,,Ovidiu Grigor — Cam cât la sută din deciziile pe care le luăm în viață sunt conștiente? Răspunsul pe care îl dau cercetătorii în domeniu este respingerea grupului: înseamnă moarte. De asta, una dintre fricile cele mai mari pe care le are individul e să fie respins, chiar dacă nu facem schimbări uriașe, atunci când faci schimbări mici dar repetitive, e un proces simplu, schimbarea are loc. Pentru că, de fapt ăsta e secretul învățării. Mintea învață atunci mai bine, atunci când greșești. În momentul în care tu, la tine în corp se declanșează o boală, o situație sau nu neapărat, o trăire foarte intensă, una dintre variante este să vezi dacă nu cumva dintr-o altă viață. Cei care sunt furioși sau mai mult, ăia rănchiunoși, termină de obicei cu operație la fiere. Toți oamenii se pot schimba cu o condiție: să-și dorească.’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine v-am regăsit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața noastră, astăzi, în prezent, pentru a privi cu încredere spre viitor, pentru a vedea departe, zicem noi. Astăzi suntem într-o locație diferită, pentru că am venit eu la Cluj, pentru a avea această discuție cu invitatul de astăzi, Ovidiu Grigor, care este instructor în terapia ThetaHealing și astăzi zic că vom discuta detaliat despre lucrurile pe care le putem face noi zi de zi, dacă suntem conștienți de ele. Ovidiu, bine ai venit sau bine te-am găsit!
Ovidiu Grigor — Bine te-am găsit și eu! Bine ai venit aici la Cluj. Mă bucur să ne reîntâlnim din nou. Mi-a făcut plăcere să ne vedem și prima dată, Silvian. Mă bucur că avem acum ocazia să ne întâlnim din nou și să discutăm din nou lucruri foarte interesante.
Silvian Nanea — Da, aș vrea de început să recapitulăm cumva și să ne spui de ce ThetaHealing?
Ovidiu Grigor — De ce ThetaHealing? Pentru că, ThetaHealing pentru mine este modalitatea care funcționează cel mai bine. Tehnica care funcționează cel mai bine. Eu, de-a lungul timpului am făcut și alte tehnici care sunt frumoase, la care am avut rezultate dar în momentul în care am descoperit ThetaHealing și mai ales, în momentul în care am făcut a doua oară cursul de ThetaHealing, am înțeles cu adevărat ce se întâmplă și cum funcționează și din acel moment m-am îndrăgostit de această tehnică. Pentru că, am avut rezultate rapide și practice. Deci asta m-a făcut cumva să mă îndrăgostesc, am reușit să fac niște schimbări la mine care nu prea am reușit prin alte modalități.
Silvian Nanea — Da, în toate modalitățile de vindecare, de schimbare, de programe sau de terapie, ni se reamintește despre puterea minții noastre. Cum folosești această terapie, mintea umană, pentru, nu știu… vindecare, pentru schimbare?
Ovidiu Grigor — Așa, mintea umană o folosim pentru vindecare în ThetaHealing, în mod parțial. Într-adevăr există această putere a minții și este foarte importantă. Puterea minții, când spunem noi puterea minții, de fapt ne gândim la puterea subconștientului nostru. Ne gândim la ce capacități există în subconștient. Pentru că există în corpul nostru, în felul în care noi suntem construiți, un sistem de autovindecare. Când noi avem o atitudine pozitivă, când ne controlăm gândurile, când dăm afară fricile de la noi, avem șansa să ne vindecăm mai rapid, dacă e vorba despre vindecare. Când avem o atitudine pozitivă despre viață, când avem gânduri pozitive în general. Fără să excludem cu totul situațiile negative, avem șansa să ne bucurăm mai mult de viață, să găsim bucuria vieții și subconștientul ăsta în general cred că este foarte subevaluat de oameni. Pentru că nu-și dau seama că există în primul rând.
Silvian Nanea — Cred că subconștientul ăsta are legătură tot cu mintea sau cu creierul nostru.
Ovidiu Grigor — Da, exact. Exact, dar lumea în principiu nu-i conștientă de existența lui. Noi avem senzația că suntem noi, doar partea conștientă. Sunt eu când sunt treaz, dar întrebarea e cine sunt eu când dorm? Cine sunt eu când sunt acolo, în partea aia subconștientă? Pentru că, atunci când dorm, conștientul e stins în mare parte, conștientul doarme. Da? Nu e activ, se reface. Mă rog, sunt niște procese de refacere a creierului, dar partea de subconștient continuă să lucreze într-un mod activ și în timpul nopții. De fapt, subconștientul nostru lucrează tot timpul. Subconștientul ne dirijează, subconștientul și ce este în el ne dirijează viața. Deciziile pe care le luăm în viață, acțiunile pe care le facem, felul în care ne îmbrăcăm noi, discursurile pe care le spunem.
Silvian Nanea — Bun, când suntem treji, am vorbit despre partea subconștientului cum lucrează când dormim, dar când suntem treji, noi cumva avem impresia că gândirea noastră vine din conștient. Întrebarea este cât la sută, de fapt, conștientizăm ceea ce facem sau acțiunile noastre și cât de la sută de fapt nu conștientizăm ce vine din subconștient?
Ovidiu Grigor — Exact. Avem impresia. Cumva, e justificat. Da? Dar avem impresia. Atunci când eu mă îmbrac și am o serie de haine pe care să le aleg, îmi aleg una dintre ele, una îmi va plăcea mai mult decât altele. Îmi place când cineva mă întreabă: care e culoarea ta preferată? Mie îmi place albastru. Dar de ce îți place albastru? Trebuie să existe un motiv, ceva din tine spune că albastru e culoarea ta preferată și te încântă când vezi lucruri care sunt albastre.
Silvian Nanea — Sau asociezi cumva culoarea albastră cu ceva, cu niște experiențe, cu niște emoții.
Ovidiu Grigor — Bravo! Poate să fie o asociere dar nu o faci într-un mod conștient, ci tot se face în mod subconștient. Și la întrebarea ta cam cât la sută din deciziile pe care le luăm în viață sunt conștiente, răspunsul pe care îl dau cercetătorii în domeniu este sub 3% din deciziile pe care le luăm în viață sunt cu adevărat din conștient, restul sub 3% din decizii sunt cu adevărat conștiente. Restul gândurilor și ideilor pe care le avem, care credem noi că am luat o decizie conștientă sunt împinse din subconștient. Există un impuls, îți vine un gând, o idee care te dirijează.
Silvian Nanea — Păi, bun. Atunci înseamnă că toată viața noi funcționăm din subconștient.
Ovidiu Grigor — Bravo! Mare parte din viață, sau cea mai mare parte din viață o funcționăm din subconștient și e un lucru bun. Pentru că acolo în subconștient, noi avem programe. Programe, sisteme de convingeri le spunem așa simplist astăzi, programe. Aceste programe noi uneori zicem că sunt programe pozitive și unele sunt negative. Cu adevărat nu există niciun program negativ, toate programele de fapt au o conotație pozitivă. Dacă există programe în interiorul meu, și în interiorul tău, și interiorul oricui ne urmărește, toate programele alea au o parte pozitivă și rolul lor, rolul programelor este să ne țină în viață. Dacă noi luăm decizii în viață, e pentru că ceva din subconștient spune că, chestia aia e cea mai bună pentru tine ca să rămâi în viață. Pentru că, cumva subconștientul te ghidează. E o forță interioară.
Silvian Nanea — Un fel de protecție. Subconștientul ne protejează de ceva.
