,,Denis Farcău — Să vezi departe înseamnă să știi ce vrei să faci cu viața ta, dacă vrei să reușești în viață, nu poți fără a citi. Vezi durerea, vezi sacrificiile, vezi ce înseamnă să te lovești, să nu știi, să înveți, să te doară, să te ridici… Orice greutate vine asupra ta, e doar o perioadă. Și dincolo de ea, există Gloria. Credeam că dacă mă rog, Dumnezeu va fi cu mine, ceea ce e o greșeală fantastică!’’
Silvian Nanea — Salutare dragilor și bine ați venit la un nou episod al podcastului ,,Vezi Departe’’, locul unde discutăm despre idei, povești, strategii, de cum putem să ne îmbunătățim viața și pe noi înșine pentru a privi spre viitor cu încredere. Astăzi îl avem ca invitat pe Denis Farcău. Bine ai venit la noi în studio!
Denis Farcău — Bine v-am găsit!
Silvian Nanea — Denis este un antreprenor zic eu, în primul rând, fiindcă vin și eu din partea de antreprenoriat, dar este și un om care știe arta de a spune povești, este implicat în diferite proiecte de improvizații teatrale, speaker de asemenea, și cred că are multe alte calități, sau este implicat în diferite proiecte, care cu siguranță ni le va detalia în cele ce urmează. Denis, pentru că suntem la podcastul ,,Vezi Departe’’, ce înseamnă pentru tine a vedea departe?
Denis Farcău — Să ai o strategie, dar să fie o strategie îmbrăcată cu viziune. Adică, mi-au plăcut întotdeauna oamenii care au știut ce vor să facă cu viața lor. Am început să fac lucrul ăsta undeva pe la 20 de ani, când mi-am dat seama că vreau să ajung la 60 de ani, liber. Acuma, libertatea asta, sună atâta de sofisticat, să fiu chemat peste tot în lumea asta, să vorbesc, să fiu activ. Ideea, pentru mine, de a mă retrage, de a călători, nu există. Vreau să fiu activ până în ultima zi a vieții, dar să vezi departe înseamnă să știi ce vrei să faci cu viața ta.
Silvian Nanea — Și pentru asta, cumva, cred că trebuie să-ți organizezi prezentul și chiar să faci sacrificii, pe de o parte, în unele distracții, pentru a putea aduce niște plus de valoare pe viitor.
Denis Farcău — O, da! Mi-am dat seama că dacă vrei să devii un om de succes, că, ăsta-i termenul pe care noi îl folosim, nu-ți poți permite să ai vicii, vicii care te pot distruge, nu-ți poți permite să ai relații toxice, care te pot distruge, nu-ți poți permite să pierzi timpul. Ideea e că trebuie să faci tot ce ține de tine ca să ajungi acolo unde vrei. De asta, puțini oameni ajung sus, pentru că ne încurcăm de tot felul de chestii și ne dăm seama, sau avem impresia că avem toată viața înainte, când de fapt, nu e așa.
Silvian Nanea — Dar, pentru asta probabil ai nevoie în primul rând de conștientizare și ulterior de mobilizare. Când crezi tu că a fost momentul tău în care ai conștientizat ce trebuie să faci pentru a avea succes în viitor?
Denis Farcău — La 16 ani. Până la 16 ani am realizat că nu am citit nicio carte, aveam o mamă, încă o am și sper să o mai am mulți ani, care avea o bibliotecă întreagă și care chiar citea. Țin minte că mi-a dat o dată o carte și n-am fost în stare să citesc nici trei rânduri. Bine, la școală eram cel mai bun copiator, adică, copiam la teme! Aveam eu 16 ani, mi-am dat seama că: ,,Băi! N-am citit nicio carte. Nicio carte…’’ adică, să-mi fie rușine!
Silvian Nanea — Și până la 16 ani ce făceai? Doar priveai biblioteca, să zicem așa?
