,,Constantin Traian Igaș — Puțină lume cere un lucru esențial, dincolo de sănătate, pe care fiecare și-o dorește. Puțini cer înțelepciune. Când am rămas singur în birou, am zis: ,,Doamne, eu nu ți-am cerut să mă duci aici, dar dacă m-ai adus aici, nu mă lăsa!’’ și nu m-a lăsat. Și eu așa am văzut lucrurile și așa le văd și astăzi. Mă, ia dreptatea în brațe și du-te cu ea! Chiar dacă uneori, adevărul și supără. Mai supără uneori sau eu știu, deranjează. Asta-i viața.
— Foarte mulți oameni politici pierd acest element important și au impresia că de fapt, ei sunt peste Dumnezeu. Nu, dar cred că niciodată în România n-am avut atâta frustrare cât avem astăzi. Toată lumea e nemulțumită. Deci n-avem război, n-avem alte necazuri dar suntem frustrați. Repet, important e să lăsăm ceva în urma noastră și putem s-o facem din orice situație.”
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați revenit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde, zicem noi, discutăm despre idei, povești și strategii despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent pentru a vedea departe, sau pentru a privi cu încredere spre viitor. Astăzi îl avem în studio alături de noi pe Constantin Traian Igaș, care are o experiență bogată în antreprenoriat și mediul politic, și ne va împărtăși multe lucruri din aceste experiențe și lecții de viață pe care le-a trăit și ne va povesti și nouă.
Constantin Traian Igaș — Mulțumesc pentru invitație! Acuma să vedem ce vom povesti astăzi, să vedem ce vreți să aducem în discuție astăzi în acest podcast. Podcast? Sau cum îi spunem?
Silvian Nanea — Amândouă variante sunt corecte. Podcast în românește, să folosim așa și ,,podcast’’ o expresie din engleză, sunt corecte amândouă, am verificat și eu.
Constantin Traian Igaș — Important e că suntem aici împreună și pe parcursul unei ore, probabil vom discuta lucruri despre viață, despre viitor, despre trecut, despre ceea ce vor, eu știu… cei care ne urmăresc să audă despre ceea ce am trăit noi, nu?
Silvian Nanea — Da, ne legăm de început, de numele acestui podcast ,,Vezi Departe’’. Ce înseamnă pentru tine a vedea departe?
Constantin Traian Igaș — A vedea dincolo de deal, nu? Putem spune așa. Dacă ai viziune, vezi ce e și dincolo de deal și cred că un lucru de care trebuie să ne legăm tot timpul, și un lucru pe care ar trebui să ni-l dorim fiecare dintre noi este să avem înțelepciune. Dacă ai înțelepciune, vezi ce e dincolo de deal. Dacă nu ai înțelepciune, evident că te oprești cu privirea în deal, să spun așa. Avem nevoie de viziune dacă vrem să avem o viață frumoasă și avem nevoie de multe lucruri ca să putem vedea până departe. Sunt lucruri, eu știu, pe care trebuie să le vedem. Sunt lucruri pe care trebuie să le simțim și sunt lucruri pe care trebuie să le și trăim, să le împărtășim împreună. Dar a vedea departe, un lucru foarte important și titlul pe care l-ai ales, sau mă rog, formularea pe care ai ales-o pentru acest podcast sau podcasturile pe care le faci e o formulare corectă și frumoasă.
Silvian Nanea — Da, ai spus că trebuie să avem inteligența de a vedea departe, de a vedea cât mai departe. Cum putem conștientiza acest lucru, având în vedere că… nu știu, în fiecare zi, fiecare ca și persoană avem provocările noastre, nu? Mergem la serviciu sau la școală, cei care sunt în timpul școlii, și cumva suntem prinși în angrenajul ăsta al vieții, așa încât de multe ori, acesta ne umple tot timpul.
Constantin Traian Igaș — Acuma, eu aș vrea să completez un pic aici. Vedeți, în fiecare zi, cei care au credință în Dumnezeu, se roagă la Dumnezeu și spun: ,,Doamne, dă-mi! Doamne, dă-mi! Doamne, dă-mi!’’ Puțină lume cere un lucru esențial. Dincolo de sănătate, pe care fiecare și-o dorește. Puțin cer înțelepciune. Eu cred că primul lucru pe care trebuie să-l cerem lui Dumnezeu să ne dea înțelepciune. Dacă avem înțelepciune, pot spune că le avem pe toate. Sau dacă avem înțelepciune și sănătate, le avem pe toate. Având înțelepciune, poți să-ți croiești un drum frumos în viață. Poți să te duci pe direcția corectă în viață și cred că acest lucru trebuie să-l împărtășim în acest dialog și să le spunem celor care ne urmăresc că atunci când se roagă la Dumnezeu, să-i ceară lui Dumnezeu să le dea și înțelepciune. Pentru că, dacă avem înțelepciune, pot spune că avem de toate.
Silvian Nanea — Știu că aveți un parcurs foarte mare. Ați avut un parcurs foarte mare în domeniu, ați început cu domeniul administrativ local, apoi cu politica la un nivel înalt și chiar ca și Ministru de Interne. Din aceste experiențe de viață pe care le-ați parcurs cum vă puteți raporta acum, de exemplu? Care a fost ideea cu care ați pornit inițial? Dacă v-ați gândit că veți ajunge, de exemplu, pe această funcție înaltă ca și Ministrul de Interne și cum ați încercat să planificați următorul lucru? Sau să tindeți spre următorul pas?
Constantin Traian Igaș — Acuma, dacă discutăm despre viața mea politică, să spun așa, sau viața publică, eu mi-am dorit un singur lucru: să ajung consilier local la Pecica și să fac ceva pentru comunitatea mea din Pecica. Celelalte lucruri care s-au derulat și au venit în viața mea, cred că au fost o consecință a faptului că am fost un om perseverent și cred că mi-am urmat destinul, până la urmă. Dar, repet, eu am intrat în politică să fac ceva pentru comunitatea din Pecica. Am vrut să fiu consilier local și am și ajuns, iar ce a venit ulterior, repet, cred că a ținut de destinul meu și evident că mi-am dus crucea așa cum crezut eu că trebuie s-o duc până la capăt. Am devenit un om important, să spun așa, în statul român, pentru că a fi Ministrul de Interne nu e de aici, de colo. E cel mai important minister dintr-un guvern, mai ales că în perioada în care eu am fost ministru, era Ministerul Administrației și Internelor. Deci aveam și administrația și segmentul de Interne. Aveam în minister, în coordonare, aproximativ 155.000 de oameni. Eram și membru în CSAT, eram după primul ministru, eram al doilea membru ca și putere în CSAT. Bun, președintele, premierul și al treilea era Ministrul de Interne. A fost o experiență de viață pe care am trăit-o și pe care o împărtășim aici în această filmare și în fiecare moment în care mi-am desfășurat activitatea, trebuie să recunosc și o spun aici, că nu e un lucru de ascuns, m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea înțelepciune și să așez lucrurile, să le fac în așa fel încât să beneficieze cât mai mulți oameni de deciziile pe care le iau, în sens pozitiv. Pentru că fără ajutorul lui Dumnezeu, nu poți să faci mare lucru în viață și cred că am dus lucrurile într-o direcție corectă.
