,,Sorin Ghilea — Este vital și este o formă de respect pentru cel din fața ta să vorbești corect. Dacă taci, dacă stai în ultimul rând, dacă te uiți în jos, privești în pământ… n-ai cum să răzbești! Și vom avea acum în perioada care urmează experiențe foarte interesante! Se schimbă din punct de vedere economic multe lucruri pe planetă.
— Suntem mai puternici decât ele. Fricile rămân la locul lor, nu au ce să caute cot la cot cu mine. Rămân în spate, rămân în urmă. Sunt umbre! Umbrele nu mă pot conduce pe mine, eu mă conduc.
— Să înțeleagă fiecare că are un drum și că acel drum trebuie exploatat. N-avem nevoie de dușmani, că noi singuri ne mâncăm între noi.’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați revenit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent pentru a vedea departe, pentru a privi cu încredere în viitor. Suntem la al 23-lea episod al acestui podcast și îl am alături de mine în studio pe prietenul meu, Sorin Ghilea, cu care am început acest podcast, dacă vă uitați la primul episod și iată la al 23-lea îl am din nou invitat alături de mine. Sorin, bine ai venit!
Sorin Ghilea — Silvian, mulțumesc foarte mult pentru invitație! Mă simt onorat să fiu aici cu tine pentru că am văzut că ai adus aici în studioul tău de podcast, foarte frumos, oameni care au avut ceva de spus. Îmi place foarte mult denumirea proiectului tău ,,Vezi Departe’’, pentru că știi? Tu ai un rol în toată această poveste. E o lume într-o schimbare absolută și tu ai rolul să-i obișnuiești pe oameni să vadă departe pentru că nu toți știu să se uite cât mai departe.
Silvian Nanea — Da. Aș vrea inițial, în primă fază, să le spunem tuturor celor care ne urmăresc să nu uite să se aboneze la canal ca să creștem comunitatea! A fost o creștere frumoasă în ultimele patru-cinci luni dar cu siguranță toate informațiile și tot ceea ce dorim noi să transmitem, cu siguranță veți putea lua ceea ce este necesar pentru dumneavoastră din acestea și nu ezitați să vă abonați la canal! În continuare aș mai dori să mai fac o mare mărturisire, să zic așa. Având eu experiența de 21 de ani de antreprenoriat, într-adevăr partea aceasta de a ieși în fața camerei a fost nouă pentru mine și acum este tot nouă, pot să zic, în viața mea. Iată, de patru-cinci luni de zile am început acest nou proiect și cu succes și împliniri pentru mine pot să zic. Aș vrea cumva să facem și astăzi așa o scurtă recapitulare, și la ceea ce s-a întâmplat în ultimele patru luni în acest studio, dar și înainte de aceste patru luni ce a fost necesar ca o pregătire a lucrurilor care s-au petrecut aici. Și pentru că am zis că aici, acest podcast, ideea lui a fost de a aduce niște lucruri valoroase pe care putem astăzi, în viața noastră, să le implementăm, să le aplicăm așa încât să ne dezvoltăm personal pentru a ne schimba viziunea și a privi cumva cu încredere în viitor. Hai să discutăm puțin pe partea asta de comunicare. Ce este important pentru noi să facem așa încât să comunicăm eficient și poate, înainte de asta, să spunem de ce este important să comunicăm eficient?
Sorin Ghilea — Mulțumesc pentru invitație! Aș vrea să te rog să-mi permiți să fie un dialog interactiv, adică poate la un moment, dat îți voi adresa și eu câte o întrebare pentru că aș fi foarte curios de exemplu să știu. Și am să fac și eu o mărturisire! Pe Silvian l-am cunoscut în urmă cu un an și jumătate, când a venit împreună cu prietenul nostru Ruben Stoia, să discutăm despre experiența mea din televiziune, experiența din Media și despre dicție, și despre vorbire în public. Voiam să te întreb dacă la acel moment, du-te în urmă cu un an și șase luni. Dacă la acel moment tu, Silvian Nanea, te vedeai făcând acest proiect al tău de podcast și dacă ai avut această țintă, sau ea a venit ulterior, în timp ce te dezvoltai în a vorbi corect, în a te exprima, în a avea un ritm, o coerență, un ton potrivit? Pentru că o să vorbim cât de important e și tonul.
Silvian Nanea — Inițial, dorința mea de a-mi dezvolta cumva partea aceasta de public speaking a fost din necesitatea de a fi omul din spatele companiei. Adică, compania RapidAuto și Best Auto Vest, cele două site-uri pe care eu comercializez piese auto, de exemplu, sunt mult mai cunoscute ca și brand pentru cumpărătorii sau clienții mei și eu activând și în domeniul online mai mult, am fost cumva mai mult omul din spatele calculatorului să zic așa, și având o necesitate sau văzând că este necesar ca cineva să iasă în față ca să reprezinte compania, am considerat că trebuie să fac mai devreme sau mai târziu acest pas. Și din această dorință de a ieși în față, inițial am făcut niște clipuri scurte pe rețelele sociale ale companiei Rapid Auto, am făcut niște short-uri pe TikTok, care bine s-au propagat în toate rețelele sociale. Am văzut că am succes sau chiar au ieșit foarte bine cu multe vizualizări, chiar câteva milioane, câteva short-uri pe TikTok. Am văzut că este nevoie cumva de a îmbunătăți pentru a avea inițial încredere în mine și, într-adevăr au fost niște lucruri cu care eu eram obișnuit aici în zonă. Nu știu, niște regionalisme?
Sorin Ghilea — Regionalisme.
Silvian Nanea — Da. Și atunci îmbunătățind acest aspect, până la urmă pas cu pas, așa a luat naștere și acest proiect de a avea un podcast. Inițial a fost pe idee de business, ulterior cu acest nume ,,Vezi Departe’’ într-adevăr am văzut că, sincer, nu mă vedeam să fiu numai Silvian care vinde piese auto ci dimpotrivă, știu că pot mai mult decât atât și atunci am înglobat o parte mult mai mare.
Sorin Ghilea — Tu, la un moment dat ți-ai dorit să fii în acel prim rând în care sunt companiile pe care tu le administrezi, cele două companii cunoscute la nivel național și pentru asta ai zis că trebuie să te pregătești, nu?
Silvian Nanea — Exact.
Sorin Ghilea — Dragi prieteni, vreau să vă spun că, oarecum provocarea a fost și de partea mea pentru că, nu știu, tot timpul spuneam celor care mă întrebau: De ce nu ne spui? De ce nu ne înveți din experiența ta pe care ai avut-o din adolescență? Pentru că vreau să vă spun că de la 17 ani, prezentam spectacole de la teatru. După aceea, din televiziune, acea bucată de experiență în TVR, apoi aici pe plan local și nu numai și am crezut că… sau cel puțin, eu așa spuneam: Pe cine interesează? Cui i-ar folosi să știe să vorbească corect? Să spună cuvântul până la capăt? Și aici, atenție! Pentru că, am sesizat că foarte mulți tineri din ziua de azi și nu numai tineri, au carențe serioase de exprimare și nu se aud toate sunetele unui cuvânt. Cuvântul trebuie spus întotdeauna până la capăt. Și atunci a venit Silvian împreună cu Ruben și a fost o provocare, și au zis: Hai să facem! Hai să lucrăm! Hai să așa… bun. Ok, hai să lucrăm. Și ne-am apucat de treabă. Bun, acum… ce face Silvian? Că, el practic deschide cutia Pandorei și n-aș vrea ca cei care vor să pornească pe acest drum să se sperie. Drumul n-a fost ușor și n-a fost simplu.
