,,Florin Mureșan — Este nevoie și de un har de la Dumnezeu pentru a reuși.
…Uităm să trăim, uităm să ne bucurăm de lucrurile mici, uităm să apreciem timpul cu familia…
…apa fiind undeva la 1,60 sărind de la o înălțime de 1,5 m m-am lovit de fundul bazinului cu capul și atunci când m-am lovit, am rămas pur și simplu fără nicio putere de mișcare la fundul apei.
…Îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru că El are ultimul cuvânt și eu mă încred în totalitatea puterii Lui, pentru că El ne învață că toate lucrurile sunt cu putință celui care crede. Dumnezeu nu poate să greșească. Dumnezeu e prea înțelept, e prea bun. Dacă El e bunătate, dacă El e dragoste, El nu greșește.
…Din ce am observat, așa suntem noi ca oameni. Apreciem doar în momentul în care pierdem.’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine v-am regăsit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent pentru a vedea departe sau a privi cu încredere în viitor. Avem alături de noi un campion al vieții pe care viața l-a încercat și vom analiza povestea lui Florin Mureșan, și ne va spune experiența lui cu Dumnezeu și perspectiva de viață pe care ne-o oferă. Florin, îmi pare bine că ești alături de noi!
Florin Mureșan— Și mie îmi pare bine de faptul că ne cunoaștem și că ne-am cunoscut acum și îți mulțumesc tare mult de invitație! Și mă rog ca pentru cei ce te ascultă să fie un timp cât mai benefic. Și să împărtășesc cu adevărat în cele mai mici detalii, să zic așa, experiența vieții mele, și sper din toată inima să-i ajute!
Silvian Nanea — Îți mulțumesc! Vreau la început să-ți fac cumva o mărturisire, de unde a venit ideea acestui podcast și numele ,,Vezi Departe’’. Cumva, m-am gândit oare ce am putea face noi astăzi în prezent pentru a privi cu încredere în viitor? Unii se gândesc din perspectivă de afaceri și își fac un plan de afaceri, sau o viziune. Am discutat aici în studio cu alți invitați pe teme spirituale, despre spiritualitate, hai să vedem din perspectiva spiritualității ce înseamnă a vedea departe? Am zis că discutăm aici despre idei, despre povești și strategii, în fiecare episod spun acest lucru. Astăzi, într-adevăr avem o poveste, dar nu numai o poveste, ci o poveste care este trăită și reală. Care este povestea ta, Florin?
Florin Mureșan — Povestea mea, zic eu, e una foarte fericită. Dar, o să vreau să încep așa cu o scurtă, poate, introducere. Că ai zis frumos, discutăm despre povești, despre idei și strategii și cred că în toată povestea mea o să regăsim și faptul că eu de-a lungul vieții mele am fost și în idei și în strategii, și poate cei care ne urmăresc le pot lua și le cântăresc ei care sunt mai bune. Am 32 de ani. Până la vârsta de 32 de ani de-a lungul vieții am fost un sportiv de performanță, am fost multiplu campion mondial la karate, am fost maestru emerit al sportului decorat de Casa Regală a României. La vârsta de 23 de ani am devenit absolvent al Academiei de Poliție Alexandru Ian Cuza, ofițer de carieră și șef al structurii de intervenție de la penitenciarul de maximă siguranță Arad. Acum, de-a lungul vieții mele, toate aceste lucruri… cum să zic, am avut strategia de a fi cât mai de succes în fiecare domeniu pe care pun mâna, ca să zic așa, și strategia mea a fost perseverență, disciplină și tot ceea ce ține de mine, meticulozitate. Am căutat să fac fiecare lucru atent cântărit ca să mă ducă la ținta propusă. Lucru care îi mulțumesc lui Dumnezeu, am și reușit de fiecare dată. Problema mea a fost una în care pot să zic că nu am avut o relație cu Dumnezeu suficient de bună încât la momentul acela să conștientizez că fiecare lucru al vieții mele, deși sunt eu perseverent, deși sunt eu disciplinat, deși sunt… fac toate lucrurile bine organizat, pentru a mă duce la țintă, este nevoie și de un har de la Dumnezeu pentru a reuși și este o binecuvântare de la Dumnezeu orice reușită. Sunt nenumărați oameni care de-a lungul vieții, pot să zic de fiecare dată și asta o zic de fiecare dată fiecărui om, care deși are aceleași oportunități, are aceleași calități intelectuale, fizice și așa mai departe, nu reușește să facă lucrurile pe care eu sau altul le-au făcut, deși pornim de pe picior de egalitate. Poate chiar, el dintr-o poziție mult mai bună. Pentru că eu am avut binecuvântarea lui Dumnezeu. Eu, toate lucrurile astea le-am considerat că sunt ale mele datorită disciplinei mele, datorită strategiei mele de viață și cum am luat lucrurile și ideile pe care le-am avut despre viață.
Silvian Nanea — Aș dori să te întrerup un pic. Hai, spune-mi! Să luăm de la început. Inițial, cum te-ai simțit când ai devenit campion mondial la karate? Care a fost sentimentul? După ce, mă gândesc, că au fost mii de ore de antrenament anterior.
Florin Mureșan — Cred că orice sportiv se simte extraordinar. Este țelul pentru care luptă dar treptat am conștientizat un singur lucru: campion ești o zi. După ce te-ai dat jos de pe podium, a doua zi începe munca sau recuperarea pentru următorul obiectiv. Este… cred că te simți împlinit. Orice lucru pe care îl faci presupune, până la urmă, o disciplină și la momentul împlinirii îți dă o satisfacție și îți dă o putere să continui pe mai departe. De cele mai multe ori ne punem target-uri pentru aceste lucruri și cu fiecare target pe care îl obținem, ne dă putere să ne ducem un pic și mai departe în direcția asta. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut posibilitatea să fac toate aceste lucruri. M-am simțit bine, extraordinar.
Silvian Nanea — Însă, viața cumva te-a provocat?
