil și multe dintre femei să aibă cumva percepția că ,,Nu mă duc acolo la casa aia de modă, că dacă a îmbrăcat-o și pe Prima Doamnă… cine știe ce scump o fi acolo!’’
Eli Lăslean — Exact! Mulțumesc pentru această minge la fileu pe care mi-ai ridicat-o. Am uitat să spun că exact asta s-a întâmplat și cu mine. În sensul în care, cum m-a impactat colaborarea cu Prima Doamnă, a fost și o reținere din partea multor cliente care nu mă cunoșteau și care nu știau ce prețuri practic. Pe ideea că ,,Cum să mă duc la Eli pentru o rochie, o îmbracă pe Prima Doamnă, cine știe ce scoruri are!’’ Și marea surpriză a fost când chiar au venit câteva persoane și au spus: ,,Uite, am venit, mi-am făcut curaj să vin, vreau să văd prețurile.’’ și când s-a uitat la prețuri și a zis: ,,Doamne, dar e ceva absolut rezonabil!’’ Motivele pentru care mă mai critică prietenii cunoscători sunt că am prețuri prea modeste pentru valoarea pe care o ofer. Dar, eu întotdeauna mă uit la bugetul celor din jur și încerc să fac în așa fel încât hainele mele să ajungă la cât mai mulți oameni, nu doar la cei care au bugete consistente și pentru care nu contează că dau 1.000 RON sau 1.500 pe o haină. Deci, nu contează bugetul. Și din cauza asta, de multe ori reduc prețul atât cât să fie o punte care să asigure.
Silvian Nanea — Toată lumea să câștige, toată lumea să fie mulțumită, până la urmă.
Eli Lăslean — Și într-adevăr, atunci când se lucrează o piesă în atelier, e mult mai costisitor și prețul este mai mare decât la un produs…
Silvian Nanea — Care este fabricat pe o linie de fabricație și pur și simplu…
Eli Lăslean — Exact, exact. Și se croiesc mai multe deodată. Dar oricum, noi, ceea ce facem, facem linii foarte scurte. Adică, la noi nu se croiesc sute de piese. Se croiesc până în 10 bucăți, să zicem, pe fiecare model. Deci, oricum există un coeficient consistent de… Nu neapărat de unicitate, dar de singularitate, să zicem, de piese vestimentare și asta le dă și o anumită valoare. Pentru că piesele care se croiesc în număr mare, nu au aceeași valoare ca și cele care sunt serie limitată, cum s-ar spune.
Silvian Nanea — Da, deci să înțeleagă toți cei care ne urmăresc că prețurile sunt rezonabile și nu sunt exorbitante.
Eli Lăslean — Da, deci sunt foarte uimite unele persoane care, știind că am îmbrăcat vedete, că… mă rog, am un palmares onorant și foarte frumos, pot să-și cumpere de la noi unele piese vestimentare începând de la 200 de lei, să zicem 300 de lei, 400-500, în sfârșit. Deci, piese vestimentare care sunt foarte ușor de cumpărat, accesibile.
Silvian Nanea — Da. Și aș dori cumva să mai menționez aici, să le amintesc celor care ne urmăresc, acum din perspectiva mea de antreprenor, că și acest lucru până la urmă este un factor care garantează succesul pe termen lung. Sunt și tinerii care vor acum să se apuce de antreprenoriat, au impresia sau își doresc cumva ca, nu știu… acum îmi deschid o firmă și până la Paști o să devin milionar, sau ceva de genul. Adică, este un lucru la care trebuie să te gândești. Ce vrei de la business-ul ăla? OK, vrei să-l ai peste 10-20-30 de ani sau chiar o viață, să-l dai mai departe, trebuie să manageriezi toate lucrurile din acea perspectivă. Odată să mulțumești clientul, ca să revină înapoi, odată prețurile să fie acceptabile și pentru client, dar și pentru tine, așa încât toate cheltuielile să fie scoase și să fie și un profit pentru a îmbunătăți an de an businessul. Și iată așa, pas cu pas se ajunge la zeci de ani.
Eli Lăslean — Exact. Este vorba de un produs de masă, care ,,Prêt-à-porter’’ cum se spune, sau ,,Ready to wear’’, care este accesibil și care poate fi cumpărat ușor și după care, evident că există și ținutele mai speciale. Rochii elegante și rochii de seară în care se consumă multă manoperă și… eu știu, țesături prețioase. Și acolo într-adevăr, prețurile sunt din alte categorie. Încep de la 300€ și merg până la 1.000€, să zicem. Dar e vorba de categoria de ținute deosebite, nu ținute de ,,toată ziua’’.