Silvian Nanea — Cu siguranță au fost multe provocări în acest parcurs. Ne puteți spune cum a fost prima zi în care ați intrat în Ministerul de Interne și ați început activitatea?
Constantin Traian Igaș — Pfu! Evident că da, în primul rând am plecat de acasă, de la Pecica lunea dimineața, eram parlamentar, eram liderul grupului senatorial PDL, cu gândul să mă întorc miercuri înapoi că era ziua mea de naștere. Și am ajuns la București de dimineață și deja Ministrul de Interne de la acea vreme, Vasile Blaga și-a dat demisia, începeau să vuiască. Eu știu… cine vine, cine pleacă și așa mai departe. Era ora 9:00 dimineața, eram la Palatul Victoria la ședința coaliției. Repet, eram liderul grupului senatorial PDL și mă sună președintele Traian Băsescu: ,,Bună dimineața, domnule Senator, ce faceți?’’ Zic: ,,Sunt la Palatul Victoria, la ședința colecției.’’, ,,Ați reușit, ați apucat să vorbiți cu Primul Ministru?’’ zic: ,,Încă nu.’’, ,,Bine, o să vorbiți și discutăm după.’’ Asta a fost la 9:00. Se termină ședința coaliției, la ora 11:00 ședința la partid. Ne ducem la ședință, nici acolo n-apucăm să discutăm foarte multe. Mă rog s-a luat totuși o decizie vizavi de viitorul Ministru și anume Președintele și Premierul Emil Boc a cerut un vot în alb, să se mai consulte și cu președintele să vadă exact care ar fi varianta corectă. La conferința de presă s-au avansat câteva nume, printre care și numele meu. Am plecat la Senat, conduceam ședința grupului senatorial, colegii mă întrebau: ,,Traiane, ce faci? Rămâi? Pleci?’’, ,,Păi, oficial încă nu știu.’’ Și în timp ce discutam în ședință, mă sună Premierul. De abia atunci am ajuns, e ora 3 și 15, cam așa. Atunci am reușit să vorbesc cu Premierul și mi-a făcut propunerea să vin în guvern. În primă fază i-am cerut să se mai gândească bine, să mai se uită puțin prin Curtea de la Modrogan pe acolo și am spus că, cred că sunt oameni mai potriviți decât mine să preia această funcție. A revenit cu un telefon după, probabil un sfert de oră, ceva de genul ăsta. Și a spus: ,,Am vorbit și cu Președintele și ne gândim că varianta cea mai bună ar fi să mergem cu tine.’’, ,,Am înțeles, OK, dacă așa credeți și am tot sprijinul, ne apucăm de treabă.’’ Am sunat și acasă, să vorbesc cu soția și spun: ,,Vor să mă pună Ministru.’’ La care Angi mă întreabă, zice: ,,Dar tu vrei?’’ Păi, zic: ,,Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau.’’ Bun, am mers la Cotroceni, am depus jurământul, am venit la Minister, am preluat Ministerul, am semnat. A venit și Președintele la preluare, la puțini miniștrii participă și Președintele statului la preluarea Ministerului, dar a fost cred că, o prezență care să-mi dea încredere, să-mi dea curaj, pentru că nu e un Minister ușor. E un Minister foarte greu, foarte complex. Foarte greu de gestionat, iar după plecarea Președintelui și a fostului Ministru Vasile Blaga, undeva pe la 9:30 am rămas în Minister singur. Nu cunoșteam pe nimeni. A fost o chestie… măi, nu știu… o chestie grea. Și atunci…
Silvian Nanea — Și a trebuit să gestionați un Minister, unde ați ajuns la conducerea lui…
Constantin Traian Igaș — Da și când am rămas singur, când am rămas singur în birou am zis: ,,Doamne, eu nu ți-am cerut să mă aduci aici, dar dacă m-ai adus aici, nu mă lăsa!’’ și nu m-a lăsat. Deci, ăsta e un lucru foarte important din viața mea. Deci, mereu am simțit sprijinul lui Dumnezeu și nu… Uite, tocmai de aia cred că n-am făcut, nici… nu că, cred, n-am făcut nicio prostie care să, eu știu, să facă pe cineva să mă tragă la răspundere. Eu sunt unul dintre puținii miniștri care n-am avut niciun fel de probleme cu justiția, să spun așa. Pentru că, tot ceea ce am făcut, am făcut cu frică de Dumnezeu. În sensul că am fost atent la tot ceea ce am făcut, tot ce am construit, am construit de bună credință. Adică, eu de fiecare dată când mă trezeam dimineața, porneam cu gândul bun în acea zi. Deci nu, cum să fac rău la cineva? Ci cum să fac bine la cineva. Și lucrul ăsta cred că, m-a ajutat și în perioada aia și m-a ajutat și după acea perioadă, pentru că, de puțini oameni se lipește funcția de Ministru. Eu zic că de mine s-a lipit și sunt mai bine de 12 ani de când am plecat din Minister. Mă duc pe stradă în Arad, în toată țara asta și oamenii mă recunosc și vin și spun: ,,Domnul Ministru, v-am văzut!’’ Știu. Deci am dialog cu fiecare și pentru un om care a făcut politică și a trecut printr-un guvern, faptul că ești recunoscut și ești recunoscut în sensul pozitiv, și oamenii vin spre tine și vorbesc cu tine, e un lucru bun. Ce poate să ți se întâmple mai bine decât atâta?
Silvian Nanea — De obicei, la mulți politicieni, fug de mulțime! Ca să nu…
Constantin Traian Igaș — Da, fug de mulțime! Eu știu… E o vorbă în popor: ,,Cum îți așterni, așa dormi.’’
Silvian Nanea — Da. Cum ați gestionat situațiile de criză care au fost?
