,,…Ovidiu Grigor — Spui o rugăciune și o spui cu multă credință și cu mult sârg, e foarte posibil să ajungi, de fapt, în zona asta theta, fără să spui că-i theta...
…— Când ești ajuns să fii foarte econom în viață, înseamnă că există un background, o poveste în spate. Ce riscuri există? Există un risc de a fi pedepsit, există riscul de a fi izolat. Pentru că furia, în anumite situații, ne crește energia și când tu ești furios poți să faci lucruri pe care altfel nu le-ai putea face...
…— Și… începuse să urle acolo. Și cumva, toată lumea se uita așa la mine așteptând să fac ceva...’’
,,…Silvian Nanea — Există evoluție fără suferință?…’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați revenit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’! Locul unde discutăm despre idei, povești și strategii, despre cum ne putem îmbunătăți viața în prezent, pentru a privi cu încredere spre viitor! Astăzi, îl avem în studioul nostru pe Ovidiu Grigor, care este trainer ThetaHealing. Ovidiu, bine ai venit!
Ovidiu Grigor — Bine te-am găsit, Silvian! Bună ziua! Mă bucur să fiu aici, la Arad.
Silvian Nanea — Pentru că, subiectul podcastului nostru este ,,vezi departe’’, aș vrea să te întreb cum crezi că ne poate ajuta această terapie pe care o practici și o și predai altora, în viața noastră, pentru a privi cu încredere spre viitor, pentru a vedea departe?
Ovidiu Grigor — În primul rând, ceea ce vreau să spun este că dincolo de terapie, de fapt sunt o serie de instrumente pe care noi le putem utiliza în viața noastră. Cei care învățăm ThetaHealing-ul și-l studiem, le putem utiliza în viața de zi cu zi, le putem integra în viața de zi cu zi, pentru a avea o viață mai bună, mai frumoasă, să fii mai relaxat, să fii mai vesel, mai fericit, să te simți mai bine în pielea ta și să treci cu mai mare ușurință peste hopurile care, uneori, parcă sunt inerente în viața noastră. Iar legat de titlul emisiunilor pe care tu le ai aici, foarte, foarte frumos, legat de privirea în viitor. Avem acea intuiție pe care noi ne-o putem dezvolta. Cu siguranță, fiecare persoană din lumea asta este dotată cu o intuiție. Acuma, intuițiile sunt de mai multe feluri. Intuiția asta de care vorbim este o formă de a vedea în viitor, de a intui ceea ce se întâmplă în viitor și uneori îi spunem la lucrul ăsta, cu un cuvânt sau cu o frază: îmi ascult inima. Pentru că, atunci când îmi spun ,,îmi ascult inima’’ e un soi de accesare profundă a unei informații pe care nu o putem avea conștient.
Silvian Nanea — Pe care nu o percepem cumva mintal sau n-o putem analiza, dar simțim.
Ovidiu Grigor — Nu putem analiza, nu ajunge la nivel conștient, dar acele informații ne parvin cumva prin subconștientul nostru și noi spunem: am avut intuiție. Găsim foarte des lucru ăsta la oamenii de afaceri. În general, care reușesc să prindă o afacere, să își dea seama de colaborare din start, pentru că au o viziune. Și intuiția lor le spune că drumul ăla e drumul bun.
Silvian Nanea — Sau cumva, trendul pe care trebuie să-l urmeze, așa încât să fie updatați la schimbările tehnologice sau tehnologice.
Ovidiu Grigor — Exact. Exact, unii văd momentul că urmează o schimbare înaintea celorlalți. Grupul ăsta, în general, e mai micuț decât restul majorității. Sunt niște salienturi, niște vârfuri în societate.
Silvian Nanea — Cum ai putea explica această terapie ThetaHealing pentru cei care nu sunt familiarizați cu aceasta?
Ovidiu Grigor — Acuma, poate că numele de ,,ThetaHealing’’ pare un nume englezesc sau e o chestie ciudată. Dar, cu rugăciunea suntem cu toții obișnuiți, da? E o altă formă de rugăciune. E o formă de rugăciune în care cer lui Dumnezeu să-mi dea un suport, pe scurt și simplificat la maxim, asta e ThetaHealing. Cum o facem? În primul rând, când facem lucrul ăsta, o facem când ne ducem mintea într-o zonă pe care o numim zona Theta, dar este o zonă pe care o cunoaștem, pentru că este zona visării. Cum putem să facem lucrul ăsta? Prin meditații. Noi învățăm la cursurile de Theta să intrăm conștient într-o stare de vise, în care noi intrăm în fiecare noapte de patru, cinci ori și am făcut-o dintotdeauna. De asta e și relativ ușor de ajuns acolo. Și învățăm să intrăm în starea asta fără să adormim complet. Și când suntem acolo, în această stare, avem posibilitatea să lucrăm cumva, să accesăm un soi de panou de control intern. Acolo este locul unde noi putem să schimbăm programe. Iar ceea ce am putea să spunem că este, poate că, un pic diferit de rugăciunea clasică, este că utilizăm o stare care se numește ,,stare de martor’’ și ,,co-creator’’. Ce înseamnă martorul și co-creatorul? Martorul este o persoană care observă un proces, iar co-creatorul, în sensul că îți imaginezi un anumit lucru. Proiectezi cu mintea ta un anumit lucru. Deci, cumva, foarte simplu explicat e în felul ăsta.
Silvian Nanea — Da, și de exemplu pentru persoanele… nu știu, poate, părinții noștri sau bunicii noștri, dar astăzi cu siguranță sunt persoane foarte credincioase care stăruie în rugăciune și se roagă ore în șir, și probabil, ajung cumva în această stare profundă de conexiune cu divinitatea sau cu Dumnezeu, nu?
Ovidiu Grigor — Cu siguranță, cu siguranța. Pentru că, ce facem noi la ThetaHealing nu este ceva care nu s-a mai făcut până acum. Tot ceea ce facem noi la un curs de ThetHealing, ceea ce învățăm, sunt lucruri pe care deja le-am mai făcut. Le-am mai făcut în viața noastră toți, doar că aducem la un nivel conștient toată povestea asta. Pentru că, și tu când spui o rugăciune și o spui cu multă credință și cu mult sârg, e foarte posibil să ajungi de fapt în zona asta theta, fără să spui că-i theta. Deci, doar că de data asta, când înveți procesul, o faci conștient.
Silvian Nanea — O faci conștient și ești deja ghidat cumva, știi pașii pe care trebuie să-i urmezi.
Ovidiu Grigor — Știi care-s pașii. Unii ajung să facă pașii ăștia în mod inconștient. Pentru că, toate informațiile astea pe care le avem, toate tehnicile pe care noi le vedem că apar, într-un fel, sau altul, toate, ele există sub o formă, sau alta, sau au existat. Pentru că, sunt niște informații la care cumva toată lumea ar putea să aibă acces. Doar că, unii le accesează într-un mod conștient, alții doar beneficiază în alte moduri.
Silvian Nanea — Vedem că, în zilele noastre de exemplu, și nu numai în zilele noastre, că probabil, din totdeauna natura umană este aceeași și ne confruntăm cu unele frici, să zic, sau niște idei limitative. De genul: nu sunt suficient de bun, nu am bani, nu știu… sunt sărac, sau alte frici, care cumva ne țin acolo. Și vrem să evoluăm, vrem să facem dar până la urmă, aceste limitări ne țin la un anumit nivel și nu ne permit să evoluăm.
Ovidiu Grigor — Da, așa este. Așa este, Silvian. Și cumva, astăzi este mai evidentă situația asta față de cum era, sau cum era percepută lumea acum 30 de ani. Când lumea avea un soi de siguranță. Chiar dacă era un sistem cumva defect care nu mergea foarte bine, astăzi am câștigat poate că, un soi de libertate. Un anumit soi de libertate, că nu e o libertate totală, dar, am pierdut o siguranță. Acum, siguranța asta, nu știu dacă a existat vreodată cu adevărat, în istorie. Sau dacă au fost momente de siguranță și de abundență, au fost pe perioade relativ scurte și nu chiar la toată lumea. Un moment, poate că a fost Imperiul Roman, sau alte imperii care au avut culmi, în care abundența a fost concentrată în anumite zone, la anumite grupuri sociale, iar astăzi, revenind la fricile care există în oameni, s-ar putea să fie o parte din aceste frici, niște frici ancestrale. Pentru că, atunci când avem frica asta de sărăcie, de fapt, dincolo de frica de sărăcie, avem frica de suferință a foamei. Pentru că, sărăcia e în conexiune cu altă frică. Pentru că, atunci când eu am o frică, e posibil ca la un nivel sub acea frică să găsesc alte frici, una, două, sau poate că mai multe. Iar când mă gândesc de exemplu, la sărăcie, la bani, de fapt e frica că nu am ce să mănânc. Și o frică legată de moarte, până la urmă, prin lipsa mâncării. Lipsa mâncării, foamea, e unul dintre elementele care îi pune pe oameni în mișcare, îi mobilizează. Îi face să își depășească limitările. Atunci când ți-e foame, probabil, ești dispus să faci aproape orice.