Silvian Nanea — Categoric!
Sorin Ghilea — Așa-i? Deci drumul n-a fost ușor și n-a fost simplu. A fost un drum de un an și ceva de zile în care noi am lucrat pe toate sunetele. În principal, cele cu probleme, dar cu tine am lucrat toate sunetele. Le-am corectat, am avut acele poezioare multe, fără număr, de încurcă limba. A fost un drum pe care l-ai parcurs excepțional! Și pentru mine, oricine mă întreabă, ești dacă vrei, și nu vreau să te flatezi că știi că oricum îmi ești prieten și dacă te critic, și dacă te flatez! C-am observat lucrul ăsta! Pentru mine ești o carte de vizită, ai reușit și întotdeauna am fost mândru de tine și am spus: uite ce lucruri frumoase face!
Silvian Nanea — Da, mulțumesc! Drumul nu s-a terminat! Este o luptă continuă sau continuu trebuie să exersezi, trebuie să lucrezi cu tine, am văzut și eu. Și acum mă mai încurc sau poate nu pronunț un cuvânt cum trebuie, corect gramatical sau mai am niște expresii care mai trebuie corectate, dar știu că încrederea să zic în mine este mult mai mare.
Sorin Ghilea — Lucrurile sunt pe un drum bun!
Silvian Nanea — Da, categoric! După ce mai fac un podcast de exemplu, și îl ascult, și mai observ un lucru, uite, acolo un pic m-am încurcat sau am mâncat un cuvânt.
Sorin Ghilea — Se poate corecta.
Silvian Nanea — Da, am mâncat un cuvânt cumva că l-am pronunțat prea repede. Data viitoare sunt puțin mai atent și pas cu pas…
Sorin Ghilea — Există, Silvian, o decuplare în creierul uman în momentul când te afli la cârma unui proiect de genul acesta, a unei emisiuni, a unui podcast. Există o decuplare la nivelul creierului, în sensul că, practic tu pui accentul pe concentrare asupra discuției. Asupra temelor pe care le pui în valoare.
Silvian Nanea — Categoric.
Sorin Ghilea — Și atunci modul de exprimare rămâne în planul doi. Dar, dacă reușim să ne exprimăm corect tot timpul, devine o normalitate exprimarea asta a noastră. Toți folosim regionalisme, toți greșim, că nu există om fără de păcat! Dar e important. Noi suntem singura specie de pe pământ care putem articula cuvinte și putem conversa în modul în care-l facem. Sigur că și animalele interacționează, dar au un alt mod. Ele nu articulează, noi articulăm cuvinte prin vibrații și eu zic că, am mai spus-o de multe ori, suntem din acest punct de vedere privilegiați universului. Poate mai sunt și alte civilizații!
Silvian Nanea — Acuma dacă mai povestim puțin mai mul se vor întreba cei care ne urmăresc: OK, voi povestiți despre ce ați făcut, care au fost provocările, cât a durat. Dar întrebarea rămâne: cum să vorbim corect sau de ce avem nevoie pentru asta?
Sorin Ghilea — În primul rând, trebuie să ne controlăm și trebuie să lucrăm cu noi, să vedem unde greșim.
Silvian Nanea — Deci, odată ar fi identificarea problemelor?
Sorin Ghilea — Identificarea problemelor. Da, sincer, când nu sunt foarte atent am o problemă la ,,s’’, eu. Lucrurile acestea nu înseamnă că dispar, complet. Le corectezi și le ții sub o atentă verificare în momentul când exprimi cuvântul să poți să vorbești clar și omul din fața ta să te înțeleagă. Și acum vreau să spun acest lucru, nu doar pentru tine, și pentru cei care se uită la acest podcast al tău, vreau să spun că este vital și este o formă de respect pentru cel din fața ta să vorbești corect. E o formă de respect. Dacă cel din fața ta nu te înțelege, dacă cel din fața ta se încruntă și încearcă să priceapă ce vrei să-i spui, maxim își poate dezvolta intuiția. Și aici o zic așa într-o glumă. Adică, intuiește ce vrei să spui. E o formă de respect pentru cel din fața ta și apoi pentru tine. Pentru că dacă nu vorbești corect, n-ai nicio șansă în viață. Și copilăria noastră, pentru că noi suntem de vârste relativ apropiate, copilăria noastră a fost extraordinară cu plusuri și minusuri că am trăit și înainte de 1989, dar a fost extraordinară. Copilăria copiilor noștri, Silvian, e total diferită. Pentru că, ei se așază în fața unei tablete, a unui calculator, a unui telefon și tac, și se joacă, și tac și atunci noi cultivăm tăcerea. Tăcerea o fi ea de aur, undeva, dar în viață dacă taci, dacă stai în ultimul rând, dacă te uiți în jos, privești în pământ, n-ai cum să răzbești! Pentru că e confirmarea faptului că tu știi că n-ai nicio șansă și te-ai obișnuit cu statutul acesta. Și asta trebuie să le spunem tuturor copiilor, tuturor. Aici vreau să… În primul rând, mă adresez celor tineri, dar nu numai. Dar, așa până în 30 de ani să le spunem tuturor: investiți în voi să știți să vă exprimați! Pentru că dacă voi nu vă apreciați, dacă voi nu sunteți mândri de voi, dacă voi nu vă așezați în rândul întâi și să priviți cu demnitate în față, și să spuneți când aveți ceva de spus… școala românească aici are o problemă. Școala românească nu acceptă ca elevul să se ridice din bancă să spună: Nu sunt de acord cu acest lucru! Apăi… ,,Tu vii și mă înveți pe mine? Eu-s profesor de 50 de ani! Mâine-s cu dosarul de pensionare sub braț! Tu vii să mă înveți pe mine?’’ Da, cucoană! Da, cucoană! Pentru că lumea se schimbă! Pentru că, ieri vorbeam cu cineva și spuneam în 6 ani 95% din forma economică care există astăzi pe planetă, nu va mai exista. Punct.
Silvian Nanea — Bun, acuma nu neapărat, zic eu, școala românească. Școala în ansamblul ei, peste tot în lume cumva, este făcută zic eu de a învăța elevul să scrie, să citească, să aibă niște cunoștințe elementare și ulterior să fie bun în câmpul muncii, să fie un muncitor silitor sau ascultător.
Sorin Ghilea — Un bun votant!
Silvian Nanea — Și un bun votant, dacă vorbim din perspectiva de cetățean. Dar noi, aici, de exemplu și în cadrul acestui podcast, încercăm cumva să aducem în discuție că se poate să depășim acest nivel mediu și cumva să conștientizăm că putem, că se poate, că pot toți cei care ne urmăresc și cei care nu ne urmăresc vor trebui să ne urmărească.