Ovidiu Grigor — Da, dar subconștientul suntem tot noi. O parte din noi care este inconștientă pentru conștientul meu. Cumva, pentru că eu nu pot să mi dirijez, să-mi controlez într-un mod conștient subconștientul. Dar poți să-l direcționez. Cum? Schimbând programe. Asta, de fapt am descoperit. A fost o descoperire la Theta pe care eu am făcut-o, că pot să-mi schimb aceste programe care îmi rulează în subconștient și atunci lucrurile din viața mea conștientă vor fi mult mai ușoare. Senzațiile pe care le trăiesc, anumite decizii pe care le iau, o să le fac mai ușor. O să-mi fie mai facil să fac unele lucruri.
Silvian Nanea — Și ce se întâmplă atunci de exemplu în situații în care, de exemplu eu aș dori să fac ceva dar mă gândesc că subconștientul, nu al meu, ci ăla colectiv cumva îmi spune că ,,Măi, nu e bine.’’ Că nu dă bine societății sau mediului unde trăiești.
Ovidiu Grigor — Da, sunt niște reguli care pot să fie sub formă de programe în interiorul nostru, care se numesc: educație. Educație. De unde vine educația asta? În primul rând, educația o primești din familie, da? După care, înveți la grădiniță, dacă te-ai dus la grădiniță. La școală, mai târziu cu prietenii înveți. Înveți lucruri. Tot timpul învățăm. Și căutăm să funcționăm după niște reguli, orice societate, orice grup organizat de ființe vii are niște reguli. Ne putem uita în primul rând la furnici, care sunt specia care am putea să spunem noi, credem că sunt specia dominantă, poate că sunt furnicile. Pentru că furnicile reprezintă un 10% din greutatea masei ființelor vii. Asta înseamnă extrem de mult. Asta înseamnă că sunt foarte multe furnici și înseamnă că au succes. Cumva, succesul se măsoară atunci când vorbim despre specii, vorbim despre egregor, se măsoară în capacitatea acelui egregor, acelei specii de a prospera. Ce înseamnă prosperare la o specie? Să crească în număr și să cucerească teritorii. Să-și exploreze teritoriul.
Silvian Nanea — Să se înmulțească și să supraviețuiască.
Ovidiu Grigor — Bravo. Asta înseamnă înmulțire și agresivitate. Când egregorul, când indivizii din egregor, noi spunem civilizație la egregorul ăsta, nu mai fac chestia asta, înseamnă că ceva nu-i în regulă în totalitate. Se întâmplă ceva. Ca și într-un organism, când e bolnav, când ești bolnav nu mai funcționezi foarte bine, nu mai ai aceeași energie.
Silvian Nanea — Bun și noi ca oameni, ca și specie am supraviețuit și supraviețuim în principal datorită colaborării, nu? Capacității noastre de a colabora, de a ne asocia împreună.
Ovidiu Grigor — De a respecta reguli!
Silvian Nanea — Și de a respecta niște reguli sociale, să zic.
Ovidiu Grigor — De a respecta reguli de bază. Există niște reguli de bază și există niște reguli impuse de grupuri de persoane, da? Alese, sau care își impun voința și regulile prin forță. Asta e de-a lungul istoriei nu e o chestie care am inventat-o noi acuma.
Silvian Nanea — Mă gândeam acuma la Thomas Hobbes care spunea că noi oamenii, de fapt suntem creați ca o creatură, să zic. Ca niște oameni răi, așa ne-am născut și atunci a trebuit cumva societatea, sau legile acestea sociale să ne modeleze ca să nu ne dăm în cap unul altuia. Că, dacă am fi într-o stare de asta liberă, fără nicio regulă, zicea el sau susținea că am fi în stare să ne omorâm vecinul pentru că îi luăm, nu știu… pământ.
Ovidiu Grigor — Se echilibrează lucrurile astea, pentru că noi am supraviețuit de-a lungul istoriei chiar dacă au fost cataclisme, schimbări foarte mari, unde regulile sociale sau instituțiile care veghează regulile s-au dizolvat. Cumva societatea s-a dus înainte. În grupuri mai mici, se formează, se restructurează, se reinventează. Deci avem această capacitate și asta e în fiecare individ, pentru că fiecare subconștient e legat la grupul ăsta. Cum fiecare celulă din corpul tău nu-i izolată de capul ei acolo în interiorul corpului. Pentru că, fiecare… deci sunt trilioane de celule în corpul nostru, care toate colaborează între ele, plus bacterii și viruși care există în interiorul nostru care cooperează cu celulele noastre, cu corpul nostru. Și tot, tot, amalgamul ăsta foarte mare de celule, de fel și fel, da? Funcționăm și suntem un individ, un om.
Silvian Nanea — Și luând acest exemplu, putem face analogie și cu noi oamenii.
Ovidiu Grigor — Și mergând la un nivel mai mare… da, pentru că e posibil ca atunci când un purice sare pe tine, să nu știe că e vorba despre o pisică sau un om, foarte clar de la început. Doar după ce-l mușcă. Așa, de ce? Pentru că viziunea puricelui asupra lumii e foarte mică. E posibil ca noi, până acuma, să fi avut o dificultate în a vedea acest egregor, această… am putea spune niște animale mari, foarte mari, gigantice. Nu le putem vedea, pentru că sunt foarte mari. Și noi suntem celulele. Poate că și o celulă din corpul meu când se uită la mine, nu mă poate vedea pe mine așa cum sunt. Ce poate să vadă? Celule din jurul ei. Cum suntem noi, îi vedem pe cei din jurul nostru. Vedem, de fapt, lumea noastră. Îi vedem pe cine? Îi văd. Te văd pe tine, pe prietenii mei, îmi văd familia, văd oamenii cu care interacționez. Pe cine mai văd? Pe cei la care ne uităm la televizor. Poate că cei care sunt în filme dar sunt număr foarte mic de persoane ăștia, până la urmă. Oricât de mulți ar fi, raportat la numărul de indivizi din cadrul unui egregor sau din cadrul mai mare al speciei. Oricum, e un număr infim de persoane cu care eu pot să am un contact direct. Numărul de contacte pe care putem să-l avem cu indivizi și să avem legături strânse este de 13. Da, 12 + 1 că am văzut în Biblie scrisă chestia asta deja, pentru că anticii de deja știau poveștile astea.
Silvian Nanea — Și mai nou cu tehnologia din zilele noastre probabil n-o să ajungem nici la 13. O să avem doar prieteni virtuali.
Ovidiu Grigor — Nu, deci numărul ăsta… e vorba despre contacte strânse, da? Oameni cu care poți să relaționezi. Chestia asta se știe în firme. Un director mare de o multinațională, el poate să știe sute de oameni dar oamenii cu care interacționează direct sunt până în vreo 13, uneori până în 15. Dar cam până în 13 persoane are cu care relaționează direct, la care le cere rapoarte, la care știe ce fac, cu care discută complet.
Silvian Nanea — Și aici în management de exemplu, se spune că în funcție de nivelul de conducere, adică cei care au responsabilitate mare atunci pot supraveghea între șase și opt persoane și cu cât nivelul de conducere este mai jos, atunci pot supraveghea mai mulți oameni. Pentru că task-urile sunt cumva repetitive și atunci nu ai nevoie de foarte multă… nu știu, îndrumare sau muncă intelectuală.
Ovidiu Grigor — Și tu ca și individ, tu poți să ții relații cu până la 150 de persoane. Uneori până la 170 merge dar cam ăsta e un număr. Restul s-ar putea să fie doar oameni pe care îi cunoști, dar nu mai poți să întreții relații.
Silvian Nanea — Da, mai nou cam pe toți îi trecem la capitolul ,,cunoștințe’’ ci nu la cel de ,,prieteni’’.
Ovidiu Grigor — Da, pentru că… și la cursuri, atunci când fac cursuri, există dinamici diferite la cursurile care sunt mai micuțe de până în 12 persoane, există o anumită dinamică în care te poți apropia de oameni. La cursurile care-s mai mari, până în 25 de persoane, există dinamică. După 25 de persoane, dinamica se schimbă la curs. Pentru că tu nu mai reușești să interacționezi exact cu fiecare persoană care a venit la cursul respectiv.