Denis Farcău — Da, numai o priveam! Păi, aveam copilării, gen: mers afară, fotbal, prosteli de la liceu. Nu făceam noi mare lucru, dar nu știu. Aveam deja calculator, înainte aveam casete, gen jocuri cu casete și poate le-ai prins. Aveam o viață foarte activă, dar niciodată ideea de a citi. La 16 ani mi s-a schimbat perspectiva, voiam să învăț să vorbesc în public. Mi-am dat seama că cei mai mari oameni care au făcut ceva cu viața lor, știau să vorbească în public. Asta înțelegeam eu, și pentru a avea un vocabular care să mă ajute, pentru că de multe ori, în capul meu suna bine și când scoteam pe gură ceva se întrerupea, de aici, până aici, nu mergea ceva, și am zis că am nevoia de a citi. Pentru a avea un vocabular cât mai vast. Și mi-am dat seama că dacă citesc doar cărți tehnice, nu mă ajută. Eram foarte pasionat în vremea aceea de teologie și am trecut pe nuvele, și atunci am început să citesc tot ce n-am citit în copilărie. Să citesc ,,Huckleberry Finn’’ să fiu acolo cu ei, să îmi imaginez, să citesc ,,Winnetou’’, să citesc o grămadă de cărți care să mă ducă în zona aia. Și mi-am dat seama că m-am dezvoltat foarte mult și mi-am dezvoltat foarte mult imaginația, și atunci am conștientizat că trebuie să fac ceva cu viața mea. Și de aia am luat multe decizii care au fost dureroase, dar oarecum acum la 31 de ani, mai puțin 31, sunt foarte fericit că le-am făcut dar am și un regret. Puteam să fac mai mult, puteam mai mult, și era mult mai bine acum.
Silvian Nanea — Toți, probabil, conștientizăm acum, mult mai multe lucruri decât am conștientizat acum cinci ani, acum zece ani, sau mai mult și ne raportăm la ceea ce știm astăzi, așa încât zicem că puteam să facem mai mult, dar la tine, iată, la 16 ani a fost un moment în care ai făcut schimbarea, sau ai conștientizat faptul că ai nevoie de citit și că te ajută asta. Cu siguranță te-a ajutat, referitor la vorbitul în public.
Denis Farcău — Categoric, categoric. Și nu doar! În toate domeniile vieții consider că, chiar dacă acum suntem într-o eră a online-ului, și eu iubesc online-ul și sper să țină, nu știu, toată viața! Consider că dacă vrei să reușești în viață, nu poți fără citit și eu sunt pe ,,old fashion’’, adică, eu nu pot citi de pe tot felul de device-uri. Îmi place să simt efectiv cartea aia! S-o simt acolo în mână și îmi place să o subliniez, să o îndoi. Cineva îmi zicea că trebuie să ai grijă cu cărțile. Sunt de acord, și am mare grijă de ele, dar trebuie să se vadă că sunt citite. Să fie una cu mine, să fie cartea mea și să simt că e acolo. Și să învăț din ea.
Silvian Nanea — Eu la fel, dacă nu o subliniez și cu mai multe culori, sau pun semne, parcă nu simt că am citit-o. Și iar am mai observat un lucru interesant, sunt unele cărți care, periodic trebuie să le mai citești o dată, că și a doua oară când le parcurgi îți dai seama că unele lucruri pe care le-ai subliniat acum șase luni, un an, sau când ai citit-o prima dată, sau anterior, ți s-a schimbat cumva perspectiva și descoperi alte lucruri în aceeași carte, în care anterior parcă au trecut așa pe lângă tine fără să-ți dai seama.
Denis Farcău — Da, pentru că experiența s-a schimbat și poate privești diferit lucrul ăla. E altă perspectivă.
Silvian Nanea — Vorbim despre cărți, eu mi-aș dori ca cei care ne urmăresc, printre aceștia să fie mulți oameni de orice vârstă care să își dorească, cumva, să se dezvolte personal cât mai mult. Spune-ne o carte sau un autor pe care îl recomanzi unui tânăr cititor de 18-20 de ani?