Silvian Nanea — Deci există și varianta asta. Procentual, aproximativ, cam cum stăm?
Eli Lăslean — Să zicem că 60% sunt prêt-à-porter și 40% sunt couture, ca să zic așa. Lucruri făcute cu multă manufactură, cu piese deosebite. Da, deci preponderent, mie personal îmi plac foarte tare ținutele ,,easy to wear’’, îmi place mie să le spun. Îmi plac ținutele pe care le porți ușor, pe care le realizezi ușor, care se potrivesc la cât mai multe persoane sunt foarte vestibile și în felul acesta văd cât mai multe femei fericite, care vin, găsesc, cumpără. De obicei, cam fiecare femeie care intră la noi în showroom, sigur măcar o piesă cumpără. Dacă nu două, trei… patru… cinci… zece. Depinde de nevoi, de ceea ce găsim la mărimea respectivă și ceea ce își dorește.
Silvian Nanea — Da. Din câte am înțeles, aveți o linie vestimentară mai serioasă să zic, nu extravagantă și care a ținut pasul vremurilor sau pasul timpului. Și totuși, aș vrea să vă întreb care sunt tendințele în modă și cât de repede se schimbă, și cum pot acestea, totuși, să influențeze acest stil clasic?
Eli Lăslean — Tendințele se schimbă, dar nu dramatic, ca să spun așa. Deci sunt ușoare influențe care se întâmplă în fiecare sezon. Ce pot să vă spun este că, constat că există o ciclicitate și practic la ora aceasta de exemplu, moda anilor ’80-’90 este foarte în vogă. Uite, apropo. Și floarea pe care o am eu aici, de exemplu. Asta este o floare pe care o făceam prin anii 2000 și acum din nou toată lumea poartă flori. Se întâmplă un ciclu, nu prea pot să mai inventezi. Adică s-a inventat tot ceea ce era de inventat, au fost mari creatori care au făcut niște lucruri absolut senzaționale! Deci, dacă începi să studiezi ținutele create de marile case de modă, rămâi absolut impresionat și fascinat de câtă creativitate și câte forme și câte croiuri și… și pe siluetă și… acum, foarte la modă este iar pentru tineri ,,extra large’’. Dar această tendință de extra large eu o văd, și chiar discutam cu câteva persoane maestre în arta croitoriei, cred eu că este o reacție la lipsa profesioniștilor din modă. Pentru că, ușor, ușor, au început să dispară. Nu mai există acei croitori care modelează pe persoană. Deci o haină bine croită, stă impecabil! Îți pune silueta în valoare. Are gulerul cum trebuie, are umerii cum trebuie, are talia, are absolut totul. Ei, ca să faci așa ceva și să îmbraci omul, e un fel de sculptură pe care o faci pe persoană, îți trebuie o mare pricepere. Și îți trebuie o inteligență și o manualitate și un înalt grad de manufactură. Din păcate, ceea ce constatăm în ultimii ani, în care acum toată lumea este în lumea virtuală, toată lumea se mișcă acolo cu dexteritate în lumea virtuală, în lumea digitală. Din școli au început să dispară tendințele astea de a le arăta copiilor cum pot ei să facă astfel de opere de artă și ușor, ușor, au început să dispară și adevărații meșteri, adevărații meseriași. Mă aflam la un moment dat, vizitând în ’96 casa de modă ,,Pierre Balmain’’ din Paris, cel mai important este ,,le primer de atelier’’. Deci, în ateliere există lumea educată în profesionalism. Există această preocupare de a duce mai departe arta aceasta a vestimentației. Ei, la noi nu mai este. Și probabil că la scară mondială se întâmplă niște fenomene, și atunci, au fost inventate aceste ținute extra largi, în care poți încăpea, indiferent ce dimensiune ai. Pui un palton din ăsta pe tine, pui un sacou din ăsta pe tine, care, indiferent că ai mărimea XS, S, M, L, este OK. Este OK. Și mă rog, este și asta o modă. Ca să nu mai vorbesc de estetica urâtului, nu? Pentru că au apărut și niște sneakerși și niște… eu știu, pe la Gucci sau nu mai știu la ce. Oricum nu m-am uitat la așa ceva. Care sunt vânduți cu mii de euro, niște pantofi, niște… așa deteriorați, uzați, urâți! Asta este o altă filă, să zicem, pentru cei care doresc. Pentru că, nu toată lumea dorește să trăiască în armonie, în echilibru și în frumos. Și cum există libertatea de a alege, e liber fiecare să facă orice.