Constantin Traian Igaș — Le-am gestionat, am fost un om responsabil. Le-am învățat pe toate din mers. Am stat de vorbă cu multă lume, cu toți șefii de armă ca să pot să învăț, i-am ascultat. Puțini miniștri au avut atâta răbdare pe care să o acorde subordonaților. Eu stăteam în Minister și mă prindea și 10-11 seara pentru că eram la București, familia era la Arad, n-aveam ce să fac. Deci, în perioada aia, se muncea în Minister. Șefii de direcții nu plecau până era Ministrul în Minister. Deci, când treceai prin fața Ministerului, toate becurile erau aprinse. Acuma dacă treci undeva la 6 după masa, o să vezi că doar în centrul de comandă mai e un bec aprins, în rest, Ministerul nu mai funcționează așa cum funcționa pe vremea aia. Și mai vreau să spun un lucru. Puțină lume știe că eu mi-am desfășurat activitatea ca și Ministru în biroul lui Ceaușescu. Deci de unde a plecat Ceaușescu în 22 decembrie, de pe acel balcon de unde a vorbit de fapt, acolo era secretariatul, în partea dreaptă era biroul lui, în partea stângă era biroul Elenei Ceaușescu, care acuma e o sală de ședință mare, iar de unde a plecat cu elicopterul, era chiar din spatele biroului cum ar veni, unde aveam un lift care cobora până în bunker. Pentru că Ministerul de Interne are și un bunker și urcă și până la ultimul etaj de unde a plecat cu elicopterul. Deci eu am lucrat în perioada 2010-2012 în biroul lui Ceaușescu unde, în afară de mobilierul la care lucram, deci biroul care era schimbat, celelalte lucruri au rămas de pe vremea lui. O chestie interesantă și asta până la urmă!
Silvian Nanea — Da, până la urmă este o istorie și acolo. Bine că toate comportamentele rele, să zicem, a lui Ceaușescu, nu s-au perindat mai departe și au fost preluate.
Constantin Traian Igaș — Nu le-am preluat, un singur lucru am preluat. În sensul în care toată lumea știe că lui Ceaușescu îi plăcea să consume pită de Pecica. Și ducea pită de Pecica și ajungea și în comitetul central. Ei, am dus și o pâine de Pecica, sau pită de Pecica în comitetul central, mai exact în biroul Ministrului de data asta. Deci, e singurul lucru pe care l-am copiat sau l-am făcut la fel ca și dictatorul Nicolae Ceaușescu. Am dus pită de Pecica, și am dus la tot Ministerul să vadă ce înseamnă tradiția locală de care eu nu m-am despărțit niciodată.
Silvian Nanea — Cum l-ați putea descrie acuma pe dictatorul Nicolae Ceaușescu, după 30 și ceva de ani de la revoluție?
Constantin Traian Igaș — Ști ce cred că se întâmplă în societatea românească? Eu cred că până într-un moment, el a fost un om rațional. Sistemul l-a îmbrobodit în așa fel încât să-și piardă mințile. ,,Pupincuristul’’ pe care îl descoperim în, eu știu…
Silvian Nanea — În societate.
Constantin Traian Igaș — În societate, dacă vrem să spunem așa, l-a făcut să-și piardă mințile. La București, mai mult ca și pe zona de vest, oamenii sunt, eu știu… Poate mai lingușitori. Vin să te perie, să-ți explice cât ești de frumos, chiar dacă tu te uiți în oglindă și vezi că nu ești frumos deloc, dar ți se spune cât de deștept ești. Ei, dacă cazi în capcana asta, s-ar putea să-ți pierzi mințile. Lucru pe care puteam să-l trăiesc și eu dacă m-aș fi luat după toți cei care se învârteau pe lângă mine prin Minister, aș fi zis că sunt cel mai deștept om de pe planetă! Nu. Suntem fiecare în felul nostru. Fiecare avem ceva de învățat de la celălalt, dar niciodată nu trebuie să cădem în această capcană de a crede că noi suntem cei mai cei. Și cred că în capcana asta a căzut și Nicolae Ceaușescu, a fost pe alocuri dezinformat și vedem că și șefi de stat, care au venit după Ceaușescu, deci vorbim de perioada democrației și ei au căzut în această plasă. Au fost de foarte multe ori dezinformați, li s-au prezentat informații greșite și au avut impresia că sunt ceea ce, de fapt, nu erau.
Silvian Nanea — Din acest motiv oare este și acest lucru cu două mandate maxim pentru fiecare președinte? cumva să nu…
Constantin Traian Igaș — Bun, asta ține de esența democrației. De a limita mandatatele, pentru că vedem acolo unde este dictatură, legislația e modificată de multe ori. Gen Rusia. Putin a făcut câteva jocuri de genul ăsta, eu știu, a stat un mandat prim ministru și a pus președintele lui, după care a modificat legislația și a spus ,,Gata! Până mor, eu voi fi președintele acestei țări!’’ Da, deci asta cu limitarea mandatelor ține de viața democratică și cred că e un lucru bun de a mai schimba un pic. Nu poți să ai o veșnicie. Am trăit în comunism lucrul ăsta, acum ar trebui să se schimbe. Trăim vremurile pe care le trăim!
Silvian Nanea — Ați început ca și antreprenor ulterior acest parcurs administrativ și politic, și acum iarăși discutăm în calitate de antreprenor, nu? Care sunt lecțiile aduse acum, mai nou în antreprenoriat, învățate din acest parcurs administrativ și politic?
Constantin Traian Igaș — Mai degrabă, am dus în partea administrativă… eu știu, regulile jocului din mediul privat. Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am trăit o perioadă în mediul privat înainte de a face politică, de altfel, cu excepția celor trei mandate de parlamentar pe care le-am avut, eu n-am fost plătit niciodată din bugetul statului, să spun așa. Deci, de la debutul meu în prima zi de muncă, am lucrat în sistem privat și regulile pe care le-am învățat în mediul privat, le-am dus mai departe și la nivelul Ministerului. Reguli simple, dar bazate pe ceva. În mediul privat, dacă ești bun, reziști, dacă nu ești bun, dai faliment, dai colțul. Ei, regulile astea le-am dus și la nivelul Ministerului, de exemplu. Unde am pus în practică anumite lucruri. Simplitate, dacă ești valoros trebuie să primești ceea ce trebuie să primești, dacă nu ești valoros, la fel. Primești ceea ce…
Silvian Nanea — Non valoare.
Constantin Traian Igaș — Non valoare. Când am ajuns în minister, de exemplu, și aici dacă am supărat pe cineva, probabil că am supărat, toată lumea la final de an avea calificativul ,,Foarte bine’’ Și le-am spus șefilor de armă: ,,Mă, chiar toți sunt foarte buni?’’ ,,Păi, nu sunt toți foarte buni.’’ ,,Și atunci de ce le dăm ,,Foarte bine’’ la toată lumea?’’, ,,Păi, știți că așa e cutuma.’’ Hai, mă, să schimbăm cutuma! Și au început să apară și calificative altfel decât FB. Sigur că, cel care nu face mare lucru în sistem și i se taie FB-ul, ăla nu te poate lăuda. Se mai și supără. Dar, am zis să pornim de la dreptate și adevăr.