Florin Mureșan — Exact. Viața m-a provocat să înțeleg mai mult. Să înțeleg mai mult, pentru că noi ca oameni ne dorim întotdeauna să obținem foarte multe, pe foarte multe planuri. Umblăm pe plan profesional, umblăm pe plan familial, tot timpul ne dorim să ne punem obiective și când ne punem prea multe obiective, uităm să trăim. Uităm să ne bucurăm de lucrurile mici, uităm să apreciem timpul cu familia. Să fiu atent la oamenii din jurul meu, să mă bucur de cele mai mici lucruri până și să beau o cafea. Să apreciez gustul unei cafele. O fac pe pilot automat. În 2020 am avut binecuvântarea de la Dumnezeu de a-mi fi luată ceața de pe ochi, să zic așa. Printr-o încercare. Întotdeauna, ce am observat eu, că din încercări creștem foarte mult. Diamantele se creează la presiune, și fiecare lucru. Și o săgeată, înainte să fie aruncată e trasă înapoi. Și așa e și omul. În viață, omul crește prin încercări și din lucruri greu de depășit, și din obstacole omul pur și simplu se șlefuiește și crește.
Silvian Nanea — Și totuși, te întreb, te întrerup… Oare, nu putem crește cumva fără suferință sau fără încercări?
Florin Mureșan — Sincer, nu cred. Îți spun de ce. Am ajuns… acum o să mă duc un pic spiritual și biblic. M-am uitat la drumul Mântuitorului. A trecut prin suferință, înainte să fie înălțat la ceruri și să-și ia locul în cer de-a dreapta Tatălui, să zic așa. A trecut printr-o suferință, deși era atotputernic, nelimitat, a ales să coboare într-un trup fragil de om pentru a trece o serie de încercări. O serie de teste, o serie de suferințe fără măcar să spună un lucru. De ce? Pentru a fi înălțat. Cred că avem un instinct de autoconservare. Și instinctul ăsta de autoconservare, în momentul când intrăm la un loc de confort… Cred că, dacă vreau să devin mai puternic fizic, ce fac? Intru sala de antrenament, îmi supun trupul la niște antrenamente foarte grele pentru a deveni mai puternic. Mintea, dacă vreau să devin mai abil într-un domeniu, depun ore de studiu suficient pentru a deveni mai capabil. Necesită muncă, timp, efort.
Silvian Nanea — Se spune că binele este cea mai mare piedică împotriva excelentului.
Florin Mureșan — Exact! Și atunci, sufletul și spiritul uman cum cresc? Tot prin greutate. Cum ar veni, se curăță de toate murdăriile și devin mai după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Silvian Nanea — Și totuși, nu sunt prea grele greutățile acestea ale vieții?
Florin Mureșan — O întrebare la care dacă stau să mă gândesc, din punctul meu de vedere greutățile vieții cred că diferă de la o persoană la alta. Cuiva i se pare greu să mute un sac de ciment, altul îl mută în fiecare zi. Depinde și de locul în care ne naștem, depindem de situația socială în care suntem. Nu știu, depinde de foarte multe lucruri. Greutățile vieții…. Până la urmă care-i sensul vieții pentru fiecare dintre noi? Oare sensul vieții e doar să trăim în plăcere? În confort, în desfrânare?
Silvian Nanea — Până la un moment dat, probabil ne mulțumim cu asta, ulterior simțim un gol undeva în noi și ne dorim cumva ceva mai mult, nu?
Florin Mureșan — Exact! De asta, cum ar veni, noi tot timpul ne punem target-uri și țeluri pentru că avem un gol în suflet. Și target-ul și țelul atins poate ne mulțumește pentru o scurtă perioadă de timp. Și după care, ne punem din nou un alt obiectiv și după care din nou, un alt obiectiv. Noi fugim după ceva care ne împlinește, care ne umple. Și cred, și cel puțin în cazul meu a fost o umplere cu adevărat. O relație cu Dumnezeu. Pe mine asta m-a împlinit, asta m-a ajutat să trec și prin încercare și prin viață, și să mă simt mult mai fericit acum, mult mai împlinit, mult mai bine. Mi se pare mult mai echilibrat, tratez viața cu mai multă… pur și simplu parcă văd culorile diferit! Sună ciudat… uneori nu apreciam nici măcar o floare, deși toată lumea zicea ,,Doamne! Ce frumoasă e floarea!’’ Mă uitam la ea și credeam că-i frumoasă că ziceau alții că-i frumoasă! Nu puteam eu să mă uit la ea și să stau prezent să apreciez de ce-i frumoasă și de ce-i creația asta din partea lui Dumnezeu atâta de frumoasă. Eram pe pilot automat, eram căutător de obiective și atât.
Silvian Nanea — Ce s-a întâmplat? Dacă ne poți împărtăși.