Sorin Ghilea — Corect!
Silvian Nanea — Se poate mai mult!
Sorin Ghilea — Da, se poate mai mult.
Silvian Nanea — Pentru asta, bineînțeles, dacă mergi pur și simplu la școală și stai în bancă, și ești ascultător… acolo vei ajunge, la un nivel mediu, dar nu extraordinar și excelent.
Sorin Ghilea — Silvian…
Silvian Nanea — Și să revenim pe partea de comunicare! Care sunt dezavantajele celor care nu comunică? Sau cei care nu știu să exprime chiar cunoștințele pe care le au?
Sorin Ghilea — Nu-și exersează aparatul fonoarticulator, ceea ce facem noi în fiecare dimineață. Ceea ce noi, un an și jumătate am tot discutat. Dimineața îți faci încălzirea vocii, încălzirea aparatului fonoarticulator ca să poți să te exprimi. Pentru că toți, după noapte, ne trezim dimineața și vorbim… ,,Așaaa și parcă n-am vooorbi și vooorbim greeeu’’ și lasă, nu! Te pui și îți faci o dicție. Nu e nevoie să stai jumătate de oră, pentru că în timp le înveți. Jucându-te prin casă, ți-ai făcut cafeaua, ai vorbit cu tine. Nu suntem nebuni dacă vorbim cu voce tare.
Silvian Nanea — Și acum se întreabă cei care ne urmăresc: cum adică? Să îmi încălzesc aparatul?
Sorin Ghilea — Da, pentru că sunt exerciții de încălzire. Sunt exerciții de încălzire ale vocii, ale aparatului fonoarticulator care înseamnă gură, înseamnă buze, înseamnă gât, înseamnă să vorbesc din diafragmă așa cum încerc eu să vorbesc aici la tine. Adică atunci când vorbesc, să se simtă cum vibrează aici, de ce vorbesc din diafragmă? Pentru că dacă aș vorbi din gât în două secunde n-aș mai avea aer și aș muri la microfon! Înțelegi ce vreau să spun? Am făcut această joacă tocmai ca oamenii să înțeleagă importanța vorbitului din diafragmă. Atunci când poți să-ți dozezi aerul și să poți spune o frază cap coadă fără nicio problemă. Mai văd pe unii pe la televizor că încep așa cu o enfază deosebită! Vorbesc așa și după aceea se pierd, au murit. Mă rog, n-au murit dar s-au înecat, au tras aer și au continuat. Sunt câteva lucruri importante. Noi, oamenii, articulăm sunete. Sunetele puse într-un anumit fel formează cuvinte. Cuvintele puse într-un anumit fel formează propoziții, fraze, adică conținut. Ce facem noi aici? Conținut!
Silvian Nanea — Realizator de conținut!
Sorin Ghilea — Totul se leagă. Și ca să poți să spui: fac conținut, realizez conținut, produc conținut, trebuie să te preocupe modul în care tu vorbești. Pentru că eu dacă vin aici la tine și spun: ,,Silvian, este foarte frumos platoul tău de podcast.’’
Silvian Nanea — În câteva minute toți dorm, nu?
Sorin Ghilea — Sau, dacă vin și spun: ,,Silvian! E foarte frumos platoul tău de podcast!” și dacă tu îmi vezi cum îmi strălucesc ochii de bucurie pentru că se transmite lucrul ăsta chiar și tu ești bucuros de munca ta! Pentru că aici e transpirație, aici e muncă, aici… sunt, cum să spun? Energii pe care le-ai investit ca lucrul să iasă bine, ca să te simți tu bine aici și eu mă simt foarte bine aici la tine. Ca să ai un conținut de calitate și acuma spun un lucru foarte important. Am și făcut o pauză. Pentru că există punct și virgulă și în vorbire! Ce să vezi? Păi, cum? Păi, uite așa! Cum se întâmplă să vorbești cu punct și virgulă? Virgula și punctul sunt pauze. Și atunci când vrei să subliniezi un lucru, faci o pauză. Că urmează un lucru foarte important. Ca să ai un cel puțin un conținut de calitate și un conținut care să poată fi vizualizat de toată lumea, trebuie să ai dicție foarte bună. Dicție, să vorbești corect, să spui cuvântul până la capăt, să nu te bâlbâi, toate se pot rezolva. Trebuie să ai voce! Să vorbești TARE sau să vorbești în șoaptă. Pentru că vocea transmite și emoția. Să ai intonație. Dacă noi doi am vorbi o oră pe aceeași gamă, am adormi și noi. Poate ne-am mai trezi din când în când și am mai continua, și am vorbi iarăși așa, și toată lumea ar dormi. Noapte bună, copii!
Silvian Nanea — Și să știi că îmi aduc aminte de niște emisiuni de alea de noapte, care mai erau la televizor câteodată și vorbeau acolo, și realizatorul și invitații și dormeau și ei până la urmă acolo.
Sorin Ghilea — E important tonul! Când vrei să spui un lucru ferm, trebuie să ai un ton ferm. Nu pot să spun: Această cafea avea nevoie de mai mult zahăr. ,,Această cafea avea nevoie de mai mult zahăr!’’ Tonul, fermitatea prin care spui, accentul! Și aici e de lucru cu toată lumea pentru că noi suntem obișnuiți pe anumite zone în care trăim. Toți avem accent de Transilvania, Banat, așa. Regionalismele pe care le folosim și ritmul este foarte important. El îți plasează fraza, frazarea în așa mod încât tu să pricepi exact ceea ce vreau să comunic și nu în ultimul rând, volumul vocii. Trebuie să știi să vorbești tare atunci când e nevoie, să vorbești apăsat, să vorbești în șoaptă când vrei să transmiți o emoție. Nu pot să spun: ,,Astăzi am avut o zi extraordinară!!!’’ Aoleu! Ce s-a dărâmat? Ceva s-a prăbușit?! Nu. ,,Astăzi am avut o zi extraordinară!’’ Tonul!
Silvian Nanea — Sau: ,,Astăzi, am avut o zi extraordinaaară!’’
Sorin Ghilea — Tonul face muzica, nu? Că așa se și spune. Deci sunt formele astea pe care noi trebuie să le avem în vedere. Nu importante, foarte importante! Nu sunt importante, sunt vitale! și îi rog pe toți cei care… nu neapărat pe cei care vor să facă conținut, cei care se respectă pe ei, cei care vor. Indiferent că muncești într-o companie, că ești manager, că ești șef de schimb, de secție, că lucrezi la bandă, să știi să te exprimi, să vorbești cât de cât corect și să fii înțeles. Asta e foarte important! Să fii înțeles. Pentru că noi intrăm, Silvian, într-o lume și vom avea acum în perioada care urmează experiențe foarte interesante. Se schimbă, din punct de vedere economic, multe lucruri pe planetă. Nu vorbesc de România, pe Planetă.
Silvian Nanea — La ce să ne așteptăm?