Denis Farcău — Orice carte a lui John Maxwell, absolut orice carte pe mine m-a ajutat foarte mult, mai ales din perspectiva faptului că el vine dintr-un background oarecum asemănător. El a fost pastor în biserica din America și structura lui de a scrie se potrivește foarte bine gândirii mele, pentru că și eu am învățat la Teologie, și eu am învățat, oarecum, structura de predică, introducere cuprins, încheiere. Și cuprinsul să aibă punctul 1AB, punctul 2AB și așa mai departe. Și eu am învățat să-l înțeleg foarte bine și oarecum, el reușește să atingă cam toate zonele și îmi place. Deci, John Maxwell, categoric va fi un mare ajutor. Nu-l mai recomand în schimb pe cel care a scris ,,Tată bogat, tată sărac’’. Nu-l mai recomand, dar atunci da, Robert Kiyosaki. Dar, când am citit cartea, trebuie să recunosc că a fost o revelație fantastică! Cred că aveam vreo 20 de ani și ideea de active pentru mine a fost… vreo două zile, eu cred că zburam, mă duceam la prieteni: ,,Băi! Trebuie să ne facem active!’’ Știi, a fost mișto. Deci, ,,Tată bogat, tată sărac’’, dacă cineva n-a intrat în domeniul ăsta, poate să o citească și să fie o chestie dinasta, de lansare.
Silvian Nanea — Este varianta și pentru copii, pentru cei de 10-15 ani de exemplu, știu că eu am citit-o cu fetele mele.
Denis Farcău — Foarte tare! Bine ai făcut… foarte bine ai făcut!
Silvian Nanea — Și sunt niște principii așa esențiale de viață și explicate cumva, pe înțelesul unui tânăr cititor.
Denis Farcău — Da, da, da. Din perspectiva asta da, dar pe urmă mi-am dat seama că am nevoie foarte mult și asta sugerez oricărui om, să citească autobiografii sau biografiile oamenilor, pentru că acolo vezi toată viața lui și vezi călătoria de la modul în care el a conștientizat că are nevoie să facă ceva în viață, toate momentele alea super grele. Știi ce face TikTok-ul? Sau a făcut, și asta a fost din păcate o greșeală fantastică, nu știu a cui. Veneau foarte mulți tineri la 20-25 de ani, care, ei erau milionari, gata au mașini șmechere, sunt milionari, sunt cu bani, își bat joc de ceilalți, dar oamenii nu vedeau, sau tinerii care îi urmăreau, copiii care îi urmăreau, nu vedeau că totul e fake. Ei, de fapt, n-au trăit chestia asta și doar arătau o imagine falsă. Habar n-am de ce, fiecare are motivele lui, dar când citești biografiile sau autobiografiile oamenilor, vezi durerea, vezi sacrificiile, vezi ce înseamnă să te lovești, să nu știi, să înveți, să te doară, să te ridici, să înveți că oamenii te trădează, să vezi care sunt oamenii care sunt alături de tine, alea sunt mirifice. Iar al treilea punct, sau a treia etapă, e etapa în care, dacă ți-ai găsit domeniul, să citești foarte mult din domeniul respectiv. Adică, eu am văzut că vreau să fiu pe zona de public speaking, tot ce înseamnă Dale Carnegie și ce înseamnă vorbit în public. Da, tot ce înseamnă cărți care sunt în domeniul respectiv și am început să fac, și mă bucură enorm că se întâmplă lucrul acesta. Sunt foarte mulți autori români care încep să scrie foarte bine, pentru că noi, cel puțin eu, în urmă cu 10 ani, când aveam 20 de ani, aveam doar modelele cărților traduse din America care, până la urmă sunt diferite, eu nu știu. Eu și acum, când citesc de pensiile lor, de programele lor… SF-uri pentru mine și SF-uri pentru toți.