Florin Mureșan — În 2020… aș vrea să încep cu o lună înainte de a mi se întâmpla ceva, pentru că este foarte important și a marcat, pot să zic, toată experiența mea. În 2020 am avut un vis atât de real precum clipa pe care o trăim noi doi acum. Atât. Așa s-a simțit. Și cred că a fost realitate. Pur și simplu, ceva inexplicabil. Am visat că rămân paralizat de la gât în jos. Patul de spital pe care urma să fiu, soția înaintea mea la pat și am visat până și hainele pe care urma să le aibă. M-am trezit din acel vis, terifiat, speriat, de parcă bătea inima în mine într-un mod violent, pot să zic, și m-am bucurat. Am zis: ,,Doamne! Ce bine că e doar un vis!’’ și mi-am continuat să-mi văd de obiectivele vieții mele, crezând că e doar un vis. La o lună distanță de la acel vis, împreună cu mai mulți prieteni, am mers la o cabană și la acea cabană ploua torențial. Era și o piscină și am zis: ,,Doamne, m-aș bucura din toată inima’’ zic eu, ,,Să se oprească ploaia asta, să pot să înot.’’ Am ajuns, așa să te gândești, că am sărit o dată, nu s-a întâmplat nimic. Am sărit de două ori, nu s-a întâmplat nimic și a treia oară, încă, chiar mă uit către soție și zic eu: ,,Te rog, ia telefonul și filmează-mă cum sar!’’ A treia oară sărind, aceeași săritură pe care am sărit-o de două ori anterior, să zic așa, și de mii și de nenumărate ori în alte bazine, și poate în circumstanțe mult mai periculoase, a treia săritură când am sărit… apa fiind undeva la 1,60 sărind de la o înălțime de 1,5 m, m-am lovit de fundul bazinului cu capul și atunci când m-am lovit, am rămas pur și simplu fără nicio putere de mișcare la fundul apei. N-am conștientizat pe moment gravitatea accidentului și cât de greu era. Pur și simplu am crezut că am primit o lovitură și pe parcursul timpului voi începe să mă coordonez și să reușesc să ies la suprafață. Timpul tot trecea, eu nu-mi reveneam și în acel moment am conștientizat că dacă nu se întâmplă ceva, eu mor. În acel moment, am început pentru prima dată parcă, în viața mea, să mă rog cu toată ființa mea, cu toată inima mea, cu tot cugetul meu, parcă… nu știu ce am zis, nu știu ce s-a întâmplat în momentul acela, dar pur și simplu știu doar un singur lucru: Dumnezeu m-a ascultat. Mi-a ascultat rugăciunea. În jurul meu a apărut ca o lumină albă. Lumina albă parcă îmi dădea putere să respir sub apă pentru mine. Două minute. Pentru că mi-au spus prietenii. Ei crezând că mă joc, m-au lăsat. Nimeni n-a conștientizat, pentru că pare o săritură banală. Am rămas la fundul bazinului și așa pentru mine au părut cinci secunde. Din alea cinci secunde, la un moment dat, am fost scos pe marginea bazinului și atunci când am ajuns pe marginea bazinului, am conștientizat de fapt gravitatea. Nu mai îmi simțeam picioarele, n-aveam putere nici măcar să îmi strâng soția în brațe, pentru că ea îmi zicea: ,,Te rog! Ia-mă în brațe! Strânge-mă în brațe!’’ Știu doar că în acel moment, m-am uitat la ea și am zis: ,,Te rog, nu mă lăsa!’’ Pentru că am conștientizat cumva gravitatea accidentului și acum vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Pentru că în fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu. Îi mulțumesc că, deși în încercare și într-un lucru extraordinar de greu nu a plecat nici măcar o clipă de lângă mine. Este o lumină și o binecuvântare de la Dumnezeu. Clipă de clipă a fost aproape și este în fiecare zi și ne-a binecuvântat Dumnezeu cu o căsnicie incredibilă! Ce numai Dumnezeu poate să facă asta. Numai Dumnezeu. De acolo încolo, am ajuns la spital și la spital când am ajuns au trebuit să mă opereze de urgență pentru că riscam să mor. Când m-am operat, m-am trezit a doua zi din operație, nu puteam să mișc absolut nimic. Stăteam întins pe un pat, n-aveam putere nici măcar să ridic capul de pe pernă. Ușor puteam să mișc capul stânga-dreapta și n-aveam nici putere s-o strig pe asistentă, care era undeva la 15 m de mine și eram singur în acel salon. Și pentru mine s-a produs ceva incredibil! În acel moment, singur în salon nefiind nimeni, o voce clar auditivă, cum mi-ai auzit tu mie vocea, cum îmi auzi tu mie acum vocea: ,,Stai liniștit! O să fie bine.’’ Și peste mine atunci a venit o pace. A venit o bucurie, a venit ceva care numai supranatural și de la Dumnezeu ar fi putut fi și este! Atât de bucuros eram, încât în momentul în care au intrat asistentele, la un moment dat, eu le ziceam: ,,O să mă vedeți cum la un moment dat voi urca pe scări! Nu știu când, dar la un moment dat voi urca pe scările de aici!’’ și să știți că ei se uitau cu oarecare milă la mine, știind gravitatea accidentului și accidentul a fost atâta de grav, încât doctorii au zis că nici nu voi putea sta în fund. Nici nu voi putea ridica mâinile deasupra capului, că nu voi putea să fac multe dintre lucrurile pe care le fac acum. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că El are ultimul cuvânt și eu mă încred în totalitatea puterii Lui. Pentru că El ne învață că toate lucrurile sunt cu putință celui care crede. Menirea mea este să cred în El, în puterea Lui, în vindecarea care vine de la El. Întotdeauna El e un tată bun, că așa ne zice. El e un tată bun, El nu ne vrea decât binele. Ține de mine să văd care-i direcția Lui și să mă apropii de El, să nu mai fiu fiul risipitor, să mă întorc de la risipire, să mă întorc cu fața către El și să-L iubesc cu adevărat. Iubindu-L, El mă iubește deja de dinainte să-L fi iubit eu. Cred că putem primi vindecare.
Silvian Nanea — Da. Și cum a fost recuperarea, după aceea? Sau progresul?
Florin Mureșan — Da. Recuperarea a fost un proces… pot să zic că Dumnezeu a lucrat într-un mod minunat și vreau să spun un lucru. Cum lucrează Dumnezeu și puterea Lui. Mi-am dorit foarte mult să mă duc în Barcelona la o clinică de recuperare și la acea clinică pentru primele cinci luni au cerut 118.000€. Și bani pe care nu îi aveam. Sumă mare pentru cinci luni de zile. Conștientizând că procesul de recuperare este de lungă durată. Bani pe care Dumnezeu i-a strâns într-o săptămână pentru a mă putea duce la recuperare. Și îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru toate posibilitățile și pentru absolut totul, ce face pentru viața mea. A fost un proces foarte greu. La început, dacă mă ridica cineva în fund, leșinam.
Silvian Nanea — De dureri, sau pur și simplu?