Silvian Nanea — Deci, frica, cumva este așa o… Sărăcia, zic, e frică. Este o frică cumva generală, dar de acolo trebuie săpat un pic mai adânc ca să vedem exact.
Ovidiu Grigor — Nu știu dacă e generală… Nu cred că-i generală. Cu siguranță, este o frică pe care o au oamenii ai căror bunici, străbunici, stră-străbunici, cumva au ajuns în situații în care nu au avut ce să pună pe masă. Pentru că, doar în ultimii, să zicem, 80 de ani, în Europa, am ajuns să nu știm ce-i foametea. Da, dar ultima foamete, aproximativ 80 de ani, dar am avut o foamete imediat după război, cred că prin ’47. Dar, în alte părți ale planetei, foametea a existat. În China, se pare că au fost vreo 20 de milioane de morți în timpul lui Mao. Și în Africa, vedem câteodată, în alte țări, care poate că nu se descurcă atât de bine sau au fost afectate de secetă, au fost situații în care oamenii au ajuns să moară de foame. Și frica asta de dispariție. Nu-i vorba de dispariția individului, ci poate să fie o frică care îi cuprinde și alți indivizi din grupul din care tu faci parte. Și grupul din care fac parte eu, e familia mea. Pentru că, individul este dispus să se sacrifice pentru cei care sunt de același sânge cu el. Chiar dacă nu-s descendenții tăi direcți, într-o familie, individul, și de unde vine chestia asta? Pentru că-i vine din subconștient. Pentru că s-a făcut o cercetare foarte interesantă la nivel istoric și s-a descoperit că, de exemplu, în familiile regale din Anglia, au fost mulți oameni de-a lungul timpului care s-au sacrificat pentru alte persoane, ca să le salveze viața, dar nu știau că sunt rude de sânge la un anumit grad.
Silvian Nanea — Și ulterior au aflat, sau pur și simplu au făcut asta instinctual?
Ovidiu Grigor — Ei, nu. Că unii au murit, dar au s-au aflat prin cercetări și prin teste ADN. Astăzi, cum există destul de ușor, adică se pot face aceste teste ADN, s-au descoperit aceste lucruri. A fost o cercetare istorică foarte interesantă.
Silvian Nanea — Da, referitor la această frică de sărăcie sau de a nu avea ce pune pe masă, generațiile anterioare, bunicii noștri, probabil au trecut prin aceste frici într-un mod mai accentuat. Și să înțeleg că aceste frici cumva s-au dus generații mai departe, să ajungă și la a doua, a treia generație?
Ovidiu Grigor — Se transmit genetic și se transmit și prin expresii sau prin anumite obiceiuri. Cel mai des obicei pe care îl vedem noi, e cel de a șterge farfuria frumos și avem și o senzație plăcută când reușim să luăm ultima parte de mâncare de acolo sau…
Silvian Nanea — Să nu cumva să risipim nimic!
Ovidiu Grigor — Să nu risipim nimic sau spunem că e păcat să arunci mâncarea. Sau, avem tendința să luăm cu lingura toată coaja care se face, cumva, uneori pe oalele de mâncare.
Silvian Nanea — Și, da, că tu simți că ești sătul.
Ovidiu Grigor — Și îți dă și o satisfacție. Acuma, nu știu dacă, într-adevăr, părticica aia e cu adevărat mai bună sau îi doar o asociere a minții noastre legată de faptul că sunt ultimul care a reușit să ia bucata de mâncare. Pentru că, ultima îmbucătura când sunt mai mulți, îi aia câștigătoare.
Silvian Nanea — Bun și cu ce mă încurcă asta, că eu sunt econom și nu vreau să risipesc mâncarea, în succesul meu în viață?
Ovidiu Grigor — Pentru că tu, când ești foarte econom, acuma să spunem foarte econom… Da, când ești ajungi să fii foarte econom în viață, înseamnă că există un background. O poveste în spate. Poate că, în familie sau poate să fie o experiență din copilărie. Când ai auzit tot timpul pe părinții tăi spunând: ,,Nu arunca! Mănâncă tot! Vezi că nu avem bani să cumpărăm pâine! Nu este pâine! Acuma se dau rații.’’ Cum era pe vremuri, se dădeau rații la un moment dat, când eram eu mic. Și toate poveștile astea tu nu le mai conștientizezi, dar sunt undeva acolo înregistrate în subconștientul tău și ele funcționează. Pentru că, devin un soi de programe, le spunem noi în ThetaHealing, și ele rulează acolo în background. Ne fac să funcționăm, așa cum funcționăm, fiecare.
Silvian Nanea — Și, de fapt, să înțeleg, eu mă gândesc acuma din perspectiva mea de antreprenor, dacă fac comparația asta, atunci în momentul în care, dacă am aceste limitări sau background negativ în relația cu banii, atunci când vreau eu să mai fac 10 magazine în plus sau să îmi cresc afacerea, cumva, acele limitări din subconștient îmi spun ca și cum: ,,Stai! Aranjează-ți ultimul bănuț!’’ și mă împiedică cumva inconștient să evoluez.
Ovidiu Grigor — Nu neapărat, dar ne va face să fim extrem de prudenți în mișcările pe care le facem. Și când suntem extrem de prudenți, e posibil să ratăm unele afaceri. În sensul ăsta. Pentru că, de fapt, faptul că cineva devine foarte econom este o rezolvare a unei probleme mai vechi. Cineva care nu s-a descurcat economic bine, cine n-a reușit să gestioneze banii. Și atunci tu, care ești un produs al familiei tale, la a doua, a treia, a patra, a cincea generație, după un eveniment de dificultate financiară sau alimentară în familie, devii super econom. În românește, uneori, li se spune și ,,zgârciți’’ ăstora. Da, noi aici în emisiune preferăm să le spunem ,,super economi’’ și este un produs, acel individ și programele lui sunt un produs. Toate programele au o parte pozitivă, care sunt în noi. Chiar dacă o persoană, noi o vedem că funcționează în felul ăsta, avantajul e că ea se va simți bine în capul ei. Se simte bine când strânge ultimul bănuț, când șterge acolo farfuria și nu mai trebuie să dea cu ,,Pur’’ pentru că, pe lângă că a luat ultimul gram de ulei sau ce era acolo pe farfurie, poate că nici nu mai trebuie să spele cu ,,Pur’’. Faci economie din două direcții.
Silvian Nanea — Din două perspective. Da, și cum rezolvăm această limitare sau acest program care nu ne ajută, să zicem sau ne ajută parțial, și să-l schimbăm cu un alt program care să fie mult mai util nouă?
Ovidiu Grigor — Da. Acuma, noi nu știm exact cu adevărat, nimeni nu poate vedea viitorul și ce poate să urmeze în viitor. Da… Ne uităm un pic peste graniță și vedem că există o situație pe care, acum 10 ani nici n-am fi visat-o. Care este dramatică. Dar dincolo de partea asta, noi, aici în România, în Europa, încă, eu sper cu cât mai mult timp posibil să rămânem într-un vis al fericirii și al abundenței. Nu știu cât va fi posibil. Pentru că, de-a lungul istoriei sunt perioade în care ești mai sus, apoi mai cobori, apoi iar mai urci. Depinde. Dar, revenind cumva, la povestea asta legată de bani, de abundență, de sărăcie, cum putem să o depășim? În primul rând, prin conștientizare. Să-ți dai seama de ceea ce faci și cum faci. Pentru că, ăsta e primul pas de a face o schimbare în mintea ta. Pentru că este foarte posibil ca la cei mai mulți oameni, gândul ăsta, frica de a nu reuși, de a nu reuși să facă bani, de nu avea mâncare, pentru că e, de fapt, în spate e un film întreg. Pentru că, tu te gândești că trebuie să fii econom, dar în spatele nevoii de a fi econom, e frica asta că ,,nu reușesc să fac destul de mulți bani’’, ,,e posibil să-mi pierd locul de muncă’’, ai un film întreg acolo în mintea ta și dacă îți pierzi locul de muncă poate că nu reușești să te angajezi. Dacă nu te angajezi, n-o să mai poți să aduci mâncare acasă, n-o să poți să mănânci și ,,o să mori’’ până la urmă!