Silvian Nanea — Sunt multe lucruri diferite și oarecum îți creează impresia că ei sunt undeva acolo prea sus și tu niciodată n-ai cum să ajungi acolo. Și atunci dacă cumva te raportezi la niște autori, sau experiențe, ale unor români care sunt cumva, mai apropiați de tine și de locul unde te-ai născut și de experiența ta, vezi că este posibil. Da, și atunci ai curajul, sau îndrăznești să visezi, nu?
Denis Farcău — Uite, îl recomand pe Onețiu. Clar, Onețiu pentru mine e ceva… WOW! Pentru că e plecat de printre noi, da, din Reșița, din zona aia a românului. Toți am plecat de undeva, toți.
Silvian Nanea — Când ai zis de Onețiu, primul lucru la care m-am gândit este că m-am uitat la un interviu de al lui de acum 10 ani cred că, sau 12 ani, cu Szekely, Andy, sau ceva de genul. Deci, chiar am văzut diferența parcursul lui, deci, dacă te uiți la interviul lui de acum 10-12 ani, și te uiți acum, vezi diferența, dar apreciezi ceea ce face acum, sau inclusiv vorbitul în public, cum se adresează, experiențele și așa mai departe, și ce era și cum vorbea, sau comunica acum 10 ani.
Denis Farcău — Exact, exact. Și chiar dacă acum, nu mai știu pe unde e, dar știu că s-a mutat pe la Dubai, pe acolo. E interesant să vezi că a avut vreo patru sau cinci business-uri și a dat cu ele de pământ și vreo două apartamente ale părinților, ceea ce pentru noi, societatea română, să pierzi apartamentele părinților era super mega dramatic! Și să vezi că a suferit, și probabil, noi nu știm nopțile nedormite, depresiile, cine știe, pastilele pe care le-a avut și habar n-am, că toți trecem prin niște chestii. Ne uităm numai că Onețiu e în Dubai, știi? Hoțul ăsta! Știi că noi zicem: ,,Cine știe ce a mai furat!?’’ Și a mai avut și el legături politice. Nu-i așa. Nu-i așa. De aia, cred că Onețiu e modelul care ar trebui urmat din toate punctele de vedere.
Silvian Nanea — Hai să vedem și să vorbim acuma despre noi, și despre experiențele noastre.
Denis Farcău — Te rog!
Silvian Nanea — Vorbim despre eșec și nopți nedormite!
Denis Farcău — Aoleu!
Silvian Nanea — E ceva ce-ți sună cunoscut sau familiar?
Denis Farcău — Da, cred că pe astea o să le resimt mereu și mereu. Pentru că, momentele alea în care te-a durut, n-ai cum să le uiți. Devin oarecum mai dulci, dar n-ai cum să le uiți. Nu știu dacă-ți spune ceva: plimbări, în luna decembrie, la 03:00 noaptea pe străzile orașului cu căștile în urechi, știi? Ascultând trupe precum Haarp Cord, care m-au ajutat enorm pe mine, adică este o melodie ,,Merg mai departe’’ care efectiv m-a ajutat să merg mai departe. Plângeam, da, sunt momentele alea în care simți că dezamăgești pe toți. Simți că ai tras familia, soția, fratele, prietenii cu tine și suferă cu tine și te-au ajutat alții, te-au împrumutat și simți că i-ai dezamăgit pe toți. Și mai vin și tot felul de idei că: anii ăștia pierduți, și puteai s-o faci diferit, știi? Și-s nopțile alea în care te plimbai prin oraș și ascultai muzică, și îți zicea cineva: mergi mai departe! Știi?
Silvian Nanea — Era un fel de meditație pentru tine, sau?