Florin Mureșan — Pur și simplu se întâmpla ca un vertij. Pur și simplu reacționam ca și cum leșinam efectiv, nu mai înțelegeam. Parcă plecam de pe lumea asta. Dacă mă ridica cineva în fund, nici nu rezistam să mă ridice mai mult de 45° cu patul. Inițial, când m-a pus cineva în fund, am rezistat undeva la 5-10 secunde și rugam: Puneți-mă iar jos. Și tot așa m-a ridicat cineva în picioare, leșinam. Și iar încercam și iar încercam, și tot așa. A fost un drum în care doar Dumnezeu, doar puterea Lui m-a ținut. Doar El a lucrat în viața mea de așa natură încât mi-a dat, pur și simplu, putere și-mi dă în fiecare zi. Ce pot să zic e că în acel moment un lucru am conștientizat. Un lucru incredibil. M-am uitat pe geam după ce am avut experiența aia și am văzut bucuria. Mă uitam pe geam și vedeam cerul! Parcă pentru prima dată în viața mea am văzut cerul. Îl vedeam: Doamne, cât e de albastru! Doamne, cât e de minunat să poți să ieși afară! Parcă gustam aerul! Parcă avea gust aerul! Ceva ce nu puteam să fiu atent, asupra respirației. Doamne, ce binecuvântare e să fii sănătos! Noi luăm lucrurile de-a gata și fiecare dintre noi ne trezim dimineața și ne începem activitățile neînțelegând că încă o dată, Dumnezeu, în această dimineață a scris în dreptul meu și a fiecăruia dintre noi: viață. Ba mai mult, asupra familiei mele. Ba mai mult, am ce pune pe masă. Ba mai mult, am un acoperiș deasupra capului. Ba mai mult, am belșug! Ba mai mult! Aruncăm de multe ori mâncare și sunt oameni care nu au de mâncare. Uităm de lucrurile astea și de micile lucruri. Nu-s mici, noi le vedem ca fiind mici și uităm de fapt de importanța de a fi mulțumit și de a le aprecia la adevărata lor valoare.
Silvian Nanea — Le luăm cumva, ca și cum ni se cuvin?
Florin Mureșan — Exact!
Silvian Nanea — Și în loc să mulțumim în fiecare dimineață, să ne trezim plini de recunoștință pentru o nouă zi, luăm de-a gata ca și cum le merităm.
Florin Mureșan — Exact. Exact. E o binecuvântare să poți să mergi să faci un duș singur. Pentru patru luni de zile eu n-am putut să fac un duș. Patru luni de zile am fost întins pe un pat și pur și simplu cineva mă spăla pe un pat. Au fost niște momente în care pur și simplu doar un singur lucru mi-a dat în momentul acela înțelepciune: Dumnezeu. Să înțeleg un singur lucru: tot de la Dumnezeu a venit. Dumnezeu nu poate să greșească. Dumnezeu e prea înțelept, e prea bun. Dacă El e bunătate, Dacă El e dragoste, El nu greșește. Înseamnă că de aici, eu, toți cei din jurul meu au de învățat. Au de învățat. Am zis: ,,Doamne, ce trebuie să învăț eu de aici? Cum trebuie să mă dedic eu momentului acesta din viața mea ca să pot să-l depășesc împreună cu Tine de aici încolo?’’ Pentru că de atunci încolo viața mea s-a schimbat. Am zis, niciun pas nu mai fac fără Dumnezeu.
Silvian Nanea — Ce rol a avut familia în acest proces?
Florin Mureșan — Familia, soția… un rol incredibil! Vreau să zic doar atât: noi aveam doar o relație de un an de zile.
Silvian Nanea — La momentul accidentului?
Florin Mureșan — La momentul accidentului. O relație care a fost atât de iubitoare, atât de împlinitoare încât, din prima zi în care am cunoscut-o, personal pot să zic așa, i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a adus-o în viața mea. Atâta de mare a fost conexiunea între noi doi. În momentul în care s-a întâmplat accidentul, așa să vă gândiți, știind și diagnosticul și ce grav e, eu n-am putut să-i spun ei: rămâi lângă mine, rămâi în continuare lângă mine. N-am avut… cumva, îmi era și teamă. Sau să-i zic: Vrei să fii soția mea? N-am avut curajul ăsta. Pentru că mi se părea egoist din partea mea. Cred că la un an de la accident a venit la mine, m-a luat de mână și a zis: ,,Florin, e timpul să ne căsătorim.’’ E un înger pe pământ soția mea de lângă mine.
Silvian Nanea — Cu siguranță!
Florin Mureșan — Și numai Dumnezeu poate să facă un astfel de lucru. Doar Dumnezeu poate să pună în inima unui om și în mintea lui o dragoste, o apreciere atât de mult, încât să facă un astfel de lucru fără a se gândi la El deloc, ci a te oferi în totalitate unui om. Și multă lume nu înțelege, poate. Poate, când vezi un om care trece printr-o situație mai dificilă, cu o dizabilitate într-un scaun cu rotile, vezi că poate doar nu-și mișcă picioarele. Sunt mult mai multe în spate. Sunt mult mai multe care trebuie făcute și așa mai departe.
Silvian Nanea — Ce este mai exact?
Florin Mureșan — Păi, gândește-te numai mersul la baie, care pentru orice om e un lucru banal. Pentru un om mi se pare… nu știu. Durează 20 de minute doar să merg la baie, dau un exemplu, la început. Să te transferi într-o mașină, să te miști în locuri mici, în care să te transferi într-un pas, să nu poți să faci anumite lucruri. Să nu poți să prinzi, să nu poți să mănânci decât într-un mod adaptat la început și așa mai departe. Sunt lucruri care, doar în momentul când nu le mai ai, le conștientizezi. Din păcate, noi ca oameni așa facem. Ne dăm seama de ce avem, doar în momentul în care pierdem. E ceva care în noi, nu doar în mine cred că, din ce am observat așa suntem noi ca oameni. Apreciem doar în momentul în care pierdem. Și eu am văzut cât e de mare binecuvântarea, deși ziceam: ,,Doamne, îți mulțumesc că sunt sănătos!’’ N-am știut să apreciez la adevărata valoare. Și nici acum. Și acum mă gândesc: Doamne, oare apreciez la adevărata valoare ce ai făcut în viața mea și cum m-ai vindecat deși… și mă vindeci în continuare? Pentru că am văzut oameni care au trecut prin același lucru ca și mine și au rămas în continuare și fără brațe și fără picioare. Nici nu pot să stea în fund și mai au și o traheostomă în gât și nici nu pot vorbi.
Silvian Nanea — Aș vrea să-ți mai pun o întrebare sensibilă, să zic. Ce înseamnă pentru tine a merge din nou?
