Creștinism, Globalizare, Identitate Culturală în Europa cu Mihail Neamțu, Vezi Departe – Episodul 12

,,…Mihail Neamțu — Toate aceste forme de supărare, da, sfârșesc prin a produce o boală. Și noi avem cazul acesta clasic al oamenilor care au suferit și care au murit devreme. Adică, dacă tu vrei să trăiești ca un hedonist, care în fiecare zi își satisface toate plăcerile, atunci ești într-o mare înșelare…

…— Tu ai o misiune și am zis: ,,Dar care-i aia?’’ și Beatrice a zis: ,,Misiunea ta este să spui adevărul și a mea să-ți port crucea…’’

…— Domnule, dacă n-ai făcut nimic, cum poți să stai pe telefon și să-l acuzi pe cel care a făcut, că a făcut?…

…Silvian Nanea — Și astăzi putem considera partea asta de imigrație, cumva o cucerire din interior?…

…Mihail Neamțu — Prezența camerelor este o sursă de angoasă și nu pentru că ce am eu de ascuns. Neamțule, ce ai tu de ascuns? Absolut nimic. Nu am nimic de ascuns și cu toate acestea, deși nu am nimic de ascuns, nu-mi place să fiu supravegheat. Mi se pare că e foarte periculos momentul în care se află astăzi Europa, ți-o spun foarte sincer…’’

Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați revenit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viitorul și ce putem face în prezent în acest sens. Am discutat despre business, A.I, spiritualitate și diferite alte domenii. Astăzi îl avem alături de noi pe nimeni altul decât Mihail Neamțu! Bine ai venit!

Mihail Neamțu — Te salut! Salut, Silvian! Mă bucur să fiu în Arad, orașul copilăriei mele. Am crescut aici de la 6 până la 18 ani. Totuși, sunt 12 ani fundamentali în formarea unui om și mă bucur să te văd în această ipostază. Hai să spunem adevărul, am fost cândva în acest cerc al clubului Marilor Cărți, implicat într-un proces care, pentru mine a triumfat atunci când tu ai luat hotărârea să devii și un brand personal, nu doar un foarte bun antreprenor, ci și un producător de conținut și te felicit pentru că ai pus în aplicare niște sfaturi și pentru că ți-ai depășit mentorul, ca să zic așa. Nu spunem despre cine vorbim. Cel puțin pe Tik-Tok m-ai depășit!

Silvian Nanea — Nu am apucat nici să fac prezentarea! Mihail Neamțu, cum știți, este scriitor, teolog, om politic și fondator al clubului ,,Marile Cărți’’ și are și alte proiecte despre care, probabil va avea timp să discutăm astăzi, dar astăzi, pentru că suntem în săptămâna mare, și atenția, zic eu, că ar trebui să fie îndreptată spre spiritualitate și spre cele sfinte. Mihai, te rog spune-ne, cum crezi că ne ajută zona aceasta a spiritualității în ceea ce doresc, sau dorim noi în cadrul acestui podcast, cumva, să privim departe?

Mihail Neamțu — E frumoasă întrebarea și dificilă, pentru că, noi suntem adesea mici și miopi în abordările noastre. Adică, mai ales în săptămâna mare descoperi că ești mic. Ca om, incapabil să ierți, ești un… practic ești un personaj lipsit de înălțime și de noblețe. Tot ceea ce vedem în jurul nostru, din păcate, trebuie să recunoaștem, ține de violență verbală foarte multă, de hate, de trolling, de multe ori de proastă calitate, oameni care au devenit pur și simplu profesioniști ai batjocurii, nu? Ai calomniei, și săptămâna mare vine cu această, foarte radicală propunere, aceea ca tu, eu, ori cine ne ascultă, prietenii care, poate, ne urmăresc, avem aici o inedită experiență. Unii te urmăresc pe tine alții pe mine, să devină iertători. Acuma să ierți este ușor să zici. Iartă-l! E foarte greu să și faci asta, să-l ierți.

Silvian Nanea — Cum putem face asta?

Mihail Neamțu — Să ierți ca să vezi mai departe, nu? Sau să vezi foarte departe. Păi, să îl ierți pe cel care ți-a greșit în mod intenționat, e foarte greu. Fiindcă sunt oameni, care chiar îți fac rău pentru că asta vor să-ți facă, rău. Totuși, vezi mai departe decât vede el atunci când îl ierți. Fiindcă, tu te pui în ipostaza celui care peste 10, 20, 30 de ani îl va vedea pe acel individ care ție ți-a făcut rău, îmbătrânit un pic, obosit, poate chiar bolnav, înconjurat de niște copii și de nepoți care, cu siguranță n-ar vrea să știe că tatăl sau bunicul lor a fost angajat în acte de, eu știu, imoralitate. Și atunci tu îi spui ,,Te iert pentru că, eu văd în tine mai mult decât chiar tu vezi în tine. Eu văd un om care-i capabil de restaurare, văd un om care e capabil de îndreptare și de asta te iert.’’ În plus, când te iert, de pildă, asta este invitația fundamental a creștinismului, eu pe mine mă ajut, pentru că scap de ce? De o sarcină. Tu când nu poți ierta, nu poți să dormi, ești frământat în timpul zilei, ai gânduri de răzbunare, vrei să faci un plan, eventual de eliminare, pentru că acolo se ajunge.

Silvian Nanea — Și aceste gânduri, cumva somatizează și le aduni.

Mihail Neamțu — Absolut. Absolut, pur și simplu la un moment dat, atacă organele interne. Se spune că toate aceste forme de supărare, da, sfârșesc prin a produce o boală. Și noi avem cazul acesta clasic al oamenilor care au suferit și care au murit devreme. Eu mă gândesc la prietenie, între Mihai Eminescu și Ion Creangă. Foarte multă lume crede că e o fabulație, dar nu așa stau lucrurile. Ei s-au iubit foarte mult, ca prieteni, sigur că dacă spui asta într-o lume bolnavă de pornografie, tot se gândesc la sexualitate. Nu, era o prietenie curată între ei. Între Ion Creangă și Mihai Eminescu a fost o prietenie curată. Cred că s-a născut în 1837, sper să nu greșesc. Eminescu în 1850 și când a murit Eminescu în 1889, Creangă a mai putut să trăiască doar câteva luni și apoi s-a dus și el. Deci, ce vreau să spun cu asta, că există uneori o somatizare, cum foarte bine ai subliniat, a durerilor, a dorului, a tristeții și știm foarte bine că și la nivelul animalelor se resimte la un moment dat, depărtarea aceasta. Hachiko, dacă nu mă înșel, este un tip de câine care stă și 30 de zile pe mormântul stăpânului în așteptarea lui și el nu mai vine. Vorba poetului ,,Și George nu mai vine’’. Deci, ca să poți să trăiești ca un om liber, și știu că tu ești un om care vrea să trăiască liber, trebuie să ierți. Cine a iertat cel mai bine și cel mai mult? Hristos. Pe cine a iertat? Chiar pe vrăjmașii săi, pe cei care l-au răstignit. Fără de greșeală.

Silvian Nanea — Și cum putem integra învățăturile lui Iisus Hristos, că ai pomenit despre el, în această lume în care, nu știu, e în continuă schimbare și vorbim de roboți, inteligență artificială, nu știu… lucruri S.F, pe care le citeam în copilărie, în cărțile S.F.

Mihail Neamțu — Da, sunt două lucruri, pentru mine, distincte. Faptul că noi, astăzi, folosim avionul și bunicii noștri foloseau căruța, nu înseamnă că noi suntem superiori din punct de vedere moral, bunicilor noștri. Și nu, nici nu înseamnă faptul că ei foloseau, iată, eu știu… niște mijloace antice de exploatare a pământului. Nu înseamnă că erau inferiori sub raport moral, nu, absolut deloc. Sau spiritual, cu atât mai puțin.

Silvian Nanea — Natura umană până la urmă nu s-a schimbat, este aceeași.

Mihail Neamțu — Așa stau lucrurile, exact cum le descrii tu. Natura umană este aceeași. O descrie literatura universală de 5000 de ani și între iubire și răzbunare, între pasiune și datorie, între suferință și iată, pace. Noi ne zbatem în fiecare zi. Dar, tu m-ai întrebat concret. Într-o lume a tehnologiei, mai pot să crezi în Hristos? Absolut! Mie mi se pare că întrebarea, iartă-mă, aici e greșit pusă. Nu știu, nu mi se pare că, faptul că am ajuns să dezvolt un anumit tip de instrument tehnic exterior persoanei mele, îmi rezolvă durerea inimii și atunci ca să începem o aplicare concretă a poruncilor din evanghelie, propun conceptul de Beta Testing. Ia încearcă! Ia încearcă să vezi dacă, o zi. Mi-a spus un prieten, țin minte aveam 21 de ani și știi că filozofii-s maeștrii judecății și ai evaluărilor necerute, nesolicitate. Uneori chiar și ai condamnărilor. Și cineva mi-a spus, un teolog foarte profund mi-a zis: ,,Mihai, ai încercat vreodată să trăiești măcar 24 de ore fără să judeci? Pur și simplu lasă lucrurile să treacă pe lângă tine. Lasă-le așa, nu le comenta.’’ Știi că eu aveam un exercițiu, încă o dată, de încadrare. Ce face un filozof? Ia o experiență și pune un concept peste ea. Și spune: ,,Asta e așa, asta-i cealaltă, asta e într-un fel, asta e într-un alt fel.’’ Ei bine…

Silvian Nanea — De unde vin aceste judecăți?

Mihail Neamțu — Noi spunem că e nevoie de claritate până la un punct. E normal ca fenomenele din jurul tău să fie încadrate într-o tipologie, da? Să spui: ăsta e un lucru bun, ăsta e un lucru rău. Dar, la un moment dat excesul de calificare te obosește și vreau să-ți dau un exemplu. Am intrat recent în politică. Nu mă deranjează faptul că unii nu sunt de acord cu asta. Chiar sunt conștient că pe unii îi dezamăgește decizia mea pe alții încântă. Însă, de la un prieten, mă aștept ca să nu asocieze deciziei mele de a intra în politică o intenție malefică, o supra interpretare, o chestiune de asta obscură. Dom’le, l-a sunat X, l-a abordat Y, a intrat într-o cabală, e omul nu știu cui, al Moscovei, al lui Putin! Aberațiile astea, pe care unii le fabrică din dorința de a explica ei mai mult decât trebuie un fenomen, astea denotă o lipsă de relaxare interioară. Pentru că, dacă tu ai atitudinea detașată a unui călugăr, păi nu știu, afară plouă. Și ce dacă? Afară e senin. Și ce dacă? Da? Când ești ca o piatră, pregătit să înfrunți și furtuna și seninătatea, atunci ești cu adevărat aproape de apatee, adică de desăvârșire, de starea de detașare pe care și creștinismul o predică ca și alte religii orientale. Sigur, dintr-o altă perspectivă. Revenind, deci tu ai spus așa: ,,Mihai, cum aplicăm învățătura lui Hristos?’’ Și răspunsul e simplu. Încercând jumate de oră, o oră, două ore, să interiorizăm niște elemente din această învățătură, nu le putem pe toate, că-s multe. De pildă, să privești fără să poftești. Da? Încearcă chestia asta. Dom’le, mă refer la tot aici. Vezi o mașină frumoasă pe care o conduce, nu știu, prietenul tău sau un coleg de serviciu. Privește, admiră, dar fără să poftești. Vezi ce se întâmplă. Trece o femeie frumoasă pe lângă tine și ești un bărbat care, na, într-un fel nu poate să nu observe asta. Privește, admiră, dar fără să poftești. Încearcă să scoți din tine elementele alea care te trag în jos. Minciuna de pildă, noi știm că este o tentație permanentă să minți. Prin omisiune, să minți chiar declarativ, să spui, nu știu… ,,Am un cont de Tik Tok am ajuns la…’’ Dom’le, încearcă să spui adevărul. Nu folosi hiperbola, nu umfla lucrurile și finalmente dacă poți, am zis să trăiești fără judecata aproapelui timp de 6 ore, dacă se poate, și finalmente dacă poți, încearcă să ierți. Exact acolo unde doare cel mai mult. Să ierți omul care știi bine că ți-a greșit și vezi ce se întâmplă. Și după o vreme constați că trăiești mult mai fericit.

Silvian Nanea — Sunt niște exerciții care, acum în săptămâna mare, ar trebui să le conștientizăm, cumva, mai mult importanța și să încercăm să le aplicăm în fiecare zi.

Mihail Neamțu — Da, există chiar practici, cum să spun eu, șocante. Noi știm că în anumite comunități, eu am fost o dată într-o comunitate de acest fel, comunitate religioasă, într-o mănăstire, ca să fiu foarte sincer cu tine. Am asistat și am și practicat, am și participat la spălarea picioarelor. E ceva cu tremurător, știi? Adică, pur și simplu ai un bărbat sau o femeie în fața ta, dacă ești femeie, ai o femeie, dacă ești un bărbat, ai un bărbat în fața ta și faci ce a făcut Hristos. Pur și simplu îi speli întâi picioarele și apoi îl săruți. E ceva cutremurător să săruți piciorul unui om pe care nu l-ai întâlnit niciodată. Ei, gesturile astea nu pot fi înțelese în lumea modernă. Adică, par din alt film, dar odată făcute…

Silvian Nanea — Chiar acum îmi imaginam și nu știu…

Mihail Neamțu — Ți se pare bizar?