Silvian Nanea — Poate se supără un an și următorul an va depune eforturi ca să îndeplinească standardele, să ia FB, nu?
Constantin Traian Igaș — Unii au înțeles, unii n-au înțeles, în schimb cei care erau într-adevăr profesioniști au apreciat decizia asta și au zis: ,,Da! În sfârșit se face puțină dreptate!’’ Și eu am căutat tot timpul să fac dreptate, chiar dacă făcând dreptate, uneori nemulțumește o categorie de oameni. Dar, când te duci cu adevărul în brațe, nu te poți duce decât în direcția corectă. Și eu așa am văzut lucrurile și așa le văd și astăzi. Mă, ia dreptatea în brațe și du-te cu ea! Chiar dacă uneori adevărul și supără. Mai supără uneori, sau eu știu, deranjează. Asta-i viața! Dar important e să te duci pe calea dreaptă și nu pe calea lăturalnică, să spun așa.
Silvian Nanea — Care este greșeala făcută de clasa politică în ultimii 10 ani?
Constantin Traian Igaș — Acuma n-aș putea spune care-i greșeala în ultimii 10 ani, aș spune așa la modul general. Oamenii politici de foarte multe ori, când sunt în funcții publice, uită că ei sunt acolo pentru noi, pentru tot poporul, nu pentru ei. Deci, funcția publică, eu așa am văzut lucrurile și așa le văd și astăzi, și așa am procedat, funcția publică nu e pentru tine, e pentru cei din fața ta. E pentru publicul larg și aici dau un exemplu. Eram tânăr deputat. Când veneam acasă în weekend, mă întâlneam cu primarul, mă întâlneam cu oameni și ziceau: ,,Te duci la București? Vorbește cu ministrul pentru proiecte!’’ te miri ce. Ce, ministrul când îl sunai, crezi că-ți răspundea la telefon? Nu. Nu puteai să le spui celor de acasă: ,,Bă… stai un pic, că nu-i chiar așa cum vedeți voi lucrurile.’’ Asta a fost la început. După ce am devenit, eu știu… eu mi-am lăsat amprenta la București așa cum trebuie. Adică, mi-am făcut intrări peste tot, dar vorbesc de începuturile mele la București. Și atunci am zis, am pornit de la ideea ,,Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.’’ Am fost Ministrul care am răspuns la toate telefoanele. Deci, n-am avut un telefon care să nu primească răspuns. Primele două apeluri veneau la mine și al treilea apel, dacă nu reușeam să vorbesc, să preiau eu apelul, mergea la o consilieră care răspundea la toate, toate, toate telefoanele! Că era dimineață, că era noapte, că era… nu conta. Și când aveam timp, discutam. M-a sunat X cu problema următoare și încercam să-i ajut pe fiecare. Asta înseamnă să ai responsabilitate, asta înseamnă să nu-ți pierzi, eu știu, echilibrul. Asta înseamnă să fii cu adevărat un om politic. Să fii un om care să lucrezi pentru oameni. Și eu spun că foarte mulți oameni politici pierd acest element important și au impresia că, de fapt, ei sunt peste Dumnezeu. Nu, dar cu cât te crezi mai mare, cu atâta căzătura, când pleci de acolo este devastatoare, să spun așa. Eu îmi aduc aminte, își dăduse Emil Boc demisia din poziția de prim ministru și noi ca și cabinet, evident, ne-am dizolvat și clar că plecam fiecare pe drumul nostru. Unii voiau să rămână. Eu, de exemplu, am cerut că e bine să plecăm acasă dacă guvernul BOC și-a dat demisia. Noi eram în ansamblu guvernul BOC, am zis, băi, e normal să plecăm toți acasă. Și aveam un secretar de stat la vremea aia, avea 62 de ani pe poziția pe care e Raed Arafat astăzi în minister și undeva spre seară târziu, a cerut să vină la mine la cabinet. Și a intrat la cabinet, era foarte jovial, foarte plin de așa, un om cu experiență. Zice: ,,Domnul Ministru… dacă știam că sunteți așa bine dispus’’, zice ,,Veneam de dimineață la dumneavoastră. Dar așa… Așa mi-a fost un pic târșală.’’ Zice: ,,Mă gândeam că sunteți necăjit.’’ și zice: ,,Cum să vin eu acuma?’’ Da, și zice: ,,Uite, dacă știam, veneam de atunci.’’ Eu când am plecat din minister, eu am plecat cu zâmbetul pe buze. Deci, n-am avut nicio undă de regret. Eu mi-am dus crucea. Am avut un mandat, mă bucur că am reușit să las ceva în urma mea, să spun așa. Am reformat Ministerul din temelie. Am lăsat, așa zic eu, acuma fiecare apreciază cum crede, dar am plecat cu fruntea sus și am plecat cu zâmbetul pe buze, și am zis: ,,Gata, mi-am îndeplinit etapa asta. Ne vedem de viață.’’ Așa am terminat și mandatul de senator, sau cu politica. Mi-am terminat mandatul în 2016, am spus: ,,Nu mai vreau să fac politică.’’ și uite că au trecut opt ani. N-am mai făcut politică, am primit oferte de la toate partidele politice, absolut de la toate să mă duc să candidez în diverse poziții. Am spus: Nu. Nu mai fac politică. Și nu mai fac politică.
Silvian Nanea — Pentru că e așa de… e așa de bine antreprenoriatul?
Constantin Traian Igaș — Nu, a fost o etapă din viața mea. N-aș putea spune că nu voi mai face niciodată. Nu știu, că nu știi ce aduce ziua de mâine, dar așa am simțit eu să mă întorc în mediul de afaceri. Îmi era… aveam așa un semn de întrebare. Oare mă pot re-adapta la mediul de afaceri? Pentru că, majoritatea dintre cei care fac politică, nu se mai pot reconecta la mediul de afaceri. Rămân captivi vremurilor în care au făcut politică. La mine nu. La mine a fost chiar ușor și pot spune că m-am întors cu drag în mediu de afaceri și am redescoperit acel proverb, acea zicală că, ,,Ochiul stăpânului îngrașă vita.’’ și o simt eu pe pielea mea. În sensul că, după ce am revenit în mediul de afaceri, am așezat lucrurile mult mai bine decât erau. Cât eram eu pe la București.
Silvian Nanea — Și ați fost prezent sau cu privirea acolo.