Florin Mureșan — Eu mă văd că merg din nou deja, pentru că merg înainte. Mă văd un om mergând. Eu nu mă văd că aș avea vreo dizabilitate. Nu știu de ce. Nu știu, asta e senzația mea, dar să merg din nou, s-ar îmbunătății automat calitatea vieții, să ne înțelegem. Sunt un om binecuvântat și fericit și mă simt fericit, dar automat s-ar ușura foarte mult lucrurile pentru mine și pentru oamenii din jurul meu ar însemna mult. M-aș bucura! Stă în mâna lui Dumnezeu și cred că Dumnezeu face asta și împlinește asta pentru mine pentru că așa spune la scriptură. Scriptura în direcția asta ne îndrumă și scriptura, dacă cerem ceva, după voia Lui, El ne dă. Eu trebuie doar să înțeleg. Să cer după voia lui Hristos și atunci, eu cred în asta. Pentru mine ar însemna o calitate mai bună a vieții. Pentru oricare. Adică… invit fiecare telespectator acum să se gândească. Un exercițiu doar de imaginație. De unde ești acum, nu te ridici trei ore. Invit pe fiecare. Nu mai mult, stai trei ore în același loc. Nu te mișca. Trei ore, nu mai mult. Și după care, ai apreciat mai mult mersul. Ai aprecia mai mult. Sau să nu te poți duce acum să faci un duș de unul singur. Zic doar ca nivel de conștientizare cât de binecuvântat e fiecare om. Că, de multe ori… eu în momentul în care m-am trezit din operație mi-am dat seama că 90% din problemele pe care eu consideram că le am de-a lungul vieții, n-au fost probleme. Au fost doar închipuiri ale minții mele.
Silvian Nanea — Hai să analizăm puțin mintea. Cum putem procesa noi sau cum putem conștientiza cu mintea noastră că are o forță incredibilă și ceea ce ne implantăm aici în minte, ori că sunt gânduri bune, ori că sunt gânduri rele, să conștientizăm că ceea ce vom implanta în minte, aia vom primi sau aia ni se va întâmpla.
Florin Mureșan — E un proverb care îmi place foarte mult. Zice: ,,Ai grijă la gândurile tale pentru că gândurile tale vor deveni cuvinte. Cuvintele tale vor deveni acțiuni, acțiunile vor deveni obiceiuri iar obiceiurile îți vor clădi un caracter, iar caracterul îți clădește destinul.’’ Un destin. Dar noi nu credem într-un destin, doar pur și simplu o gândire. Atunci zice, biblic acum: ,,Niciun cuvânt nu se va întoarce la mine fără rod.’’ depinde de care rod pun în gândirea mea. Zice: ,,Dacă îmi stropesc visele mele cu pozitivitate, cu reușită, cu perseverență și cu credință.’’ Credință! Eu am dobândit de-a lungul încercării mele credința. Eu am înțeles că un om fără credință, disciplina îl duce până la un punct. Spiritul lui, duhul lui, un om lipsit de credință e un om mort. E un om care reușește până la un moment dat. Ce te ridică și te înviorează în momentul în care nu ai mai avea nicio putere este strict credința. Este strict Dumnezeu.
Silvian Nanea — Și credința asta trebuie să fie așa de puternică încât cumva să fie implantată în subconștient ca într-adevăr să aibă efecte?
Florin Mureșan — Exact. Adică la scriptură ne zice că: ,,Credința este o credere neclintită.’’ în lucrurile nădăjduite. O puternică încredințare în lucrurile care nu se văd. Eu deja le văd ca și cum s-ar fi întâmplat. Eu deja simt că s-au întâmplat. Ok, nu sunt în momentul acesta. Zice: ,,Atunci când te rogi Tatălui care este în ceruri, să crezi că L-ai și primit și-L vei avea.’’
Silvian Nanea — Exact la asta mă gândeam și eu acum.
Florin Mureșan — Să crezi că l-ai și primit și-l vei avea. Adică, eu, în momentul în care cred că l-am primit sunt și mulțumitor. Mă duc cu o siguranță că nu se întâmplă… De multe ori noi ne descurajăm pentru că nu se întâmplă cum ne imaginăm noi. Dumnezeu nu lucrează cum ne imaginăm noi. Adică, noi Îl limităm. În momentul în care… de multe ori în viața mea și cred că fiecare dintre cei care te ascultă, dacă faci o analiză, poate să găsească în viața lui un moment în care, dacă se întâmpla exact așa cum își dorea el, era mai rău decât un mini eșec care l-a propulsat pe o pantă mult mai mare. Noi de asta nu trebuie să luăm eșecurile ca un lucru greu. E un eșec, știi când? Când rămân acolo și nu mă ridic.
Silvian Nanea — Și n-ai învățat nimic din acea lecție.
Florin Mureșan — Exact! Exact… fiecare lucru al vieții mele care pare greu, de fapt e o lecție pentru mine. E o lecție care mă poate înălța. Eu vorbesc acum… pe mine m-a înălțat foarte mult spiritual. Pe mine m-a ajutat, poate că spiritualizeze totul. Dar noi suntem, până la urmă, mai mult duh, decât carne și oase pentru că până la urmă ceva din noi e veșnic. Noi, dacă trăim doar să satisfacem cele cinci simțuri și așa mai departe, ratăm ținta. Care, ținta fiecărui om cred că e mântuirea, salvarea, veșnicia. A nu fi separat de Dumnezeu. Eu, în momentul în care… raiul cred că-l găsim acum de pe pământ, dacă nu-l găsești acum, nu-l ai nici după moarte. Pentru că tu, încă de pe acuma, zice la scriptură că împărăția cerurilor nu vine așa cu semne. Uite-o aici, uite-o acolo, uite la stânga, uite la dreapta. Împărăția cerului e în interiorul nostru. Dacă eu fac încă de pe acuma uniune cu Dumnezeu, eu trăiesc raiul de pe acuma. Orice mi s-ar întâmpla în viața asta.
Silvian Nanea — Am putea translata asta și din perspectivă, dacă ne gândim, la a vedea departe, în numele podcastului nostru… a vedea departe, cumva să avem în vedere mântuirea?
Florin Mureșan — Exact… Exact! Să avem în vedere mântuirea! Foarte frumos spus, foarte frumos spus!
Silvian Nanea — Și atunci, tot ceea ce facem în prezent în viața noastră, cumva să aibă ca țintă?