Silvian Nanea — Da, mi s-ar părea așa scos din context, nu știu.

Mihail Neamțu — Da, pentru că tu în clipa aceea te lepezi de orice aroganță. Hai să fim serioși! Inclusiv în lumea asta a internetului, a Facebook, a social media, YouTube, Tik-Tok, noi suntem invitați să ne dăm mari. Eu cunosc câteva personalități, așa, nu dau nume, apărute de trei, patru ani în mediul ăsta, care de dimineață până seara își pozează mașina scumpă, femeia frumoasă, proprietățile, vacanțele. E o făloșenie! Nu spun să ascunzi ceea ce ești și ceea ce ai, dar nu căuta în mod de deliberat să te legitimezi ca om prin ceea ce ai, pentru că între a fi și a avea e o tensiune. Ei bine, în opoziție cu această tentație de a te umfla în pene, de a te da mare cu CV-ul tău, de a prezenta lista de diplome și de cărți pe care le-ai scris, sau averile, vezi că trebuie să faci și declarație de avere. Tu de aia nu faci politică, sunt sigur, Silvian. Că ți-e frică, că trebuie să arăți ce avere ai! Dar dincolo de glumă…

Silvian Nanea — Averea interioară, te referi.

Mihail Neamțu — Dom’le, nu-ți cere chestia asta AEP-ul. Nu, trebuie să spui! Că, mă gândeam la mine, știi? Eu nu sunt un om bogat nu sunt niciun om sărac, dar am spus acolo că am niște bani pe bursă și am văzut titlul ,,Mihai Neamțu’’ mare jucător pe bursă. Dacă nu aveam, era o problemă. Dacă ai, e o altă problemă. Însă, voiam să spun când tu te apropii de un om care este anonim, deci el nu este faimos, care este păcătos și tu cumva îl speli pe picioare, tu îl atingi, cum să spun, în zona cea mai murdară, nu? Am spune, în tradiția ebraică mai ales, picioarele erau murdare din cauza țărânei. Îl speli, îi pansezi rana și eventual îi pui și un sărut al iubirii acestui anonim. Tu faci ce a făcut Hristos cu întreaga umanitate, ceea ce e cutremurător. Deci el s-a atins de oameni murdari, păcătoși, a pansat rana noastră interioară, care este dezbinarea lăuntrică, ura și așa mai departe. A cusut rana, a curățat-o și apoi a săruta- o. E ceva extraordinar!

Silvian Nanea — Ar fi un îndemn la umilință și compasiune, nu?

Mihail Neamțu — Da! Și la dragoste, hai să recunoaștem. Chiar și la dragoste. Și dragostea este atât de ușor de ventilat și declarat și atât de greu de practicat.

Silvian Nanea — Ce putem spune, sau cum poate fi înțeleasă ideea de sacrificiu în zilele noastre moderne?

Mihail Neamțu — Aici, cred că Jordan Peterson a spus niște lucruri importante în cartea lui ,,12 reguli pentru o viață bună’’ și anume el a spus că ,,omul este singurul animal care are capacitatea de anticipare a viitorului’’ și pentru că, uite, părinții noștri știau că avem nevoie de o viață mai bună decât viața lor. Părinții noștri, foarte puține excepții de la regulă, au pus deoparte bani, au sacrificat o plăcere, n-au mers în vacanță scumpe. Au pus chiar, cum să spun eu, pe ultimul loc nevoia lor de satisfacții mărunte, ca într-o bună zi, noi să mergem la o școală mai bună, să primim un cadou de nuntă, ca noi să avem nu știu, o bună stare materială sau spirituală, superioară stării lor. Sacrificiul este obligatoriu pentru orice ființă capabilă să trăiască în orizontul temporalității ăsteia deschise, care este viitorul. Deci, dacă tu vrei să ai acces la viitor, trebuie să sacrifici lucrurile în prezent. Cine nu înțelege asta, se înșală. Adică, dacă tu vrei să trăiești ca un hedonist care, în fiecare zi își satisface toate plăcerile, atunci ești într-o mare înșelare. Pentru că, tu ești un nod de contradicții. Vrei și asta, vrei și alta, vrei, vrei practic orice. Și copilul când, iar tu știu că ai niște copii minunați, și eu am o fetiță de nouă ani, când îl le duci… și mai așteptăm un copil acum, dar când îți educi copilul, trebuie să învețe un singur lucru, da? Să amâne imediata gratificare a poftelor. Ăsta este sensul imediat al sacrificiului. Acuma, în lumea veche, sacrificiul era foarte material. Adică, tu erai un evreu bogat și trebuia să aduci un miel spre sacrificare de Paști. Paștele, pe vremuri, era ce? Sărbătoarea trecerii. ,,Pesah’’ în limba ebraică, asta înseamnă. Trecerea dinspre Egiptul idolatriei, al tiraniei, al faraonului, înspre ce? Pământul făgăduinței. Și trecerea asta prin Marea Roșie presupunea un act de curaj din partea ta și sigur că evreii au pomenit această mare trecere a lui Moise, înspre pământul făgăduinței mii de ani, cel puțin 1.000 de ani, 1.200 de ani. Când a venit Hristos, el a făcut o altă trecere: de la moarte la viață, de la frică la curaj, de la sclavie la libertate. Asta este trecerea noastră spirituală în aceste zile. Ne pregătim pentru această mare trecere, care este Învierea și care, sigur, poate fi discutată. Dom’le, s-a întâmplat, nu s-a întâmplat cu adevărat să se întoarcă din mormânt cineva. Asta e o altă discuție, dar semnificația spirituală a Paștelui este pentru noi, depășirea condiției mortalității. Deci, prin credința în Hristos începem să vedem că moartea nu are ultimul cuvânt. Sunt vorbe frumoase iarăși, cum le trăim asta? Asta este întrebarea.

Silvian Nanea — Și aș vrea cumva să mai rămânem aici în zona asta, ideea aceasta de sacrificiu, având în vedere tema podcastului nostru, ,,Vezi departe’’, de fapt trebuie să ne gândim ce dorim să obținem, sau care este scopul vieții noastre și atunci să ne analizăm pe noi înșine, să vedem ce oare ar trebui să sacrificăm în prezent, nu? Pentru a putea obține, sau mai târziu, a avea niște rezultate pe care ni le dorim.

Mihail Neamțu — Eu știu un tânăr care, la 20 de ani a luat decizia să nu mai meargă la ștrand, să nu se mai ducă prin discoteci, să nu mai trăiască o viață comodă, ci dimpotrivă să sacrifice toată tinerețea lui pentru a începe un business. Pentru a merge noaptea, la ora 1:00, trecând poate, munții, ajungând la Pitești, căutând niște furnizori, obținând niște produse mai bune, mai rele, oprindu-se pe drum pentru că i s-a stricat mașina… sacrificând această tinerețe. Poate că, a sacrificat și… nu știu, predispoziția lui spre studiu, dar a sacrificat și cu siguranță predispoziția lui spre plăceri, ca la final, la finalul a cinci ani de zile, să aibă o firmă, să aibă o familie frumoasă, să o pună sub un adăpost și în felul acesta să le ofere copiilor lor, mai mult decât a putut el primi de la părinții săi. Acest tip de sacrificiu, pe care eu cred că tu îl cunoști foarte bine, efectiv demonstrează că ideea biblică de jertfă nu e străină de nevoile noastre fundamentale. Acuma tu ai făcut acest sacrificiu, pentru că, despre tine vorbeam și te felicit și te admir pentru asta, știi foarte bine.

Silvian Nanea — Mulțumesc, mulțumesc!

Mihail Neamțu — O spun din inimă și tu știi că e foarte sinceră admirația mea față de antreprenori. Tu ai făcut acest sacrificiu, pe care eu, de pildă, l-am făcut în planul studiului. Eu nu am cunoscut plăcerile tinereții de pe la 16 ani până pe la 33, când am început să fac politică, când m-am relaxat, știi? Trebuie să recunosc și asta. Dar țin minte, aveam un fanatism al pasiunii mele pentru cunoaștere. A venit cel mai mare cântăreț de muzică medievală, Hordise Aval, era la York, eu eram la Darwen și m-a sunat un prieten și a zis: ,,Dom’le, este cel mai mare cel mai mare dirijor și artist care cântă la niște instrumente medievale, trebuie neapărat să-l întâlnești!’’ și am spus ,,Eu până la 3:00 dimineața trebuie să termin 10 pagini despre Grigore Denisa. Te-am pupat, salut! Vorbim marți.’’ Deci, aveam genul ăla de… nu știu, radicalism călugăros, dea dreptul monastic, știi? Care mă făcea să nu accept nicio ispită din exterior. Și fanatismul cu care eu mi-am atins obiectivele în plan academic m-a ajutat. Am ratat alte obiective, n-am avut capacitatea să intuiesc, să înțeleg chestiuni în zona de politică, chestiuni în zona de business poate, sau chestiuni chiar în zona, nu știu dacă îmi permit să spun, da… a vieții de familie. Poate n-am avut înțelegerea unor lucruri elementare în chestiunile care țin de decizii personale, însă în privința performanței intelectuale, știu că mi-am făcut treaba cu asupră de măsură. Și știu că toți performerii în zona asta intelectuală, așa cum tu știi că în zona antreprenorială același lucru se aplică, au reușit, au ajuns departe, au văzut departe sacrificând ce? Timpul ăla de calitate, pe care alții îl investesc în ce? În ,,Marea trăncăneală a zilelor noastre’’ ori, Mircea Eliade n-a ajuns marele istoric al religiilor de la Chicago pierzând vremea. Omul dormea patru ore pe noapte. Ioan Petru Culianu, știu asta de la Andrei Pleșu, bea atât, 1 Kg de iaurt în fiecare zi, stătea într-o poziție incomodă, studia, citea, făcea lecții de sanscrită, era 13-14 ore inaccesibil. Deci, există o asceză a studiului, o asceză a managementului calitativ, există ore în care omul serios nu se lasă disturbat, deranjat așa cum știm că există în lumea spirituală acești shaolini ai spiritualității, ai contemplației, care nu se lasă tulburați. Poate chiar o săptămână știu să stea închiși într-o chilie unde ei citesc, studiază, mănâncă foarte puțin, fac genuflexiuni, plecăciuni la pământ, amintindu-și că sunt din țărână și în țărână se vor întoarce și ridică mâinile spre cer. Acești oameni cu adevărat ne pun în prim plan ideea de sacrificiu. Dar ce fac la final? Își dăruiesc toată viața lor, cui? Lui Dumnezeu și umanității întregi. Și cum știm asta? Prin faptul că ei având capacități, inclusiv supranaturale, de ghicirea gândurilor, de vindecare, eu cred în aceste chestiuni. Au ajuns să tămăduiască foarte multe inimi. Și eu cunosc oameni care s-au dus la un călugăr și omul ăla a făcut o rugăciune peste creștetul lor, sau poate preot, dar cunosc mai mult zona asta monahală. Cineva s-a dus la un călugăr, a pus mâna peste el, peste creștetul său, a făcut o rugăciune și l-a eliberat de o chestiune cu care se lupta douăzeci de ani. O adicție, o dependență, o stare de asta de, până la urmă sclavie.

Silvian Nanea — Cum îți explici asta?

Mihail Neamțu — Eu nu știu strict tehnic cum se întâmplă lucrurile astea. Bănuiesc că, știi cum zice o carte veche, patericul, ,,Cine dă sânge, primește duh.’’ Adică, Dumnezeu cred că dă mult, celor care dau mult. Pe măsură ce tu te dăruiești mai mult cauzei, sfințeniei, Dumnezeu vede și amenajează în interiorul sufletului tău, să zicem, mai multe daruri sunt revărsate în sufletul celui care cu adevărat își dă silința, decât în sufletul celui neglijent. Și uite îți dau un exemplu, ca să nu să nu pară foarte savant ce zic eu. Nu știu, ai văzut oameni foarte talentați care, în tinerețe erau brilianți și care la sfârșit au arătat o performanță lamentabilă? E povestea lui Dorian Grey. Deci, Dorian Grey este omul care începe inocent. E tânăr și începe să se joace cu păcatul, introduce tot mai multe elemente de relaxare în viața lui și sfârșește prin a avea o față de nerecunoscut. Invers, procesul prin care un om, care începe să și plângă păcatele, să accepte penitență, să accepte, dacă vrei, asceza, acest proces pe care mulți și-l asumă, uneori la 30-40-50 de ani, sfârșește prin a prezenta la capăt de drum o imagine luminoasă, nu? Un chip senin. De regulă, cam asta văd. Oamenii care… se spune așa, oamenii care își plâng noaptea păcatele, dimineața sunt senini.

Silvian Nanea — Și cum putem integra aceste lucruri în viața noastră? Pentru că, nu știu, dacă ne uităm la Iisus Hristos, sau la exemplele altor sfinți ai bisericii, noi ne raportăm cumva și la viața noastră. Că, avem niște responsabilități în familie, avem niște responsabilități la locul de muncă, fiecare în domeniul în care activăm. Și nu știu, mie cel puțin câteodată mi se pare că nu fac suficient sau cât ar trebui să fac de mult?