Silvian Nanea — Hai să revenim cumva la subconștient și la fricile și lucrurile negative, să zic, care sunt acolo și putem să le conștientizăm odată și după aceea să facem cumva să le schimbăm sau să îmbunătățim.
Ovidiu Grigor — Da. Noi acuma le spunem convingeri negative la fricile astea. Care-i rolul fricii de bază? Rolul fricii de bază este să ne protejeze de un pericol virtual. Dar de cele mai multe ori pericolele astea sunt atât de îndepărtate, unele vin pe latură genetică, da? Pentru că moștenim genetic pe cei dinaintea noastră, e posibil să moștenim și maimuțele dacă ne tragem biologic din ele, da?
Silvian Nanea — E altă discuție asta…
Ovidiu Grigor — E o altă discuție dar dacă am accepta toată povestea asta, ar fi în felul ăsta. Și ce înseamnă? Dacă noi am evoluat ca și specie și cândva oamenii erau slabi și nu erau specia dominantă pe planetă în parcursul ăsta de evolutiv a fost tot timpul în pericol. Pentru că au fost au existat specii mult mai puternice, mult mai agresive și care puteau să omoare un individ. Asta înseamnă că una dintre frici este să mă pierd de turmă, să mă pierd de grup, să fiu respins. Respingerea grupului înseamnă moarte. De asta una dintre fricile cele mai mari pe care le are individul e să fie respins de către cei pe care îi iubește. Pentru că cei care își iubesc familia, în principiu e grupul din care face parte.
Silvian Nanea — Aici intervine nevoia de apartenență, nu?
Ovidiu Grigor — Nevoia de apartenență dar nu vrei să fii dat nici din grupul de prieteni afară, da? Pentru că și acolo vrei să fii, să aparții. Pentru că, cumva, ceva în biologia ta, în subconștientul tău îți spune ,,Stai în grup pentru că poți să supraviețuiești!’’ Pentru că, dacă o să fi afară, ești în pericol. Azi nu mai suntem în pericol, dar frica asta există. Se manifestă în oameni. E foarte puternică. Una dintre cele mai mari frici, să pierzi grupul din care faci parte, să fii exclus din grup.
Silvian Nanea — Da. Faptul că astăzi, de exemplu nu mai există acea frică că… Ok, mă gândesc acuma la sistemul familial în care, astăzi de exemplu, vedem multe divorțuri față de acum 100 de ani.
Ovidiu Grigor — Există un motiv. Există un motiv dar e ăsta de care vorbim noi. Pentru că atunci când tu ești în familie, rolul bărbatului sau a bărbaților dintr-o familie mai mare, extinsă cum erau pe vremuri, era de protecție.
Silvian Nanea — Protecție și de a întreține familia.
Ovidiu Grigor — Protecția familiei și întreținerea familiei. Astăzi cum de exemplu, femeia lucrează și ea exact ca și un bărbat, are aceleași drepturi, protecția ți-o dă sistemul, statul, poliția, organele statului și tu te simți… tu ești mulțumit ca și individ, ți se împlinesc nevoile de bază într-un mod ieftin și simplu iar tu nu vei mai simți nevoia să faci un efort pentru a avea o familie, să ai un bărbat lângă tine, dacă ești o femeie. Sau poate că să ai o femeie lângă tine, dacă ești bărbat. La bărbați există o altă capcană: sunt site-urile porno. Care, site-urile porno în primele 10 site-uri de căutare pe internet, cinci dintre primele locuri, dintre cele 10, în top 10 sunt site-uri porno din păcate. Ce înseamnă accesul la sexualitate într-un mod ieftin și atunci tu când ai… îți primești doza aia de excitare, de mulțumire din zona aia renunți la a mai căuta o femeie adevărată.
Silvian Nanea — Și cum se pot schimba aceste comportamente?
Ovidiu Grigor — Prin conștientizare. Conștientizarea face ca un individ să-și poată schimba comportamentul. Pentru că noi funcționăm… Îmi pare rău, dar noi funcționăm de cele mai multe ori în mod automat și noi, cei care poate că conștientizăm un pic mai mult lucrurile astea, în mare parte funcționăm automat. Ei bine, de ce? Pentru că toate… e bine într-o mare măsură, de ce? Pentru că toate aceste mecanisme de automatizare sunt niște mecanisme care repetă niște pași, care ne țin în siguranță. De asta le repetăm. De asta există ciclicității în viețile noastre. De asta repetăm lucruri, facem aceleași lucruri. Pentru că suntem în siguranță și nu schimbăm încontinuu. Și când schimbăm, pentru că, cumva, văzând viața dintr-un alt unghi, am spune singura chestie care-i constantă în viață e schimbarea. Singura chestie neschimbată e schimbarea. Dar aici e foarte interesant că schimbarea asta te duce într-o stare de adaptabilitate, și de învățare, și de evoluție. Faptul că lumea se schimbă, te forțează și pe tine să te schimbi și să evoluezi. Pe de o parte e bine. Dar toți indivizii din toate speciile caută echilibru. Echilibrul ăsta nu-i total, e un echilibru instabil. Noi oamenii știm cel mai bine. De ce? Pentru că Noi umblăm în picioare. Echilibrul pe care noi îl avem e un echilibru instabil. Tot timpul noi trebuie să ne corectăm. Există niște organe în corpul nostru care corectează tot timpul poziția corporală ca să nu te prăbușești, să nu cazi într-o parte sau alta. Pentru că tu dacă ai o problemă legată de urechi, de urechea internă, s-ar putea să-ți pierzi echilibrul. De ce? Pentru că mecanismul ăla de echilibru nu-ți mai funcționează bine.
Silvian Nanea — Așa. Asta ar fi o parte. Nu știu, mă gândeam acuma ce se întâmplă când noi persistăm mai mult în într-o frică, într-o temere, în lucruri negative.
Ovidiu Grigor — Ne bucurăm de ele, în primul rând. Ne bucurăm de fricile noastre. Așa, acuma bucuria asta e cumva între ghilimele. Pentru că, fricile alea ne vor ține într-o zonă de siguranță pe care noi deja am verificat-o. Frica mă va ține într-o zonă. De exemplu: mi-e frică de o relație. De ce ți-e frică de o relație? Mi-e frică de o relație pentru că am avut o altă relație înainte și am eșuat. Am fost părăsit. Da? Sau am fost în situația în care eu am părăsit și pentru că și cel care părăsește suferă cumva. Și atunci mai ales când ești cel părăsit, frica cea mai mare e să nu suferi din nou și ăsta e un alt mecanism care există în interiorul nostru. Tot subconștient, pentru că vorbim despre puterea subconștientului aici. E tot un mecanism subconștient în care te protejează prin intermediul fricii și de o altă dramă pe care tu ai trăit-o foarte intens. Frica de bani. De obicei poate să fie legată de…
Silvian Nanea — Frica de sărăcie, nu? Să nu ai bani. Dar mai există și acea frică în care ți-e frică să ai prea mulți bani.
Ovidiu Grigor — Să ai bani. Da. La noi în România există și o poveste destul de clară pe care o putem identifica în timpi istorici destul de apropiați. Schimbarea monetară de după al doilea război mondial, după venirea comunismului a fost un moment, nu mai știu exact data… prin anii ’50 și ceva dacă-mi aduc aminte bine. S-au schimbat banii. Și peste noapte, nu s-au devalorizat. S-au schimbat banii. Nu conta câți bani ai, peste noapte s-au dat bani. Deci de la o zi la alta, toți cei care au avut bani foarte mulți ascunși la bancă, ascunși prin poduri, au devenit hârtie de la o zi la alta. Iar ziua următoare s-au dat bani noi. Țăranilor li s-au dat bani de 18 pâini, muncitorilor de 16 pâini, la cei care erau la oraș, inginerilor li se dădea de vreo opt pâini și la profesori de șase pâini.