Constantin Traian Igaș — E altceva. E altceva când stai și-ți supraveghezi afacerea și mai mult, mi-am… într-un fel aș spune, mi-am redescoperit familia. În sensul că, eu fiind foarte mult plecat de acasă, nici nu știu cum au crescut fetele mele. Numai le am văzut mari! Acuma, după ce am rămas acasă, am avut timp să le duc la școală, să le aduc de la școală. Lucrul ăsta îl mai fac și în momentul de față cu cea mică, care încă nu are permis de conducere și ,,Tati mă duci? Tati mă aduci?’’ Dar și partea asta e esențială, să-ți redescoperi familia. Să stai în sânul familiei. Pentru că, 12 ani cum să spun, sunt o cifră destul de mare și mai ales într-o perioadă importantă, când copiii sunt mici. Și pentru asta m-am oprit din politică.
Silvian Nanea — Deci… deci, cumva trebuie să… sau ați luat fiecare etapă a vieții ca atare, când s-a schimbat ceva în viață, la fel, mai departe ați acceptat acest lucru și ați continuat mai departe cu perspectivă pozitivă.
Constantin Traian Igaș — Corect. Corect. Deci, noi trebuie să privim așa și cu detașare, pe deoparte, dar și cu voioșie, ceea ce urmează în viața noastră. Da, sunt etape. Sunt etape, nu trebuie să te legi de absolut nimic, trebuie să acceptăm că oricum viața e trecătoare, nu? Vorba unui prieten: viața-i grea, noroc ca e scurtă! Trebuie să ne bucurăm pentru fiecare etapă și în fiecare etapă putem să facem lucruri bune și din poziție publică, și din poziție privată. Repet, important e să lăsăm ceva în urma noastră și putem s-o facem din orice situație.
Silvian Nanea — Suntem acum în an electoral, avem alegeri cam pe toate nivelurile și planurile. Cum ați descrie situația politică actuală?
Constantin Traian Igaș — Atipică. Deci, noi suntem la câteva luni de alegerile prezidențiale și nu știm cine e candidatul. Politica, sau mă rog, decizia politică nu prea se mai ia în partidele politice. Deciziile politice se iau undeva prin alte birouri, să spun așa. Și se vine cu decizia.
Silvian Nanea — Alte birouri ale statului român sau?
Constantin Traian Igaș — Și-și. Se vine cu decizia în plic și oamenii politici duc la îndeplinirea acelei decizii. Eu spun că astăzi, cel puțin în etapa asta a democrației să spun, de 34 de ani sau câți or fi, 35 de ani, niciodată n-am avut o clasă politică mai slabă decât acum. Și o spun cu regret, n-o spun cu patimă. N-o spun eu, nu m-aș fi regăsit în parlament în perioada asta, să spun așa. Deci nu tânjesc după parlament deloc. Nu mai există acel respect pe care îl mai întâlneam în perioada în care eram parlamentar. Vedeți, se bat pe holuri, se mușcă de nas unii pe alții, se înjură, se trag, se… inacceptabil. Inacceptabil acest lucru. Am fost un politician vocal, să spun așa, dacă am avut un punct de vedere, l-am spus cu fermitate, dar niciodată nu mi-am făcut dușmani în rândul partidelor adverse, să spun așa. Mi-am spus punctul de vedere, mi-am susținut ideile, dar i-am respectat pe toți și vreau să spun că am chiar prieteni de la toate partidele politice. Pentru că e una să împărtășești o idee și alta să treci la ură, la jigniri și așa. Și așa mai departe. E ca și cum, eu știu… ai susține o echipă de fotbal, nu? Păi, dacă susții o echipă de fotbal cu care eu nu-s de acord, aia nu înseamnă că putem să stăm la masă să discutăm, să împărtășim alte valori decât cele legate de fotbal? Și asta ține iar de înțelepciune, că tot aici ajungem, știi? Ne întoarcem la viziune, la înțelepciune și așa mai departe.
Silvian Nanea — Și acum s-a ajuns la această ură între diferite formațiuni? Că, totuși, parcă în fața micului ecran, părerea mea este că toți se ceartă și după ce se termină emisiunea, cred că nu mai au nicio problemă.
Constantin Traian Igaș — Nu… se urăsc, se urăsc. Deci faptul că, repet, eu am fost un politician vocal, am fost și lider de grup, mergeam la microfonul Senatului, îmi exprimam punctele de vedere, dar aia nu înseamnă că mă certam cu cineva. E adevărat, că după ce terminam ședința, stăteam de vorbă, puteai să te duci la o bere fără niciun fel de problemă cu adversarii politici. Dar aia nu înseamnă că ascundeam ceva, acopeream ceva. Nu! A-ți spune un punct de vedere mi se pare normal. Dar astăzi, lucrurile sunt, oarecum, scăpate de sub control și repet, suntem în an electoral dar nu e ceea ce mi-aș dori să fie în acest an electoral. Nu-s de acord nici cu o alianță. Partidele de stânga cu partidele de dreapta. Eu sunt de acord că avem nevoie de stabilitate, sunt de acord că Europa are nevoie de stabilitate, dar avem nevoie și de democrație în sensul adevărat al cuvântului și legat tot de alegeri, pentru că nu doar în România sunt alegeri, sunt alegeri și în Statele Unite, eu niciodată n-am văzut candidați mai slabi decât în acest an. Să alegi tu cea mai mare putere din lume. Să alegi între un senil și un semi-senil și penal… Păi, cel mai puternic om din stat, săracul, nu știe pe ce lume e. Asta-i clasa politică din ziua de azi.
Silvian Nanea — Mă gândeam și eu la aceste două partide, PNL-ul și cu PSD-ul, care în mintea mea erau partide de opoziție, adică… vedeam lideri politici care se acuzau reciproc unul pe altul. Nu dăm nume, și care, la un moment dat, acuma cu această apropiere sunt în același studio de televiziune și se încurajează reciproc sau, își fac proiecte împreună. Adică, nu știu… mi se pare așa o… nu știu, o ipocrizie, să zic.
Constantin Traian Igaș — Da… susținută și de președintele statului, nu? Care ne spunea că, fără PSD!
Silvian Nanea — Da, ca și cum 10 ani, sau 20 de ani, ne-am certat încontinuu și eu te-am făcut pe tine incompetent și tu m-ai făcut pe mine hoț, sau ceva de genul și acuma, de fapt, ne-a zis de la ,,centru’’ că trebuie să dăm mâna și să ne considerăm ca frații.
Constantin Traian Igaș — Din păcate așa este și aud de foarte multe ori, am auzit de foarte multe ori și din ce în ce mai des, acest lucru. Când le spui… Băi, dar ai spus un lucru și faci altceva. Adică, semnalizezi stânga și tu o iei la dreapta. Păi și zice ,,Așa e în politică, nu?’’ Nu, nu așa trebuie să se întâmple. Bă fraților, fi vertical. Dacă ai semnalizat stânga, du-te pe stânga. Dacă ai semnalizat dreapta, du-te pe dreapta și nu mai folosi expresia asta. Sau n-ar trebui să se folosească expresia ,,așa e în politică’’. Păi tu, dacă ești pe scenă și cine e mai important într-o societate decât un om politic sau clasa politică e importantă, nu? Pentru că ia decizii pentru noi. Și atunci cum să spui: ,,Știi? Te pot minți, că așa e în politică.’’ Eu n-am făcut așa și nici nu vreau să fac așa. Și nici nu m-aș regăsi într-o situație de genul ăsta. Bă, dacă am ceva de spus, spun. Dacă am ceva de făcut, fac, dar nu spun una și fac alta.