Sorin Ghilea — Nu știu cum se numește experimentul, mi-l făcea profesorul de fizică Chiu Ștefan, la Colegiul Ghiba Birta, în care niște firmituri de fier, pilitură de fier așa, un anumit experiment crea o formă haotică pentru ca apoi să se rearanjeze. Cred că ai înțeles ce vreau să spun. Probabil că va coborî totul într-o formă de haos pentru a se rearanja pe alte principii și pe alte baze, tot ceea ce noi trăim. Și asta este un lucru fascinant! Nu trebuie să ne sperie. Dumnezeu a ales să trăim astfel de minuni. E o minune să trăiești o transformare de genul ăsta. E o minune!
Silvian Nanea — Și cum putem să ne pregătim pentru asta?
Sorin Ghilea — Trebuie să acceptăm, în primul rând și să privim detașați și să ne adaptăm. Că, dacă nu ne adaptăm, suntem pierduți. Trebuie să ne adaptăm la tot ceea ce o să vină și din mers, rapid. Trebuie să fim rapizi. Pentru că toți oamenii au intuiție. Mai există ceva: vocea interioară, Silvian. Tu stai de vorbă cu vocea ta interioară?
Silvian Nanea — Câteodată…
Sorin Ghilea — Și-ți dă cele mai bune sfaturi, nu? Ai remarcat că dacă n-ai ascultat de ea, n-a fost perfect!
Silvian Nanea — Da… câteodată vrei să faci ceva, să mergi într-o direcție și…
Sorin Ghilea — Oftatul ăsta spune altceva…! Dar, mă rog…
Silvian Nanea — Vocea interioară cumva îți spune că probabil nu este cea mai bună soluție sau dimpotrivă.
Sorin Ghilea — Și tu insiști! Mă duc pe aici!
Silvian Nanea — Sau dimpotrivă, când toate lucrurile, parcă în fața ochilor tăi sunt contra…
Sorin Ghilea — Mhm!
Silvian Nanea — Vocea ta interioară-ți spune: dai înainte. Și dai înainte, și vezi că toate lucrurile așa se risipesc.
Sorin Ghilea — Se clarifică, se limpezesc.
Silvian Nanea — Da, se clarifică totul.
Sorin Ghilea — Da, ascultați vocea interioară! Ea o să spună care-i calea.
Silvian Nanea — Câteodată există întrebarea asta: De unde știm că este vocea interioară sau niște programe ale noastre rele care sunt acolo în subconștientul nostru? Niște frici, de exemplu.
Sorin Ghilea — Da. Adică, tu te referi la faptul că să nu confundăm vocea interioară cu: ,,Mă tem să nu fie așa!’’ cum zice românul. Hai să punem răul înainte, că noi așa am fost crescuți. Pune răul înainte. Dacă se întâmplă aia? Păi nu, hai să pun binele înainte. Trebuie să faci diferența între gând și vocea interioară. Vocea interioară, de obicei vine de la intuiție. Are chiar o legătură cu intuiția și intuiția vine doar de la Dumnezeu! Și uite că am ajuns la Dumnezeu. N-o să reușim fără Dumnezeu în toată povestea asta foarte complicată în care e planeta acum, dar cu Dumnezeu vom reuși.
Silvian Nanea — Mai e un lucru foarte important pe care zic că l-am atins pe parcursul acestor podcasturi, de exemplu noi dorim să realizăm ceva în viață pe plan personal ne punem un obiectiv, nu știu… să alegem o profesie, dacă suntem mai tineri sau, un alt obiectiv personal, să cumpărăm o mașină, o casă și alte exemple pot continua. Pe plan profesional, să zicem în cadrul unei companii ne facem o viziune pentru companie și zicem: Uite, asta este misiunea. Viziunea companiei. Asta vrem să realizăm în 20-50 de ani. Dar, toate până la urmă se leagă de noi personal. Ori că suntem administrator al unei companii, ori că suntem manager sau simplu angajat, sau… tot ceea ce se învârte, până la urmă în lumea noastră, se leagă de noi personal. Și chiar în cadrul discuțiilor în acest platou, am discutat despre terapia ThetaHealing de exemplu, despre alte modalități. Metoda ,,de Martini’’ cu care putem lucra noi personal de exemplu pentru a ne îmbunătăți noi pe noi și de aici, de exemplu, am făcut această aluzie la aceste programe care există în subconștientul nostru care ne limitează de fapt.
Sorin Ghilea — Noi, dacă avem o floare și-i spunem în fiecare zi că această floare va muri, ea va muri. Sunt programe. Vocea gândului nostru, între ghilimele: vocea. Puterea gândului este vibrație și energie. Este fantastică! Este un bici care duce în direcția în care noi ne programăm. Din păcate, noi oamenii, putem să ne facem programe și în subconștient, și involuntar de voința noastră, exact cum spuneai tu, din frici, din traume, din teama de eșec, care este fantastică și văd că toată lumea are o problemă cu teama de eșec.
Silvian Nanea — Și chiar frica asta de a vorbi în public!
Sorin Ghilea — Și frica asta te poate duce în eșec. Ea e de vină!
Silvian Nanea — Că, dacă ne uităm la 100 de copii să zicem de 2-3 ani, aceștia nu au nicio frică de a zbiera, de a spune ce au nevoie, dimpotrivă! Dar, ulterior, de exemplu în funcție de experiențele pe care le avem, sau le-am avut în viață…
Sorin Ghilea — În clipa când au intrat în programul nostru, al omenirii, că ei sunt până la 7 ani, au un alt program, deja încep să aibă o teamă, să aibă frici, să aibă tot felul de întrebări în minte. Da, ăsta este adevărul. Să aibă emoții… Pentru că spuneai, cum vorbim în public. Sunt oameni care au niște emoții colosale! Și eu am emoții! Și acum venind la tine.
Silvian Nanea — Dar una este să am emoțiile astea normale și pozitive, și alta sunt niște emoții în care pur și simplu să îți pierzi toate gândurile.
Sorin Ghilea — Sunt emoții constructive. Care practic ce fac? Îți ajută rotițele din creier să se învârtă bine, repede și să ai și inspirație, și să ai și spontaneitate, pentru că și astea sunt importante. Vorbim și despre ele imediat. Dacă nu ai inspirație și spontaneitate, și te blochezi, n-ai făcut nimic. Dar emoția și ea se poate corecta. Se poate corecta prin respirație. Și atunci când suntem stresați respirăm adânc, ținem 5 secunde, ne ținem respirația și apoi expirăm. Și am să vă mai spun un lucru. Am avut un dascăl celebru care ne-a spus în felul următor: ,,Învățați să respirați! Nu atât pentru voi, cât pentru sănătatea voastră.’’ O respirație corectă oxigenează toate celulele corpului și ești cu până la 60% mai ferit de boala secolului. Bolile oncologice.
Silvian Nanea — Și cum ar trebui să respirăm?