Silvian Nanea — Și toți banii agonisiți au dispărut pur și simplu.
Ovidiu Grigor — Și toți banii pe care i-ai avut, au devenit hârtie numai bună de făcut foc cu ei.
Silvian Nanea — Și acum revin cu o întrebare: se poate întâmpla același lucru? Având în vedere discuțiile despre moneda digitală pe care o să o vedem peste câțiva ani.
Ovidiu Grigor — Desigur. E atât de e atât de volatilă pentru că e un sistem bazat pe încredere. În momentul în care încrederea se spulberă, în sistem lucrurile dispar. Dar și monedele fizice care există astăzi, leii românești, dolarii, euro, e tot un sistem bazat pe încredere. Pentru că cineva îți dă, ai valută pentru că sunt foarte mulți oameni care cred că au valoare și că își va păstra valoarea. Nu numai că are atunci, că o să și-o și păstreze. Cea mai bună valută care-i? De-a lungul istoriei? Aurul. Aurul și argintul. Sunt două modalități de a păstra valoare într-un mod, pe termen lung fără pericole. Dar în timpul lui Ceaușescu, nu în timpul lui Ceaușescu, în timpul comunismului, aurul a fost confiscat, argintul a fost confiscat de la oameni așa că cei care au avut bani, da? Revenind la povestea aia cu frica de a avea bani. Atunci când ai avut bani, bunicii tăi au avut bani, ce și-or spus o viață întreagă? ,,Dacă-i cheltuiam… Dacă luam pământuri’’ după aia le-or luat și pământurile. ,,Dacă mă bucuram de banii ăia, dacă-i cheltuiam. Așa că mai bine să n-am bani.’’ și astăzi, tu astăzi la 30 de ani de la revoluție, după căderea comunismului, gândul care îi vine la român când are foarte mulți bani, crede el că are mulți bani, poate când are, când începe să aibă de ordinul a zecilor de mii de euro sau poate că mai puțin, începe să vină un gând: trebuie să-mi cumpăr o mașină, trebuie să îi bag în ceva, trebuie să-i cheltui pentru că îmi dă o stare de neliniște faptul că am bani.
Silvian Nanea — Hai să intrăm puțin mai în detaliu. De exemplu, dau un exemplu concret. Bunicului meu, când a venit colectivizarea i s-a confiscat pământul.
Ovidiu Grigor — Exact la fel și la bunicii mei.
Silvian Nanea — Nu știu exact cât, câteva hectare de pământ, calul pur și simplu din curte și a mai rămas cu, nu știu… ceva găini.
Ovidiu Grigor — Tot au luat, au lăsat doar găinile.
Silvian Nanea — Da. Tatăl meu în momentul acela avea 23 de ani și pur și simplu s-a trezit cu calul care era cel mai frumos din sat, a fost confiscat și ulterior se plimba primarul satului cu șareta și cu calul lui.
Ovidiu Grigor — Exact. Pentru că…
Silvian Nanea — Acestea cumva probabil în subconștient, au avut o influență asupra tatălui meu că într-adevăr, a decedat.
Ovidiu Grigor — Și asupra noastră a tuturor celor care am trăit astfel de situație.
Silvian Nanea — Și cum putem lucra, conștientiza și schimba aceste gânduri în care nu știu, cumva avem o temere că nu facem prea mulți bani, că nu știu, vine cineva și confiscă?
Ovidiu Grigor — Da, exact. Cine-s ăia care vin și confiscă? Autoritățile. Deci e o frică pe care o avem, că cei care au puterea, care ar putea să ajungă la putere ne-ar putea lua ceea ce facem noi și frica asta poți să o ai și când ai mai puțini bani, și când ai mai mulți bani. Și atunci soluția ca să nu îți poată lua cineva banii sau să-i pierzi este să nu-i ai. Sau când ai ajuns la un anumit prag, te lovești ca de un perete și atunci revii la un nivel mai jos unde tu te simți confortabil la nivelul ăla. Ai că să trăiești, să duci o viață bună dar nu reușești să-ți depășești un nivel de avuție. Pentru că în mintea ta s-ar putea să fie acel program, acea frică că atunci când o să am bani, o să-i pierd. Sau mai există încă o frică foarte răspândită la noi, că… am avut-o și eu. Că atunci când ai bani sau când ești bogat, se spune ,,putred de bogat’’. Putred de bogat, putreziciunea nu e o asociere bună cu bogăția. Pentru că e posibil ca în mintea noastră să fie asociată bogăția și cu boala, cu un viciu și atunci cum vrem să fim noi românii foarte mulți dintre noi săraci și puri, sănătoși dacă e posibil, mai bine sănătoși și iubiți, decât cu bani.
Silvian Nanea — Sau pe perspectiva asta religioasă cumva dacă ai bani, nu ești mântuit sau nu ești iubit de Dumnezeu.
Ovidiu Grigor — Da, dar aici e o mare eroare care persistă de foarte mulți ani legată de cămilă. Da? Că mai ușor va trece cămila prin urechile acului decât bogatul prin poarta Raiului. Da, dar de fapt oamenii își imaginează cămile. Cămila asta de fapt, nu era vorba despre o cămilă, ci era vorba despre un soi de ață marinărească mai groasă care probabil intră mai greu prin urechile acului. Și mai există o asociere care posibil să fie foarte veche că unii oameni care-s bogați sunt și răi sau în spatele bogăției neapărat se află ceva necurat. Uneori, e posibil să fie adevărat în unele situații dar cu siguranță sunt foarte multe situații în care oamenii chiar sunt harnici, chiar au reușit să ajungă la starea aia de bunăstare. Sunt și foarte mulți oameni care au reușit să ajungă la bunăstare, sunt mai capabili să ajute oamenii în nevoie sau să își pună energia în a construi o lume mai bună decât cei care nu au. Poate că cei care nu au, se pot doar ruga. Ceea ce e un lucru important.
Silvian Nanea — Cei care au, au și resursele necesare pentru a face ceva.
Ovidiu Grigor — Și dau și direcția. Pentru că cei care au banii ăștia pot să dea direcția în lume. Noi astăzi de exemplu, moda. Care vedem că apare și dispare periodic, se schimbă în fiecare an. Moda în la haine, la telefoane, la mașini, la ceva. E o chestie care e indusă, nu e o necesitate să schimbi mașina în fiecare an sau telefonul în fiecare an, sau o dată la trei, sau cinci ani. Nu. Ar putea să meargă mult mai mulți ani, dar noi am fost învățați, mai ales aici în Europa, că lumea funcționează datorită economiei. Un lucru care pentru noi pare aproape un adevăr absolut și unii s-ar putea să fie iritați de ideea asta că ar putea să fie altfel.
Silvian Nanea — Aici vine cumva zona asta de statut, de mândrie. Dacă ai o mașină nouă și mai puternică, și mai scumpă, deja gata! Ai un statut mai înalt.
Ovidiu Grigor — Suntem învățați să gândim așa. Suntem învățați, suntem programați de când suntem mici prin școală, prin informația care vine spre noi, e o chestie foarte complexă. Nu e un individ care a făcut chestia asta, e un grup social care dă direcția.
Silvian Nanea — Un sistem capitalist… Până la urmă toată lumea vrea să vândă. Orice producător, orice comercial în sistemul capitalist, oricine vrea să vândă, să cumpere și așa mai departe.
Ovidiu Grigor — În sistemul capitalist, exact cum îi spune numele, capitalul e deținut de câțiva. În capitalism, bogăția e la câțiva indivizi iar restul lucrează pentru acel grup. Să fie binecuvântați!