Silvian Nanea — Procentual, cât la sută din clasa politică are aceeași atitudine?
Constantin Traian Igaș — Cred că un procent foarte mic. Cred că foarte mic și de regulă, cei care au principii și le respectă, nu se mai regăsesc în clasa politică. Pentru că, nu te acceptă clasa politică. Zice: ,,Băi, dar tu dacă nu minți, dacă nu faci de astea, ce cauți între noi? Ia, du-te tu în mediu privat!’’
Silvian Nanea — Ori, te retragi tu de bună voie, ori ești eliminat cumva. Adică… sau ești pus deoparte cumva.
Constantin Traian Igaș — Bun și, și. Riști și să fii pus deoparte, să fii izolat, dar nici tu… nu? Dacă vezi că nu se respectă principii și tu ești un om principial, nu te simți bine printre ei. Nici eu nu m-am mai simțit bine de la un moment dat. Până într-o vreme m-am simțit bine, dar după aia nu mai.
Silvian Nanea — Ați activat la Ministerul de Interne și aveți experiență pe partea asta de securitate, până la urmă. Cum credeți că stăm în zona asta de securitate având în vedere că avem un război la graniță? Ne putem aștepta, nu știu… ca acest conflict să escaladeze? Să vedem și Republica Moldova cumva atacată de ruși? E o situație și în Serbia, un pic, parcă se mai precipită unele lucruri.
Constantin Traian Igaș — Eu cred că putem să ne așteptăm la orice. Doamne ferește de un al treilea război mondial de care se discută din ce în ce mai mult. Avem multe lucruri de corectat în sistemul nostru național, dacă n-am avea partenerii NATO lângă noi, să spun așa, într-o etapă… eu știu, conflictuală, ar fi foarte greu pentru noi. Nu știu, dar haideți să ne gândim că după anul ăsta electoral lucrurile se vor așeza și în Ucraina se vor detensiona lucrurile, dacă vreți și în zona balcanilor. Haideți să vedem partea plină a paharului și nu cea goală. Pentru că, dacă vreodată e să se întâmple, vedem atunci cum ne gestionăm lucrurile.
Silvian Nanea — Deci cumva, vom avea încredere că lucrurile vor putea fi gestionate și să nu escaladeze.
Constantin Traian Igaș — Da și credința în Dumnezeu să ne ocrotească de lucrurile rele. Pentru că, vedem ce se întâmplă și în Ucraina și nu numai în Ucraina, sunt atâtea state care, de fapt, sunt în conflict sau ce se întâmplă în Israel, în fâșia Gaza. N-aș vrea să trăim și noi ce trăiesc oamenii de acolo. Vreau să mai spun doar atât. România, pot spune că niciodată n-a dus-o mai bine, așa în ansamblu ca și în perioada asta. N-avem război, avem locuri de muncă, economia funcționează dar cred că niciodată în România, n-am avut atâta frustrare cât avem astăzi. Toată lumea e nemulțumită. Deci n-avem război, n-avem alte necazuri, dar suntem frustrați.
Silvian Nanea — Deci, trăim în cea mai bună etapă. Cea mai bună perioadă din toată istoria României și totuși suntem nemulțumiți.
Constantin Traian Igaș — Suntem mereu nemulțumiți și avem o frustrare pe care o rostogolim după noi încontinuu.
Silvian Nanea — Este ceva specific românilor sau ține cumva de natură umană?
Constantin Traian Igaș — Poate că venim, poate avem o frustrare din istoria noastră, poate. Nu sunt sigur. Dar vreau să vă spun un lucru. Când a venit colectivizarea, bunicul avea undeva la 47 de ani, cu bunica, stăteau în Bihor. Le-au luat pământul, le-au luat animale și s-au mutat pe zona de vest că aici și-au găsit un rost, să spun așa. Eu n-am auzit odată la bunicii mei cuvântul ,,frustrare’’. Erau atât de normali, obișnuiți. Au pierdut tot, au luat-o de la zero și nu foloseau cuvântul ,,frustrare’’. Munceau, nu erau nemulțumiți să spună: ,,Bă, sunt nemulțumit!’’ de aia, de aia, de aia. Astăzi? Toată lumea e nemulțumită!
Silvian Nanea — Acuma s-a mai și inventat frustrarea, depresia, tot felul de termeni care cumva să maximizeze nemulțumirile, sau nu știu…
Constantin Traian Igaș — Sper să depășim și etapa asta de frustrare. De fapt, frustrarea unde se instalează? La oamenii slabi, nu? Când ești frustrat înseamnă că ești slab, ești vulnerabil. Când trebuie să te duci la psiholog, ești vulnerabil. Păi ce? I-a întrebat cineva în perioada comunistă, când le-a luat la toți pământurile, animalele, i-a întrebat cineva: ,,Vrei să te duc la psiholog să te obișnuiești cu ideea că nu mai e nimic?’’ asta e! Deci vremurile alea grele au scos la suprafață puterea umană. Vremurile astea bune parcă scot la suprafață vulnerabilitatea omului. Că, cred că de aici vine toată frustrarea asta. Dar, haideți să vedem partea plină a paharului. Și aici, să spunem că vom depăși și etapa asta, și să ne ferească Dumnezeu de rău, și să rămânem în conjunctura asta, chiar dacă, repet, clasa politică nu e una foarte bună, dar momentul, și eu știu, faptul că am aderat la Uniunea Europeană, și faptul că avem un anumit sprijin financiar de la Uniunea Europeană se răsfrânge și asupra prosperității societății, să spun.
Silvian Nanea — E posibil ca aceste frustrări care se acumulează să fie probabil și din faptul că noi avem acces acum, iată, prin rețele sociale la un ocean imens de informații și pozitive dar și negative? Vedem pe rețelele sociale, în care toată lumea, cum ar fi, se laudă cu vacanțe, mașini frumoase și chiar femei, și tot felul de lucruri. Și atunci, cumva, văzând la alții, ne crește și nouă cumva dorința de a face mai mult, de a realiza mai mult, de a fi nemulțumiți de noi. Și atunci, cumva, este un ansamblu care lucrează la toate acestea.