Mihail Neamțu — Acuma, nu mă transforma într-un Guru, te rog frumos!

Silvian Nanea — Nu mă pot raporta nici la, nu știu, ceea ce a făcut unii sfinți ai bisericii.

Mihail Neamțu — Păi, hai să vedem, să le luăm pe rând. Eu zic că sunt aplicații sectoriale acestor învățături. Nu știu, am început cu iertarea, dar am putea merge într-o altă zonă. Nu știu… milostenia. Hai să fim serioși, Silvian, tu știi foarte bine. 100 de Lei pentru tine înseamnă ceva, dar pentru o bătrânică care are o pensie de 2.000 de Lei înseamnă cu totul altceva. Milostenia. Milostenia pentru tine nu pare o chestiune atât de complicată, dacă vorbim despre o sumă de, nu știu, 100 de euro pe lună. Dar în clipa în care o aplici sistematic și recunosc, când zic asta mă gândesc în mod special la Gigi Becali, vreau să fiu foarte sincer. Dom’le, omul ăsta, probabil nu știu, a dat până acuma 50 de milioane de euro, unii zic că peste 100, dar eu zic că 50 sigur a dat. Omul ăsta a transformat milostenia într-o, nu știu, cutumă. Într-o practică cotidiană. Și sigur că își atrage cu asta și discuții. Dom’le de ce dă la vedere? Dom’le, dă! Nu știu dacă tot timpul dă la vedere, eu cred că dă și când nu se vede nimic din ceea ce dă, dar făcând asta, deci am zis sectorial, acest lucru, el a început să spele la propriu din păcatele lăudăroșeniei, făloșeniei, mândriei de care a fost acuzat în trecut. Eu cred că e un proces. Deci, repet, nu e ceva instantaneu. Începi un lucru și încet, încet, ce faci, te face. Începi să citești 30 de minute, n-ai citit poate, 20 de ani. Dom’le, citești 30 de minute! După un an, vezi că ai mai multă claritate, vezi că ai o stare de pace, vezi că ai o anumită fluență în exprimare, vezi că ai un vocabular mai bogat. Deci tot ceea ce facem are imediat efect asupra noastră. Nu trebuie să fim disperați pentru că n-am ajuns la măsura desăvârșirii. Pentru că n-am ajuns ca, eu știu, Ioan ,,Gură de Aur’’, sau Fericitul Augustin, sau Grigore Palama, aceste figuri, într-adevăr de tip supernovă ale ortodoxiei, sau ale, mă rog… creștinismului Universal, ne pot intimida. Nu. Eu cred că trebuie să începem cu pași mărunți și vom ajunge departe dacă ne luăm în serios.

Silvian Nanea — Deci, în mod normal ar trebui să ne analizăm fiecare pe noi, să vedem, ce putem face zilnic? Nu știu, să ne rugăm, să citim jumătate de oră din Biblie sau din alte lucruri care ne ajută spiritual, să ajutăm pe cineva. Adică, fiecare în funcție de posibilități și din de programul lui, cumva trebuie să se gândească specific la el personal ce ar trebui să facă, nu neapărat cumva să luăm cele mai strălucite exemple.

Mihail Neamțu — Da! Cele mai spectaculoase exemple. Dom’le, uite, omul ăla avea capacitatea de vindecare și eu când o să fiu ca și el? Cred că asta e o abordare greșită. Deci, nu-ți poți propune în viața asta să copiezi darurile de vindecare ale unui sfânt de la Muntele Athos. Cred că e o greșeală când faci asta. Îți poți propune să intri în starea lui de pace printr-o renunțare de un anumit tip. Astăzi renunț la cafea, mâine renunț la alcool, poimâine renunț la înjurătură. Dar trebuie să renunți! Lecția ultimilor 30 de ani pentru noi românii este că, o burtă nesătulă te face agitat, irascibil și enervant, dea dreptul! Pentru că, noi nu ne putem opri din lăcomia asta de a achiziționa, de a avea. Suntem, cum suntem! Suntem lipsiți de seninătate, ori eu cred că lumea de odinioară avea o cumpătare pe care noi, astăzi, am pierdut-o. Dom’le cât să mănânci? Și asta e o întrebare! Cât să mănânci? OK, înțeleg rafinamentul culinar, OK din când în când ne mai permitem, mergem la un restaurant. Dar cum e, totuși să dai 300 de euro pentru o masă cu un prieten, când în România salariul minim pe economie e la 500-700 de euro? Cum e să te duci în Dubai, că acuma mă gândesc la un personaj public, nu vreau să-i dau numele, să spargi într-o seara 9.000 de euro pe șampanie și caviar? Un român de-al nostru, da? Și să te întorci după aceea și să vorbești despre spitale private și… nu știu, mi se pare că există o lipsă de măsură care s-a instalat în viața noastră și începem să confundăm occidentalismul cu ideea de… nu știu,  prosperitate, cu risipa. Eu să știi că am întâlnit foarte mulți oameni bogați, dar nu toți erau neapărat dornici să risipească ceea ce primiseră de la Dumnezeu sau pur și simplu dintr-un business oarecare.

Silvian Nanea — Probabil și acolo sunt niște lucruri interioare nerezolvate, niște nevoi care plâng cumva și se exterorizează în astfel de acțiuni.

Mihail Neamțu — Și aici e mare grijă. Adică, mie mi se pare că avertismentul, repet, România e un caz interesant, avertismentul vine din zona asta a relației tată-fiu, mamă-fiică. Poate tu ai muncit pentru un business, poate că n-ai dormit nopți în șir, poate că. Dar, copilul tău drogat, copilul tău dependent de sex, dependent de pornografie, dependent de droguri, de canabis și de, poate chiar lucruri mai grave, copilul tău nu știe ce ai făcut tu ca să ajungi acolo, la acea formă de prosperitate. Și trebuie să, iartă mă, să-i prezinți și disciplina ca ofertă de viață. Și eu cred că pe nimeni nu deranjează, de pildă, să stea într-un regim Spartan trei nopți la Muntele Athos, cinci nopți într-o mănăstire pustie din  România. Da, cred că ar fi interesant. Dacă te crezi așa de tare, ia gestionează singurătatea. Ia vezi, poți să stai 24 de ore fără să te sune nimeni? Ia vezi lumea și viața mai are un sens când nu te mai bagă nimeni în seamă? De pildă, să nu primești likeuri timp de 48 de ore, nu? O rețetă pentru vedetele închipuite. Poți? Pentru că validarea din exterior este înșelătoare. Dacă tu nu ești bine cu tine timp de 24 de ore, nu cred că e optim să te relansezi, repet, într-o goană nebună după validări exterioare. Trebuie pe tine să începi să te accepți, să te ierți, să te iubești, să te vindeci, să te restaurezi cu ajutorul lui Dumnezeu și după aceea să începi cucerirea lumii.

Silvian Nanea — Acesta ar putea fi un exercițiu simplu în aceste zile libere care urmează, să ne luăm 6 ore, 8 ore, 24 de ore, fără social media, dacă se poate să mergem singuri într-o plimbare pe munte, de ce nu?

Mihail Neamțu — Absolut!

Silvian Nanea — Sau cu familia.

Mihail Neamțu — Eu aici mergeam la Feredeu, aproape de Arad. Deci când eram elev mă duceam, în general joia, vinerea, sâmbăta. Pur și simplu mă plimbam prin pădure, ascultam clopotele, mergeam la slujbă, stăteam cât puteam. Posteam destul de aspru, recunosc. Cel mai dur și cel mai lung post, cred că a fost un post negru început într-o zi de joi și terminat într-o zi de sâmbătă. Joi, vineri, sâmbătă. Trei zile să nu mănânci deloc, e ceva! Amețești destul de repede, dar merită. Alții postesc 40 de zile, nu spun ca laudă. Deci, de aia mie mi se pare un post micuț ce am făcut eu, dar totuși pentru mine și trei zile era ceva. Recunosc că nu mai am această practică atât de aspră. Poate ar trebui să revin și eu la ea. Și îmi place să spun celor care ne ascultă că nu fac pe deșteptul aici. Deci, eu nu sunt un exemplu de creștin practicant. Nu mă dau ca exemplu pe mine de viață liniștită, dar mă gândesc că, văzând atâtea la cei 45-46 de ani pe care i-am împlinit recent, sunt dator să le spun altora că nu doar modelul ăsta ,,fake’’ din online și din, iartă-mă, presa de cancan reprezintă un ideal. Există și alte forme de împlinire. Vezi, eu disting între succes și împlinire. Succesul poate fi exterior, din perspectiva, să spunem econometrică. Câți bani ai făcut, câte proprietăți ai și așa mai departe. Unii bifează succesul, dar nu sunt împliniți. Adică, nu știu, ai fost un sportiv de performanță, ai câștigat 10, 20, 30 de milioane de euro, da? Și la 40 de ani ai un hotel, șase proprietăți la mare, 5 la munte și bani în cont, dar asta nu te face fericit, nu te face împlinit. Deci împlinirea, pentru mine este răspunsul pe care tu îl dai chemării tale.

Silvian Nanea — Și cum putem să ne găsim acea chemare în viață?

Mihail Neamțu — Întrebând-o pe nevastă! Eu așa am făcut. Când m-am întâlnit cu Beatrice, i-am spus: ,,Beatrice, tu știi că eu sunt un om care are așa o pasiune, o neliniște. Că eu am o misiune. Tu știi că eu am o misiune în viață.’’ și a zis ,,Da, eu știu ca că tu ai o misiune.’’ și am zis ,,Dar care-i aia?’’ și Beatrice a zis ,,Misiunea ta este să spui adevărul și a mea să-ți port crucea.’’ Mi s-a părut atât de înțelept și de profund încât am zis ,,She is the one!’’

Silvian Nanea — Cum? Repetă!

Mihail Neamțu — ,,Misiunea ta’’ a zis, ,,Mihai, este să spui adevărul și a mea să-ți port crucea.’’ Mie mi se pare un enunț genial, dacă e să te gândești. Deci femeia asta a înțeles că eu am o misiune, să spun adevărul. N-a zis ,,Misiunea ta e să faci politică’’ să fii profesor sau să fii antreprenor. Ci să spui adevărul.

Silvian Nanea — Cum te-ai simțit când ți-a spus asta?

Mihail Neamțu — Mi s-a părut că, pur și simplu a fost o epifanie, că m-a lovit așa o lumină. Am zis: acest enunț nu vine doar de la ea. Am zis: acest enunț are o atât de profundă… cum să spun eu, rezonanță cu ceea ce simt, încât ea este acum în sfera de adevăr și deci, am socotit că, ea trebuie să fie

Silvian Nanea — Și pentru cei care ne ascultă, poate unii nu au un partener alături care să le spună care este misiunea lor. Ce pot sa facă?

Mihail Neamțu — Bun, cei care sunt singuri, în primul rând, ei pot să afle prin glasul conștiinței, știi? Că, avem această ecranizare a lui Pinocchio și la un moment dat, vocea conștiinței în ecranizarea Disney a lui Pinocchio este Jiminy Cricket. Ce interesant că este un acronim, J.C – Jesus Christ. Dar Jiminy Cricket este vocea care-ți șoptește ce-i bine și ce-i rău când nu prea știi ce să faci la cumpăna așa a unor decizii, parcă, conștiința îți spune: ,,da’’, ,,nu’’ Odată ce tu ai simțul ăsta al propriei tale chemări, partenerul cu care tu vrei să te însoțești sau pe care îl cauți trebuie să recunoască această chemare a ta specifică, s-o valideze, s-o recunoască, s-o accepte și chiar mai mult, s-o susțină. Tu vorbeai despre sacrificiu. Lumea, știi cum? Are niște reprezentări total greșite despre noi, oamenii ăștia publici. Tu știi că eu acuma sunt la 700 de km depărtare de soția mea și la multe mii de kilometri depărtare de copilul meu, care nu este în România acum. Ăsta nu e un sacrificiu?

Silvian Nanea — Cu siguranță!