Silvian Nanea — Dar probabil există un procent, să zic așa, de persoane care își doresc așa cumva să iasă în evidență.
Eli Lăslean — Da, este ca un fel de revoltă.
Silvian Nanea — Într-un mod deosebit, așa.
Eli Lăslean — Da, curentele sunt diferite și unii într-adevăr aleg ce este frumos și echilibrat iar alții aleg ceea ce este rupt, spart și… da!
Silvian Nanea — Ce părere aveți, de exemplu despre, feminizarea bărbaților și masculinizarea femeilor?
Eli Lăslean — O părere foarte proastă! Și despre una și despre alta. Da, dorința femeilor de emancipare, cred eu, că a fost prea… s-a acutizat și s-a bătut prea multă monedă pe asta. Nu vreau să zic că nu e bine ca o femeie să poată să trăiască pe propriile picioare și să poată să își exprime personalitatea având o carieră și făcând un balans între inteligența ei și gradul de profesionalism pe care poate să-l dobândească, dar de aici până a deveni lider… deci eu am ceva împotriva leadership-ului la femei și aici o să se supere toate femeile pe mine… Eu cred că leadershipul ar trebui cultivat cu precădere în rândul bărbaților pentru că leadershipul este cu energie masculină. Și eu cred că noi femeile, avem un rol foarte important în a echilibra universul masculin prin prezența noastră, astfel încât bărbații să ia decizii corecte, să ia decizii care să asigure un echilibru în familie, în viața de toate zilele. Nu cred că trebuie neapărat noi femeile să conducem. Eu cred că sceptrul trebuie să fie la bărbați.
Silvian Nanea — Și totuși, acum vreau cumva iarăși să vă ridic mingea la fileu. Sunteți o persoană puternică, o femeie de succes și în ăștia 30 și ceva de ani de business, de antreprenoriat, au fost necesare și niște aptitudini și abilități de leadership acolo. Cum se simte?
Eli Lăslean — Da, da… Știți, eu sunt un caz particular și… să zic eu așa, un destin trist, să spun așa. Pentru că mie mi-a dispărut bărbatul printr-un accident, a trebuit să devin și capul familiei când s-a întâmplat nenorocirea și de aceea am devenit puternică, nu că am vrut eu, ci că trebuia. Într-adevăr, noi femeile avem o forță interioară extraordinară! Dar dacă m-ai întrebat de ce se întâmplă cu bărbați, de obicei bărbatul nu se simte confortabil atunci când femeia este mai puternică decât el și când ea demonstrează că poate ceea ce el nu poate. Și atunci, el cade în energie feminină. Și atunci nouă nu ne place, femeilor, să vedem bărbați care nu sunt bărbați, cum și bărbaților nu le place să vadă femei care nu sunt femei, ca să zic așa. Am pus ghilimelele de rigoare. Adică, eu cred că trebuie, din nou merg pe echilibru și pe armonie. Noi, cu energia feminină putem să upgradăm energia masculină a bărbatului și el poate să ne dea încredere că putem să creăm. Noi, femeile, suntem cele care creăm. Creăm relații, creăm o atmosferă frumoasă în familie, în societate, sunt atâtea lucruri care au nevoie de empatia femeilor și femeile sunt cele care sensibilizează bărbații. Dar, în momentul în care noi luăm frâiele și noi conducem, bărbatul rămâne fără frâie. Și atunci normal că nu se simte bine. Atunci merge și se pensează, merge se îmbracă în haine de femei, merge și eu știu, se căsătorește cu femei care au o situație financiară consistentă.
Silvian Nanea — Se întâmplă tot felul de situați.
Eli Lăslean — Păi se întâmplă și femeile se plâng că bărbații nu mai sunt bărbați. Da. Nici femeile nu mai sunt femei și uite așa. S-au schimbat polii.
Silvian Nanea — Da. Și totuși, să înțeleg că există o posibilitate sau se poate să fii și o femeie puternică dar în același timp să ți păstrezi și partea de feminitate.
Eli Lăslean — Exact. Deci revenirea la normalitate înseamnă de fapt să ai conștiența valorii tale ca femeie dar în același timp să lași… ,,Dă-i Cezarului ceea ce-i a Cezarului’’ Lasă bărbatul, el să aibă ultimul cuvânt, ca să zic așa. Nu ,,Da, dragă, am înțeles.’’