Constantin Traian Igaș — Păi, acuma… aici ține și de educația pe care am primit-o noi, fiecare. Se spune că în cei șapte ani, în primii șapte ani primești o anumită educație și eu acuma mă refer la mine, nu mă pot referi la altcineva. Mie, mama îmi spunea tot timpul: ,,Băi, copil, te întinzi cât ți-e plapuma ta.’’ Dacă noi am respecta niște proverbe, să spun așa, sau niște vorbe înțelepte, să ne întindem cât ne e plăpumioara noastră, atunci n-am avea sentimentul ăsta de frustrare. Adică, dacă poți să-ți cumperi, nu știu, o mașină de 100.000 de euro, cumpără-ți-o! Dar dacă nu poți să ți-o cumperi, că salarizarea ta pe care o ai sau venitul pe care-l ai nu-ți acoperă chestia asta, păi nu fugi la bancă să iei 100.000 euro să-ți cumperi o mașină și tu nu-ți permiți! Ei, e o goană în societatea noastră de a încerca să arătăm altfel decât suntem noi de fapt, în realitate. Nu, mă! Trebuie să te mulțumești cu ceea ce ai, trebuie să respecți ceea ce ai și să nu încerci să arăți altfel decât ești. Îți permiți mai mult? Ia-ți mai mult. Îți permiți mai puțin? Ia-ți mai puțin. Pentru că, viața e frumoasă în orice ecuație. Zici, băi, mă duc, nu știu unde… în concedii. Da, dacă-ți permiți, du-te, nu știu. Dar stai și acasă cu prietenii, cu vecinul, și fă doi mici pe grătar și ești la fel de fericit, dacă știi să te bucuri de momentul ăla și de viață. Sau poți să te duci în cea mai scumpă croazieră și să fii nefericit. Caută partea fericirii, caută simplitatea.
Silvian Nanea — Da, am văzut pe rețelele sociale că în ultima perioadă, în ultimii ani, ați mai fost în diferite locuri din lume și ați vizitat diferite locuri. Ce lucru deosebit, ce perspective s-au schimbat văzând viața oamenilor simpli din alte părți ale globului?
Constantin Traian Igaș — Să călătorești e un lucru frumos și dacă îți poți permite să călătorești, fiecare să călătorească. Am călătorit, am vrut să cunosc și alte continente, am vrut să cunosc și altă lume. Vin după o experiență în Cuba, am văzut ce înseamnă o societate săracă, am văzut ce înseamnă o societate, eu știu, care trăiește într-o dictatură. Am redescoperit, să spun așa, o societate care trăiește în dictatură. Dar dincolo de faptul că, viața lor e destul de sărăcăcioasă, oamenii nu simt, n-am simțit frustrare în abordarea lor, deloc. Așa în sărăcia lor, în comparație cu ce vorbeam mai devreme de societatea noastră. N-au multe lucruri, dar ei sunt fericiți și de aia important este ca în viață să te mulțumești și cu puțin, dacă atâta îți dă viața. Atâta iei de la viață. Dar tu, simte-te bine! Fii ceea ce trebuie să fii! Pentru că și Biblia asta ne învață. Acolo ne îndrumă. Băi, bucurați-vă cu ceea ce aveți! Ești sănătos? Bucură-te! Bucuria nu vine din lucruri neapărat foarte costisitoare. Bucuria vine din simplitate. Și repet, am văzut ce înseamnă și viața în alte colțuri ale lumii. Deci, cine își poate permite să se ducă, să se ducă. Să viziteze lumea.
Silvian Nanea — Vor veni mai îmbogățiți după această experiență!
Constantin Traian Igaș — Evident că orice experiență trăită pe diverse colțuri ale lumii nu se poate să nu să nu acumulezi ceva și nu se poate să nu înveți câte ceva. Da… vezi stiluri de viață, vezi… Eu știu, din punct de vedere gastronomic descoperi lucruri noi, ai multe de învățat. Ai multe de învățat și eu cred că orice ieșire în lume, în mod normal îți aduce un plus.
Silvian Nanea — Am reținut partea asta cu simplitatea în viață, să fim conștienți de asta și că fericirea de fapt, vine din lucrurile simple.
Constantin Traian Igaș — Corect.
Silvian Nanea — Am reținut partea aceea în care trebuie să luăm fiecare etapă a vieții ca atare. Dacă trecem de la o etapă la alta, la fel, să acceptăm acest lucru și să mergem mai departe pe parcursul nostru din viață și vedem că astăzi, de fapt, majoritatea nu mai există cum exista acum chiar 30-50 de ani. În care, dacă ieșeam de pe băncile școlii într-o meserie, ne angajam într-o fabrică și de acolo ieșeam la pensie. Acum, de fapt, fiecare persoană ori își schimbă chiar domeniul de activitate, ori iată, are diferite parcursuri în viață. Antreprenorial, politic, deci sunt schimbări în viața tuturor și atunci trebuie cumva manageriate și acestea. Ce alte sfaturi, îndrumări, am mai putea adăuga aici pentru cineva care se uită la noi și să zicem, este un tânăr de 20 de ani care acum își ia viața în propriile mâini?
Constantin Traian Igaș — Păi, în primul rând, că vorbeam de meserii și vorbeam de ceea ce se întâmpla în trecut. A munci nu este o rușine. Posibil că, în societatea noastră de astăzi să se promoveze un pic nemunca. Adică, cum să muncești? Cum să ai o meserie? Și lucrul ăsta l-am revăzut de foarte multe ori. Noi, generația noastră și eu știu… Văd că mai nou și generațiile care vin după noi își împing copiii, îi obligă să facă o facultate. Nu-i mai obligă să facă o meserie. Bun și atunci, dau un exemplu. Sunt 100 de locuri la Facultatea de jurnalism, să spun așa. Se duc 100 de copii. Logic că n-ai nevoie de 100 de jurnaliști într-o generație, într-un municipiu sau într-o zonă cum suntem noi aici, da? Și atunci clar că din cei 100, vor profesa doi, 10 să spunem. Ceilalți 90 sunt obligați să-și caute altă meserie și de aici vine frustrarea. Zice: ,,Eu am o facultate!’’ Dar oare cum ai făcut facultatea aia? Sau oare ți-ai ales direcția corectă? Ai simțit tu că vrei să fii jurnalist? Nu. ,,Păi, am făcut și eu o facultate.’’ Părintele la fel zice: ,,Păi copilul meu să facă o facultate.’’ și atunci nu te mai regăsești în societate. Zici: ,,Băi, eu am facultate. Cum să mă duc eu să lucrez taximetrist?’’ Cum să mă duc eu să lucrez mecanic? Cum să mă duc eu să lucrez instalator? Cum să fiu eu zidar? Că eu am facultate. Nu pot să fiu. Dar până la urmă, viața tot acolo te împinge, pentru că tu nu vei putea lucra niciodată în domeniul în care ai terminat o facultate pentru că, pe de o parte, poate n-ai abilitățile necesare. Doi, nu sunt atâtea locuri de muncă în domeniu. Da, și atunci mergeți la muncă. Nu vă fie rușine! Faceți o meserie, nu vă fie rușine! Eu m-am recalificat de foarte multe ori. Primul business pe care l-am deschis a fost o tâmplărie. O făbricuță mică de lemn. N-am avut nici în clin, nici în mânecă cu meseria asta dar am știut să pun mâna pe ruletă, am învățat esențele de lemn și așa mai departe. Și patru ani până am intrat în politică, mi-am condus firma. Firmă în cadrul căreia eram și administrator, eram și femeie de servici, eram și merceolog, le făceam pe toate. Deci a munci nu e o rușine. Și astăzi, mă duc de multe ori în firmă și îi ajut pe băieți să facă anumite lucruri. A munci nu e rușine, cu alte cuvinte și lucrul ăsta vreau să-l transmit mai departe.