Sorin Ghilea — Trebuie să respirăm adânc, să simți toți porii de aici. Că ai aer și să expiri chiar dacă n-o faci tot timpul, că nu poți. Acuma, noi vorbim. Respir așa? Nu, dar să ai exerciții de genul ăsta, să-ți oxigenezi corpul, organismul, fiecare celulă. Să trăiască fiecare celulă! Să nu se transforme acea celulă.
Silvian Nanea — Deci, cumva, trebuie să ne formăm un obicei ca de câteva ori pe zi măcar să conștientizăm respirația noastră și pur și simplu că suntem la volan, înainte de a ne pune la somn sau în orice situație, de fapt putem să facem asta. De exemplu, facem 20-30-40 de respirații conștiente în care să respirăm din abdomen, nu? Și să expirăm așa încet.
Sorin Ghilea — Când avem emoții, foarte mari emoții. Nu știu, un examen oral, un examen scris. Suntem prăbușiți, nu știm dacă vom ști subiectul sau… nu știu, intrăm într-o emisiune, sau prezentăm un spectacol, sau mergem și ne întâlnim cu cineva, o persoană foarte importantă, pe care noi ne-am dori s-o cunoaștem dar ce să vezi? Ne-am blocat când am văzut-o. Și nu știm ce s-o mai întrebăm! Pentru că aici, emoția nu mai este constructivă. Aici, emoția este distructivă și este periculoasă. Și atunci, emoția… și încercați când sunteți foarte stresați, când vă bate inima pe repede înainte, încercați să faceți acest exercițiu: trageți adânc aer în piept, da? Ținem 5 secunde și 10 dacă se poate și apoi expirăm. O să vedeți cât de rapid, această uzină care e corpul nostru, se reechilibrează. Și faci asta și te-ai reechilibrat. Poți să vorbești… E un examen, OK, o să vină subiectele, o să scriu, va fi bine. Și fraza aceasta, propoziția asta: ,,Va fi bine!’’ e foarte importantă. E foarte importantă.
Silvian Nanea — Deci, odată, exerciții de respirație am reținut, afirmații pozitive?
Sorin Ghilea — Da, da.
Silvian Nanea — În care tot timpul să avem mentalitatea că va fi bine. O mentalitate pozitivă și să eliminăm cumva fricile acelea din interior care ne stăpânesc sau acționează așa pe repede înainte.
Sorin Ghilea — Nu există. Suntem mai puternici decât ele. Suntem mai puternici decât ele. Fricile rămân la locul lor, nu au ce să caute cot la cot cu mine. Rămân în spate, rămân în urmă. Sunt umbre. Umbrele nu mă pot conduce pe mine. Eu mă conduc. Umbrele mă urmează, dar nu mă ajung.
Silvian Nanea — Și vorbim de umbre, atunci când frica persistă, mă gândesc, nu?
Sorin Ghilea — Când frica se transformă într-o chestiune cronică. Dar și aia se poate rezolva prin exercițiu, sigur. Că totul este exercițiu, până la urmă. Pentru că am început noi să vorbim despre școală. Tu ai acest exercițiu de a merge în librării și de a-ți cumpăra câte o carte și de a o și citi. Nu mai e moda asta. Țin să te anunț că nu ești la modă. Generația tânără citește foarte rar, din păcate. Uite, am făcut un exercițiu. Am avut un atelier săptămâna trecută de dicție, vorbire și respirație. Și am întrebat: ,,Repede să-mi spuneți care a fost ultima poezie citită?’’ Pac! S-a tras cortina. Păi, știu de ce am întrebat. Tu când ai citit ultima poezie?
Silvian Nanea — Da, poezie recunosc că nu prea am citit în ultima vreme.
Sorin Ghilea — Foarte puțini oameni mai citesc poezie. Să știi că poezia poate să te reechilibreze, să-ți re reechilibreze sufletul. Să te așeze într-o atmosferă care îți face bine.
Silvian Nanea — Da, uite acuma îmi aduc aminte. Am citit recent o carte de mindfulness și după fiecare capitol avea o poezie. Deci, după fiecare capitol avea o poezioară așa cu sens, cu tâlc, fiecare poezie.
Sorin Ghilea — Contează. Cu voce tare citită, întotdeauna, cu voce tare, poezia. Contează foarte mult. Este un exercițiu pe care trebuie să-l faci. Nu tu, că tu ai reușit în viață. Tu citești, dar mă refer la cei tineri care au nevoie de asta.
Silvian Nanea — Bun, în cadrul acestor exerciții de dicție, de exemplu, făcute, am văzut un lucru foarte important care m-a ajutat pe mine, acela de a citi cu voce tare.
Sorin Ghilea — O, da! O da.
Silvian Nanea — De exemplu orice carte, pur și simplu. Nu știu, dacă citesc 100 de pagini probabil n-o să citesc 100 de pagini toate cu voce tare.
Sorin Ghilea — Nu, că obosești. Și atunci, performanța de a citi e mai scăzută.
Silvian Nanea — Dar primele 20 de pagini e foarte bine de a le a citit cu voce tare. Sau de exemplu, lucrurile importante. Am citit, nu știu… cinci pagini, am ajuns la un moment dat la un pasaj, care într-adevăr, era foarte important.
Sorin Ghilea — Merita să-l citești cu voce tare!
Silvian Nanea — Da. Foarte important, sau în gândul meu, OK, ăsta trebuie să-l mai citesc o dată. OK, a doua oară citește-l cu voce tare. Și fii atent, de exemplu, la intonație, la cum îl citești. Să nu mai spun de cititul în fața oglinzii.
Sorin Ghilea — O, da!
Silvian Nanea — Alt exercițiu care te ajută foarte mult, mai ales dacă vrei să vorbești în fața unei audiențe.
Sorin Ghilea — Și pentru transmiterea emoției. Cititul în fața oglinzii este foarte important. Cititul cu voce tare, în primul rând, că reții mult mai repede și mai ușor, pentru că practic și vizual reții, reții și auditiv, ai mai multe forme de a reține acel text. După aceea te ajută foarte mult la vorbire. Cititul cu voce tare pune în activitate aparatul fonoarticulator, acesta din care dau eu de aproape un ceas. El, în momentul în care este șlefuit, nu? Corzile vocale, ele trebuie șlefuite. Trebuie să te joci cu ele, trebuie să le cunoști. Nu toți avem aceeași voce, nu? Fiecare are vocea lui. Trebuie să știi cât poți să întinzi vocea ca să nu devii ridicol, ca să nu te sufoci, să nu te îneci, să nu iasă, un sunet care să nu te reprezinte și pentru asta e cititul cu voce tare, care e foarte important. Îți fixezi anumite lucruri care te vor ajuta după aceea. Și în dicție și apropo de dicție. Să știți că… acum, nu m-am gândit să vin cu bețișorul logopedic dar așa cum are dirijorul la orchestră acel bețișor prin care dirijează și le spune muzicienilor cine trebuie să cânte și cum, așa avem și noi în dicție. Avem acel bețișor logopedic pe care îl așezi în fața sau în spatele caninilor și el reglează o vorbire corectă. Știu că vor spune mulți care vor încerca… eu pe la vremea mea lucram cu creion, acum există bețișor logopedic. E un pic mai subțire, mai ușor de utilizat. Îmi vor zice mulți: ,,Domnule, dar nu pot! Nu înțeleg nimic din ce vorbesc!’’ Da, nu înțelegi. Nici n-o să înțelegi două, trei săptămâni. Dar apoi, ușor, ușor, vei înțelege. Și în momentul în care scoți bețișorul, după un exercițiu de 30 de minute să zic, ai să vezi cât de bine te exprimi. Că, până la urmă și noi suntem mirați: ,,Domnule, dar ce bine vorbesc!’’