Silvian Nanea — Cum putem schimba aceste lucruri?
Ovidiu Grigor — E foarte important ca noi să ne putem bucura de viața noastră, da? Pentru că dacă noi ne ducem înspre astfel de povești uneori și ne gândim că sau suntem revoltați sau supărați pentru ceea ce s-a întâmplat, sau ce se poate întâmpla în viitor, s-ar putea să ne ia din energia noastră. Așa că cel mai bine este ca să ne găsim un echilibru în viața noastră. E posibil ca eu și tu, chiar dacă ne-am revolta aici, să nu putem să schimbăm sistemul. Sistemele se schimbă din când în când, se numesc revoluții. Ce înseamnă o revoluție? S-a făcut o tură completă și se reia un punct mai vechi, se reînnoadă cu un punct mai vechi și repornește sistemul. Așa, acuma asta se întâmplă și la cicluri. Tu când reiei un ciclu, reiei o poveste mai veche. Cine face chestia asta? Pentru că e povestea subconștientului. Subconștientul ce poveste reia de fiecare dată? Povestea primului an de viață o reia de multe ori. Alte ori ce mai e reia? Reia poveștile cuiva care au trăit înaintea noastră. A bunicilor, poate că a părinților, a străbunicilor. Reia anumite povești, pentru că nu-s identice, complet identice poveștile astea. Dar ea… E posibil ca atunci când eu mă uit în familia mea, să descopăr un pic stupefiat de chestia asta că viața mea s-ar putea să semne foarte mult cu viața cuiva dinaintea mea. A unei mătuși, a unei surori, a unei bunici, a unei străbunici. Deja aici avem mai puține informații de la străbunici dar până la bunici putem afla informații.
Silvian Nanea — Bun, nu putem schimba lumea în seara asta dar atunci trebuie să ne concentrăm pe noi să încercăm să fim mai echilibrați și să conștientizăm noi lucrurile pe care trebuie să le îmbunătățim și să le îmbunătățim. Dar cum să le îmbunătățim? Asta e întrebarea. Probabil și cei care ne urmăresc zic: ,,Da, vedem, știm problemele.’’ le știu și ei, le știm și noi.
Ovidiu Grigor — Schimbăm lumea schimbându-ne pe noi. Și noi deja facem lucrul ăsta. Doar că schimbarea, ca să ajungă la toți indivizii din specie sau la un grup mai mare, care să declanșeze o schimbare la un nivel mai mare, se face, probabil, în timp. Există niște… e ca și la crescutul plantelor. Oricât ai uda tu o plantă, n-o să crească mai rapid de cum crește ea atunci când e frumos și e soare, și e ritmul ei.
Silvian Nanea — Are nevoie de mai multe lucruri.
Ovidiu Grigor — Și schimbarea e la fel. Pentru că noi putem lucra cu noi, ne schimbăm. Cei care se schimbă după noi sunt cei care sunt în jurul nostru. Copiii noștri, părinții noștri, soții, soțiile noastre, prietenii noștri se schimbă când ne schimbăm noi. Deci ăsta e modul în care schimbăm lumea. Apoi, ei schimbă. Alții, care schimbă pe alții din apropierea lor și schimbarea asta se propagă când o facem. De asta e important să conștientizăm, chiar dacă nu facem schimbări uriașe, atunci când faci schimbări mici dar repetitive, e un proces simplu, schimbarea are loc.
Silvian Nanea — Da, am început discuția cu puterea minții și am continuat cu conștientizarea gândurilor noastre, să zic. Ok, și atunci mă gândesc acuma, când avem un gând, de exemplu de supărare. Sunt supărat că nu știu ce nu mi-a ieșit astăzi. Conștientizez acel gând și atunci conștientizând, ar trebui să zic: ,,OK, nu mai are rost să mă mai gândesc la partea asta negativă că sunt supărat. Hai să-l schimb.’’
Ovidiu Grigor — E o stare. Atunci când sunt supărat accesez o stare. Dacă accesezi starea de supărare, este posibil să o mai fi accesat și cu alte ocazii. Pentru că, eu de obicei intru în stări pe care le cunosc, ai dreptate. Atunci când îmi identific starea asta că sunt trist, chiar dacă este un motiv care mă face să fiu trist, n-am reușit ceva, pot să mi schimb în mintea mea modul în care privesc acel lucru. Pentru că eu pot să schimb de la de la gândul că am eșuat în a face ceva ceea ce-mi doresc, în fapt pot să-mi schimb în mintea mea într-un alt mod și să-mi spun: ,,Am învățat ceva dintr-o greșeală.’’ pentru că de fapt, ăsta e secretul învățării. Mintea învață mai bine atunci când greșești, pentru că se refac niște structuri la nivelul creierului.
Silvian Nanea — Deci cumva, să ne gândim: ,,Hai să vedem din situația asta care sunt aspectele pozitive, lucrurile pe care le-am învățat.’’ Lucrurile care sunt pozitive.
Ovidiu Grigor — Ce pot să fac următoarea dată ca să fie bine! Ce pot să fac diferit ca să fie bine tura următoare.
Silvian Nanea — Mai ales că, presupunem că fiind să zic, un eveniment din trecut, OK nu mai putem schimba. Dacă e o situație sau un eveniment din trecut și atunci hai să vedem ce putem învăța de aici.
Ovidiu Grigor — Evenimentele din trecut nu le putem schimba, dar putem schimba amintirea lor. Putem schimba sentimentele pe care le-am trăit în legătură cu anumite evenimente, astea le putem schimba. Deci, dacă de exemplu, o persoană care, în copilăria ei s-a simțit respinsă de către părinți, așa, a trăit dramatic cel mai probabil acest eveniment. Și ce putem să facem? Prin intermediul unor meditații putem să schimbăm amintirile, le putem suprascrie amintirile, să punem niște amintiri, alte amintiri. Să ne imaginăm, de fapt. E un proces de imaginație prin care eu îmi imaginez că părinții mei m-au iubit. De ce fac lucrul ăsta? Pentru că în momentul în care eu îmi imaginez acest proces, îmi schimb sentimentele. Unde le schimb? La mine. Îmi schimb sentimentele și atunci îmi dau voie ca în acea meditație să-mi imaginez. De fapt ce fac atunci? Îmi rescriu în mintea mea niște imagini, niște amintiri. Schimb niște reviste, niște poze pe care eu le am în mintea mea legate de copilăria mea. Le schimb și îmi pun altele în care îmi imaginez că părinții m-au iubit, m-au dorit. Atunci eu îmi schimb sentimentul din mine, dar mi-l schimb și în amintirea respectivă care e o regresie. Da? Dar încep să mă simt mai bine și în viața mea.
Silvian Nanea — Bun, dar asta nu sună cumva, nu știu, ca o minciună pe care noi o spunem? Adică, s-a întâmplat un lucru negativ…
Ovidiu Grigor — Nu e o minciună, pentru că tu știi care-i adevărul. Pentru că aici e diferența. Pentru că noi putem să zicem: ,,Da, așa e.’’ O să se schimbe ceva dacă tu o să plângi toată viața? Nu se va schimba nimic. Dar eu vreau să mă despart de trecutul ăla. Pentru că vreau să am un viitor. Dacă eu, viitorul pe care mi-l creez în continuare e legat de drama faptului că părinții nu m-au dorit, ce o să creez în continuare? Alte situații în care eu să trăiesc, să simt respingerea. Pentru că voi atrage în viața mea situații în care să fiu respins de către cineva. Dar cine o să mă respingă? Persoane pe care o să le iubesc. Mă vor respinge. Așa că, ce facem? Schimbăm acel sentiment. Schimbăm acele imagini. O poveste falsă, dacă vrei tu să-i spui așa, dar eu în schimb, e adevărat ceea ce simt. Pentru că e ca și cum m-aș uita la un film, pentru că eu când mă uit la trecutul meu, deja e un film. E o carte de istorie, da? Sunt departe poveștile alea dar pentru că-s dureroase, le simt tot timpul în prezent uneori. Și atunci eu schimb sentimentul pe care îl trăiesc în mine. Ce face asta? Mă deconectează un pic de la povestea dramatică.