Florin Mureșan — Ca țintă să fie mântuirea. Pentru că e responsabilitatea mea și fiecare pentru familia lui. Foarte mult ține și de nivelul în care eu sunt… pentru că zice că e un păcat transgenerațional. Îl preluăm în primii șapte ani de acasă, îi modelăm. Un copil, el e cititor de emoții mai degrabă, decât să înțeleagă ceea ce-i spui lui. El, fără să vrei, te copiază pe tine în de aproape, în cel mai mic detaliu. Dacă eu sunt atent și lucrez la mine, eu pur și simplu am salvat și generațiile după mine și implicit și pământul pe care trăim. Pentru că-l facem un loc infinit mai bun, infinit mai plăcut, infinit mai drăgăstos pentru fiecare dintre noi și până la urmă ăsta-i scopul: iubire și iertare. Cu toții suntem chemați să ne iubim și să ne iertăm.
Silvian Nanea — Și totuși provocarea vieții cred că este pentru noi toți și pentru cei care ne urmăresc și ne ascultă, e cumva să ajungem să conștientizăm acest lucru. Nu neapărat să-l conștientizăm într-o provocare a vieții. Poate, uite, cei care ne urmăresc și vizionează acest podcast, se află într-o perioadă a vieții bună a lor și totuși pot conștientiza.
Florin Mureșan — Slavă Domnului! Exact.
Silvian Nanea — Pot conștientiza sau se pot întreba totuși oare ce aș putea îmbunătăți la mine? Ce ar trebui să fac pentru a avea această țintă finală?
Florin Mureșan — Se zice că înțelepții învață din greșelile altora și Dumnezeu să ne ajute să fim cu toții înțelepți. Și cei care ascultă, să fie înțelepți pe deplin, să învețe din greșelile mele. Cred că primul lucru care te ferește de greșeală este relația cu Dumnezeu. Pentru că, în momentul când ai o relație cu Dumnezeu și cu Hristos, în acel moment El te ferește. Tu nu vrei să-i pierzi bucuria, pacea, fericirea, împlinirea sufletească și fiecare e învățătorul tău. Zic că învățătorul e în noi. Hristos este în noi. Atunci când te predai în mâinile lui Dumnezeu, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Așa zice scriptura. Ei, în momentul în care trăiește în mine, eu dacă fac un lucru nu după voia Lui, simt că pierd, să zic așa, binecuvântarea lui Dumnezeu. Pierd favoarea din partea lui Dumnezeu și atunci lucrurile vieții mele merg într-o pantă descendentă, nu ascendentă. Ca oameni, din păcate. Pentru că de asta avem nevoie de încercare. Suntem confortabili și ne ține experiența unui om, dar mă rog din toată inima ca experiența pe care eu o am și o aduc înaintea celor care ascultă să fie una de durată. Să fie una care se imprime în minte, în suflet, în cuget și cu adevărat s-o poarte cu ei ca… mult zis ,,o pildă’’. Ca o poveste adevărată, reală. Eu am observat că în lucrurile grele ale vieții mele, relația mea cu Dumnezeu doar m-a ajutat să mă ridic deasupra de suferință. Să trec prin ea. Pentru că El așa ne învață. Nu zice să rămâi acolo. Că El a dovedit-o prin faptul că El a mers la cruce, deși avea puterea să treacă de cruce, El fără niciun cuvânt a mers, a suferit, a fost batjocorit, a fost scuipat și a murit și a înviat. Și s-a ridicat și s-a înălțat. Noi, alături de El, ne putem înălța deasupra fiecărei suferințe, deasupra lumii acesteia, să nu trăiesc după cele cinci simțuri, să trăiesc inspirat divin și spiritualizat în totalitate: mental, emoțional, trupește. Parcă viața capătă cu adevărat o nouă conotație. Mult mai împlinitoare! Devii mai cald, mai bun, vezi lucrurile simple și le apreciezi la adevărata lor valoare, cred eu.
Silvian Nanea — Cât timp dedici zilnic studierii Bibliei sau lucrurilor spirituale?
Florin Mureșan — Să fiu sincer, în jur de… 3 ore și jumătate. Undeva la 3 ore și jumătate, dar este foarte important și nu vreau s-o zic ca pe un lucru extraordinar! Și că vai, Doamne! Ce fac… nu. Nu. Relația mea trebuie să fie zilnică, să veghez la gândirea mea, la vorbirea mea, la trăirea mea. Eu trebuie și acum să fiu cu Dumnezeu și când plec de aici.
Silvian Nanea — Ai o rutină cumva? Zilnică?
Florin Mureșan — Da. Pot să zic că primul lucru, în fiecare dimineață, încep cu o rugăciune alături de soția mea. Ne rugăm împreună. Ne rugăm împreună și cerem binecuvântarea lui Dumnezeu peste casa noastră, peste familia noastră, peste lucrurile pe care le avem de îndeplinit în viața noastră. Și de când am făcut lucrul acesta, am simțit și mai mult binecuvântarea lui Dumnezeu. După ce mă rog împreună cu soția, ea merge la serviciu, îmi continui rugăciunea până mă duc la recuperare și așa mai departe. Am o anumită rutină în care mă rog. Am un anumit timp de rugăciune, am un anumit timp de studiu, am un anumit timp de meditație asupra cuvântului lui Dumnezeu. O meditație asupra relației mele cu Dumnezeu și cum pot eu fi mai aproape de El și totodată, cei care mă întâlnesc în viața de zi cu zi, să fiu cu adevărat Ucenic a lui Hristos. Că eu din momentul în care L-am primit, L-am declarat ca domn și mântuitor, L-am mărturisit cu gura mea. Din momentul acela, pe mine, cum ar veni, cuvântul… nu cum ar veni, e adevărat! Mă obligă să zic: să fiu un ucenic, să fiu o lumină. Și mă rog în fiecare zi: Doamne ajută-mă să fiu lumină, Doamne ajută-mă să fiu cald. Nu zic, la fiecare om intervine un lucru care nu-ți convine și așa mai departe, dar atunci dacă veghez, nu-i dau curs să fiu reactiv lucrurilor care pot fi deranjante. Uneori, poate ai fi murmurat, poate ai fi cârtit, poate ți-ar veni să spui de cineva nu știu ce. Nu. Mă opresc, pentru că, cuvântul lui Dumnezeu mă îndeamnă la asta și ce cred că am dobândit un singur lucru. Ce cred eu, uneori noi credem că dacă lovești pe cineva, e vizibil și se vede, și-l doare. Dacă îi spui un cuvânt rău unui om, din nou, îl simte. Se simte deranjat. Eu cred că gândirea nesănătoasă și gândirea negativă în dreptul unui om, deși n-o vedem noi, îl afectează. Se transmite.