Mihail Neamțu — Da, păi cum să spun, să prezinți un om public ca fiind beneficiarul unor, mă rog, proptele de lux și așa mai departe. Mi se pare greșit! Realmente se plătește un preț. E un preț mare pe care îl plătește omul care decide să ducă un mesaj în fața a 23-25 de milioane de români, cum se întâmplă să fiu eu, cred că sunt 30 de milioane în total în România și peste hotare și prețul plătit este teribil! Pentru că eu, cu anii în care fetița mea mergea în clasa întâi, eu nu mă mai întâlnesc. Ăia au fost, cât am văzut-o, cât am ținut-o în brațe, cât am ascultat-o, aia a fost. Ea nu se mai întoarce. Copilăria Mariei nu se mai întoarce niciodată și crede-mă că am plătit un preț. Nu-mi plâng de milă, nu cer compasiunea nimănui, dar să negi faptul că unii care își doresc să slujească o cauză măreață plătesc un preț, mi se pare o lipsă de gratitudine și de aceea le spun tuturor celor care dau cu piatra foarte ușor, uitați-vă în oglindă. Vedeți dacă voi ați putea face jumătate din ceea ce face omul pe care mâine îl criticați, și știi la cine mă refer, dar nu dau nume chiar intenționat. E un tânăr, l-am criticat și eu vehement, l-am călcat în picioare într-o declarație făcută, mă rog dintr-un pat de spital. Și într-un context politic de maximă polemică și așa mai departe. Mi-am luat patru ani din viață să-l analizez, să văd omul ăsta de unde a plecat? De la zero, aha. Și ce a făcut? Păi a angrenat în mișcarea lui, politică, e adevărat, la început 100.000, apoi 200.000, apoi 500.000, apoi 1 milion de oameni. Păi mă, dacă cineva face asta și tu n-ai făcut nimic, tu nici măcar o adunare a bărbaților plictisiți de, iartă-mă, mirosul de rahat, scuză-mă te rog, de pe malul râului Mureș n-ai făcut. Tu n-ai strâns nici măcar nu știu… 1 kg de deșeuri de pe marginea lacului bunicilor tăi! Tu n-ai făcut nicio mișcare de ecologizare a grădinii sau a parcului din Piața Centrală. Deci tu n-ai făcut nici măcar o adunare a membrilor scării B din blocul 103 din Micălaca! Dom’le, dacă n-ai făcut nimic, cum poți să stai pe telefon și să-l acuzi pe cel care a făcut, că a făcut? Că a făcut greșit unele lucruri, cu siguranță! Că a exagerat probabil, dar a făcut dom’le, a făcut! Și de aia, postura cu care unii judecă, cum să spun eu, realizările altora, pe mine mă lasă… mă lasă pur și simplu interzis. Nu înțeleg de unde vine acest apetit de a arunca cu piatra.

Silvian Nanea — Dacă privim din partea, sau perspectiva psihologică, probabil tot din neputință și frustrările personale, cu siguranță. Că, altfel nu…

Mihail Neamțu — Să spui ,,Stau în spatele lui nu știu ce agenturi străine, în spatele lui sigur se află niște forțe obscure, inculte, și oculte.’’ Este ca și când vin acuma, știi? După 20 de ani de antreprenoriat la tine în casă și încep să văd că ai lucruri, că nu știu, poate că ai un covor mai scump, poate că ai un televizor mai dichisit poate ai o, nu știu… mobilă mai specială și încet, încet zic ,,Dom’le, dar cine a stat în spatele acestui succes? Care sunt unchii, mătușile?’’ Nu e corect, să știi că e o formă de… nu știu cum să… insultă la adresa cuiva. Bănuiala asta excesivă că în spatele succesului lui ar sta vezi doamne niște structuri sau niște entități invizibile. Așa că trebuie să plecăm de la în această perioadă de la asumarea radicală a responsabilității individuale. Ce este pentru noi creștinismul? Este o invitație, nu doar la libertate, ci și la responsabilitate. Dom’le, ești responsabil pentru tot, inclusiv e ceva cutremurător în mesajul cristic care spune că noi suntem responsabili și pentru gândurile noastre, da? Deci el zice, Hristos, la un moment dat, că vei fi judecat nu numai pentru faptele tale ci pentru gândurile pe care le-ai lăsat în vârtejul ăsta al conștiinței să pună stăpânire peste voința ta, peste dorința ta, peste sensibilitățile tale și aici mai precis știm la ce ne referim, da? Dacă ai poftit, zice Evanghelia, deja ai păcătuit. Deci cât de sus ridică nivelul, standardul cunoașterii de sine, creștinismul? Foarte sus. Da, OK. Păi, înseamnă că, dacă noi putem fi stăpâni până și pe gândurile noastre, dacă desăvârșirea înseamnă să nu lași să treacă orice gând fără un control, fără un filtru, cum avem această relaxare. De pildă, îți dau un exemplu să calomniem, să lăsăm urme scrise despre alții, mincinoase cu nonșalanță. Dau un exemplu, iartă-mă Silvian, dar m-am ambalat.

Silvian Nanea — Te-ai pornit acuma!

Mihail Neamțu — Am citit o poveste despre un ucenic care avea o înclinație, să bârfească. Și stătea într-o mănăstire. Povești așa cu tâlc din pateric, din alte culegeri, și la un moment dat acest bătrân, mentorul său, vreau să spun, bătrânul care îl supraveghea a aflat năravul ucenicului. Și l-a chemat la o mică… să zicem la o mică pedeapsă și anume a zis ,,Te rog să-ți aduci perna, când stăm de vorbă, du și perna pe care dormi, pe care o pui sub cap.’’ ăsta șocat, vă dați seama. Un ucenic de 20 de ani care aduce perna la maestru, nu înțelege ce se întâmplă. Bătrânul, duhovnic, îi spune ,,Rupe această pernă în două, sfâșâie această pernă și scoate toate penele de gâscă, aruncă-le între cele patru zări.’’ ăsta nu înțelege ce să facă, cum adică să rup perna, să arunc penele de gâscă? Ăsta face, na, ascultare, știi. Vine vântul, penele de gâscă s-au dus și la miază noapte și la miază zi și la nord și la sud și la vest și la est și apoi bătrânul îi zice ,,Du-te, te rog și culege le.’’ ,,Păi cum să le mai culeg?’’ ,,Păi…’’ zice, ,,Știi, așa e și cu cuvintele, ai vorbit în stânga și în dreapta vrute și nevrute ai îndrugat verzi și uscate, spune proverbul românesc. Ai rănit în stânga și în dreapta, ai calomniat, ai călcat în picioare ți-ai bătut joc de semenii tăi, ai râs și cum să spun, i-ai invitat și pe alții să râdă de fratele tău. Vorbele s-au dus și s-au răspândit. Du-te acuma și adună-le și adu o reparație celui pe care l-ai calomniat.’’ Imposibil, nu? Același lucru, cum să spun, se întâmplă astăzi numai că în online. ,,Îl știu eu pe Neamțu, îl știu eu pe Nanea. Cine, mă? Ăla? Lasă-mă să-ți povestesc puțin despre el.’’ și începe, cum să spun, o aberație să se înfiripe. Cineva m-a întrebat ,,Mihai Neamțu, e adevărat că tu ești agentul serviciilor secrete?’’ și eu am zis: ,,Care?’’ Că mi s-a spus că aș fi și cu mossadul și cu SRI-ul și cu S.I.E și mai nou și cu KGB-ul. Ba mai mult, mi s-a spus că sunt și omul, bineînțeles, americanilor. Cum să nu fiu și al americanilor? Cu care dintre ele sunt mai bun și mai strâns colaborator? Oamenii efectiv aberează și capacitatea de a abera, să știi că nu ocolește intelectualii, pe unii dintre ei. Știi și tu oameni care încep după ce se rup de tine, să spună niște lucruri de-ți vine să și râzi. Chestiunea este următoarea, apropo de post, că ar trebui să postim și de la cuvinte, dacă nu știi un lucru cu certitudine măcar încearcă să-l verifici. Sună-l pe prietenul tău, sau pe fostul tău prieten, întreabă-l, confruntă-l, dar dacă nu faci acest exercițiu elementar de abstinență și de confruntarea adevărului, ajungi la cel mai trist, aș zice eu, punct al vieții. Care este… știi care este? Înșelarea de sine.

Silvian Nanea — Asta să fie o problemă specifică nouă românilor, sau de fapt, este un lucru care ține de natură umană?

Mihail Neamțu — Eu când m-am apucat să studiez fenomenul ,,Trump’’ în 2015, în 2016, eram convins ca atâția alții că Trump e un nebun. Că, Trump joacă și cu Moscova și cu elemente de ,,deep state’’ din America. Și am început să cercetez mai atent, efectiv mi-am dat acest răgaz de a mă uita pe documente, de a verifica informații, de a confrunta.

Silvian Nanea — Și ai verificat și cine este în spatele lui Trump, nu?

Mihail Neamțu — Exact, căutând să aflu misterul succesului său am dat de o evidență. Anume, el însuși. Trump e în spatele succesului lui Trump, omul de marketing, omul capabil să spună adevărul acolo unde alții îl… mă rog, cosmetizează. Nici vorbă să găsim… eu știu, serviciile secrete rusești în spatele succesului lui Trump în dezbaterea cu Hillary Clinton. Dar vezi tu dacă nu te apleci asupra, repet, adevărului empiric și nu ceri probe, cum se spune, evidența, da? Pentru tot soiul de enunțuri declarative și mai ales insinuări și alegații, dacă nu ceri să vină și cu proba cel care spune un lucru, te poți lăsa și tu purtat de aceste, repet, calomnii organizate, astăzi, sub forma dezinformării pure. Și eu am fost dezinformat câțiva ani, am crezut și eu ca alții, despre unii și despre alții că sunt așa, că sunt altfel, până când am zis ,,Mă, știi? Ce ar fi să mă văd cu ei la o cafea? Ce ar fi să vorbesc cu omul ăsta direct.’’ Nu înseamnă că eu acuma dau un check în alb, persoanelor cu care se întâmplă să fiu într-o echipă, nu. Nici pentru mine nu pot garanta, la drept vorbind. Adică și de mine mă tem, de propria mea faibiltate, de propriile mele slăbiciuni. Petru, că e o lecție a acestei perioade, era foarte hotărât, nu? Când a spus ,,Doamne, eu cu tine până la capăt niciodată nu te voi trăda.’’ și a venit o slujnică care i-a depistat graiul galilean și a zis ,,Dar nu erai și tu cu el? Cu învățătorul acesta? Nu erai și tu parte a echipei?’’ ,,Nu, nu! Nu, nu, nu -l știu, nu-l cunosc.’’ Deci, revelația asta pe care eu zic că Evanghelia o produce legată de natura umană, capacitatea omului de a se înșela pe el însuși, de a trăda, de a minți, de a tăgădui relații, prietenii, această capacitate a omului de a renunța până la urmă la principii, în beneficiul confortului imediat, este scoasă în evidență mai ales de evangheliile sinoptice. Sunt trei la număr: a lui Marcu, a lui Matei și a lui Luca. Și eu zic că în această perioadă am face bine să ne reîntâlnim cu textul sacru, poate să ne uităm și la un film, mie mi se pare că filmul lui Zefirelli e foarte bun și astăzi, mi se pare că și filmul lui Mel Gibson e foarte bun. Înțeleg că se pregătește acum, după ,,The passion of Christ’’ se pregătește sau ,,of the Christ’’ se pregătește și o urmare, anume ,,Învierea’’. De asemenea, recomand și Pasolini, ,,Evanghelia după Matei’’. Această întâlnire cu textele sacre, această întâlnire cu filmele clasice despre Iisus s-ar putea să ne scoată la iveală mizeria condiției umane, în opoziție sau în contrast cu măreția lui Dumnezeu.

Silvian Nanea — Să trecem puțin acuma la perspectiva religioasă a creștinilor dar și politică. Văd că încurajezi ca noi creștinii cumva să ne implicăm cât mai mult în politică. Oare nu cumva sunt niște domenii care nu ar trebui să se intersecteze sau creștinii cumva să-și vadă de perspectiva spirituală și religioasă și să nu intervină în conducerea țării?

Mihail Neamțu — A, da. Aveam o bunică care îmi spunea: ,,Mihai vezi-ți de borșul tău!’’ Atenție, eu nu spun că toți creștinii trebuie să facă politică. Sunt foarte atent la nuanțe. Eu spun așa: Cei care au o chemare trebuie lăsați și încurajați s-o facă. Eu cred că politica este o chemare, la fel ca și Filantropia, politica este o chemare. Ca și antreprenoriatul. Eu susțin antreprenoriatul, dar nu spun că toți trebuie să fie antreprenori, fiindcă nu cred că pot să fie toți antreprenori. Un dascăl de limba română s-ar putea să fie foarte bun ca dascăl, dar în clipa în care îl pui să facă management, chestiuni operaționale, du-te, vino, situația juridică… nu. S-ar putea să piardă în meciul cu, mai ales birocrația, s-ar putea să fie declarat învins. Și atunci, eu spun mai bine ești angajat profesor, îți vezi de catedră, de elevi, lasă-l pe altul să fie manager sau antreprenor. Deci, eu cred foarte mult în conceptul de vocație. Eu cred că unii au vocația să slujească comunitatea și aici văd calități specifice. Creștinul nu cred că poate să ocolească: 1. Testul curajului, deci un om curajos e chemat să facă politică, unul mai puțin curajos nu cred că este chemat. 2. Apoi e nevoie de capacitate, de comunicare. Cred că în politică trebuie să vorbești pe înțelesul tuturor și să mobilizezi, să motivezi, să inspiri. Iarăși, nu toți sunt în stare de asta. 3. Cred că, în politică e bine să lucrezi cu oamenii, deci nu poți să fii un morocănos și nici un mizantrop, un ins satisfăcut doar de el însuși care să facă politică. Niciodată nu funcționează așa. Trebuie să stai printre oameni, să lași de la tine, să chiar ai un surâs ironic la adresa ta și la adresa celorlalți, fiindcă de multe ori vorba aceea, viața de partid este o formă de delir organizat. Nu-i nicio problemă, mai ales în perioada campaniei electorale toți se visează președinți, tot se visează primari, toți se visează deputați și senatori, e OK, știm că delirăm o vreme. Și după aia, ne revenim cu picioarele pe pământ. Dar dincolo de asta, nu toți sunt chemați să fie în viața aceasta publică. În spatele celor care se implică însă, mi-aș dori să văd creștini responsabil care se roagă, care susțin inclusiv material, care pun umărul inclusiv printr-un podcast, care NU, atenție! Nu descurajează și care nu abandonează lupta. Nu e suficient să ai un vârf de lance, trebuie să ai și o formațiune în spate. Știi? Că, și în formațiunile astea grecești sau romane hopliții care intrau în bătălia cu perșii aveau un vârf de lance, dar după aceea se puneau foarte, foarte bine în spatele acelui vârf și-l susțineau la propriu. E ca într-un meci de rugby, știi? La grămadă. Știi că la grămadă, acolo echipa împinge. Una împinge, alta…

Silvian Nanea — Trebuie echipă în spate.