Silvian Nanea — Dezvolți acolo în imaginație.
Ovidiu Grigor — Ăsta e un film care rulează și asta e valabil la fiecare frică, probabil. Un film care este în inconștient dar tu nu vezi decât titlul. Ok și titlul e ,,Frica de Lipsa de Bani’’ și asta-i proiecția ta, banii. Și se manifestă ca și super economist. Cum putem să depășim lucrul ăsta? Conștientizând, în prima fază. În a doua fază, putem să ajungem să ne schimbăm acele convingeri legate de bani. Schimbarea de convingeri poate să fie făcută în multe moduri. Primul mod este o experiență directă, proprie. Funcționează, da? Sunt și alte modalități care se utilizează în psihologie în NLP, în hipnoză, în ThetaHealing. Mie, din experiența mea personală, modul de schimbare a unei convingeri în ThetaHealing e cea mai rapidă. Asta e din ce am descoperit eu până acuma.
Silvian Nanea — Deci, nu durează luni de zile, ani de zile ca să schimbi o convingere.
Ovidiu Grigor — Bravo! Exact, durează puțin. Durează mult până o descoperi. La unii le trebuie 40 de ani sau mai mult! Alții, care-s mai norocoși, descoperă ceva mai rapid. Sau unii, copii sunt și mai norocoși pentru că au părinți care și-au deschis cumva mintea.
Silvian Nanea — Și care n-au mai transmis mai departe unele frici ale lor.
Ovidiu Grigor — Unele frici, cu siguranță se transmit mai departe, dar, pe măsură ce scăpăm de o parte din frici, cu siguranță, viața individului devine mai bună. Pentru că, cu cât reușești să scapi de mai multe frici, cu atâta viața ta devine mai frumoasă. Te poți bucura mai mult de viață.
Silvian Nanea — Eu acuma mă gândeam iar la o altă frică de a mea: teama de a vorbi în public. Eu fiind mai mult cumva, în spatele calculatorului, ani de zile, cred că acum doi ani a fost în mintea mea de a ieși în public, ca să fiu omul din spatele companiei și a fost un proces de aproximativ doi ani ca să ajungem, astăzi, în acest studio și să am curajul și să-mi asum acest lucru de a ieși în public. Nu știu, era mintea mea că mă încurc în fața camerei, că nu sunt frumos sau că sunt tot felul de comentatori acolo care o să-mi zică lucruri negative și atunci…
Ovidiu Grigor — Exact asta-i problema! Exact asta e problema. Atunci când tu ești în public, ești în față sau te ridici deasupra mulțimii, riscul e să fii văzut de către ceilalți și să fii judecat. Deci, în spatele fricii de a vorbi în public sau de a fi văzut, de a ieși deasupra mulțimii, este frica de judecată. Pentru că noi am fost antrenați ca și copii, probabil, și mai târziu în viață, ne-am uitat foarte mult la televizor. La televizor stai în fotoliu sau pe pat și faci ,,zapping’’ și te uiți la unul la altul și te uiți la ăia cum joacă tot felul de jocuri. Acum, nu mai știu, ,,Vrei să fii miliardar?’’ și tu din pat, ești foarte relaxat și zici, îți spui în mintea ta: ,,Dar eu aș putea să particip la jocul ăsta.’’ O poți face acolo, în fotoliu, pentru că nu există presiune asupra ta. Dar atunci când tu ești văzut de alte persoane, apare un gând. Dar dacă nu-s perfect? Dar dacă fac o greșeală? Dar dacă râde lumea de mine? Dar dacă… și după acest ,,dar dacă’’, e posibil să fie o avalanșă de gânduri legate de faptul că aș putea să fiu judecat într-un fel sau altul. Și atunci când tu ești judecat, ce riscuri există? Există un risc de a fi pedepsit. Există riscul de a fi izolat.
Silvian Nanea — De a te face de râs, sau nu știu.
Ovidiu Grigor — De a te face de râs, așa, cum se spune la noi în Maramureș ,,te faci de comedie’’. Dar ce înseamnă: te faci de comedie? Povestea din antichitate. Ce înseamnă comedie? Adică, te duci la teatru și lumea râde de ăia care fac spectacolul. Așa. Deci, râd ca la spectacol. Deci cam asta-i una dintre poveștile care sunt în spatele fricii de a fi văzut. Apoi, există un risc. În istorie, de-a lungul istoriei, cei care erau comandanți, care aveau grade superioare, exista riscul să fie primii omorâți. Pentru că, atunci când o armată își pierdea conducătorul, armata respectivă, de obicei nu mai lupta. Capitula, se făcea pace, ajungeau la o înțelegere. Sau când era capturat regele advers. S-a întâmplat de foarte multe ori. Îmi aduc aminte că Alexandru Macedon, când a avut ultima bătălie, în care a învins imperiul persan, deși avea o armată mult mai mare, cu un grup, relativ mic, de cavalerie, au reușit să ajungă până la zona lui Darius și atunci a fugit regele. Nu au reușit să-l captureze atunci, și armata lui când a văzut că a fugit regele, atunci a intrat în derută. Deși, erau mult mai puternici decât macedonienii.
Silvian Nanea — Hm, și să înțeleg că dacă apelam la ThetaHealing, acest proces dura mult mai puțin și nu doi ani, la mine, în cazul ăsta.
Ovidiu Grigor — Cu siguranță, cu siguranță. Dar nu toată lumea aude de ThetaHealing. Nu toată lumea aude de dezvoltare personală. Oamenii ajung să audă lucrurile astea, pentru că aud cei care sunt interesați de aceste lucruri. Restul nu aud, din păcate. Chiar dacă aud, le intră pe o ureche, le iese pe cealaltă.
Silvian Nanea — Probabil ajung să audă, iarăși, înțeleg că tot prin acest proces terapeutic se rezolvă și unele probleme. Când cazi în depresie, când sunt multe probleme în viață care te acaparează și nu mai găsești soluția lor.
Ovidiu Grigor — Da, depresia asta, din păcate, e una dintre… putem să spunem ,,bolile moderne’’. Da, nici n-aș spune că-i boală. Dar, în general depresia e legată de viitor. Pentru că, cei care intră în stări de depresie nu-și mai văd viitorul, nu reușesc să vadă viitorul. Din ce cauză? Pentru că, în prezentul lor există o situație de care ei cred că nu pot să treacă, să o rezolve. Și atunci, creierul ca să nu sufere, să nu ajungă într-o situație problematică mai mare, pentru că ceva îți consumă energia. Un gând, o situație pe care tu n-o poți rezolva, îți consumă energie atât de mult încât riști să-ți faci rău. Să nu fii atent la condus, să nu fii atent la mers, la traversat drumul, sau alte situații care îți pun ființa în pericol.
Silvian Nanea — Am mai văzut o expresie: noaptea întunecată. Tot aceeași legătură are sau ar putea să aibă o legătură?
Ovidiu Grigor — Da, există. Da, am putea să o considerăm și un moment întunecat din viața persoanei. E un moment în care persoana nu reușește să vadă lumina. Când e noapte, nu vezi lumina. Iar lumina e simbolul salvării. De asta noi, când începe să apară lumină… deci e luminița de la capătul tunelului. Înseamnă că mai e ceva de trecut prin anumite greutăți, dar deja se observă. Știi că există o ieșire din situația respectivă. Oamenii pot să intre în situații de astea de depresie mai rapid. Adică, depresiile astea pot să fie mai lungi sau mai scurte. Uneori le putem spune micro depresii, alteori sunt depresii care durează mai mult, sunt mai intense, uneori îi schimbă un pic pe oameni, depresiile astea. Și dacă este ceva, așa, care e caracteristic, este o lipsă de vitalitate pe care o au oamenii, și o lipsă de voință internă, pe care o persoană care e sănătoasă, nu știu dacă o poate înțelege cu adevărat. Decât unul care a trecut printr-o astfel de depresie, poate că înțelege. Și oamenii pot să iasă dintr-o depresie la fel de brusc cum au intrat.
Silvian Nanea — Adică?
Ovidiu Grigor — Pentru că, la un moment dat, toată emoția negativă e încărcată într-o anumită zonă din corp. E stocată. Pentru că e povestea unor emoții care-s negative. Pentru că trăim, cumva corpul trăiește prin emoții.