Silvian Nanea — Este o vârstă de la care putem începe?
Sorin Ghilea — Da. 99 de ani în sus. Haha! Nu e nicio vârstă! Nu e nicio vârstă. Cine vrea să se respecte, să vorbească corect, poate să înceapă pe oricând.
Silvian Nanea — Am pus această întrebare pentru că, atunci când se spune despre cursuri de dicție de exemplu, marea majoritate au cumva așa… le vine în minte că doar copiilor li se adresează.
Sorin Ghilea — Nu… Da de unde!
Silvian Nanea — De aia zic.
Sorin Ghilea — Nu… nu, nu, nu.
Silvian Nanea — Mulți sunt obișnuiți: OK, îmi trimit copilul la dicție ca să vorbească corect și de aia voiam să zic că există, într-adevăr, și pentru copii, este important și pentru copii sau cât mai devreme posibil să se înceapă cu astfel de exerciții de dicție, dar la orice vârstă, ori că ai 20 de ani, 40 sau 99 se poate corecta și poți începe dacă nu s-a făcut până acum.
Sorin Ghilea — Dar, există o condiție, Silvian, pe care tu ai respectat-o și ai parcurs-o: Exercițiu, exercițiu. Degeaba, nu știu, ne vedem, lucrăm o oră și-ți spun ce s-ar putea face, cum aș face eu, cum e bine și se încheie toată întâlnirea acolo. Dacă nu există exercițiu, fiecare în privat să lucreze, să transpire, să muncească, nu iese nimic. Și e păcat, chiar e păcat! Pentru că am mai spus-o și am avut onoarea să prezint un proiect pe care l-ai avut: ,,Curajul de a merge mai departe’’ împreună cu Ruben și cu Vasile Lup de la Satul Mare. Am mai spus-o și acolo, un prieten din televiziune, din TVR, din Timișoara mă sună într-o zi și spune: ,,Uite, am văzut că mai ajuți oamenii cu dicție, cu nu știu ce, am un amic care e IT-ist, e cel mai bun pe zona asta.’’ Bine toți suntem cei mai buni în tot ce facem, așa ,,Și trebuie să ne calificăm în fața celorlalți.’’ Și zice: ,,Are o problemă. S-a dus la un interviu și a zis șefa de la HR’’ adică HR e forma asta de angajare, Serviciul de angajare. ,,Aveți cele mai bune referințe, dar avem o problemă.’’ Tipul se bâlbâia și vorbea foarte greu, așa. Nu înțelegeai nimic. ,,Noi, trebuie săptămânal să intrați pe Zoom să vorbiți cu reprezentanții acționarilor. N-o să vă înțeleagă nimeni.’’ Zice: ,,Îmi pare foarte rău!’’ și s-a terminat. I-a spus ăstuia: ,,Măi, ce să mă fac? Adică, am un handicap pe care vreau să-l depășesc.’’ Ăsta a zis: ,,Încercăm să vorbesc cu Sorin, să vedem dacă te ajută.’’ Ne-am văzut, am lucrat, a fost mult de lucru. Foarte mult de lucru. Alături de mine este și psihologul și logopedul Alexandru Roca, care s-a ocupat intensiv de el. Bun, timpul a trecut, în fine. Îl sună într-o zi pe Alex, băiatul ăsta, și spune: ,,Hai că am o veste pentru voi!’’ ,,Ce s-a întâmplat?’’, ,,Uite, m-am angajat!’’, ,,A! Bravo!’’, ,,Știi unde?’’, ,,Nu!’’, ,,Acolo unde mi-am dorit. Tot acolo.’’ ,,Păi cum?’’, ,,Păi, ăla era căsătorit, avea doi copii, nu făcea față la program și m-am prezentat din nou la interviu și a zis doamna, aceeași persoană de la HR, domnule dar ce ați făcut? Că e altceva! Vorbiți altfel, vă înțelegem.’’ Omul știa germană, băiatul știa germană, știa engleză, adică despre ce vorbim. Doar că exprimarea era deficitară. Da, și cum ținea limba când vorbea și totul era bolovănos. Nu pricepeai aproape nimic și a fost angajat, și e foarte fericit. E un exemplu! Nu trebuie să meargă pe scenă la Teatrul Național! Nu trebuie să apară la televiziune în fiecare seară. Trebuie doar să se respecte pe el și să investească în el, pentru că vorbeam noi de ce lume vine. Tu, Silvian! Dacă doamne ferește vine o lume a neprevăzutului, tu iei cu tine ceea ce ai învățat.
Silvian Nanea — Toate cunoștințele mele și toate abilitățile mele, de fapt acestea rămân acolo.
Sorin Ghilea — Atât. Atât! Da? Atât. Nu ți le poate lua nimeni niciodată.
Silvian Nanea — De aceea, aici punem un mare accent pe dezvoltarea noastră personală, pe echilibrarea noastră ca oameni, ca să fim bine cu noi înșine.
Sorin Ghilea — Corect!
Silvian Nanea — Să ne cunoaștem noi pe noi înșine și astfel putem avea succes în orice facem. Ori că alegem o cale, ori că alegem alta, ori că… nu știu, facem ceva la nivel mondial să fim cunoscuți, sau european, sau de ce nu, în cadrul familiilor noastre. Este suficient.
Sorin Ghilea — Dacă mâine vine la tine o televiziune și-ți spune: ,,Uite, domnul Nanea, am vrea să facem un proiect împreună.’’ Tu, practic, ai schimbat macazul. Businessul tău ar merge mai departe, da, dar ai putea să devii un moderator și foarte bun fără probleme. Iată, e o nouă meserie. Și e doar una. Pentru că atunci când vorbești corect, când te exprimi, când poți să transmiți, să dai emoție, să primești emoție, e un schimb energetic când stai în fața oamenilor și le vorbești. Ai mai multe meserii. Poți oricând să susții o conferință, un atelier. Poți oricând să mergi într-o emisiune, să prezinți o emisiune. Poți oricând să faci multe lucruri. Să intri în politică… e? La asta nu te-ai gândit. Ai văzut? Îți spun eu acum.
Silvian Nanea — Facem pas la gândul ăsta. Facem pas, că sunt multe alte lucruri.
Sorin Ghilea — Aoleu! Păi sunt în politică… Uită-te la București. Sunt în politică. E un domn e respectabil așa de la USR, are o problemă de exprimare și nimeni nu-i spune: exersează. Dar nu la televizor, exersează acasă tu cu tine și după aceea ieși în public. Pentru că în momentul în care tu repeți un cuvânt și te bâlbâi, omul care se uită la tine obosește. Nu-i obosi pe toți!