Mihail Neamțu — Unde este echipa în spatele, iată în spatele lui Neamțu? Unde este echipa în spatele lui Claudiu Târziu? Unde este echipa în spatele lui Cristi Galea? Unde este echipa în spatele lui Cristian Terheș, a lui George Simion? Nu știu, luați voi alte exemple, iertați-mă dacă v-am deranjat cu aceste nume, dar unde este echipa? Dacă nu-ți place niciuna dintre personalitățile invocate și nu-ți place nici de Neamțu, e OK, nicio problemă. Arată-ne tu care ar fi opțiunea mai bună. Nu te limita doar la a ne spune că nu e bine, nu e în regulă, nu e suficient, cine ar trebui să facă politică? Am înțeles, eu am greșit. Am înțeles, da, am greșit, recunosc, am greșit. Am făcut pasul în PMP când mi s-a spus și am fost mințit că PMP-ul va fi un partid creștin democrat. N-am avut vreodată bănuiala, spun sincer, că PMP-ul se va duce în alianță cu USR-ul, niciodată nu m-am gândit la asta. Adică, m-am gândit la multe, dar nu la asta. Dar, uite că s-a dus. Dovadă că, încă o dată, figura lui Iuda, adică a trădării, este actuală. Apoi, PNL-ul a fost un partid întotdeauna de dreapta. Te-ai gândit tu vreodată că PNL-ul intră în alianță cu PSD-ul? Sincer, eu nu m-am gândit la asta.

Silvian Nanea — Păi, acuma la aceste alegeri s-a dat peste cap cam toată structura de vot, că cei mai mari adversari de când m-am născut eu sau după ’90 încoace, au devenit prieteni. Adică, pe oricine ai vota până la urmă, e același lucru.

Mihail Neamțu — Și atunci creștinismul nu are vocația de a lămuri lucrurile? De a pune cât de cât adevărul în prim plan și mai puțin costul de oportunitate și mai puțin, vreau să zic calculul de oportunitate? Pentru că, toți la calculul de oportunitate, spun: ,,Dom’le, hai măi, că împreună reușim mai multe.’’ Da și nu. Da și nu, mai ales într-o democrație, părerea mea este că o putere care acumulează 85% din, să zicem, funcțiile locale, este periculoasă. Și aici creștinii trebuie să spună: ,,Stai mă puțin. Tu mi-ai trântit referendumul pentru familie, tu mi-ai încălcat dreptul de a mă organiza la referendumul numit ,,Referendumul cetățenesc’’ pentru 300 de parlamentari.’’ Mă rog, hai să zicem că s-a organizat referendumul, ăștia l-au călcat în picioare. Tu, clasă politică, de atâtea ori m-ai mințit, mi-ai spus că intrăm în Schengen, dar de fapt n-am intrat în Schengen. Mi-ai spus că o să scăpăm de vize pentru America, dar tot avem vize pentru America. Mi-ai spus că o să facem opt spitale municipale, n-am făcut niciunul. Mi-ai spus că o să combatem pandemia, cu eu știu, vaccinul nu știu care dar vaccinul ăla s-a dovedit că permite continuare sau a permis transmiterea și receptarea bolii. Mi-ai spus că trebuie să folosim certificatul verde, că vezi doamne, altfel nu se poate. În realitate, am aflat după de la Anthony Fauci, că masca aia nu folosea la nimic și că aceste măsuri de segregare n-au avut niciun efect. Deci tu, 30 de ani m-ai tot mințit și acuma eu trebuie să merg așa încolonat să te votez? Nu cred că e cazul. De aceea, creștinismul poate poate să-ți dea o perspectivă proaspătă, mai ales în 2024 și măcar un plus de claritate. Eu nu zic, atenție, că nu sunt creștini buni în toate partidele. Nici asta nu vreau să spun, că ar fi o ipocrizie din partea mea. Sunt creștini buni în toate partidele, dar dacă vrei să articulezi o viziune creștină asupra familiei sau asupra omului, astăzi este foarte greu să te aliezi cu globaliști și vreau să fiu explicit. Cine sunt globaliștii? Sunt cei care cred că nu mai e nevoie de o entitate națională numită, nu știu, parlament sau guvern. Că se pot lua deciziile, come on. Hai să fim serioși, se pot lua deciziile la Bruxelles pentru noi toți. La urma urmei, când am fost obligați să achiziționăm 120 de milioane de doze de vaccin cineva a sunat, nu? Și a zis ,,Hei! Domnul Cîțu, semnează! Ce populație aveți voi?’’, ,,Păi 20 de milioane.’’, ,,E, ce ar fi să mai puneți un unu în față?’’ că, ce mi-e 20, ce mi-e 120? A, 1 miliard. Știi? Un mizilic, o nimica toată. 1 miliard, plătim și un 1 miliard. Această nonșalanță cu care unii risipesc banii tăi, ai mei și ai copiilor noștri, pe mine mă scoate din minți. Pentru că, iarăși, Biblia spune că risipa e un păcat. Nechibzuința, lipsa de grijă, neatenția. Biblia ne învață că trebuie să fim atenți și când deschidem și când închidem o ușă. Că, până la urmă și tu, când… nu? Hai să nu ascundem, ai niște angajați și mai faci cu ei câte un training le spui ,,Fraților, închideți vă rog și lumina. Fraților, chiar și la baie când mergeți, atenție mare! Nu lăsăm să curgă apa.’’ Da? Sunt chestiuni de un bun simț elementar pe care noi le predicăm și le predăm celor din jurul nostru în casă, într-un business, în comunitate și după aia ne uităm la politicieni și ei lasă robinetul să curgă toată noaptea, toată ziua!

Silvian Nanea — Ai amintit anterior de Bruxelles și faptul că de acolo cumva se transmite în toată Europa ce trebuie și cum să facem, inclusiv la noi și primul impuls mi-a fost să mă gândesc la Cristian Terheș, care el era o portavoce acolo și în pandemie, dar și după aceea, ca să apere nu numai drepturilor românilor, zic eu, și drepturile tuturor cetățenilor din Europa. Că am văzut acolo o susținere puternică a olandezilor, a belgienilor, a polonezilor pentru el. Mihail Neamțu — El a devenit o vedetă și-l felicit pentru curajul lui de a spune adevărul. Cum să spun, e foarte simplu când ești îndrăgostit de adevăr. Nu trebuie să fii sofisticat. E foarte simplu, doar spui ceea ce vezi și anume vedem că acest contract este secretizat. Doamna Ursula, cum ați putut secretiza un contract care prevede că trebuie să achiziționăm 1 miliard de doze? Cum se poate face asta, că noi când am fost tot timpul monitorizați, ca țară, vorbesc despre monitorizarea numită MCV, mecanismul de control și verificare, Păi noi am aflat că suntem o țară coruptă. Noi așa am știut, românii. Că suntem corupți, dar dumneavoastră care, uite, faceți o achiziție de 1 miliard de doze în condiții de totală lipsă de transparență, cam cum ar trebui să judecăm procedura asta? Și atunci Cristi Terheș a devenit un erou și-l felicit pentru asta. Îl prețuiesc foarte mult pe Cristi Terheș, suntem prieteni de vreo 15 ani. Mulți l-au judecat, că nu știu ce, că nu știu cum. Acuma și lui i se spune exact ce mi se spune mie. Că a fost la un partid, că a fost la altul. Dom’le, stai să vedem valorile. Lasă partidele, că nu e vina mea. Ți-o spun sincer, că a dispărut PNȚ-ul. Chiar nu e vina mea. Eu când eram copil, am cochetat, am mers la PNȚ, dar după aceea am mers la studii și când m-am întors de la studii, dispăruse partidul, știi? Nu e vina mea, de pildă că repet, PDL-ul sau astăzi PNL-ul, se lasă complet înghițit de PSD. Eu cred că îți dau în scris, nu știu, în cinci ani de zile, eu așa cred că, în cinci ani de zile PNL devine maxim un partid de 7%, asta este părerea mea. Ăsta este drumul lor, din păcate. Pentru că se lasă precum acest personaj Mowgli, din ,,Cartea Junglei’’ complet strangulat de șarpele Kaa. Eu îl văd acuma pe domnul Ciolacu, știi? Apropiindu-se așa de ochii lui Rareș Bogdan și zicând ,,Trust in me, just in me…’’ știi? Și așa au făcut și cu Cârstoiu, știi? L-au vrăjit așa și pe Rareș și pe domnul Ciucă și au venit cu propunerea genială numită ,,Cârstoiu’’ pe care au retras-o imediat. Este teribil să-ți pierzi autonomia de gândire, să-ți pierzi verticalitatea, să-ți pierzi curajul inclusiv de a pierde. Dom’le, stai puțin. Sunt PNL, da? Sunt partidul lui Brăteanu. Dom’le, n-am cum să merg cu PSD-ul. Că noi de 200 de ani aproape, am spus că suntem altceva. Liberalismul este altceva decât socialismul, nu? Dar uite, vezi? Ciolanul, ciolacul… uneori au un magnetism teribil. Revenind, că m-ai întrebat ceva despre Cristian Terheș. Cristian Terheș reprezintă un pol de gândire și de acțiune conservatoare în Europa și în România. El este liderul, dacă nu mă înșel, unui partid distinct: Partidul Conservator Național Român. Pe lângă acest partid există și alte forțe, cum ar fi AUR-Alianța pentru Unirea Românilor, Partidul Republican și alte partide. Bun, eu sunt convins că în România în următorii 10 ani vom asista la o coagulare a acestor forțe care nu afirmă decât bunul simț, ca busolă necesară pentru supraviețuirea Europei. Și dacă tu vei susține lucruri de bun simț în următorii 10 ani, n-ai cum să nu i convingi pe români că ești de partea binelui. Fiindcă ce se aude în partea cealaltă este absolut halucinant! De pildă, eu l-am văzut pe domnul Cioloș. Îți dai seama că domnul Cioloș a fost aproape de comunitatea țărănească din Transilvania, de viața rurală de… până la urmă cei care au muncit pământul. S-a dus la Bruxelles și s-a schimbat la față, dar nu în sens bun. Și a devenit, nu știu cum să spun, a devenit un fel de avocat sau ambasador al globalismului de cea mai joasă speță. Acela care îți spune: nu că boul poate să fete, că-i prea mult. Dar că bărbatul poate să nască. Auzi tu, Silvian!

Silvian Nanea — Aceste forțe apărătoare a bunului simț, cum le-ai denumit anterior, cât de puternice și prezente sunt în Europa?

Mihail Neamțu — Eu am fost, eu îți spun adevărul, eu am fost sunat, și asta o spun în premieră, n-am mai spus-o nicăieri și trebuia să spun ceva în premieră la un podcast cu Silvian Nanea, ,,Vezi Departe’’. Silvian, eu am fost sunat din Spania, am fost încurajat din Austria, din America și din alte țări europene, să fac pasul în politică. De data asta, într-un partid mare, nu într-un partid mic. Pentru a face lucruri mari, ai nevoie de o forță puternică în spate. Am avut foarte mari ezitări, dar până la urmă, oamenii aceștia deștepți m-au convins că, până și… iată, îți dau un exemplu, frontul național care era foarte controversat acum 30 de ani, partidul lui Jean Marie le Pen, așa se numea bătrânul fondator, un asemenea partid controversat acum 40 de ani a devenit foarte, foarte frecventabil în lumina deciziilor luate de establishmentul de la Bruxelles. Deci, cu cât Bruxellesul greșește și se adâncește în greșeală, cu atât partidele celelalte devin frecventabile. Dau câteva nume, CHEGA sau SEGA în Portugalia, VOX, Spania, un partid conservator pe locul trei astăzi în opțiunile electoratului alternative ,,Fur Deutchland’’ partid care s-a născut din, până la urmă, erorile CDU și chiar și CSU. Avem ,,La Ressamblement Național’’ se numește astăzi, partidul domnului, cred că nu greșesc, Bardella, alături de partidul ,,La Reconquete’’ al lui Eric Zemmour. Avem partidele lui Georgia Meloni pe deoparte, ,,Fratelli di Italia’’ și partidul lui Matteo Salvini ,,Lega Nord’’. Pe de altă parte, chiar și forța Italiei este un partid suveranist-creștin-democrat. Când ai atâtea partide, ca să nu mai vorbesc despre mișcarea lui Trump, aproape 10 entități am numerotat fără să vorbesc despre, atenție, partidul ,,Lege și dreptate’’ în Polonia sau partidul ,,FIDES’’ în Ungaria. Când ai 11-12 forțe importante mai există și în Finlanda ,,The True Fins’’ finlandezii adevărați și așa mai departe. Când ai aceste forțe în toată Europa, care spun stop! Opriți-vă, nebunilor! Nu ne mai impuneți schimbarea definiției familiei! Nu mai spuneți că bărbații pot să nască! Nu mai spuneți că femeile pot să facă, eventual, schimbare de sex! Nu, opriți-vă! Lăsați-ne în pace! Și România, era natural, era firesc, să aparțină acestui concert de forțe conservatoare. Și iată că a sosit momentul, 2024 este momentul în care și Alianța Pentru Unirea Românilor se va legitima. Va fi acceptată ca forță conservatoare, democratică, care acceptă și NATO și UE, dar dintr-o perspectivă critică, adică fără ideologia de gen, fără sexomarxism, fără federalism, fără sugrumarea autonomiei locale și a suveranității noastre naționale și mai ales a subsidiarității.