Silvian Nanea — Deci, pentru a avea succes trebuie să fim conștienți că este nevoie de muncă și să nu așteptăm cumva succesul peste noapte. Ne punem astăzi un plan și săptămâna viitoare să zicem că gata, trebuie să realizăm nu știu cât.
Constantin Traian Igaș — Vreau să vă dau un exemplu acum. Am filmat cu Prima TV o emisiune gastronomică, dar ca să fac o introducere în partea de gastronomie, am discutat, a fost o… eu știu, o etapă premergătoare despre activitățile mele și ca om politic și ca privat și i-am dus la mine în firmă. Și le-am arătat, au filmat, au luat câteva cadre în firmă și pe acolo erau pregătite… Nu eu le-am lăsat sau nu le-am pregătit pentru a fi filmate. Era o masă care nu era asamblată, o masă dinasta de terasă. Și le-am explicat câteva lucruri și am pus mâna și în 20 de secunde am asamblat masa acolo, care era pregătită. Și moderatoarea a stat, s-a uitat și după emisiune, după ce am făcut filmările, zice: ,,Domnule, să știți…” zice: ,,Așa m-ați impresionat!’’ zice: ,,Când a văzut că ați pus mâna acolo și cât de repede ați așezat lucrurile alea, nu mi-a venit să cred!’’ zice: ,,De la un om politic…’’ Păi normal, pentru că eu, patru ani am stat în firmă. Păi nu puteam să-i spun unui om: ,,Fă ceva!’’ dar eu să nu mă pricep cât de cât. Ca să poți să coordonezi pe cineva, ca să poți să dai ordine să facă ceva, în primul rând trebuie să știi tu ce trebuie să facă omul ăla. Când îi spui: fă aia, tu trebuie prima dată să știi tu ce trebuie să facă și trebuie să pui mâna. Dacă nu pui mâna n ai de unde să cunoști și latura asta să spun așa.
Silvian Nanea — Da. Și acum, mai nou cu Taverna Pecicană?
Constantin Traian Igaș — Mă mai bag și în bucătărie!
Silvian Nanea — Aveți abilități și de bucătar!
Constantin Traian Igaș — Păi nu poți să-i ceri unui om să facă un lucru, dacă tu nu pui mâna să vezi cum se face, știi? Când pui mâna, atunci poți să judeci mai ușor, știi? Că ți se pare că totul e foarte ușor, știi, dar când trebuie să faci tu, atunci realizezi că, de fapt, nu toate lucrurile sunt ușoare. Da, mă mai bag și în bucătărie. Am făcut în viața asta… am făcut lucruri total opuse pentru ceea ce m-am pregătit, să zic așa. Din punct de vedere teoretic, eu fiind jurist la bază, dar m-am apucat de tâmplărie. Când eram politician, mai îmi spuneau și ,,tâmplarul’’. Ok, nu e rușine să ai o calificare și eu spuneam tot timpul, că mă mai jigneau unii, spuneau: ,,tâmplarul’’. Da, mă, tâmplar. Care-i problema? E o rușine să muncești? Acuma poate să-mi spună și bucătar, poate să-mi spună și recepționer, că am și hotel. Ok dar important e că, cel puțin în cazul meu și Doamne dă să fie la toată lumea așa, pe ce am pus mâna, a înflorit, nu s-a uscat nimic pe ce am pus mâna. Deci, a înflorit. Deci, Doamne ajută la fiecare pe ce pune mâna să înflorească și nu să se usuce.
Silvian Nanea — Dragilor, dacă treceți prin Pecica, dacă sunteți din Arad, cu siguranță cunoașteți locația, dacă sunteți din țară sau veniți în țară, pentru cei care locuiți în alte țări, vă puteți opri la Pecica, la Taverna Pecicană, veți mânca foarte bine, veți fi primiți cu ospitalitate și probabil îl veți întâlni în persoană și pe Constantin Traian Igaș, care este prezent.
Constantin Traian Igaș — Eu îi aștept cu mare drag! Așa glumind, aș spune că am făcut un loc de rugăciune și închinăciune, pentru că oamenii când vin de departe și avem foarte mulți, noi ne-am și făcut așa cunoscuți în lumea asta. De ce spun că e un loc de rugăciune? Omul, când vine din Germania, din Spania și ajunge la Tavernă și zice: ,,Doamne ajută că am ajuns aici!’’, după ce mănâncă, zice: ,,Doamne ajută, așa bună mâncare a fost!’’ știi? Și de aia zic, E un loc de rugăciune și închinăciune. Iar când pleacă de la Tavernă, zice: ,,Doamne ajută să ajung cu bine acasă.’’ Știi? Cam lucrul ăsta îl simt și cam asta văd la Tavernă, la noi. Vă așteptăm cu drag!
Silvian Nanea — Mulțumesc pentru această discuție! Dacă mai aveți un ultim mesaj sau ceva să le transmiteți celor care ne urmăresc?
Constantin Traian Igaș — În primul rând, îți mulțumesc pentru invitație! Nu știu cât am fost de coerenți în toată discuția noastră, să spun așa, sau cât de… Eu știu, interesanți am fost, dar am venit cu plăcere. Ce pot să spun? Tot ceea ce faceți în viață, dragi urmăritori, să faceți cu gândul curat, cu mintea senină și rugați-l pe bunul Dumnezeu să vă dea înțelepciune, dincolo de sănătatea de care avem nevoie. Repet, dacă avem înțelepciune, la avem pe toate în viață.
Silvian Nanea — Mulțumesc încă o dată! Vă mulțumesc și vouă, tuturor celor care ați rămas până la final și dacă ați rămas până la final, nu uitați să apăsați și butonul subscribe pentru a mări comunitatea și ne revedem săptămâna viitoare!