Silvian Nanea — Nu știu… aici, pe partea asta de oameni politici eu zic că toți ar trebui să facă dicție și să vorbească corect și frumos în public.
Sorin Ghilea — Silvian, tu ai copii. Tu ți-ai dori ca, nu știu, un an de zile în programa școlară să aibă copiii tăi ore de dicție și de exprimare? Și tot ceea ce înseamnă a vorbi liber? Ți-ai dori?
Silvian Nanea — Categoric. Încă ar trebui vreo doi, trei, ani cred că, la rând.
Sorin Ghilea — Bun, un an. Hai să zicem un an. Un an. Nu doar pentru oamenii politici, pentru toată lumea. Te duci la o alimentară, nu? Și nimerești peste o vânzătoare care, ea săraca, muncește, își câștigă pâinea, e foarte bine, lăudabil! Dar nu înțelegi ce spune. Și te uiți la ea și încerci să înțelegi.
Silvian Nanea — Nu-i nicio problemă! Pe partea asta o să vină tehnologia și n-o să mai existe nici vânzătoare. Tot o să fie self-made. O să mergem noi, iată, la supermarket, cum deja ne-au obișnuit unele dintre ele, în care noi ne luăm produsele, noi ni le scanăm și noi ni le și plătim, și la revedere. Am plecat fără nicio interacțiune. Plătim și am plecat fără nicio interacțiune.
Sorin Ghilea — Dar sunt coșuri în care îți pui produsul în coș și deja știi cât ai de plată, îți apare acolo pe un ecran.
Silvian Nanea — Exact. Exact. Bun, dar cu toată tehnologia asta care, cu siguranță…
Sorin Ghilea — Întrebarea este: Ce rol o să mai aibă oamenii în varianta asta?
Silvian Nanea — Nu. Cu toată tehnologia asta care va continua, rolul acesta de comunicare între oameni nu va dispărea.
Sorin Ghilea — Din contră! Cred că se tușează mai tare.
Silvian Nanea — Nu va dispărea.
Sorin Ghilea — Se tușează mai tare.
Silvian Nanea — Da și cred că se va face aici diferența tot mai mare între cei care comunică corect și cei care nu. Pentru că, de exemplu, acum 10-20 de ani, când era o interacțiune mult mai mare între oameni, nu? Îi menținea pe toți, sau marea majoritate a oamenilor îi menținea cumva la un nivel, știi? Acum, cu toată tehnologia asta în care, într-adevăr, copii stau ore în șir în fața ecranelor.
Sorin Ghilea — Asta e o problemă colosală.
Silvian Nanea — Și nu doar a micului ecran și ecranelor, această diferență va crește. Adică, cei care vor lucra cu ei se vor ridica și ceilalți nu vor rămâne nici la nivelul mediu, ci vor scădea așa.
Sorin Ghilea — Da. De aia trebuie să le spunem tuturor: trebuie să citiți cu voce tare. Nu vă fie teamă de cărți. Cărțile nu mușcă! A, că n-avem cărți în format fizic? Le luăm online. Ok, știu că ăsta-i viitorul. Știu că e-bookurile vor fi toată biblioteca pe care o avem noi acasă, într-o tabletă vor fi toate. Da, dar, hai, încearcă să citești o poezie, s-o citești cu voce tare. Îmi spunea cineva: ,,Domnule, eu nu pot citi poezie, că n-o înțeleg.’’, ,,Păi cum n-o înțelegi?’’ ,,Păi nu, nu înțeleg! Mie nu-mi transmite nimic. Eu-s așa mai brut, mai… eu recunosc.’’ ,,Cum citești poezia?’’ ,,Păi cum să citesc poezia? Ca pe o carte.’’
Silvian Nanea — Bun, ok, și cum ar trebui să fie citită?
Sorin Ghilea — ,,Hai s-o citești cu voce tare și să o simți, efectiv s-o simți.’’ A citit și a zis: ,,Da, na, parcă e altceva un pic.’’ Ei, vezi? E un început. Poezia, în principal, o citești cu voce tare ca să o înțelegi. Ți-am adus ție o poezie. Tu ai văzut-o aici, că ai văzut tu! Da, asta-i pentru tine și este ,,Zarul’’ de Nichita Stănescu și aici cred că este o caracterizare superbă pe care Nichita, care este un poet de suflet… dar dacă vrei o citesc! Că e caracterizarea omenirii, a oamenilor:
,,Eu te văd, pentru că există vedere,
te aud pentru că există cântec,
te miros pentru că există flori,
te îmbrățișez pentru că există brațe,
te merg pentru că există drumuri,
te sper pentru că există îngeri,
te răsar pentru că există lumină,
te mângâi pentru că există câmpuri,
te mănânc pentru că există iarbă,
te dor pentru că există rănire,
te chem pentru că ai un nume
și mai ales te pierd, ah, te pierd,
pentru că există pierdere.’’
După părerea mea, o frumoasă caracterizare a trecerii omului pe planeta Pământ, cu tot ce întâlnim în ea, cu oameni, cu natură, cu animale, cu sentimente, cu emoții, cu dezamăgiri. Pentru că, noi toți am avut în viața noastră dezamăgiri. Până la urmă, noi rămânem cu ceea ce învățăm. Familia părinții noștri pleacă. Familia la un moment dat, pleacă și ea. Vom pleca și noi cândva și prietenii foarte rar sunt pe o viață întreagă. Iar dezamăgirile sunt tot mai dese într-o lume în care există diferențe sociale foarte mari. Există invidii, poate că ai observat, Silvian, că în anii ’90 eram mult mai sinceri, mai curați sufletește. Acuma, puri n-am fost noi niciodată dar eram mai curați, eram mai altfel. Astăzi, rar vezi pe cineva să se bucure, nu știu, chiar sincer de o realizare a ta, a mea. Rar, foarte rar.
Silvian Nanea — Și ce putem facem ca să trecem mai frumos prin lume?
Sorin Ghilea — Să înțelegem că ,,Să moară capra vecinului’’ nu mai trebuie să fie mottoul românilor. Să înțelegem că dacă el a reușit în viață, eu nu trebuie să am o problemă cu el, eu trebuie să-l admir și trebuie să fac tot ce pot să fac și eu ceva. Să reușesc și eu în felul meu, în ceea ce știu eu. Tu ești antreprenor, eu sunt pe zona asta mai artistică. Eu nu pot să vin mâine să vând nu știu ce, că s-ar putea să… sigur nu mă pricep. Da? Să înțeleagă fiecare că are un drum și că acel drum trebuie exploatat. Și răutățile și invidia ne fac nouă rău. Noi, românii, n-avem nevoie de dușmani. Îi avem și în sud, și în vest, și în nord. N-avem nevoie de dușmani, că noi singuri ne mâncăm între noi.