Silvian Nanea — Și atunci, cum se deblochează partea aceea unde este stocată emoția?
Ovidiu Grigor — La un moment dat, se întâmplă ceva. Există un eveniment. Poate că te trezești într-o dimineață, după o perioadă lungă de depresie și dintr-o dată vezi soarele. Din ce cauză? Vezi că e frumos afară și nu ești omul care ai fost ultimele trei luni, jumate de an. De ce? Pentru că toată energia aia a stărilor negative s-a stocat undeva în corp. Asta, uneori, e bine să rezolvăm dacă e posibil conflictele astea la care le spunem ,,conflicte’’ de obicei, la situațiile astea de viață care duc la depresii. Ce duce la depresie de multe ori? Pierderea unei persoane iubite poate să ducă la o depresie, pierderea unui loc de muncă poate să ducă la o depresie, sau știu eu… alte situații. Pot să fie multe situații care îi fac pe oameni depresivi. Poate că presiunea actuală a lumii în care trăim poate să-l ducă pe individ într-o depresie. Pentru că lipsa siguranței te poate duce în zona respectivă.
Silvian Nanea — Și ce sfaturi simple, oare, ai putea să le oferi celor care trec prin situații grele?
Ovidiu Grigor — În primul rând, e foarte important ca cei care sunt în situații depresive să fie susținuți prin iubire. Înțeleși, atâta cât e posibil și să fie susținuți prin iubire. Apoi, cei care sunt suficient de conștienți de situația lor, pentru că uneori depresiile astea-s ascunse. O persoană care are un soi de depresie ascunsă, de exemplu, poate să fie dependentă de filme, sau de jocuri pe calculator, sau are tendința să se izoleze, dar nu are o stare depresivă foarte evidentă.
Silvian Nanea — Își ascunde cumva depresia prin diferite adicții.
Ovidiu Grigor — Exact, exact.
Silvian Nanea — Alcool sau alte adicții care maschează.
Ovidiu Grigor — Da. Alcoolul, cumva adoarme, sedează suferința. O sedează. Deci dispare cumva durerea pe care o ai. Cei care consumă alcool, de multe ori ajung să facă ciroză. Dar ajung să facă ciroză și persoanele care nu beau alcool. Din ce cauză? Din cauză că, de fapt e vorba despre o emoție care e negativă acolo. Acuma, posibil ca alcoolul să aibă o influență, nu zic nu. În toată povestea. Dar, e furia pe care o trăiește individul, care se stochează, în general, în zona ficatului. Deci, sunt emoții negative care creează un dezechilibru energetic în zona acelui organ și în funcție de intensitatea acelei trăiri negative sau de durata acelei trăiri negative, la un moment dat se transformă în boală.
Silvian Nanea — Și aici, când vorbesc despre conștientizare, că, ai zis că primul pas pentru a schimba ceva la noi este de a conștientiza emoțiile noastre, acțiunile noastre, probabil, înțeleg cumva, că atunci când ne exprimăm, când simțim un lucru negativ și orice acțiune am face, normal trebuie să ne întrebăm ,,De ce am acționat așa?’’. Sau vedem că ne înfuriem sau ne ieșim din fire, ne enervăm. ,,Ne ieșim din pepeni’’ să întrebăm ,,de ce?’’ Să analizăm. Și după aceea, de unde vine?
Ovidiu Grigor — Ne întrebăm. Probabil, prima dată când începem să ne întrebăm, e când începe să ne facă ceva rău. Când începem să ne simțim rău dintr-o anumită cauză. Pentru că, atunci când ești într-un film și tu te vezi din interiorul tău, nu-ți dai seama de modul în care funcționezi. Autobservarea înseamnă să te vezi ca și un observator, un pic extern. Uneori ești în interiorul tău, dar ești un pic într-o parte sau într-alta. Alteori te vezi ca și la televizor sau ca la cinema. Și atunci îți pui întrebarea: felul în care eu funcționez e în regulă? Faptul că mă enervez mă ajută cu ceva? Uneori, pe oameni îi ajută. Dar de ce ne ajută furia uneori? Pentru că, furia, în anumite situații, ne crește energia. Și când tu ești furios, poți să faci lucruri pe care altfel nu le-ai putea face.
Silvian Nanea — Ai spus de momentul acela când trecem, să zicem, din meditație ajungem în starea theta și dorim să schimbăm programele, și suntem în conexiune cu divinitatea sau cu Dumnezeu.
Ovidiu Grigor — Suntem în conexiune tot timpul cu Dumnezeu, că altfel nu cred că am fi în viață. Asta-i convingerea mea. Doar că acolo conștientizăm conexiunea asta mai puternic. Pentru că, o conștientizezi mai puternic pentru că prin meditație, te separi un pic de agitația lumii exterioare. Pentru că, atunci când eu sunt în meditație, mă conectez cu mine însumi și mă separ un picuț de lumea care mă înconjoară. Și atunci pot să fiu mai conștient de această conexiune cu Dumnezeu.
Silvian Nanea — Bun, de unde știm că noi atunci când suntem în acea stare, cumva suntem în conexiune cu Dumnezeu? Sau pur și simplu numai, posibil să fim în conexiune cu minte noastră, de ce nu?
Ovidiu Grigor — Acuma, dacă noi căutăm un instrument de măsurare, nu cred că există. Așa, aici intervine factorul ,,credință’’ și ceea ce simte fiecare. Cumva, suntem făcuți să credem, să căutăm, de când e istoria cunoscută, indivizii caută un suport care-i deasupra lor. Și acest suport care e deasupra noastră, noi, aici, în creștinism îl numim Dumnezeu. Acuma… cei mai mulți oameni, eu cred că pot să spun toți, într-un fel sau altul, cred în Dumnezeu. Unii sunt mai bisericoși, alții mai puțin bisericoși, sau chiar cei care se declară ateiști, în general sunt oameni care cred într-o formă de inteligență a universului
Silvian Nanea — Sau o energie, sau ceva…
Ovidiu Grigor — Au niște texte, pentru că ateii, poate că-s supărați pe Dumnezeu, îi refuză să-i spună numele, nu? Când suntem supărați pe cineva, fie nu vrem să-l auzim, fie nu vrem să-l vedem. Zici: ,,Nu vreau să te văd’’, ,,Nu vreau să te aud’’. Există ceva supărare. Poate să fie din familie, sau știu eu, într-o altă situație din copilăria persoanei respective. Dar oamenii, cred că ajung să creadă în Dumnezeu, mai ales să conștientizeze pe prezența lui Dumnezeu, mai ales atunci când au o problemă. Și cea mai bună modalitate, dincolo de orice discutăm noi aici și de toate tehnicile care există, cea mai validată până la ora actuală, tehnică, e biserica. Să-i spunem acuma tehnică, dar ca și modalitate standardizată, verificată rugăciunile care există cred că-s foarte bune și cei care merg la biserică fac o treabă fantastică.
Silvian Nanea — Ne poți cumva relata, să zic, o experiență care a fost mai deosebită pe parcursul terapiilor sau al lucrului cu viitori terapeuți?
Ovidiu Grigor — Așa, am avut o experiență foarte interesantă. O dată, a fost așa un soi de test pentru mine, eram la un curs și o doamnă a început să aibă niște dureri foarte mari. Din ce cauză nu știu exact, probabil că mai avut, nu cred că era pentru prima dată. Și începuse să urle acolo. Și cumva, toată lumea s-a uitat așa la mine așteptând să fac ceva. Dar, cumva, atunci când sunt la cursuri, cred că sunt și foarte inspirat. Și am început să vorbesc cu doamna asta și s-o întreb ce simte, unde simte, dar efectiv țipa. Și eu am fost puțin îngrijorat, adică, nu mi se întâmplă foarte des să am evenimente dinastea la cursuri. Aș putea să spun că a fost unic, evenimentul, în forma aia. Și am reușit să-mi păstrez cumva sângele rece, să nu mă panichez acolo. Și să reușim să-i facem o vindecare la doamna asta, să-i cerem o vindecare și în mod foarte interesant în câteva minute, mod interesant pentru cei care sunt în afara zonei theta, s-a ameliorat foarte rapid durerea respectivă și în vreo 10 minute, 15, nu a mai avut nimic.
Silvian Nanea — Deci, ea urla pentru că avea o durere în corp?
Ovidiu Grigor — Da, avea o durere. Da și evident a fost un stres și pentru mine. Pentru că, atunci când ai un o situație de asta într-un curs, nu-i chiar normală.