Silvian Nanea — Am fost împreună și am vizitat anul trecut locurile sfinte din Israel și aș vrea să te întreb din perspectivă biblică, sau punctul de vedere creștin, să zic, cum ai legitima sau ai explica utilizarea forței pentru a apăra aceste locuri sfinte?

Mihail Neamțu — Nu știu dacă actualul guvern se gândește să apere în primul rând, locurile sfinte, cât să apere Israelul cu, și fără locuri sfinte. Anume, guvernul lui Bibi Netanyahu este astăzi implicat într-o acțiune de apărare a Israelului contra Iranului și cu asta sunt de acord, contra Hezbollah și cu asta sunt de acord contra, Hamas și cu asta sunt de acord. Nu sunt de acord, însă, cu un lucru. Nu sunt de acord cu moartea copiilor în Gaza, în condițiile în care viața lor inocentă putea fi salvată, poate, uneori, cu jumătate de litru de apă, sau pur și simplu cu un minim sprijin umanitar. Sunt de acord să răspunzi în fața agresiunii teroriste și cred că Israelul era obligat după 7 octombrie să răspundă și am susținut această replică. Sunt de acord să distrugi tot ce înseamnă infrastructura Hamas, cu tunelurile lor subterane sunt de acord și cu asta sunt de acord să vânezi, dacă trebuie, capetele răutății și cu asta sunt de acord, poate chiar și acțiunea împotriva unor generali iranieni era justificată cea din Damasc. Sunt de acord să dai Libanului o replică, pentru că Libanul a persecutat creștinii și din păcate iarăși neagă dreptul la existență al statului Israel, dar nu sunt de acord, o spun foarte sincer, să folosim argumente biblice sau teologice pentru moartea unor copii din Gaza. Aici, Israelul a pierdut din păcate, să o spun foarte sincer. Pentru o vreme, probabil că își va reveni dar a pierdut, pentru o vreme cel puțin, legitimitatea morală și mă tem că în dezbaterea internațională, o vreme cel puțin, Israelul va trebui să justifice cele 30.000-40.000 de vieți pierdute într-un mod care va fi greu de acceptat. Însă! Însă, adaug, n-ar fi prima oară când statul se dovedește că are o altă calitate decât un agent moral, cum este omul. Omul are o greutate, statul are o altă greutate și de regulă statele depășesc cu mult limitele pe care un om de rând le-ar socoti acceptabile. Eu zic că Ierusalimul trebuie să devină din nou un loc al păcii și că discursul pacificator ar trebui să revină chiar și în retorica Israelului. Și deși Israelul, poate a făcut greșeli și cu siguranță a făcut greșeli în ultima vreme, socot că nimeni nu poate lua Israelului dreptul de existență și celor aproape 10 milioane de israelieni dreptul de autoapărare. M-aș bucura însă ca să existe onestitate în analiză și cei care sunt foarte, foarte… nu știu. supărați pentru că s-au făcut niște declarații în România legate de… eu știu. Ucraina. Să fie la fel de supărați când văd, nu declarații, ci fapte reprobabile în Orientul Mijlociu. Să ne rugăm pentru pacea lumii. Creștinismul este o invitație la ieșirea din logica ,,Dinte pentru dinte” și cred că, da, o perspectivă proaspătă creștină asupra relațiilor între popoare ne-ar putea ajuta și nu sunt vorbe. O să zici: ,,Da, vorbește frumos Mihai dar nu e chiar posibil.’’ Ba da, e posibil. Și acest lucru ți-l demonstrez, dacă vrei prin invocarea poveștii de: pe de o parte ură și pe de altă parte de iubire între Franța și Germania. Pe de o parte au fost inamici în Primul Război Mondial și în al Doilea Război Mondial pe de altă parte, au devenit prieteni. Când? Atunci când niște lideri creștini Robert Schuman francez, și un lider creștin în persoana lui Konrad Adenauer, neamț, și-au dat mâna, s-au împăcat și au spus ,,E timpul să construim Europa. Să reconstruim Europa.’’ Era și un banc, nu știu dacă știi. Fritz Reinhardt în anii ’50 decide să viziteze Parisul! Dar, supărat pentru că Francezii s-au dat cu americanii, supărat pentru că Francezii s-au dat cu Britanicii, supărat pentru că, Francezii până la urmă au lovit Germania și în primul și în al Doilea Război Mondial, Fritz Reinhardt zice: ,,Eu n-o să vorbesc franceză cu vameșul, o să vorbesc doar cu vameșul în limba engleză.’’ La care vameșul francez văzând că ăsta nu vrea să vorbească nici germană, nici franceză, zice: ,,Ok, your name?’’, ,,Fritz Reinhardt.’’ ,,Occupation?’’ la care Fritz zice: ,,No, just visiting.’’ Nu era nevoie de încă o ocupare!

Silvian Nanea — Te îngrijorează când vezi influența tot mai mare a islamului în Europa?

Mihail Neamțu — Sunt două tipuri de Islam. Există un Islam pacificat și care acceptă regulile democratice. E vorba de prezența, să spunem unor mohamedani din Dobrogea pașnică și lipsită de orice, să zicem semne neliniștitoare. Prezența turcilor, cu alte cuvinte, de lângă Constanța, Babadag sau Cernavodă mie nu mi creează frisoane sau dureri și apoi există Islamul militant. Nu un Islam pacifist, ci un Islam militant care ce dorește? Dacă citești textele, dorește cucerirea cui? Cucerirea teritoriilor populate, cu cine? Cu infideli. Eu am citit ,,Coranul’’ de două ori și pot să-l mai citesc încă o dată, dar n-am să fiu surprins. Adică, nu e nevoie să fii surprins când citești și istoria islamului, nu numai ,,Coranul’’. Pentru că, totuși ,,Coranul’’ e doar începutul. Și spune în Evanghelie că după roadele lor îi veți judeca. Păi, hai să vedem roadele acestui document sacru. Pentru ei, nu pentru mine, numit ,,Coranul’’. Păi roadele sunt următoarele: în jurul anului 632, da, avem primele generații de după așa zisul profet Mahomed, care pornesc în lucrarea de cucerire, ocupare, apropo de gluma noastră, a unor cetăți precum Ierusalimul care este predat la cheie vorba vine, de către episcopul Sofronie, în secolul VII, apoi avem Cezareea, nu știu dacă știi, că am fost pe malul Mării Mediterane chiar în Cezareea acolo are Bibi Netanyahu o casă. Cezareea, unde a stat Eusebiu al Cezareei, unul dintre cei mai erudiți teologi ai secolului IV, cel care avea și o bibliotecă pe măsură acolo, iarăși, islamici au pătruns și au făcut praf tot ce au găsit în cale, apoi avem atacul asupra damascului în câțiva ani și finalmente încercarea de cucerire a Constantinopolului, care n-a fost cucerit, decât în 1.453, dar care a fost atacat de câteva ori de către islamici care, nemulțumiți că bizantinii opuneau rezistența, au hotărât să traverseze toată Africa de Nord, au cucerit Egiptul, Algeria de astăzi, Tunisia, au mers până în Libia, apoi spre Maroc și au pătruns prin Granada, dacă nu mă înșel, au pătruns în Spania. Și au cucerit Spania până în Pirinei. Au fost respinși în secolul vi de către Pepin, așa am putea spune cu o pronunție franțuzească, Pepin sau ,,Pepan’’ și apoi de către Charlemagne și s-au oprit la Toulouse, adică au trecut Pirineii în sudul Franței pentru ca, apoi respingerea Islamului să se facă timp de aproape 400 de ani prin faimoasa Reconquista, nu? Și abia în secolul XV să reușească spaniolii catolici să declare Spania eliberată. Deci, noi am avut practic o istorie în relația cu Islamul care ne spune ceva foarte simplu: Pirineii și Carpații au protejat continentul European de semilună. În spațiul estic, noi românii am funcționat pur și simplu ca ,,buffer zone’’ ca o zonă de contact și de respingere a multor atacuri. Primul erou al acestei lupte, pentru mine este Mircea cel Bătrân, el l-a respins pe Baiazid, apoi avem bătălia de la Rovine, în care creștinii lui Mircea împreună cu creștinii luii Sigismund de Luxemburg și-o iau pe cocoașă. Și aici vorbim despre: creștini din Franța, creștini din Italia, creștini din Croația, creștini din Transilvania, creștini din, iată, Ungaria. După înfrângerea de la Nicopole, pe care o și evocă, de altfel, Mihai Eminescu în ,,Scrisoarea a treia’’ avem un alt cruciat în persoana lui Iancu de Hunedoara, care reușește să-i bată pe turci la Belgrad. O foarte importantă bătălie câștigată de Iancu de Hunedoara. Apoi, avem o pierdere dinspre maghiari, importantă pierdere, bătălia de la Mohaci, când deja otomanii își propun să facă un califat.

Silvian Nanea — Da astea cumva țin de istorie în prezent putem considera că se încearcă…

Mihail Neamțu — Și… nu, dar există un punct culminant și avem momentul, nu dar iartă-mă, că știu că părea așa un fel de excurs de ăsta doct, dar eu vreau să spun și avem momentul în care turcii ajung la porțile Vienei în 1683. Deci, eu de ce spun toate aceste lucruri, încercarea lor de a cuceri Europa a fost evidentă. Adică, nu e o ficțiune ce-ți spun eu, că au cucerit Serbia sau o parte din Serbia, Kosovo. La Kosovo, Polie, că i-au bătut pe unguri la Mohaci, asta e una. Că, i-au înfruntat și n-au reușit la bătălia de la le Panto să-i bată pe Genovezi. Da, dar fundamental, proiectul lor a fost de cucerire, nu? Eu am făcut niște aserțiuni, da? De ordin teologic, anume că Islamul este o religie a cuceririlor și apoi am vrut să substanțe prin referințele istorice, acest adevăr teologic. De asta n-am vrut să las cumva pretențiile mele hermeneutice să fie nejustificate istoric.

Silvian Nanea — Astăzi, putem considera partea asta de imigrație cumva o cucerire din interior?