Silvian Nanea — De fapt, noi trebuie să ne uităm la exemplele din jurul nostru. Să vedem cum a procedat respectivul, ce succes are celălalt și apoi să ne gândim la valorile noastre, la ceea ce ne caracterizează pe noi, la ceea ce este important pentru noi. Dacă raportăm la valori. Adică… nu știu, pentru cineva, poate familia sau călătoriile reprezintă o valoare. Pentru altă persoană nu reprezintă o valoare, altceva reprezintă o valoare. Și atunci, uitându-ne odată la noi, făcând o introspecție analizându-ne pe noi, ceea ce ne dorim, ulterior trebuie să facem în așa fel încât să trăim conform propriilor valori și asta va da un sens vieții noastre. Că, dacă trăim după valorile vecinului, că îl invidiem pe el, noi posibil să ne luptăm toată viața și o să ajungem la ceea ce a făcut el. Și dacă vom ajunge cu trudă până acolo, vom ajunge și nu vom fi satisfăcuți în niciun fel.
Sorin Ghilea — Da. Da, da, da. Vom fi tot nemulțumiți!
Silvian Nanea — Vom avea o viață lipsită de sens. Pentru ce? Pentru că noi ne-am uitat în stânga și în dreapta.
Sorin Ghilea — Va fi o emoție chiar mai nasoală! Va fi dublată de efortul de a ajunge acolo, știi?
Silvian Nanea — Și efortul mult mai mare pe care va trebui să-l facem ca să ajungem acolo. Ajungem acolo și vedem că nu ne mișcă cu nimic acea realizare.
Sorin Ghilea — Până când nu vom înțelege nu vom reuși să depășim anumite obstacole care ne apar în față. Și în ceea ce mă privește, de ce să nu spun celor care își doresc și din experiența TV, și din toate lucrurile pe care eu am avut șansa să le învăț la un moment dat. Pentru că eu știu un lucru: meseria se fură. În sensul frumos. Adică, cel puțin în televiziune să știi că, chiar, meseria se fură. Știu că la TVR mă uitam, la Mariana
Șoitu, era un realizator fantastic la vremea respectivă. Sorbeam fiecare vorbă a ei, fiecare replică. Așa furi meserie, învățând din mers, ceea ce tu faci. Pentru că, dacă deschid pagina ta de YouTube, canalul tău de YouTube și mă uit în acele podcasturi, simt de multe ori emoția din sufletul tău și acolo există canalizată emoție multă, trudă, pregătire. Nu-i simplu. Ție-ți este de 10 ori mai greu decât mie, să faci un podcast. Pentru că trebuie să te pregătești, ai personalități din diferite domenii. Nu le știi pe toate. Nici eu nu le știu pe toate. Și atunci trebuie să te pregătești. Te trezești cu un nebun care îți mai pune el întrebări și te blochează! Iată spontaneitatea de a ieși din orice situație, care e vitală și în viață.
Silvian Nanea — Vitală și se învață și prin exercițiu.
Sorin Ghilea — Și se învață, sigur că da. E un meci de tenis, nu rămâi cu mingea în terenul tău. Ai pasat-o. Și în campanii electorale, în dezbateri, dacă nu ești spontan ca și candidat, ai o problemă. Pentru că te blochezi.
Silvian Nanea — Acum, cu siguranță cei care ne urmăresc, sunt dintre ei care se vor întreba: OK, trebuie să-mi dezvolt aceste capacități de a vorbi clar și bine în public, în fața camerei, sau pur și simplu în cercul meu de prieteni sau la muncă. Ce ar trebui să fac sau cum te pot găsi pentru a-i ajuta? A-i ghida în acest sens?
Sorin Ghilea — Păi cum mă pot găsi… Nu neapărat, sunt foarte mulți oameni pe care îi pot ghida în zona asta de dicție dar mă pot găsi pe pagina de Facebook, dacă vorbim despre mine. Sunt un tip foarte modest și destul de introvertit ca să mă apuc să-mi fac reclamă, Silvian. Mulțumesc!
Silvian Nanea — Păi tocmai de aceea, lasă modestia la o parte!
Sorin Ghilea — Pagina de Facebook și de acolo putem comunica foarte simplu. Da.
Silvian Nanea — Da. Pe partea de dicție te ajută și Alex Roca.
Sorin Ghilea — Da, el este logoped. Master în logopedie. Am lucrat cu copiii, cu ADHD, cu autism. Am reușit la Parohia Ortodoxă Grădiște, am reușit un lucru extraordinar cu părintele Mihai Blaj, 15 copii să îi canalizăm să vorbească corect în câteva luni de zile. A fost o muncă istovitoare, recunosc. N-aș mai lua niciodată 15. Nu știu, 5-10. E greu, dar când faci cu sufletul și când biserica deschide ușile, și te ajută și Dumnezeu. Pentru că acolo la biserică făceam și erau fantastici copiii. Și în ultima oră, când am făcut așa o mică întrunire, o mică serbare, am văzut părinți plângând de bucurie. Ce altă recompensă ți-ar mai trebui? Cred că nu mai ai nevoie de nicio recompensă. Să vezi mama unui copil cu formă de autism sau cu un ADHD că se uită uluită la copilul ei, care citește o poezie și aia este, nu o poezie dintr-o carte, e o poezie de încurcă limba și o citește clar, corect, spunând cuvântul până la capăt.
Silvian Nanea — O să las la acest podcast mai jos și canalul tău de YouTube, și pagina de Facebook, și acolo puteți lua legătura. Dacă aveți copii care credeți sau doriți să vorbească clar și corect, sau și dacă sunteți o persoană matură și doriți să vă dezvoltați personal pentru a vorbi cât mai clar și coerent, și a vă dezvolta pur și simplu pe voi personal, o puteți face pe partea de dicție, dar nu numai dicție. Adică sunt multe lucruri din teatru din televiziune care sunt cuprinse aici.
Sorin Ghilea — E un cerc închis, da.
Silvian Nanea — Deci, una e să zici dicție, în care sunt doar niște exerciții specifice pentru sunete și de fapt se înglobează mai multe lucruri. Sorin, mulțumesc pentru această oră minunată!
Sorin Ghilea — A fost o plăcere deosebită și îți mulțumesc că m-ai invitat! Și te felicit pentru tot ceea ce faci! Sunt mândru de tot ceea ce ai realizat!
Silvian Nanea — Îți mulțumesc încă o dată! Dragilor, noi o să facem săptămânile viitoare, câteva săptămâni, o pauză. Urmează o bine meritată vacanță de vară și ne vom întâlni în prima săptămână din luna septembrie. Până atunci, vă doresc un concediu minunat și o vară răcoroasă! Și…
Sorin Ghilea — Fără evenimente!
Silvian Nanea — Fără evenimente politice sau nu știu, altele.
Sorin Ghilea — Economice… deși și alea sunt foarte importante și tu știi mai bine ca oricine.
Silvian Nanea — Categoric. Și între timp, partea aceasta de dezvoltare a noastră, personală, continuă și zic eu că este esențial să facem, fiecare cu noi, o introspecție. Să ne gândim la valorile noastre, la ceea ce ne dorim noi personal de la viață. Ce înseamnă binele în viață pentru noi și să facem pașii necesari în acest sens. Dragilor, vă salut și vă respect!
Sorin Ghilea — Doamne ajută!