Silvian Nanea — Dezechilibrează… situația.
Ovidiu Grigor — Cumva ieșită din comun. A continuat totul foarte normal după aia, dar repet, lucrurile astea nu mi se datorează mie. Eu, poate că, am cerut susținerea lui Dumnezeu atunci. Pentru că fac lucrul ăsta. Pentru că, atunci când cerem susținerea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne face să simțim această susținere și când spui ,,Doamne ajută! Doamne ajută!’’, deja Dumnezeu acolo e, poate că mai prezent deja, decât tu simți că de fapt e mai prezent. Pentru că, Dumnezeu, cred că întotdeauna e acolo cu tine
Silvian Nanea — Și acest Dumnezeu care este cu noi, are și ajutoare sau cum? La biserică, când mergem, de multe ori ne rugăm și la Sfânta Fecioară Maria sau la alți îngeri care sunt prezenți cumva, în spațiul acesta spiritual.
Ovidiu Grigor — Cu siguranță, există foarte multe ajutoare. Oamenii, acuma… când ne gândim la ajutor, ne gândim la mine, dacă eu pot să fiu ajutat de cineva. Da, asta-i ideea de ajutor. Ideea de îngeri e foarte veche. Și este dinaintea creștinismului, iar modul în care noi vedem îngerii, după care, s-a dus mai mult spre zona de ,,sfinți’’ în biserică, dar modul în care noi vedem îngerii este un mod grec de a vedea îngerii. În care arătau așa ca niște copii cu aripi. În alte culturi și religii, îngerii erau un picuț diferiți. Și modul ăsta în care au ajuns îngerii în creștinism, e o combinație între îngerii care erau la greci și îngerii care erau la evrei. Deci, asta a fost cu îngerii. Îngerii au fost văzuți ca și un intermediar între Dumnezeu și om. Atunci când era înaintea creștinismului, evreii considerau că îngerii sunt necesari și sunt niște ajutoare a lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu e prea mare ca să interacționeze direct cu oamenii și atunci era nevoie de acești intermediari, care erau mai mici cumva și puteau să acționeze într-un mod mai direct. Ulterior, după ce a ajuns creștinismul, legătura asta cu Dumnezeu a fost mult mai directă. Dar, după aia, a intervenit o poveste. Modul în care este aranjată structura bisericească și vedem noi astăzi lumea asta, de dincolo cumva, e un soi de copie după sistemul Imperial Roman din care s-au inspirat. Și sfinții, cumva, au luat locul îngerilor în religie. Pentru că astăzi fiecare zi are un sfânt, în antichitate fiecare zi avea un înger, care cumva patrona ziua respectivă.
Silvian Nanea — Da, și noi cumva, am transpus din lumea fizică niște elemente în lumea spirituală pentru a înțelege, nu? Ceea ce este de nevăzut.
Ovidiu Grigor — Da. Apoi, ca și formă de energie cu siguranță sunt niște spirite evoluate. Noi, în ThetaHealing, cumva, percepem îngerii ca fiind parte dintr-un plan cinci, ca idee. Și este foarte posibil ca și oamenii să tindă, sufletele umane să tindă să ajungă în această zonă.
Silvian Nanea — Da, mai este un termen acolo de ,,amintirea viitorului’’ că, sună puțin așa, de… ne referim la viitor ceva, o perspectivă, nu o amintire.
Ovidiu Grigor — Da, există o mulțime de teorii legate de felul în care funcționează lumea asta și atunci când vorbim despre amintirea viitorului, cum am putea să-i spunem… ,,amintirea unui viitor’’, unui anumit viitor. Pentru că, noi putem să avem mai multe fire legate de viitor. Viitorul pe care îl am astăzi, e viitorul care e deja, cumva scris, de programele care sunt în interiorul meu. Care depind parțial de trecut, noi, în lumea occidentală, suntem condiționați de trecut. Spunem că trecutul influențează prezentul și apoi și viitorul. Parțial adevărat. Repet, parțial adevărat. Pentru că și viitorul, atunci când noi îl proiectăm, deja influențează prezentul. Dacă eu nu fac nimic pentru mine și doar sunt o persoană complet normală ca și cum e majoritatea lumii, nu se gândesc la viitor oamenii, ci trăiesc și acceptă totul așa cum vine. Viitorul ăsta pe care-l ai, e cumva gestionat de programele tale interne, de ceea ce rulează în interiorul tău și poate că se duce, cumva urmezi un drum pe care l-a mai urmat cineva dinaintea ta. Poate să fi o persoană, un părinte, un bunic, un străbunic. În momentul în care tu începi să alegi conștient, acuma vorbim despre viața asta. Când tu începi să alegi conștient un drum în viața ta, îți pui niște obiective de-a lungul vieții care pot să fie diferite de obiectivele pe care le-au avut părinții tăi, bunicii tăi, etc. Când tu ți-ai pus deja niște obiective în viitorul tău, deja, în mintea ta, încep lucrurile să se schimbe. Realitatea ta, universul sau Dumnezeu, încep să împingă spre tine situații de viață care să te ajute. Care te favorizează să mergi pe acel drum de viitor. Unde e un obiectiv pe care tu ți l-ai propus.
Silvian Nanea — Deci cumva, îți pui un obiectiv, pe parcurs îți imaginezi acel obiectiv și bineînțeles, nu stai acasă în fotoliu ci și acționezi și toate lucrurile te ajută să ajungă să se materializeze ceea ce fost în mintea ta.
Ovidiu Grigor — Excelent, excelent. Da, exact cineva care vrea să se apuce de afaceri, da? Cum ești și tu și cum sunt și alți oameni care fac afaceri.
Silvian Nanea — Fiecare companie trebuie să aibă o viziune, o misiune, nu?
Ovidiu Grigor — Au o viziune. Ce înseamnă o viziune? Văd că fac niște servicii. Viziunea asta trebuie să depășească sfera personală, ca să reușești. Dacă nu, reușești, dar la un nivel, poate că mult mai mic. Dar când tu, serviciile pe care tu le oferi, îți imaginezi că vor servi și altor oameni și ție, evident. Tu vei fi un prim beneficiar, dar vor beneficia și alții de lângă tine. Familia, cei pe care-i iubești, angajații, familiile lor, alți oameni care beneficiază de serviciile pe care tu le oferi. În momentul ăla, universul deja începe să-ți aducă oameni spre tine, să-ți favorizeze drumul respectiv.
Silvian Nanea — Și acest lucru, în mod normal, ar trebui să-l preluăm și în viața noastră personală.
Ovidiu Grigor — Pentru că, viața la firmă, e și viața ta personală. Avem tendința asta să spunem ,,la firmă e așa și acasă e altceva’’.
Silvian Nanea — Nu, dar mă gândeam la faptul că atunci când ai o companie, să zici că faci sau conștientizezi unele lucruri, ceilalți, poate alții care nu au o companie zic ,,nu e treaba mea’’. Și atunci cumva, să conștientizeze fiecare persoană care ne urmărește acuma, că la nivelul fiecăruia este mai jos sau mai sus, oriunde se află. Este momentul acum, dacă n-au făcut-o până acuma, să își scrie o viziune, o misiune să-și imagineze cum va fi acolo și ulterior să-și schimbe și programele, nu? Înțeleg că asta e exercițiul care până la urmă trebuie făcut.
Ovidiu Grigor — Cine dorește. Poate unii sunt mulțumiți, zic ,,Nu, îmi place și așa, că mă enervez destul de des dar mie îmi place, îmi dă satisfacție.’’ Ok, bine. La un moment dat vine un moment în care faci căutările astea. Momentele astea vin, poate că nu la cei care-s tineri, la 20 de ani, ci sunt oamenii care, cumva la nivel simbolic, ajung la jumătatea vieții. Jumătatea vieții bunicilor, de obicei, încep să caute un aspect al vieții care e dincolo de viața asta. Deci atunci, oamenii încep să facă căutări și caută lumea asta care e nevăzută, dar lumea nevăzută și din lumea nevăzută fac parte și gândurile noastre și mintea noastră, subconștientul nostru. Deci tot ceea ce în capul nostru, e o lume nevăzută. Apoi, un alt moment în care oamenii ajung să facă căutări sunt momente în care au o dificultate mare în viață. Au pierderea unei persoane iubite, sunt blocați în viața lor și nu găsesc o cale de ieșire. Li se întâmplă ceva, sunt bolnavi într-un fel sau altul, se simt vulnerabili într-un fel sau altul și atunci, cauți o soluție. Pentru că, ceva din tine te face să cauți. Iar când începi să cauți, și găsești.