Silvian Nanea — Asta ținând cont că mintea noastră nu face diferența dintre realitate și imaginație.
Ovidiu Grigor — Bravo! Bravo!
Silvian Nanea — Deci noi, dacă realitatea a fost una, OK, aia care a fost sau pe care o percepem noi acuma, probabil realitatea de atunci chiar n-a fost chiar aia care ne-a rămas nouă în minte.
Ovidiu Grigor — Da! Da!
Silvian Nanea — Așa, și acuma cumva utilizând imaginația noastră, intrând și utilizând și meditația, nu? Ca să intrăm mai ușor în acea stare, cumva ne rescriem mintea sau adăugăm niște informații suplimentare așa încât să echilibrăm.
Ovidiu Grigor — Ne dăm o șansă la un viitor mai bun, când facem schimbările astea. Pentru că tu, amintirea pe care o ai, sunt niște informații pe care tu le accesezi. Poate că nici, cum spuneai tu, nici măcar nu-i adevărul! Ci ceea ce ai perceput tu! Pentru că omul percepe într-un mod unic lumea din jurul lui. Pentru că eu văzând același, lucru tu văzând același lucru, uitându-ne la aceeași chestie, în același timp, putem să avem percepții diferite și senzații diferite despre acel eveniment. Un copil când e bătut de mic, pentru unul poate să fie un lucru dramatic, iar pentru celălalt e o chestie care trece peste și nu-l impresionează deloc. Ăla care l-a trăit dramatic rămâne o persoană traumatizată, se va simți trădată, schingiuită, știu eu cum se va simți, iar ălalalt n-o să aibă nimic. O să fie în regulă.
Silvian Nanea — Da. Procentual, să zic așa, nu știu dacă poți să ne spui. Sunt unele persoane pe care le vedem că sunt foarte încrezătoare în ele și de succes în viață, fără să recurgă la nicio terapie, la nimic. Adică, ei din start au succes. Sunt încrezători, zâmbăreți, orice ar fi. Vezi că niciun lucru negativ nu se atinge de ei. OK, cât la sută din toată omenirea are această capacitate nativă, să zic?
Ovidiu Grigor — Cu siguranță un procent foarte mic. Pentru că cei mai mulți oameni nu sun în felul ăsta. Dar noi vedem că mai sunt din când în când oameni de genul ăsta care au succes, care chiar dacă întâlnesc dificultăți în viață, trec peste ele. Mai există după aia niște oameni care ajung la stările astea, deși n-au fost acolo, în momentul în care intră într-un proces de evoluție spirituală și creștere personală putem să spunem. Da? Pentru că-s împreună lucrurile astea. Când tu, indiferent ce se întâmplă, mintea ta găsește aspectul pozitiv al acelei povești, starea ta e pozitivă. Chiar dacă mi se întâmplă lucruri rele, pentru că pot să găsesc partea bună ascunsă în spatele unei situații negative.
Silvian Nanea — Eu mă gândeam la acest… cumva am vrut să scot un procent, să zic, gândindu-mă la alt studiu referitor la angajați. Era un studiu în care se spunea că din 10 angajați, doi dintre angajați sunt cei care sunt OK, vor să muncească, nu trebuie să li se spună, alți doi care n-au nicio treabă, nu poți să-i scoți din lenea lor, să zic așa pe românește. Și ceilalți șase sunt acel procent cel mai mare în care, de fapt dacă li se spune, sunt foarte clare obiectivele, responsabilitățile, ce au de făcut, sunt verificați, își fac treaba fără nicio problemă. Și atunci sugestia în management de fapt era cu cele șase persoane să se lucreze tot timpul, să fie într-un training continuu. Putem lua cumva acest procent și în sensul ăsta? În cazul nostru în care să zicem, poate un procent mic de 1-2%, sunt oameni care zic că n-au nevoie de nicio terapie, ceilalți doi, care orice ai face cu ei n-o să-ți vină niciodată și n-o să caute niciun ajutor, fiindcă pur și simplu sunt așa de rău defavorabil setați încât nu vor și nu acceptă niciun ajutor. Și atunci pentru acești 60%?
Ovidiu Grigor — Din ce mi-ai povestit tu pare legea Pareto. Da? 80-20. Da, în care ăia 20%, 2 sunt 20%, sunt cei care sunt activi, restul trebuie cumva… nu au cele mai bune setări. 60% din ăștia 80% sunt oameni care dacă le dai activități, ei fac. Poate că-s ăia care-s într-un echilibru relativ și ăia care sunt pe negativ, sunt 20%. Nu am un procent pe care să ți-l spun și să îți confirm dintr-un studiu pe care eu să-l fi citit legat de lucrurile astea.
Silvian Nanea — Da, dar probabil, acuma mă gândeam în sensul ăsta de dezvoltare personală, de a lucra cu tine însuți, de a conștientiza ceea ce ai de îmbunătățit. Că, ajungând la acest nucleu de oameni…
Ovidiu Grigor — Acest grup e mic. Grupul ăsta e mic. Oamenii ăștia care-s foarte bine setați, sunt puțini din păcate. Cei mai mulți oameni sunt în setări mai mult negative. Sunt în setări mai mult negative. Ce înseamnă setări mai mult negative? Sunt mai multe frici care acționează în spațiul individului.
Silvian Nanea — Și aceste frici acționând, create ani de zile, se spune că somatizează în corp, nu?
Ovidiu Grigor — Fricile creează realitatea, când vorbim despre somatizare în corp, vorbim despre un dezechilibru energetic care, în funcție de durata lui sau de intensitatea lui, duce la somatizare. Adică, duce la boală. Dar ce creează dezechilibrul ăsta în corp? O emoție, o emoție negativă. O emoție negativă de exemplu poate să fie creată de un frică intens trăită. Când eu trăiesc o frică, în funcție de cât de frică mi-e sau cât de mulți ani duc frica aia după mine, s-ar putea să mă afecteze. Sau sunt și alte sentimente negative. Furia, da? Cei care sunt furioși sau mai mult ăia ranchiunoși. Da? Cei care sunt ranchiunoși termină de obicei cu operația la fiere.
Silvian Nanea — Cei care au, de exemplu, am mai vorbit adineauri de… nu știu, amorțeli la piciorul drept sau simt că nu-și simt piciorul sau au probleme cu el.
Ovidiu Grigor — Da. Atunci când vorbim despre picioare, vorbim despre sprijin. Iar dacă e vorba despre piciorul drept, mă gândesc în general la partener. La cineva care mi-e ca și un tată. La un soi de parte masculină. Dar, uneori, partenerul, în cazul unui bărbat, poate să fie soția lui. Când mă gândesc la partener. Da? Dar uneori poate să fie tata, poate să fie un coleg de servici, un asociat în activitate.
Silvian Nanea — Deci simt că mi-am pierdut cumva sprijinul în viață.
Ovidiu Grigor — Da. Sau nu-l mai simt, nu-l mai simt ca și un sprijin. Nu mai simt suficient de puternic. Ca și cum nervii n-ar mai da impulsurile corecte. O legătură care ar putea să fie în energie masculină.
Silvian Nanea — Și acuma conștientizând unele din aceste efecte, că deja vorbim de efecte. Ce se poate face concret pentru a restabili echilibru?