Mihail Neamțu — Bine, cred că e o întrebare retorică, nu? Adică, lipsa de… aș spune eu, viziune și mai ales de cunoaștere istorică de care suferă acești conducători. Deci, hai să o luăm așa: domnul Tudose este europarlamentar. Tu crezi că el știe un sfert din istoria pe care eu acum am descris-o măcar? Nu știu, ia-l pe domnul Popescu. Virgil Popescu, europarlamentar PNL. Tu crezi că el știe istorie? Eu nu cred. Ia alte nume, nu vreau să fiu, realmente, nu vreau să fiu jignitor la adresa nimănui. Dar mai e un domn de la Craiova care este cel mai absent eurodeputat ever. Deci, nu doar român, din toată istoria parlamentului european. Tu crezi că oamenii ăștia știu istoria? Bun, ei se duc acolo și votează. Ei când votează, tu crezi că ei gândesc, nu știu… activându-se la trecut ca la o lecție… nu. Ei votează pur și simplu aiurea. Și când votează, de pildă, ca dreptul de azil, pentru că asta au votat foarte mulți, ca dreptul de azil să fie dat foarte ușor celor care vin din Africa sub-sahariană, sau din Asia, ei fac exact ceea ce noi am învățat la istorie că s-a numit cândva, nu? Acceptarea calului Troian. Deci, noi introducem în interiorul Europei o problemă, pe care sute de ani am încercat s-o gestionăm la periferia ei. Și, scuză-mă, ceea ce noi nu înțelegem este că noi am plătit românii că, aici voiam să ajung, Silvian. Noi am plătit un preț foarte mare. Deci prețul pe care noi l-am plătit, negociind în fiecare an, în fiecare decadă, în fiecare secol. Haraciul, contribuția, taxele pentru Imperiul Otoman, a fost un preț uriaș. Noi de ce crezi că n-am făcut o universitate precum Universitatea din Cracovia? Că, polonezii au reușit să facă. Târziu, noi n-am făcut-o. De ce? Pentru că noi avem aici la Dunăre pe otomani. Noi nu aveam timp să construim nici măcar cetăți de apărare darămite  universități. Și atunci, marii noștri cărturari au plecat la studii. Dar unde au plecat? La Padova. Cum s-a întâmplat cu un cantacuzin, sau au plecat, cum s-a întâmplat cu unul dintre cronicari, în Polonia. Înspre Lvov și în alte locuri. Pe Cantemir cu greu l-am văzut, nu? La Berlin, în secolul 18. Dar, revenim puțin. Deci, noi am plătit un preț foarte mare fiind în Europa de est, obligați să respingem atacurile venite din exterior. Eu cred că acum occidentul european va plăti un preț foarte mare nediscriminând, sau nedeslușind, sau nediferențiind între oamenii care vin cu o agendă de cucerire și au venit mulți cu o agendă de cucerire, și oamenii simpli care vin pur și simplu din motive de… nu știu, criză economică la ei în țară. De aceea, noi trebuia ca Europă, să acceptăm populații de pildă, sau persoane din zone sărace, dar care aveau o compatibilitate culturală cu Europa și să respingem zonele periculoase. Și sunt, realmente, țări unde terorismul Islamic este foarte, foarte bine alimentat de către, bineînțeles tot soiul de predicatori, de tot soiul de lideri spirituali de ai lor care numai în spiritualitate nu cred, dar cred în răzbunare. Mi se pare că e foarte periculos momentul în care se află astăzi Europa, ți-o spun foarte sincer. Fiindcă noi avem 40 de milioane de musulmani cu potențial de 60 de milioane în, probabil, 10 ani. E ceva de neconceput, nu? Dacă stai și te gândești la scara istoriei. Deci tu ai idee cam câți oameni au înfrânt Constantinopolul? Nu știu, așa ochiometric, să zic. Deci în 29 mai, 1453, erau niște trupe otomane care au încercuit Constantinopolul. Câți să fi fost? Nu știu, nu știu dacă știu eu, probabil 300.000-500.000, sub 1 milion. Păi când ai 60 de milioane… scuză-mă te rog. Despre ce vorbim? Primul lucru pe care îl vor face este să nu mai recunoască legea statului. Să spună că ei aplică ,,sharia’’, adică la noi, aici, o să spună ,,Constituția nu se aplică.’’ Tu de ce crezi că, de pildă, astăzi avem tunisieni sau algerieni în Franța? Sau cetățeni francezi de origine tunisiană și algeriană, care, la un meci de fotbal Franța-Tunisia, sau Franța-Algeria, huiduie țara gazdă. Franța, ei fiind, francezi și aplaudă țara invitată numită Tunisia sau Algeria. De ce se întâmplă asta?

Silvian Nanea — Bun, acuma nu știu dacă ar fi chiar un exemplu. Că și românii noștri care sunt în Italia, să zic, sau în alte țări, la un meci de fotbal probabil vor susține tot România, că e cumva…

Mihail Neamțu — Dar nu… stai puțin. Nu, nu, nu. Nu-i chiar așa, iartă-mă, ai dreptate până la un punct dar nu e chiar așa. De ce? Pentru că, românii din Italia nu sunt cetățeni italieni. Ei au rămas cetățeni români. Ei aplaudă foarte des echipele românești pentru că au rămas români. Ce-ți spun eu este altceva. Eu vorbesc despre cetățeni francezi născuți într-o familie de tunisieni la a treia generație. Deci, ei de mult timp sunt în Franța, și totuși ei nu s-au naturalizat. Și cu asta introducem o nouă temă în podcastul nostru prelungit. Tema ,,Naturalizării și asimilării’’, repet, eu nu sunt xenofob. Eu sunt un om care a citit istoria religiilor, fiindcă sunt fascinat de alte culturi. Pe mine mă fascinează tot ce înseamnă alteritate. Eu efectiv sunt interesat și de religiile australiene și de practicile indiene. Deci, nu mă deranjează să fiu expus, eu Mihai Neamțu, la elemente alogene sau elemente culturale străine de elementul european sau creștin. Dimpotrivă, sunt chiar fascinat. Însă, nu confund problema spirituală și culturală cu cea politică. Pentru că, problema politică e mult mai nemijlocită și mai imediată decât problema culturală, care e așa, știi… undeva într-un turn de Fildeș. Cineva, profesorul Eliade sau Culianu se gândește la, eu știu… metafizica Patanjali. E cu totul altceva. Bun, revenind. Discuția noastră este foarte simplă. Avem sau nu un proiect de naturalizare și de asimilare a acestor populații? Pentru că, discursul stângii radicale este un discurs care neagă importanța asimilării și a naturalizarii. Iată melting-potul american a funcționat câtă vreme Americanii au spus că cineva a venit din Kenya, tatăl lui Obama trebuie să se naturalizeze. Ce înseamnă asta? Învățăm engleza, citim istoria Statelor Unite, dăm teste! Pur și simplu dăm teste. Din Constituția Statelor Unite, acceptăm legea și aplicarea ei cu strictețe, învățăm etica muncii de tip protestant și încet, încet, ne integrăm. Asta a însemnat experimentul american, asimilare și naturalizare. Astăzi, avocații multiculturalismului care neagă creștinismul și afirmă, vezi doamne, compoziția asta tribală a Europei în grupuri distincte și de fapt, care seamănă tot mai mult cu Turnul Babel, astăzi avocații corectitudinii politice și ai multiculturalismului neagă integrarea acestor populații într-o narațiune federatoare. Adică, într-o narațiune care îi cuprinde pe toți. Eu cred că tu trebuie să ai un element în care te integrezi, care trebuie să aibă o componentă lingvistică, adică limba poporului român, german, francez, o componentă culturală, nu știu… modul de îmbrăcare modul de comportament public, raportare la femeie, la bărbat, lucrurile astea trebuie clar reglate și impuse; 3. O componentă religioasă, adică, ești musulman, nu mai există aici în Franța, în Italia, în Germania dar chiar și în România crima de apostazie. Nu știu dacă tu știi dar în Coran, pentru apostazia, adică pentru renunțarea la Islam se prevede ce? Crima, moartea, decapitarea. Țările europene ar trebui să interzică apostazia religioasă, adică noțiunea de apostazie. Și cu toate astea, ce am văzut am văzut? Un Episcop sau un preot, un preot creștin în Australia atacat cu cuțitul în timpul unei predici, în Sydney dacă nu mă înșel, la scenă deschisă. Cine i-a oferit protecția acelui preot? Nimeni. Și cu toate astea am asistat la asasinate ritualice împotriva unui preot catolic din Franța, împotriva unui profesor de… cred că, filozofie sau de istorie, profesorul francez care a fost decapitat… nu știu, tăiat capul. În secolul XXI, știi? Interesant. Noi credeam că se întâmplă doar în secolul XVIII, în Istanbulul, unde Ahmet al III-lea l-a condamnat pe Constantin Brâncoveanu. Deci, cei care ne ascultă să înțeleagă foarte bine. Noi nu glumim când vorbim despre un pericol aici. Noi nu ne aflăm în căutarea de likeuri sau de… pur și simplu validări exterioare. Noi vorbim, pur și simplu, despre lumea în care copiii noștri vor trăi și spun atât: Islamul trebuie domesticit. Islamul trebuie tăiat. Scuză-mă, trebuie… care-i cuvântul? Îmi vine să spun emasculat, dar poate nu e cuvânt potrivit. Islamul trebuie cumințit. Islamul trebuie pus în fața unei exigențe fundamentale, care este exigența democratică constituțională. Nu vrem să mai auzim predicatori islamici în vreo moschee din Europa că ei cer impunerea unui califat. Că ei cer supunerea infidelilor și plata de taxe ,,giza’’. Cum se spune… ,,gizia’’ nicidecum. Te-am cam cutremurat așa un pic.

Silvian Nanea — Da, un pic. E un subiect care, acuma nu știu în România, încă nu este foarte actual. Vedem astfel de știri din Europa care se confruntă cu probleme serioase, adică sunt din câte știu cartiere și zone în care nici poliția nu mai intră în metropole ca Paris sau și la Bruxelles, cred că. Și din perspectiva asta, eu confruntându-mă puțin cu problema imigrației dar din partea pozitivă. Că, am și eu de exemplu, angajați care vin din Sri Lanka, sau din alte zone.

Mihail Neamțu — Da. Componenta religioasă e importantă. Eu cred că dacă ești budist, e una și daca ești militant islamist e alta. Dar, repet, se poate face asta printr-o simplă verificare, printr-un interviu iar Ministerul Muncii, care dă asemenea permise de muncă pentru că tu nu ești într-o zonă de ilegalitate, tu te confrunți cu o criză, nu? A forței de muncă și tu vrei să rezolvi problema prin import de populație străină. Eu nu vreau să te acuz că tu folosești ceea ce statul român îți pune la dispoziție. Evident că sunt 100.000- 200.000 de oameni care, înțeleg că vin anual. Eu le-aș pune două lucruri: 1. Vreau să fie o viză temporară. Deci tu poți să stai doi ani, maxim trei, nu mai mult, nu mai mult. Eu aș pune chiar 12 luni, dar înțeleg că voi antreprenorii îi învățați și ei învață greu și apoi e trist să-i pierzi după opt luni.

Silvian Nanea — Din perspectiva mea, ar trebui să stea mai mult.

Mihail Neamțu — Eu am zis atâta, deci trei ani ca să nu prindă rădăcini. În sensul în care ar putea să dea drumul la… eu știu, proiecte alternative cu proiectul păcii. 2. Ar trebui să fie o selecție corectă cu antropologi și cu sociologi și cu istorici a celor care nu vin din zone de conflict. OK, dacă tu vii dintr-o zonă în care războiul civil a sfâșiat țara ta în două și tu vii aici și tu ești din Etiopia, dar ai un dușman care e din Eritreea, și eu care sunt importator de populație ignor aceste chestiuni, lupta între triburi pe de o parte, conflictul tribal și lupta între religii pe de altă parte, eu vin și vă pun frumos în aceeași baracă.

Silvian Nanea — Da și o să ne trezim cu aceeași luptă la noi în curte, nu?

Mihail Neamțu — Păi, n-am importat și problemele lumii a treia? Nu doar populația din lumea a treia ci și problemele lumii a treia. Și nu în ultimul rând, aș spune că trebuie să facem un efort să verificăm calitatea umană. Nu știu, mi se pare că pot spune asta, nu? Fără să parcă sunt rasist. Ce înseamnă calitate umană? Dom’le, inteligență. Da? Notele la matematică, pregătirea lingvistică, câte limbi străine știe cel care vine? De ce nu aș importa populații cu un grad ridicat de competență?

Silvian Nanea — Da… este un pic cam greu aici, că… Nu știu, necesarul sau forța de muncă, de exemplu în România este în special, să zic în construcții. Păi, acolo îți trebuie oameni care să presteze acea muncă.

Mihail Neamțu — Da, Silvian dar…

Silvian Nanea — Nu-ți trebuie oameni care știu două trei limbi străine sau istorie sau altele.

Mihail Neamțu — Da Silvian… dar în același timp, știi, America oferă vize, sau Australia, sau Canada oferă vize celor foarte competenți. Și eu pun o întrebare: dacă am de ales între un inginer I.T din India care mie îmi produce pentru o companie I.T poate, nu știu, un beneficiu ca firmă de 100.000€ pe an și un lucrător în zona construcțiilor care abia produce 30.000 eu trebuie totuși să încurajez importul de populații care aduc o valoare adăugată economiei mele, mai mare. Eu nu spun că tu nu ai voie să aduci un tip din Sri Lanka dar uite, aș pune aceste întrebări. OK, ce religie practici? OK, care sunt nevoile tale spirituale? Bun, am nevoie de un templu budist. OK, pot să accept, suntem în Europa, ai și acces la asta. Dar aș pune niște întrebări: din ce trib provii? Știi? Vezi, noi n-avem înțelegerea asta a clanurilor, e o noțiune cu care noi nu suntem obișnuiți, deși… mă rog. Tocmai a murit un șef de clan, știi? Clanul interlopilor. Dar, clanurile sunt mai puternice într-o lume asiatică decât indivizii. Noțiunea asta de supremație a individului este o noțiune cu care noi cu care noi operăm în lumea anglosaxonă de la John Lock încoace știi, punem primatul individului drepturile individuale și așa mai departe. Dar, în lumea asiatică ele nu sunt atât de puternic consolidate aceste drepturi individuale. Mai degrabă, percepția este, repet, una tribală. Eu vin din familia X și dușmănia între familia X și dușmănia Y este foarte mare. Acuma îți dau o veste: și Europa a trecut prin asta. Să citim Romeo și Julieta, dar și Hamlet. Dar mai ales Romeo și Julieta. Și vom vedea că a fost o veche feudă între două familii. Cei doi s-au iubit, da? Tinerii aceia, adolescenții aceia s-au iubit dar familiile lor s-au urât. Acest mod de gândire prin care familiile de tip clan sau trib ajung să sugrume vocea individuală, acest… repet, primat al colectivului în raport cu individualul nu este tocmai european și de aia eu când aduc de pildă, două clanuri, trebuie să fiu foarte atent și se pun întrebări suplimentare. Deci cei de la Ministerul Muncii au obligația față de noi. Pentru că, noi plătim știi? Până la urmă. Ce plătim? Păi, plătim poliția, plătim ore suplimentare de verificare, plătim… este un cost social. Supravegherea cu camerele video. Înțeleg că e la modă aici în Arad să punem camere video peste tot. Păi, nu te supăra, dar asta e ,,The Big Brother’’. Asta este o lume în care eu nu am vrut să trăiesc dacă am nevoie să fie peste tot camere video. Înseamnă că e un potențial de insecuritate și de violență în societate.