Silvian Nanea — Asta să fie iarăși o gândire limitativă că, suferința înseamnă evoluție?
Ovidiu Grigor — Din păcate da, din păcate da. Iar la noi, în România, există acea zicală ,,Un șut în fund înseamnă un salt înainte!’’ Eu, pe vremuri, am încercat s-o implementez și în Italia. În timpul șederii mele în Italia, am încercat să le spun și la italieni, eu sper că nu m-au ascultat atunci, am fost poate că, de treabă, în alte chestii, dar nu era o convingere bună. Noi, toți oamenii, vrem și ne place foarte mult să ne dăm programele noastre și convingerile noastre altor oameni de lângă noi. De ce? Pentru că, atunci când cel de lângă tine o să aibă o convingere cam la fel cum ai tu, o să-ți placă mai mult persoana respectivă. O să fie mai aproape de tine, de felul în care ești tu. De asta, cu prietenii suntem prieteni, pentru că au foarte multe convingeri comune. Pentru că, atunci când nu mai ai multe convingeri împreună cu o persoană, nu mai ești atât de prieten cu omul ăla. Începi să te îndepărtezi, pentru că nu mai seamănă cu tine. Pentru că, semănatul ăsta nu-i fizic, ci îi, mai ales la nivel de programe, la felul în care vezi lumea. Te gândești la lumea din jurul tău.
Silvian Nanea — Și atunci cum putem să ne schimbăm, să înțelegem că evoluția nu înseamnă suferință. Sau există evoluție fără suferință?
Ovidiu Grigor — Există, dar noi am învățat despre ,,Meșterul Manole’’ și cred toată lumea a trecut pe la școală, dar cu sacrificiu. Și mai avem ,,Miorița’’ care, iarăși, e o altă chestie, care pot să spun că e dramatică pentru noi.
Silvian Nanea — Și asta nu mai vine de la bunicii noștri, vine ca o chestie de neam.
Ovidiu Grigor — E mai veche, un soi de acceptare a unei sorți dramatice. Dar ca norocul, o părticică din ADN-ul nostru e roman. Și cred că au avut o atitudine mai bună romanii. Și dacii au avut o atitudine bună, în sensul că dacii credeau în reîncarnare și moartea lor. Puteau să accepte mai ușor moartea, iar la romani a existat acea idee de eroism, de sacrificiu pentru ceilalți. Și de-a lungul istoriei romane există o mulțime de exemple de oameni care s-au sacrificat pentru ceilalți fără să clipească.
Silvian Nanea — Ai amintit despre de reîncarnare. Spune-ne, există reîncarnare?
Ovidiu Grigor — Acuma, e bine să creadă fiecare cum dorește. Eu personal, cred că există. Și există și în Biblie diverse pasaje, unde se povestește. Când cineva se naște, întreabă: ,,Oare nu o fi ăla?’ care a venit iarăși înapoi. Cumva și auzisem, eu nu am un document pe care să-l fi citit, eu, personal. Sunt niște lucruri pe care le-am citit mai demult și știu un picuț povestea, cum a fost scrisă Biblia. Biblia, în forma în care o avem astăzi sau cea mai apropiată formă de forma pe care o avem astăzi noi și o putem citi, a fost undeva pe la anul 800, pusă la punct, Biblia. Până atunci, au fost mai multe forme ale Bibliei, care au fost destul de diferite unele de altele și au fost și mai multe texte. Pe la anul 800, unele texte au fost selecționate, în Franța, și a fost standardizată. Cică, pe la anul 500, în Imperiul Bizantin, au fost scoase o parte din textele care făceau referire la reîncarnare. Acuma, eu nu pot să jur chestia asta, că scrisese și în Biblie, pentru că eu n-am văzut-o personal. Dar ce pot să spun este că lumea noastră creștină e conectată cu alte credințe mai vechi. Pentru că, credința creștină, în general, credințele pe care le avem noi, sunt de origine, și alea mai vechi… și alea mai vechi, erau de origine asiatică. Asia, care-i apropiată de noi. Astăzi, e lumea arabă acolo, dar de acolo au venit foarte multe credințe, din lumea persană. Unde e Persia, sunt tot popoare indoeuropene, și suntem foarte conectați cu India, unde, pe ei, astăzi îi vedem ca și politeiști, dar au niște povești foarte asemănătoare cu lumea creștină.
Silvian Nanea — Și ce argumente sau, unul, două argumente, care au sens pentru tine, ar fi pentru a crede în reîncarnare?
Ovidiu Grigor — Legat de reîncarnare. În primul rând, sunt niște experiențe proprii pe care le-am avut. Niște regresii, unde e foarte puternică senzația asta… că ești tu în poveste, dar nu doar regresii. Am făcut și progresii. Și sunt niște experiențe și mai interesante, să faci progresii. Adică, progresia înseamnă să te duci într-un moment, în viitor. La un moment dat, începusem să povestesc despre faptul că trecutul influențează prezentul, dar și viitorul poate influența prezentul. Când am spus că, atunci când îmi pun un obiectiv în viitor, cumva, deja influențez prezentul. Deci, cumva trecutul, prezentul sunt conectate între ele și atunci când eu… De fapt, o regresie înseamnă orice amintire pe care eu o am, când eu îmi aduc aminte cum m-am simțit și cum eram la vârsta de 7 ani, de fapt eu în mintea mea, fac o regresie. Pentru că, te duci când tu te vezi, mai ales prin ochii proprii, tu ești acolo în momentul ăla. Trăiești din nou momentul respectiv. Desigur, amintirile când ele se formează, există o amintire de bază, un nucleu al amintirii, restul, totul e creat de mintea ta. La fel și în regresii. Atunci când se fac regresii, există o amintire care e nucleul, iar restul imaginilor care apar acolo în regresii, pot să fie compuse din amintirile care există în mintea persoanei. Cert este că prin regresii există o modalitate de a ne vindeca. Există o modalitate de a vindeca anumite situații de viață, care se presupune că vin din alte existențe, din alte vieți.
Silvian Nanea — Sunt sigure aceste regresii? Sau, nu știu… să nu faci o regresie și după aceea să fie problemă.
Ovidiu Grigor — N-am auzit de niciun caz de genul ăsta, dar întotdeauna, regresiile astea, de obicei se fac în hipnoză. Noi, la ThetaHealing avem niște regresii, dar sunt într-un alt mod. Există un exercițiu pe care noi îl facem, în care ne ducem și lucrăm pe emoțiile copilului, atunci când e în pântec, înainte să se nască. E o experiență foarte puternică. Pentru că, înainte de naștere copilul poate să aibă destul de multe traume, fricile mamei sunt acolo, care-s încărcate, trăirile ei, și nu alea bune uneori, sunt acolo. Și deja, un pic ne condiționează alea.
Silvian Nanea — Da. Am văzut pe contul tău de YouTube, de exemplu, că sunt niște meditații acolo care au foarte multe vizualizări. Ne poți spune sau le poți spune celor care le care ne urmăresc niște exerciții simple pe care pot să le facă? Sau meditațiile care sunt acolo, cum să le practice? Să le implementeze?
Ovidiu Grigor — Da. Da, există o meditație pe care am pus-o, cred că în perioada când era problema cu virusul, am avut și un pic mai mult timp la dispoziție și atunci am pus câteva meditații. Una pe care pot să o recomand și poate să fie ascultată în timpul nopții la un volum foarte, foarte jos, e cea de activarea vindecătorului interior. Pentru că, fiecare avem în noi capacitatea de ne autovindeca în mod natural. Există și la animale, există și la oameni.
Silvian Nanea — Și atunci să facem acea meditație când simțim că ne doare ceva, sau?
Ovidiu Grigor — Când suntem bolnavi și vrem să ne vindecăm, adică, cred că toți cei care sunt bolnavi vor să se vindece. Cel puțin, așa îmi imaginez eu. Așa, apoi mai există o alta, un soi de poezioară, a unui doctor francez Claude Sabah, se numește ,,Mica Proprietate’’. E o mică poezie cu tâlc. Cu tâlc, în sensul că utilizează o simbolistică pentru minte și e foarte bună pentru vindecare, acea poezioară. Se poate asculta de trei ori pe zi sau se poate învăța și ți-o spui în mintea ta. E foarte puternică și aceea.
Silvian Nanea — Și asta contribuie să schimbe negativitatea sau gândurile negative în cele pozitive? Sau să ne liniștească?