Silvian Nanea — Se transmite într-un câmp de energie.
Florin Mureșan — Exact. Într-un câmp. Exact, că până la urmă și știința dovedește acest lucru. Că un gând poate afecta transformarea materiei. Chiar s-a făcut la un moment dat un studiu de către un japonez care… noi fiind 80% apă, în trei borcane diferite a pus orez și apă, și intenția gândirii și vorbirii către fiecare borcan a fost diferită. La unul a vorbit cu dragoste, la unul a vorbit cu ură și pe unul l-a ignorat. Acuma, s-a cristalizat cu totul și cu totul diferit în fiecare dintre borcane. La borcanul înainte de cristalizarea apei, la borcanul cu dragoste după o lună de zile în care a avut cuvinte de dragoste și intenție bună, când l-a deschis a avut un parfum plăcut. La cel cu ură a râncezit și a putrezit în totalitate. La cel ignorat a început să râncezească. Deci, trei borcane, aceleași medii, același timp, intenție de vorbă și de gând diferit. Cuvântul ne învață că are putere pentru că zice: ,,Viața și moartea sunt în puterea limbii. Cu ea putem binecuvânta, cu ea putem blestema.’’, scrie la Biblie. Este un termen mai vechi, dar este adevărat. Nu înseamnă că nu poți să-l alterezi pe un om. Așa ca aș invita pe fiecare dintre noi să fim atenți până la urmă și ce vorbim de propria noastră persoană. Când spun: ,,nu pot’’ cu adevărat nu vei putea și când spun ,,Pot totul în Hristos care mă întărește!’’ că așa spune cuvântul, e și adevărat. Pentru că duhul Lui ne întărește și putem totul în Hristos.
Silvian Nanea — Au fost alte cărți, hai să zicem în afară de Biblie, sau alte persoane care te-au mișcat sau ai luat ca un mentor dar care te-a influențat cumva? Sau ai găsit niște informații?
Florin Mureșan — Să fiu sincer, ținta mea e Hristos și învățătorul adevărat e Hristos. Fiecare… cred că o dată încheiat un legământ, odată pornită o credință sinceră, din inimă, fiecăruia dintre noi îi va vorbi Dumnezeu într-un mod personal, potrivit timpului experiențelor lui și așa mai departe. Avem nevoie de un cadru și de o învățătură ca în primul rând, să înțeleg cum se studiază, cum se aplică anumite lucruri și așa mai departe. Nu pot să zic, să pun punctul pe i. Pentru mine, direcția privirii mele este strict către Hristos. Încerc să nu mă uit la oameni, pentru că oamenii greșesc. De-a lungul vieții noastre, deși sunt buni, nu neg niciun tip de învățător și așa mai departe, dar cu adevărat, învățătorul fiecăruia dintre noi este Hristos și a fost o muncă din aproape în aproape, și o căutare din aproape în aproape, și o dezvoltare zilnică, și o căutare zilnică, și o rugăciune zilnică. Mă rog, și cred, și vreau, și încerc, și caut ca fiecare etapă a vieții mele, fiecare moment al vieții mele să fie ca o rugăciune. Adică, indiferent că beau apă, să fiu prezent cu Dumnezeu și în momentul acela. Că lucrez, că sunt oriunde, să fiu întru totul conectat acolo și cred că cel mai important e să avem înaintea ochilor noștri chestia asta. Să rămânem conectați în totalitate dacă acord, doar dau un exemplu, îți pui un target: o oră pe zi pentru studiu și așa mai departe. Dacă în momentul în care tu ai plecat de acolo, cuvântul n-a plecat cu tine, nu are nicio valoare. Că zice: să fim împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători. Pentru că dacă suntem doar ascultători, ne asemănăm cu niște oameni care se uită în oglindă, își văd fața și de îndată ce au plecat nu mai știu cine sunt. Ce folos are? Ba mai mult, în Iacov ne zice: ,,Credința fără faptă e o credință moartă.’’ Pe mine mă ajută foarte mult că acela, acel lucru e un îndreptar. E un îndreptar, e o daltă și ciocan pentru mintea mea, pentru sufletul meu. Mă uit, îl iau, încerc să-l asimilez cât mai mult și mă rog înainte: Doamne, te rog luminează-mă tu unde nu știu, învață-mă tu te rog frumos pentru că nu știu. N-avem cum, nu suntem învățați dar Hristos este în noi. Învățătorul este în noi. E singurul învățător autentic și atunci pentru că și când îți vorbește altcineva tot Hristos îți vorbește prin El. Aia te mișcă.
Silvian Nanea — Informațiile acelea trebuie să ajungă la tine, probabil.
Florin Mureșan — Exact. Exact și atunci cum ar veni, în momentul în care te rogi, El te ajută să pleci de acolo cu acea îndreptare. Să creezi un drum spre sufletul tău, spre o unire cu Dumnezeu. Să te debarasezi nu știu, de plăceri. Știu că uneori suntem ființe care adorăm plăcerea dar vedeți că întotdeauna ne oferă ceva de scurtă durată. Nimic sustenabil, nimic care să…
Silvian Nanea — Aibă sens pe termen lung.
Florin Mureșan — Exact, exact. Și după plăcere vine tot timpul suferință, după plăcere de scurtă durată.
Silvian Nanea — Ce le poți spune celor care trec prin diferite provocări ale vieții și care nu au puterea necesară sau nu au găsit cumva direcția ca să iasă de acolo?