Silvian Nanea — Episodul nostru se pregătește așa de final, aproximativ. Dacă am putea face așa un mic cuprins, ce lecții, sau ce sfaturi, sau ce lucruri ați putea împărtăși celor care v-au ascultat în această călătorie a vieții și pe partea antreprenorială, dar și pe partea de viață, pur și simplu? Acum, iată, după 30 de ani de antreprenoriat de succes.
Eli Lăslean — Sincer, nu știam când am pornit pe drumul acesta, cât va dura și dacă va fi de succes sau nu. Ce pot să spun este că, e foarte important să-ți identifici vocația, să-ți descoperi talentul, să înțelegi ce te face fericit. Cred eu că unul dintre motivele pentru care am reușit să am acest parcurs frumos, a fost și faptul că, la un moment dat am înțeles că, bucuria mea este atunci când fac o haină, și îmbrac o femeie, și o văd fericită, și îi văd bucuria pe chip. Și aici, trebuie să spun că am avut parte de încurajarea bărbatului de lângă mine, care a fost soțul meu și care a zis: ,,Măi, eu nu știu ce vrei tu să faci când te uiți la un material. Tu deja îl visezi. Nu știu ce vrei tu să faci dar eu sun sunt aici, lângă tine, și te susțin!’’ Și asta voiam să spun că e foarte important, odată să-ți identifici calea, să-ți descoperi talentul, să mergi pe el dar, foarte important este și să vezi, totuși, ce aliați poți să ai pe drumul ăsta. Pentru că, e nevoie să găsești pe cineva care, măcar îți spune o vorbă bună, o dată… sau că, de multe ori, nu neapărat o sumă este cea care te ajută. Câteodată da, dar nu întotdeauna. De multe ori, o încurajare este mai valoroasă decât un aport financiar. Cel mai important lucru este să vezi ca ceea ce faci tu, să aibă cineva nevoie de acel produs. Ceea ce produci tu să aducă bucurie cuiva și emoția pe care o generezi prin ceea ce faci, să-i determine pe cei din jur să vină spre tine și să spună: ,,Vai! Ce frumos!” sau ,,Ce bun!” sau așa, ,,Cât costă?’’ Dacă reușești să ajungi la punctul acesta, înseamnă că e OK. Și după care, să nu te oprești!
Silvian Nanea — Mie mi-a mai rămas ceva în minte și aș vrea, cumva, să repet acum la final o dată pentru mine și o dată și pentru toți cei care ne urmăresc. Faptul că, cum ați spus, visul sau ceea ce îți place ție este foarte important pentru a avea succes. Dar ce am observat că, cum ați spus, acea facultate de Științe Economice v-a dat o structură, o bază.
Eli Lăslean — Exact!
Silvian Nanea — Și aici cumva, eu văd o percepție diferită sau cred că, unii înțeleg: OK, mă pasionează lucrul ăsta, mă dedic lui și o să am succes. Pe de o parte. Dar pe de altă parte, trebuie să te gândești de ce abilități ai nevoie pentru a avea un real succes. Adică… OK, ca antreprenor, nu îmi plac nici mie… nu știu, niște lucruri de contabilitate sau alte lucruri pe care, totuși, trebuie să le știu pentru a privi cumva, a avea o viziune de ansamblu asupra business-ului și asupra economiei, până la urmă.
Eli Lăslean — Acum, adevărul este că, dacă de exemplu, aveam șansa ca în familie să am pe cineva: mama, tata, fratele, cumnata, așa, care erau foarte buni pe zona asta de finanțe-contabilitate, probabil că nu era necesar să știu eu totul. Dar, am avut la purtător cunoștințele astea și mie mi-au folosit. În situația în care, în familie există cineva foarte apropiat, care are aceste abilități, dar fără ele nu se poate.
Silvian Nanea — Mulțumesc mult! A fost o plăcere discuția noastră și sper ca toți cei care ne urmăresc să își extragă fiecare, personal, ceea ce cred ei că li se potrivește și au nevoie, așa încât să vadă cumva departe, să facă niște pași zi de zi, ceva, cât de mititei, dar să facă ceva în plus față de ieri. Asta, parcă, e dorința mea!
Eli Lăslean — Eu aș zice să nu uităm să visăm frumos și după aceea să facem tot ceea ce este nevoie ca visul să prindă contur!
Silvian Nanea — Mulțumesc frumos!
Eli Lăslean — Cu drag mare!
Silvian Nanea — Sunteți minunată! Și vă mulțumesc și vouă, tuturor celor care ați rămas până la final! Nu uitați să apăsați și butonul subscribe, să mărim comunitatea așa încât aceste experiențe să ajungă la cât mai multe persoane. Dragilor, vă stimez și ne vedem săptămâna viitoare!