Ovidiu Grigor — Nu. Deci, poate, desigur, face chestia asta când intri într-o meditație. În primul rând, asculți meditația, te relaxezi. E posibil ca gândurile alea care sun negative să nu mai aibă spațiu. Pentru că tu, atunci când asculți cuvinte care-s pozitive, începe să ruleze în mintea ta o altă bandă și nu mai are spațiu ca gândurile negative să se mai rotească pe acolo. Deci, asta-i deja o primă chestie bună. Și, eu nu știu dacă oamenii care intră în meditații, au gânduri negative. Cumva, sunt surprins!
Silvian Nanea — Acuma, în momentul ăla când te-ai hotărât să intri în meditație, normal e o decizie, o alegere pe care o faci atunci.
Ovidiu Grigor — Exact. Pentru că, rolul meditației este să ne relaxăm și să ne separăm un picuț de lumea exterioară și lucrul ăsta, prima dată îl faci prin respirație. De asta și există și în medicină, când se zice ,,Băi, ești agitat, nu poți dormi…’’ nu știu ce. Situații sunt, mai sunt. Prima dată respiră! Ok și respiră de mai multe ori. Ce se întâmplă? Ca să respiri în felul ăsta…
Silvian Nanea — Cea mai simplă metodă de meditație, nu?
Ovidiu Grigor — Exact! E o formă foarte simplă de meditație. Pentru că, în momentul respectiv, când tu începi să respiri conștient îți duci mintea și atenția spre interior. Și te separi un pic de exterior, de probleme de toate chestiile care există acolo. Și atunci tu ești mai conectat cu tine. După aia, continui meditația, cei care continuă meditațiile, cei care fac meditații, știu că le fac bine. De asta le și fac. Mă gândesc că, dacă cineva nu s-ar simți bine, n-ar face meditațiile. Nicio meditație. Dar pentru că oamenii se simt bine, fac meditații. Acuma, cel mai basic mod de a ne recalibra, e somnul .Ok, când suntem obosiți sau stresați e bine să dormim.
Silvian Nanea — În mod normal, ne limpezim gândurile și stresul, până la urmă.
Ovidiu Grigor — Exact! Pentru că, visăm, e un mod foarte natural de a consuma unele trăiri, unele gânduri și uneori de a primi soluții atunci când dormim. Pentru că, creierul, subconștientul nostru continuă să lucreze, doar conștientul e pus la ,,nani’’ de fapt și de drept.
Silvian Nanea — Deci, să înțeleg că, putem să facem exerciții de respirație, care sunt cele mai simple și în mod normal ne aduc cumva, în stare de conștientizare, în acele momente?
Ovidiu Grigor — Eu aș începe cu un alt exercițiu. Cel cu care oamenii deja sunt obișnuiți. Cel de rugăciune clasică. E un exercițiu care se poate face tot timpul. Cei care se roagă, cred că, deja au niște obiceiuri foarte bune. Acuma unii sunt mai religioși, unii sunt mai puțin religioși, dar rugăciunea cumva, ne duce într-o formă de conștientizare, orice formă de rugăciune a conexiunii cu Dumnezeu. Apoi, că faci alte chestii, respirație, faci meditații de vreun altul toate sunt bune. Mișcare, exercițiile fizice iarăși sunt fantastice. Pentru că, exercițiul fizic pune energia în mișcare în tine. E un lucru care, pot să zic că e esențial. Și de multe ori, mai ales cei care avem o muncă mai statică, uneori ne lipsește, exercițiul ăsta fizic.
Silvian Nanea — Și totuși, cei care au situații mai dificile și vor cumva să facă procesul ăsta mai rapid, să apeleze la un terapeut care i-ar putea ghida mai repede sau mai profund în această transformare a lor?
Ovidiu Grigor — Cumva, terapeutul sau psihologul sunt un soi de prim ajutor ca să te pui pe linia de plutire. Dar, nu te poți lăsa să ajungi tot timpul la urgență. Ce vreau să spun prin asta? Că, e foarte important să înveți să lucrezi tu cu tine. Să nu depinzi tot timpul de alții. Deci, terapeutul e fantastic, dar dacă tu ai făcut o dependență de terapeut, orice fel de terapie, nu-i o chestie bună. Cum, dacă devii dependent de doctor, iarăși nu-i un lucru bun. N-ai făcut un mare avans.
Silvian Nanea — Da, acuma în mod normal să apelăm la un ghid și ulterior să lucrăm noi cu noi, că până la urmă noi facem schimbările.
Ovidiu Grigor — Ce e important, este ca individul să-și poată găsi echilibrul în viața lui. Pentru că îți găsești echilibrul când tu ești dispus să faci ceva pentru tine. Când tu ești dispus doar să dai bani și să lucreze altul pentru tine, de fapt tu, ceea ce spui, ce transmiți în universul ăsta care te înconjoară este: ,,Eu nu vreau să fac nimic pentru mine, fă tu.’’ Uneori, ne dăm puterea la alții în felul ăsta și cealaltă părticică e că, eu, de fapt nu vreau. Ok, pentru că ăla, poate să fie specialist cel la care mă duc, dar când e vorba despre o vindecare, de orice fel, că e de natură psihică, că e de natură fizică sau emoțională, dacă eu nu vreau să mă vindec la un anumit nivel în mine, ăla nu poate să facă mare brânză. Doar dacă, cumva, îmi cere și eu sunt de acord să-mi schimb convingerile astea. Pentru că tu te poți duce la un terapeut sau la orice doctor, dacă tu, în sinea ta, crezi că meriți să suferi, meriți să ai problema respectivă, cel mai probabil nu te vei vindeca. Ca să te poți vindeca, trebuie să-ți dorești și să fii cumva de acord că se poate. Să crezi că se poate. Să-ți dai voie să crezi că meriți să fii vindecat, pentru că uneori suntem foarte condiționați cu programul ăsta legat de merit.
Silvian Nanea — ,,Merit să sufăr, merit să sufăr!’’ Și dacă nu elimini acest program negativ…
Ovidiu Grigor — Acuma, încă în cadrul credinței sau în modul în care a fost interpretată credința, există și unele chestii care, pot să spun că sunt foarte negative. Și una dintre chestiile foarte negative pe care noi le vedem aici, cu ușurință, este o convingere foarte larg răspândită, la noi cel puțin, în mediul ăsta românesc: ,,Ca să-mi spăl păcatele în viața asta și să ajung în paradis, trebuie să sufăr aici.’’ și acest gând pe care îl are omul în capul lui, uneori, poate că nici nu-l conștientizează. Dar alteori îl spune, generează o situație de viață în care persoana respectivă se îmbolnăvește și suferă o mulțime de timp, înainte să ajungă în paradis.
Silvian Nanea — Acceptă cumva suferința ca și cum ar fi o parte normală din viață.
Ovidiu Grigor — Pentru că suferința, cumva în mintea acelei persoane îi spune că suferința spală păcatele. Și uneori, păcatele le-ai făcut cu 80 de ani înainte de momentul suferinței. Adică, sunt cu multă vreme în urmă. Dar atunci când hormonii au fost la maxim, poate că nu te-ai gândit la păcate sau știu ce alte chestii se mai pot întâmpla.
Silvian Nanea — Bun. Deci, ce trebuie să înțelegem în final, că, putem să ne schimbăm viața, nu trebuie doar să stăm cumva la mâna destinului sau a împrejurărilor să vedem unde ne duce destinul și viața, ci putem schimba programe, putem face să ne setăm niște obiective clare, să lucrăm la ele și se vor materializa. Adică, este în puterea noastră.
Ovidiu Grigor — Da, este în puterea noastră să ne croim un destin. Sau să-l modificăm cel puțin un pic, destinul ăsta. Pentru că, destinul, când eu spun destin, de fapt spun o serie întreagă de programe care sunt în interiorul meu, care rulează și fac să am viața pe care o am. Și cu cât lucru la mai multe progrămele pe acolo, cu atât eu pot să îmi fac un destin mai bun în viață.
Silvian Nanea — Perfect!
Ovidiu Grigor — Un pic, suntem predestinați. Dar dacă noi înțelegem că putem să lucrăm un picuț aici, deja ne dăm o șansă mai bună la viața pe care o avem.