Florin Mureșan — Toată puterea e la cel ce poate. Totul e la Dumnezeu. Toată puterea stă în Dumnezeu, tot ce ne dorim în viața asta. Absolut fiecare lucru, atâta timp cât e potrivit legii principiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu, când cauți din toată inima ta și te dedici, va fi primit. Eu pot să zic din experiența mea dacă mă bazam doar pe puterile mele, pe cât de puternic sunt eu psihic, pe cât de bine îmi analizez eu gândurile și așa mai departe și psihologie și așa mai departe, clacam. Eram supărat, nu puteam să înțeleg, îmi puneam întrebări: De ce eu? Dar știind că există o sursă care nu greșește, pe mâna căruia mă sprijin cu adevărat, pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, îmi păzește gândurile și inima în Iisus Hristos, asta am simțit. Am dobândit o relație care mi-a fost pe deplin împlinitoare și am putut să fac toate lucrurile vieții și le pot face în continuare. Și mă văd sănătos, mă văd puternic în Hristos. Văd o cale. Se zice că El creează căi în deșert. Eu văd acolo. Acolo este puterea cu adevărat, El trăiește în noi. Trebuie doar să ne trezim la viață cu adevărat și să începem cu adevărat să trăim cu El. Mai mare recomandare decât asta nu pot să fac nimănui în lumea asta. Eu mă simt un om binecuvântat și fericit pentru că simt că am început cu adevărat o relație cu Dumnezeu care îmi dă împlinire, sens și bucurie vieții mele.
Silvian Nanea — Îți mulțumesc pentru cele împărtășite! E foarte emoționant să fiu aici în fața ta și să te ascult, pentru că… vezi, și eu mă gândesc că fiecare, și poate și cei care ne urmăresc, suntem cumva prinși de evenimentele vieții, de lucrurile materiale. Hai să facem cele necesare familiei, să înaintăm în carieră, să facem afacerea cumva să fie mai înfloritoare și tot astfel de lucruri care sunt până la urmă pământești. Avem nevoie de ele, totuși.
Florin Mureșan — Nu sunt lucruri rele și trebuie să încercăm să ne facem un trai.
Silvian Nanea — Și totuși, cumva trebuie să le echilibrăm balanța.
Florin Mureșan — Primul lucru e Dumnezeu. Primul lucru. Pentru că, dacă nu există Dumnezeu în viața ta, tu nu le ai. E doar o binecuvântare de la Dumnezeu că ai. Și eu, și orice lucru. Haina pe care El a dat-o e binecuvântarea Lui. Posibilitățile pe care le ai, mâncarea, orice e de la Dumnezeu și atâta timp cât ni se schimbă percepția și înțelegem că primul lucru pe care-l zice: ,,Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și neprihănirea lui Dumnezeu și toate lucrurile vi se vor da pe deasupra.’’ Toate! Zice: ,,Nu vă îngrijorați de ziua de mâine.’’ de cum vei face, de cum… așa și așa.
Silvian Nanea — ,,Uitați-vă la păsările cerului!’’
Florin Mureșan — Exact. ,,Uitați-vă la păsările cerului!’’ la asta ne cheamă Dumnezeu.
Silvian Nanea — ,,Nu se îngrijorează de nimic și Dumnezeu le hrănește.’’
Florin Mureșan — …și Dumnezeu le hrănește. Și crinii îi îmbracă mai frumos decât Solomon în toată Slava și… uită-te că noi uităm chestia asta. Când mă duc pe deplin încredințat că Dumnezeu e cel ce are grijă de mine, El chiar are.
Silvian Nanea — Cei care ne urmăresc, sunt printre ei niște tineri zic eu, care acum doresc cumva să își afle sensul sau direcția în viață. Unii fac o facultate ca să aibă o direcție, alții uite, practică un sport și doresc să aibă performanță, alții poate în alte domenii. Ce sfat le-ai da acestora? Tinerilor, să zic, care acum au terminat liceul sau o facultate?
Florin Mureșan — În primul și în primul rând, dacă nu simt deja și că au fost îndrumați, potrivit talanților pe care i-au primit și nu și-au descoperit talanții, sau dacă și-i-au descoperit și i-au pus în lucru, să facă cu toată inima lor. În orice! Să se dedice! Pentru că atunci când te dedici cu toată inima, vine Dumnezeu să te ajute în ceea ce faci. Când ești implicat cu tot cugetul tău și așa mai departe. Dar implicând-l pe Dumnezeu înainte, dacă încă nu simți cu adevărat că este chemarea ta într-o anumită direcție, roagă-te. Să se roage dacă n-au făcut o până acuma. S-o facă acum. S-o facă acum! O dorință, o rugăciune sinceră, simplă, nu trebuie cuvinte mari: Doamne, îmi doresc ca în viața asta să fac exact lucrul pe care tu îl dorești pentru mine! Te rog, ajută-mă să ajung la adevăratul meu potențial! Deschide Tu, Doamne, drumul înaintea mea să mă duc acolo unde Tu vrei să fiu. Luminează-mi, Doamne, mie ochii, deschide-mi mintea, Doamne, și limpezește-o ca să văd adevărul Tău. Doamne, ajută-mă ca fiecare pas pe care-l fac, să-l fac către Tine și pe calea cea adevărată pe care Tu vrei să umblu. Acum, asta a fost rugăciunea mea și mă rog să atingă fiecare inimă! Și cu adevărat Dumnezeu ne va duce pe calea aia. Nu trebuie… că astea au fost cuvintele mele și asta a fost rugăciunea mea, dar o dorință sinceră trebuie să-i spui: Doamne, nu știu, nu simt aici. Te rog, ajută-mă. Și dacă nu crezi, cu atât mai mult: Doamne, dacă e așa cum mărturisește Florin, te rog arată-mi și mie. Și după ce ai făcut rugăciunea asta, te rog să deschizi ochii bine și să te aștepți ca Dumnezeu să-ți răspundă. Pentru că, atunci când ai făcut-o cu sinceritate și l-ai invitat pe Dumnezeu să lucreze în direcția asta pentru tine, el va lucra cu toată puterea și te va surprinde într-un mod extraordinar! Sunt convins și cred și să se facă după credința mea!
Silvian Nanea — Florin, îți mulțumesc foarte mult! Îți doresc din tot sufletul și din toată inima mea ca Dumnezeu să te binecuvânteze, să binecuvânteze și familia ta!
Florin Mureșan — Mulțumesc!
Silvian Nanea — Și le doresc și celor care ne urmăresc să aibă un moment de reflecție cu ei înșiși și să se gândească la relația pe care o avem fiecare cu Dumnezeu. Dragilor, vă mulțumesc! Ne vedem săptămâna viitoare!