Ovidiu Grigor — În primul rând, când am o problemă, primul lucru pe care îl fac, de orice fel, mă gândesc când a apărut prima dată și care poate să fie sursa? Care poate să fie sursa problemei? Dacă mi s-a mai întâmplat, dacă nu mi s-a mai întâmplat. Dacă mi s-a întâmplat, ce am trăit înainte de a mi se întâmpla acest lucru? Pentru că, întotdeauna există niște triggere care pornesc. Când apare o boală sau o problemă, există un trigger tot timpul. Un eveniment, o trăire pe care individul o trăiește și declanșează ceva în interiorul lui.
Silvian Nanea — Și atunci să identificăm acea sursă și să ne schimbăm programul nostru sau cum ne raportăm noi la acea situație.
Ovidiu Grigor — În funcție de ce am descoperit, putem să schimbăm programele de la noi și evident cum ne raportăm la situația respectivă. Dacă e o altă persoană cu care interacționăm, la persoana respectivă.
Silvian Nanea — Și terapia ThetaHealing înțeleg că ne ajută să ne schimbăm mult mai ușor aceste gânduri, programe, decât am face așa pur și simplu normal fără să fim îndrumați.
Ovidiu Grigor — Atunci când noi conștientizăm, există mecanisme noi care odată ce tu ai găsit sursa unei probleme, în unele situații există un procent. Poate să fie între 40 și 60% dintre cazuri când intră un proces, începe un proces de vindecare natural. Și lucrurile dispar. Îți dispare amorțeala, dispare o problemă pe care ai avut-o, da? De ce? Pentru că ai găsit care e sursa problemei.
Silvian Nanea — Așa și atunci automat, cumva se resimt.
Ovidiu Grigor — Așa. OK, asta e o variantă. A doua variantă pe care am putea să o facem noi când aflăm despre o astfel de situație este să facem o cerere de vindecare. Ce înseamnă o cerere de vindecare? O cerere de vindecare înseamnă o rugăciune pe care o spun către Dumnezeu, ca o persoană să se vindece. Asta e în mod foarte simplist cererea de vindecare în care eu mă rog pentru cineva ca acea persoană să se vindece. Mai mult decât atâta, acolo intervine un proces conștient de vizualizare. Da? Asta e partea mea pe care o fac ca și terapeut, dacă vrei să spui, când lucrezi cu cineva. Pentru că…
Silvian Nanea — Și cum ne spune și Biblia, că în momentul când vă rugați, așa să vă rugați ca și cum ați fi primit acel lucru, nu?
Ovidiu Grigor — Exact!
Silvian Nanea — În acest caz mă rog ca și cum m-aș fi vindecat.
Ovidiu Grigor — Sau mă rog ca și cum aș fi vindecată persoana respectivă.
Silvian Nanea — De ce și când am putea să recurgem la regresie? Cu ce ne ajută?
Ovidiu Grigor — Regresiile ne pot ajuta să ne vindecăm, să conștientizăm, să facem o separare mentală în mintea noastră legată de o amintire celulară. Ce înseamnă asta? Uneori corpul are niște amintiri care vin din alte vieți. În momentul în care tu, la tine în corp se declanșează o boală, o situație sau nu neapărat, o trăire foarte intensă. Una dintre variante este să vezi dacă nu-i cumva dintr-o altă viață. Acuma, la ThetaHealing nu sărim imediat să facem regresii. Da, există unele regresii pe care le facem de-a lungul cursurilor dar în general căutăm să vedem la ce nivel găsim o convingere legată de problema respectivă și ce facem? Când eu găsesc că acea convingere are legătură cu o altă viață, pot să schimb convingerile legate de alte vieți. Și ce fac? Îmi schimb acea convingere, pentru că sunt diverse convingeri care unele vin din copilărie, le luăm, altele le moștenim genetic de la părinți, bunici, străbunici, alte convingeri vin din alte vieți sau din egregorul din care facem parte.
Silvian Nanea — Bun și atunci recomandarea în sensul ăsta este ca să recurgem la regresie în momentul când, nu știu, avem o provocare pe care dorim s-o rezolvăm, nu am găsit-o în viața actuală și săpăm cumva mai adânc și ajungem și la regresie, sau putem pur și simplu să ajungem la regresie că vreau și eu să văd ce s-a întâmplat.
Ovidiu Grigor — Acuma vorbim despre Theta. În mod normal la Theta nu-i nevoie de o regresie. De ce? Pentru că eu pot să rezolv o situație, o convingere, un program pe care l-am identificat, care vine dintr-o altă viață fără să fac regresia respectivă. Regresiile-s frumoase, sunt interesante și au și rezultate, dar nu întotdeauna este necesar să fac o regresie.
Silvian Nanea — Și atunci recomandarea cum ar fi, dacă este necesar.
Ovidiu Grigor — Dacă e necesar putem să facem regresii. Sunt foarte interesante, se pot rezolva probleme dar sunt… Probabil că povestea regresiilor e fascinantă, pentru că tu accesezi cumva niște amintiri foarte interesante dintr-o altă viață. Sunt experiențe interesante.
Silvian Nanea — Da. Cred că mai interesante ar fi aceste progresii, nu?
Ovidiu Grigor — Da, progresiile-s și mai interesante. Și cumva progresiile ne setează un viitor. Dacă trecutul, ceea ce s-a întâmplat în trecut îi o linie, viitorul cumva îi un spic unde avem multiple posibilități de a merge mai departe. Pentru că, atunci când noi facem o progresie, încercăm să setăm o direcție. Când setăm direcția, nu știm 100% exact dacă o să fie chestia aia în viitor. Pentru că, în momentul în care eu schimb lucruri în viața mea, pot să schimb și locul unde mă duc. Când schimb direcția, schimb drumul.
Silvian Nanea — Da, gândindu-ne la direcția pe care o avem în viață, ne poate ajuta progresia de exemplu, să ne găsim scopul în viață? Deoarece mulți sunt: ,,Aș vrea și aia, aș vrea și aia, aș vrea și aia.’’
Ovidiu Grigor — Există o progresie foarte interesantă. Mie îmi place foarte mult. O meditație de tipul ăsta în care îți imaginezi că ești în ultima secundă a vieții și te uiți la viața ta și în ultima secundă a vieții, înainte să mori te uiți la viața ta și te întrebi dacă ești mulțumit. Dacă ești mulțumit de viața ta și dacă ești mulțumit de viața ta, bravo! Felicitări! Dar dacă nu ești mulțumit, te întrebi, nu? E un exercițiu frumos.
Silvian Nanea — Da, frumos și simplu.
Ovidiu Grigor — Pentru că tu te vezi sănătos și în regulă, nu te vezi chinuit în momentul ăla. Așa, e un exercițiu de imaginație. Și tu te întrebi: ,,Ce ar trebui să fac în viața asta ca în momentul în care o să plec din lumea asta, uitându-mă în spate, voi fi mulțumit de ceea ce am făcut?’’ Un exercițiu foarte tare, pentru că îți dă de gândit și zici: ,,Hopa! Hopa. Unele lucruri nu-mi plac la mine, aș vrea să schimb ceva.’’ și atunci tu poți să faci schimbări în viața ta, să faci schimbări la tine. Pentru că, unii când aud de schimbări, cred că trebuie să schimbe pe alții, să părăsească pe soț sau părăsească pe soție. Sunt foarte mulți oameni în lumea asta de dezvoltare personală care au căzut deja în capcana asta. Vor să fie liberi și de fapt, își dau seama că după o perioadă au ajuns singuri și libertatea asta e o libertate parțială.
Silvian Nanea — Nici libertatea de fapt nu-i împlinește.
Ovidiu Grigor — Da și după aia îți descoperi că, de fapt tu ai fi avut și libertatea aia și dacă erai în relație. Dar aici cu relațiile e o poveste mai lungă și complicată.
Silvian Nanea — E o altă poveste pe care o putem dezbate separat și nu ne ajunge un singur podcast.
Ovidiu Grigor — Sigur, sigur.