Silvian Nanea — Din câte știu mai sunt proiecte de acest gen în Arad și în anii următori vom asista la tot mai multă monitorizare.

Mihail Neamțu — Dar să le fie rușine! Celor care au scos Biblia din școli, celor care au scos creștinismul din viața publică, celor care nu mai vor să se audă despre Hristos în spațiul media, dar care, pentru că oamenii nu mai cred în Dumnezeu, pentru că oamenii nu mai cred în pedeapsa de la finalul vieții, pentru că ei nu mai cred într-o instanță divină sigur ne prezintă alternativa unui ,,Big Brother’’. Care ce crezi? Ce crezi, filozofic vorbind? Preia toate atributele divinității. Care este principalul atribut al lui Dumnezeu? Omnisciența și omniprezența. Așa vom fi noi într-o lume în care statul omniprezent și omniscient o să-ți amintească că dimineața nu ți-ai băut cafeaua dar și că noaptea trecută…

Silvian Nanea — Ai ajuns cam târziu acasă.

Mihail Neamțu — Exact, ai întârziat. Statul va ști totul despre tine, numai că unii vor ști mai mult decât alții. Adică, lucrătorii din serviciile secrete vor putea să te șantajeze pe tine antreprenor, pe tine om politic pentru că ei știu mai multe decât știi tu. Și într-o asemenea lume de tip ,,orwellian’’ în care ,,The Big Brother’’ controlează și șantajează zilnic diferite entități private, într-o asemenea lume, raporturile de putere vor sfârși prin a elimina figurile și mai ales vocile incomode. Și cred că, sincer nu e bine. Nu e bine să avem camere video peste tot pentru că numai în pușcărie, dragul meu Silvian, numai în pușcărie se pun camere peste tot. Într-o lume liberă, prezența camerelor este o sursă de angoasă și nu pentru ,,că ce am eu de ascuns?’’ Neamțule, ce ai tu de ascuns? Absolut nimic. Da? Nu am nimic de ascuns. Și cu toate acestea, deși nu am nimic de ascuns, nu-mi place să fiu supravegheat.

Silvian Nanea — Și cum putem schimba asta? Ce putem face?

Mihail Neamțu — Asta i-am spus unei persoane din familia mea, n-am să-i dau numele, pentru că am deschis o dată, aveam 16 ani, am deschis ușa și cineva mă spiona. Și i-am spus direct: ,,Când devii adult, când devii autonom’’ i-am spus așa: ,,N-am nimic de ascuns. Dar faptul că tu urmărești ce fac și tragi cu urechea la conversațiile mele, mă indispune profund.’’ De ce? Pentru că tu nu-mi arăți mie încrederea. Ori statul pe care eu îl plătesc ar trebui să aibă încredere în mine, cetățean. Premisa cu care noi funcționăm, tu mi-ai pus o întrebare foarte grea dar uite eu trag de timp. Premisa cu care noi funcționăm, dragă Silvian, este garantată de creștinism. Anume, premisa de nevinovăție sau care este cuvântul? Prezumția. Prezumția de nevinovăție. Noi în acest sistem am trăit sute de ani, noi sute de ani am spus că nimeni nu e vinovat până când o instanță formată din mai mulți judecători poate chiar și niște jurați în fața unor probe irefutabile și incontestabile această instanță vine și demonstrează. Așa am crezut noi. Chiar dacă există erori judiciare, cum s-a întâmplat în romanul ,,Frații Karamazov’’ împotriva lui Dimitri, totuși, am acceptat că acest sistem, solicită din partea acuzatorilor un întreg probatoriu. Și când nu există probe, acuzațiile n-au valoare. De aceea, mergem mereu pe premisa de nevinovăție. Ei bine, într-o lume a lui ,,Big Brother’’ o să se găsească probe.

Silvian Nanea — Care va fi forma de guvernare care va urma după democrație?

Mihail Neamțu — Păi, eu cred că Aristotel ne-a avertizat. Va fi o oligarhie. De fapt, noi ne îndreptăm spre oligarhia de ritm nou, în care o mână de inși care bat palma eventual și cu serviciile secrete vin și decid ei. Ce trebuie, ce nu trebuie să se știe. Dau un exemplu, că ai un foarte frumos laptop. The laptop from hell. Îți spune ceva această denumire? Este laptopul care a fost găsit la un moment dat în America de un reparator banal, reparator într-un chioșc de ăsta, unde ditamai fiul președintelui, pe numele său Hunter Biden a decis să parcheze un hard disk. Omul care era de profesie depanator, a deschis laptopul, s-a uitat și la hard disk și ce a văzut? A văzut filme porno, a văzut un bărbat care se droga, cocaină și așa mai departe. Și când a văzut toate aceste grozăvii, a sunat și el un reprezentant al presei că el credea că trăiește într-o lume liberă în care presa critică puterea. Și a sunat și el ,,Glasul Aradului’’! Glumesc. A sunat și el o presă locală, nu știu, un ziar oarecare și a zis: ,,Hei, eu am niște informații! Am găsit și eu un laptop. Am niște imagini, veniți să le vedeți!’’ Nu le-a dat, ci doar le-a arătat. A zis ,,No, veniți aici în încăperea asta vă rog, să vă uitați.’’ Când presa a văzut, el s-a speriat și-a dat seama că e ceva foarte grav. Și atunci a sunat FBI-ul. A sunat FBI-ul, pentru că el a zis ,,Dom’le, ca un cetățean cinstit n-am nimic de ascuns. Hai să declar totuși autorităților că am găsit un laptop.’’ Când autoritățile au văzut despre ce este vorba, au sechestrat laptopul și au zis ,,De aici nu pleacă nimic. Totul trebuie întâi raportat.’’ Cui? Șefului. Și Hunter Biden a aflat, Joe Biden a aflat, a aflat și Facebook, a aflat și, însă Rudy Giulian. Rudy Giulian aflând, s-a dus din nou la proprietarul acelui shop și acelui magazin și l-a întrebat ,,Dar n-ai tu niște copii cumva suplimentare?’’ și din fericire, Giulian i-a pus mâna pe copiile acelor imagini într-adevăr prevăzător respectivul depanator a pus un hard disk deoparte și a dat aceste informații opoziției. Na, acuma vine povestea cea mai simpatică! FBI bate la ușa lui Zuckerberg, bate la ușa lui Jack Dorsey, care era atunci liderul, top manager la Twitter și zice FBI ,,Noi nu vrem care cumva să apară aceste informații în campania electorală din 2020. Prin urmare, orice scurgere de informații din acest laptop pe platformele voastre, Twitter, Facebook și celelalte, inclusiv YouTube, este ilegală și se va considera…’’ ce? ,,Dezinformare rusească’’. Da, Putin era în spatele acelui calculator! Vă dați seama? Ei bine, după ce a bubuit scandalul și bineînțeles Biden a furat alegerile, s-au dus ziariștii și au pus întrebări oamenilor de pe stradă: ,,Hei! Dacă ați fi văzut aceste imagini, v-ați fi schimbat părerea despre Biden?’’ și despre seniori, și despre juniori. Și undeva la 30% din democrați, deci din votanții lui Biden au spus: ,,Măi, dacă știam toate lucrurile astea, n-am fi votat cu el.’’ Asta înseamnă efectiv infiltrarea serviciilor secrete cu ajutorul marilor corporații ,,Big Brother’’ în actul politic elementar, care este alegerea unui președinte, ori o asemenea lume nu mi se pare că este promițătoare. De aceea, salut prezența unei platforme, care astăzi în România nu este atât de influentă, numită Twitter sau, mă rog, X, sub conducerea lui Elon Musk. Libertatea parcă și-a revenit și eu sper sincer, ca de acum înainte să nu fie permise interferențele acestea agresive ale unor entități care trebuie să ce? Să fie neutre. Pentru că, serviciile secrete trebuie să-i slujească și pe cei de stânga și pe cei de dreapta. Le spunem și celor care ne ascultă: Hei, dacă cumva lucrezi pentru un serviciu secret, respect și onoare! Ne bucurăm! Trebuie să protejezi interesele României, ale cetățeanului român. Dar, trebuie să fii și cu cei de dreapta și cu cei de stânga. Și noi, cei de dreapta și cei de stânga, îți plătesc ție salariu. Îți plătesc ție până la urmă, pensia specială. Îți plătesc ție favorul acesta de a fi o ocrotit cumva, până la adânci bătrâneți. Ori dacă noi toți facem un efort să-i sprijinim pe cei din serviciile secrete, să n-aibă grija zilei de mâine, păi hai să vedem cum ei sprijină și ei toți cetățenii României, nu-i discriminează pe unii împotriva celorlalți.

Silvian Nanea — Ne aflăm cumva la sfârșitul podcastului nostru prelungit, un pic. Îți mulțumesc!

Mihail Neamțu — Eu îți mulțumesc!

Silvian Nanea — Voiam să te întreb ce ai putea să le transmiți în final tuturor celor care ne urmăresc și care, iată, acum în săptămâna mare, văd departe sau își doresc să privească cu încredere spre viitor?

Mihail Neamțu — Există un viitor istoric al României, al comunității noastre din Arad, din, poate alte localități, București, și ai acest viitor istoric adică în ciclul de 30 de ani care ne stă în față poate fi influențat de deciziile pe care noi le luăm în acest an pe 9 iunie. Avem niște alegeri locale și europarlamentare și putem influența, cu siguranță, următorii patru ani se vor influența rapid prin decizia luată în această perioadă. ,,Atenție cu cine votați’’ e un mesaj banal dar important. Apoi avem un alt ciclu istoric care poate fi influențat prin decizia luată la alegerile prezidențiale, pentru că președintele va fi pentru cinci ani, nu pentru patru, în funcția cea mai înaltă din statul român, numită: funcția de președinte. Și șansa de a câștiga al doilea mandat, adică de a sta 10 ani este mare. Am văzut deja doi președinți care au stat 10 ani. Atenție cu cine votați. Și în toamnă, în iarnă chiar, vom avea alegeri parlamentare care vor decide soarta noastră sub raport material. Care va fi regimul taxelor, impozitelor. Este clar că e important să vedem cu cine votăm și în iarnă. Acuma, asta este perspectiva ciclurilor istorice și eu îmi doresc ca românii să aibă curajul să parieze pe alternativă, avem un statu-quo, dar hai să încercăm și altceva. În perspectiva spirituală metafizică, adică dincolo de istorie, eu cred că Paștele ne invită să vedem atât de departe încât să bănuim și să mijim așa, să intuim să dibuim lumina aceea a veșniciei la capătul unei vieți care, sigur, va fi afectată de moarte. Moartea îi sperie pe mulți. Pe măsură ce îmbătrânești, o accepți. Te împrietenești cu ea. Moartea devine chiar atunci când iubești un fapt divers. În sensul în care, chiar dacă au murit cei care ți-au fost dragi, îți sunt prezenți și ție și celor din jurul tău în inimă. Eu sper ca românii să nu se despartă de credința în Dumnezeu, pentru că totuși, noi suntem un popor în care spiritualitatea, religiozitatea sunt mai prezente decât în țările materialiste ale Occidentului și chiar cred că e un dar pe care noi îl avem și pe care nu trebuie să-l lepădăm. Prin ochii lui Hristos poți să vezi mult mai departe. Prin ochii lui Hristos poți să-ți vezi viața ta cu aceste ecouri în veșnicie. Prin ochii lui Hristos poți să vezi, și dacă vrei, veșnicia Tatălui dar și concertul îngerilor care se spune că atunci când sunt singuri, cântă Mozart, și atunci când apare Dumnezeu cântă Bach. Eu aș vrea să dobândim această perspectivă a veșniciei asupra vieților noastre și asupra istoriei în ansamblu, pentru că doar această perspectivă a veșniciei permite punerea în paranteză a angoaselor, a tribulațiile. A… cum să spun eu, disputelor. A certurilor noastre meschine și mărunte. Doar când privești viața de la înălțimea metafizică a veșniciei, așa cum în reprezentarea lui Salvador Dali îl vedem pe Hristos privit de Tatăl Ceresc pe crucea de pe Golgota, dar de sus, nu de jos, doar când ai această perspectivă înaltă asupra vieții, repet, certurile acestea meschine și mărunte își pierd greutatea și devin irelevante. Cred că marele dar al creștinismului, care este darul oferit nouă gratuit, constă în această capacitate a omului care e vizitat de har, de a-și depăși condiția. De a iubi și de a vedea astfel foarte departe.

Silvian Nanea — Mulțumesc mult!

Mihail Neamțu — Mulțumesc!

Silvian Nanea — Îți mulțumesc pentru cele împărtășite și vă mulțumesc și vouă, cei care ați rămas până la final și ne vom revedea peste o săptămână cu un nou episod foarte profund și interesant!