Silvian Nanea — Voiam cumva să închei, dar nu înainte să te întreb totuși, cum ne putem descoperi sensul, sau scopul nostru în viață? Pentru că, suntem în niște situații, în care să zicem, eu acuma, la 40 și ceva de ani, am făcut în prima parte a vieții și mai am încă două, trei, părți pe atâta sper, unele lucruri și parcă simt că, nu știu… ori că pot mai mult, ori că vreau să fac altceva, dar e un pic de continuă căutare.
Ovidiu Grigor — Întrebarea mea este următoarea: la cine ne uităm și credem că a reușit? Pentru că, cumva, sensul în viață are legătură cu o reușită sau cu o reușită a cuiva, sau să te simți integrat într-o poveste care este superioară lumii ăsteia. Ce înseamnă asta? Mă uit, la cine mă uit, și spun că a avut succes și mi-ar plăcea să fiu ca și acea persoană. Ok, poate să fie… acuma, lumea se uită la actori, sau la scriitori, sau la ceva. De fapt, vrem să rămână în viața noastră, să aibă un sens. De multe ori vrem să rămână o urmă după noi.
Silvian Nanea — Să creăm un impact, cumva.
Ovidiu Grigor — Exact! Dar, nu toți reușim să fim ca și Iulius Cezar, sau alte nume istorice. Amintirea lor va rămâne vie atâta timp cât există civilizație. Și există o memorie a lor. Cred că, gândul ăsta pe care îl are foarte multă lume, în ziua de astăzi, în care își caută sensul vieții, este pentru că oamenii, cumva, se simt neîmpliniți în viețile lor personale. Dar neîmplinirea asta, înseamnă o goliciune. Și uneori, cred că această goliciune vine, în lumea actuală, dintr-o poveste a lipsei copiilor din familii. Ăsta e unul dintre lucrurile pe care le-am descoperit eu.
Silvian Nanea — Sau lipsei conexiunii cu divinitatea, oare?
Ovidiu Grigor — Poate să fie și aia. Dar există o presiune care e biologică, legată de o goliciune. Pentru că, mă simt împlinit, înseamnă că sunt plin. Și să umpli ceva care e gol, de obicei uterul, care e umplut. Și poate să fie, poate să fie curtea, să fie umplută cu copii. Acuma, eu știu că să fac puțini copii astăzi dar, e posibil ca oamenii de acum 100 de ani, 200 de ani, să nu fi avut aceleași probleme ca și noi. Apoi e o altă formă, o altă situație care ne duce la un astfel de gând. Este un nivel superior de conștientizare a legăturii cu Dumnezeu. Și vrei să fii mai integrat, vrei să evoluezi. Există un soi de grabă a evoluției. Apoi, mai există o altă situație, în care oamenii ajung să trăiască în aceeași viață, ca și cum ar trăi mai multe vieți. De exemplu, să dăm un exemplu. Trăiesc în România până la 20 de ani, sau 25 de ani, sau 30 de ani, după aia mă duc în Italia și trăiesc 10 ani acolo, după care mă duc și trăiesc alți 20 de ani în Franța. De fiecare dată, e ca și cum aș trăi poate, o altă viață. Sau, vedem că astăzi, divorțurile sunt destul de dese. Oamenii își refac viețile în alte configurații și acuma, n-am făcut un studiu, dar poate că o să descoperim în curând că, atunci când cineva are o astfel de viață, înaintea lui, bunicii lui, e posibil să fi avut mai mulți copii. Și atunci tu, la nivel simbolic, ești ca și cum ai trăi mai multe vieți.
Silvian Nanea — Ai o conexiune și cu o viață anterioară a unui membru de familie, sau?
Ovidiu Grigor — Posibil…
Silvian Nanea — Poate e un fel de accelerare a reîncarnări lor în care, în loc să te reîncarneze în trei vieți, cumva rezolvi tot într-o viață?
Ovidiu Grigor — Nu, nu cred că-i lucrul ăsta. Cred că-i mai degrabă ceea ce am spus deja, că-i o formă de a-i face să trăiască în tine pe mai mulți. Pentru că, dacă până acuma au fost cinci, zece copii, era media în familie, astăzi sunt un copil, doi. Ăștia doi preiau toate rolurile celorlalți din familie. Și cumva, oamenii se simt neîmpliniți, simt că trăiesc un soi de insuficiență, uneori o vinovăție. Pentru că, nu există alții care au trăit, sau au supraviețuit înaintea lor. Mai ales dacă există pierderi de sarcini înaintea lor. Te-ai născut după niște pierderi de sarcină, mai multe! Ok, tu vii cu un soi de trăire în interiorul tău, că trebuie să faci mai mult. E un imbold pe care tu nu-l conștientizezi foarte clar. Dar senzația pe care o ai în interior, că trebuie să faci mai mult, trebuie să faci mai multe lucruri, trebuie să faci mai mult pentru mai mulți.
Silvian Nanea — Oare acest imbold nu ni-l dă și societatea? Că, vedem de exemplu și acuma în rețelele sociale, toată lumea se pozează și transmite numai bogăție, numai belșug. Și atunci probabil, când ne comparăm, când vedem pe alții, cumva și noi vrem să facem mai mult, mai mult, mai mult! Sau e o combinație?
Ovidiu Grigor — S-ar putea să fie o combinație. Sistemele astea de socializare care sunt online, sunt o formă de comunicare care, înainte era ,,din gură, în gură’’. Ne vedeam fețele unul altuia. Astăzi, cum nu ne mai putem vedea fețele, care suntem foarte ocupați. ni le punem acolo pe Facebook și cei care sunt în legătură cu noi, prietenii noștri, mai apropiați sau mai îndepărtați ne pot vedea și pot să știe ce facem noi. Înainte stăteai pe o băncuță la gard și erau câteva experte care știau tot. Aveau rolul de servere cu informații!
Silvian Nanea — Ovidiu, îți mulțumesc foarte mult!
Ovidiu Grigor — Cu mare drag, Silvian!
Silvian Nanea — Și am avut plăcerea să discutăm.
Ovidiu Grigor — Îți mulțumesc!
Silvian Nanea — Sunt multe lucruri de analizat și de discutat, și de rezolvat, de schimbat programe și mentalități. Și cred și sper că cei care ne-au urmărit, își vor lua ideile importante care simt că rezonează cu ei și vor fi conștienți că își pot îmbunătăți, dacă nu chiar, schimba, viața lor.
Ovidiu Grigor — Mulțumesc mult, Silvian! Acuma, cu siguranță, într-o oră, cât am stat noi aici, cât am fi stat, nu putem să povestim ce povestim în zile întregi. Și nu reușim să conștientizăm ce se conștientizează în zile întregi, în experiențe proprii pe care le faci. Dar e un prim pas. Faptul că începi, se aprinde acolo un mic led, o mică luminiță în mintea celor care se uită aici și realizează ceva. Deci, un prim pas pe care persoana îl face spre o evoluție personală. Pentru că, atunci când tu începi să gândești ceva ce n-ai mai gândit niciodată, începi să evoluezi. Tu evoluezi ca și individ.
Silvian Nanea — Da. Și ca un ultim sfat, pe care aș dori să îl transmit pentru cei care doresc să accelereze procesul lor de dezvoltare și chiar își permit să lucreze mai asiduu la ei, eu le recomand să programeze niște ședințe de terapie pe ThetaHealing. Eu am participat, chiar recent, la un curs de bază ThetaHealing și aș putea să încerc cumva, să povestesc lucrurile petrecute acolo, dar cuvintele sunt cam puține și mici și senzația, și conexiunea care este acolo, sincer nu poate fi exprimată și nici n-aș vrea să încerc. Recomand celor care doresc să facă un prim pas, să găsească un terapeut ThetaHealing în primă fază, să facă o ședință, două, trei, să vadă dacă rezonează cu această modalitate și chiar, de ce nu, un curs de bază de terapeut ThetaHealing. Nu neapărat că vrea să facă terapie altora, ci este foarte important să facă acest curs de bază, să lucreze cu ei. Este mai mult decât suficient.
Ovidiu Grigor — Cei mai mulți oameni care vin la cursurile mele sunt oameni care lucrează pentru ei. Învață pentru ei ThetaHealing. Și există un număr mai mic de oameni care vor să fie terapeuți, sau sunt deja terapeuți și vor să-și crească cumva sfera în care lucrează. Cine-i hotărât, vine direct la curs!
Silvian Nanea — Perfect!
Ovidiu Grigor — Mulțumesc mult!
Silvian Nanea — Dragilor, vă mulțumesc încă o dată, nu uitați! Trebuia să vă zic de la începutul podcastului, să vă abonați la canal, să creștem comunitatea și ne revedem săptămâna viitoare!