Silvian Nanea — Da, sunt multe lucruri de gândit și de analizat. Iată, chiar acest aspect de a te gândi pur și simplu că sunt ultimele secunde din viață.
Ovidiu Grigor — Nu te gândești că-s ultimele secunde ci te gândești la viața ta, privind înapoi. Da? Pentru că în ultimele secunde ai zis ,,Haț!’’ și ți-ai deschis ușa, ai intrat într-o altă lume. Acuma depinde de fiecare ce crede. Se spune despre momentul morții că e cel mai mare orgasm pe care îl are individul. Pentru că se eliberează. Sufletul se eliberează de o greutate pe care a purtat-o, pentru că probabil, în momentul morții, corpul nu mai e funcțional, înainte să mori. Da? Pentru că, ceva nu mai funcționează și atunci e o mare eliberare. În momentul în care se merge dincolo, după o perioadă de timp, cei care cred în regresie, pentru ăștia vorbim acuma, da? Se reîncarnează. Indivizii se reîncarnează. Există un număr de reîncarnări, există o medie găsită de specialiști în domeniu undeva în jur de 350 de reîncarnări de individ. Unii au mai multe, alții au mai puține. Asta înseamnă că, cumva ajungem să avem multe experiențe de viață în aceste vieți pe care noi le repetăm. Uneori poate că nu suntem niște buni învățăcei și nu ne prea învățăm lecțiile.
Silvian Nanea — Bun și atunci în mod normal, în viața aceasta pe care o trăim…
Ovidiu Grigor — Ne străduim cel puțin în viața asta să învățăm cât mai mult.
Silvian Nanea — Da, dacă… nu știu, suntem creștini practicanți și hai să zicem, nu credem în reîncarnare. De fapt, ne străduim cumva să avem o viață cât mai etică și mai bună pentru o speranță într-o viață viitoare. Nu știu… alături de Iisus în cer.
Ovidiu Grigor — Exact, pentru a ajunge în paradis. Pentru că scopul în creștinism e paradisul. Pentru că, creștinismul a cucerit lumea și a învins alte curente religioase de-a lungul istoriei, pentru că a venit cu o promisiune care n-a fost. Pe care n-au mai avut-o alții, în care tu poți salva sufletul și poți să ajungi în rai.
Silvian Nanea — Și dacă privim din partea astalaltă în care credem în reîncarnare și sunt probabil pe glob, sunt mai mulți oameni, mai multe religii care cred în reîncarnare. Atunci, putem să facem tot ce ne stă în putință în viața aceasta pentru o viață mult mai bună în viitoarea reîncarnare.
Ovidiu Grigor — Reîncarnările astea s-ar putea să nu fie infinite și ca la final tot în rai să ajungi. Poate că, creștinii, în creștinism s-a găsit un soi de shortcut și tu sari toate procesele. Acuma, e parțial glumă povestea asta, dar ar putea să fie și adevărată. Ar putea să fie și adevărată, dar nu știm. Pentru că nimeni nu s-a întors într-o formă fizică așa cum am vrea noi, să putem dovedi științific. Dar, sunt foarte multe povești de la persoane care au avut experiențe de moarte parțială. Sunt foarte multe povești legate de spirite și de comunicarea cu spiritele. Există o școală foarte puternică și în Europa legată de comunicarea cu cei de dincolo.
Silvian Nanea — Și sunt multe situații în care vedem că niște copii care nu au avut, nu știu, niște abilități dezvoltate, se nasc pur și simplu. Zicem, cu talent la ceva.
Ovidiu Grigor — Așa e!
Silvian Nanea — Sau… nu știu, eu mă gândesc la mine. De exemplu, este foarte dificil să învăț o limbă străină, pe când alții au așa parcă nativ. Nici nu le trebuie multă practică, că direct o asimilează.
Ovidiu Grigor — Dar tu ai alte abilități
Silvian Nanea — Da.
Ovidiu Grigor — Pentru că, abilitățile astea uneori, unele lucruri, unele abilități le avem într-o anumită zonă specifică și ne descurcăm mult mai bine acolo, alții au alte abilități. Și când cineva are nevoie de abilitățile mele va apela la mine, când o să am nevoie de abilitățile cuiva care vorbește limbi străine, o să apelez la acea persoană. Până la urmă se găsește un echilibru în cadrul societății legat de abilități.
Silvian Nanea — Bun, cred că am dezbătut suficient legat de abilități.
Ovidiu Grigor — Și niște subiecte foarte interesante, zic eu.
Silvian Nanea — Da, foarte interesante. Ideea este iarăși, revin la scopul și sensul tuturor acestor emisiuni sau podcast-uri pe care le fac, de a conștientiza eu personal și toți cei care ne urmăresc că putem să ne îmbunătățim noi personal în prezent, în viața asta.
Ovidiu Grigor — În viața asta, dar să lucrăm și pentru ceea ce urmează după. Fie că-s mai multe vieți, fie că-i o singură viață, nici nu contează. Ci contează deja să ne bucurăm și să proiectăm următorul salt.
Silvian Nanea — Așa! Pentru că, văd de multe ori la cei din jurul meu, sau… așa să zic, e ca și cum nu mai fac nimic, că oricum nu are rost. Sau nu știu, așa m-am născut, așa a fost familia. ,,Vai, că m-am născut în România! Că dacă mă nășteam în altă parte, era altă situație.’’
Ovidiu Grigor — E o scuză foarte subțire.
Silvian Nanea — Și rămân acolo. De fapt, ideea este că la orice vârstă, și dacă ai 20 de ani, 40, 60, 80 de ani este momentul acum de a face ceva în plus.
Ovidiu Grigor — Toți oamenii se pot schimba cu o condiție: să-și dorească. Există condiția asta. Pentru că de cele mai multe ori Noi cei care facem o schimbare la noi și ne simțim că… vedem că sun mai bine, ne dorim ca și ceilalți de lângă noi să fie bine. Soțul, soția, copiii, părinții! Și ăștia nu vor. Ăștia vor să rămână așa cum sunt ei.
Silvian Nanea — Dar, prin exemplu personal și poate, uite, aceste discuții vor genera în unii această dorință de schimbare.
Ovidiu Grigor — Exemplul personal e cel mai bun. Pentru că, atunci când cineva se uită la tine, care te cunoaște, care te-a văzut cum erai înainte și se uită la tine și vede că ești schimbat, începe să-și pună o întrebare: ,,Dar ce ai făcut să te schimbi? Cum ai reușit? Vreau să știu și eu! Spune-mi și mie secretul!’’ Și atunci, oamenii cumva, accesează informații după aia. Că-i o carte, că-i un curs, că e un film, sunt multe modalități să ne schimbăm.
Silvian Nanea — Deci multe modalități de a ne schimba și una dintre modalități, le spun acuma tuturor celor care ne urmăresc este să căutați pe Google: ovidiugrigor.com, sau pe toate rețelele de socializare și YouTube și a încerca această variantă, nu doar a încerca, este o variantă care… sau este o modalitate care este testată și care funcționează, și care aduce rezultate.
Ovidiu Grigor — Așa este. De asta, ai întrebă la început de ce fac ThetaHealing? Din cauza asta, pentru că am avut rezultate.
Silvian Nanea — Ovidiu, îți mulțumesc foarte mult pentru discuția din această seară! De astăzi!
Ovidiu Grigor — Mulțumesc și eu, Silvian! A fost o onoare!
Silvian Nanea — Dacă ai un ultim mesaj să le transmiți celor care ne urmăresc?
Ovidiu Grigor — Vă așteptăm cu mare drag să veniți la cursuri, dacă vreți să învățați mai mult, dacă nu, căutați modalități care-s potrivite pentru voi!
Silvian Nanea — Dragilor, vă mulțumesc și eu încă o dată, ne vedem săptămâna viitoare la un nou episod!