Denis Farcău — Era un fel de… Trebuie să recunosc, era un fel de Dumnezeu. Îmi vorbea prin niște oameni, care probabil, din perspectiva mea, sau a zonei religioase din care vin eu, n-au nicio legătură cu el, dar au, pentru că orice culoare religioasă ai avea, dacă-l cauți pe Dumnezeu… sincer, pentru mine asta contează cel mai mult. La un moment dat, versurile melodiei spuneau: „Azi sunt căzut, dar nu-i nimic, mă voi ridica.’’ ceva de genul. Era pentru mine. Era pentru mine melodia Haarp Cord – ,,Merg mai departe’’, era fantastică, știi? Și era imaginea aia că sunt jos, dar nu-i nimic, mă voi ridica, zâmbesc. A fost fantastică pentru mine și treceam, țin minte că am ajuns să trec podul din Arad spre Aradul Nou, Podul Traian, și era o imagine dinaia grozavă! Era interesant! Anul 2020, decembrie, a fost cea mai grea lună și am crezut că niciodată n-o să pot să trec de ea. Iată-mă aici, patru ani mai târziu, aproape.
Silvian Nanea — De unde puterea de a merge mai departe?
Denis Farcău — Tot timpul am știut că orice greutate vine asupra ta, e doar o perioadă. Nu așa va arăta viața ta, e doar o perioadă, o zi, o lună, un an și dincolo de ea există gloria, să zic așa. E atât de simplu. Azi a plouat la noi în Arad. Dar știi cu siguranță că după ploaia aia, după frigul ăla, după, îexistă un soare și vor veni zile faine cu soare. Și mi-am dat seama că oricât de multe încercări vin, dincolo de încercare există momentul ăla de glorie al tău, fiecare încercare te va face mai tare și la un moment dat zici: Când vine? Încă una… serios? Nu știu, le iei așa zâmbind, știi? Le iei cu calm, le iei cu: Ok, hai să vedem ce putem face! Și așa mai departe. Deci, ideea că știi că după o încercare, există gloria pentru tine. Aia mă face să merg mai departe.
Silvian Nanea — Se zice că din suferință evoluezi, dar de multe ori, parcă prea multă suferință, știi? La un moment dat zici: Mai dă și în altă parte să evolueze și alții!
Denis Farcău — Da, la un moment dat te saturi, știi? La un moment dat, greșeala pe care eu am făcut-o și cred că o fac foarte mulți, e că ne comparăm. Te compari cu ăla din generația ta: Băi, ăla a reușit! Mie de ce mi se întâmplă? De ce mie? Ce am făcut? Am dat în cap la cineva, am distrus pe cineva? Pe bune… ce am făcut? De eu nu pot să am aia, aialaltă. Greșeala e că nu înțelegem că fiecare avem călătoria noastră în viața noastră și când unul e sus, tu s-ar putea să fii jos. Dar și tu, când vei fi sus, altul va fi jos și nu-i ideea de cine-i mai bun, cine-i mai corect! Fiecare avem călătoria noastră și când tu ești sus, eu sunt jos. Dar vine și vremea mea. Nu înseamnă că tu o să fii jos, dar fiecare avem parcursul nostru și n-ar trebui să ne comparăm cu nimeni. Pentru că, atunci când te compari, apar frustrări, probleme și așa mai departe. Invidie, dorința de a concura cu celălalt, care, până la urmă, îți distrug tot. Asta e doar părerea mea.
Silvian Nanea — Vorbim despre comparație. Eu zic că, comparația este foarte bună și foarte importantă, dar dacă ne comparăm noi înșine, cu ce am fost acum un an, trei, și vedem dacă am evoluat sau am făcut ceva în plus. Am crescut pe plan personal, profesional. Sau, nu?
Denis Farcău — Da, da. Asta e foarte bună! Să te duelezi mereu cu tine, sau cu tine cel de ieri. Și eu am o idee de a mea: să fii astăzi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât astăzi. Și atunci, cu siguranță voi reuși cândva, nu știu când!
Silvian Nanea — Ai menționat adineauri și te-ai referit și la Dumnezeu, sau la o forță spirituală care cumva, te-a ajutat sau te-a ghidat în viață. Cum vezi aici influența, sau cum vezi influența divină asupra noastră, personal, și a scopului pe care dorim să îl realizăm de fapt ?
Denis Farcău — Eu cred cu tărie că fiecare om care e pe pământ, e pe pământ cu un scop. Și omul trebuie să descopere acel scop, și cred că fiecare poate să-l descopere. Nu există persoană care să zică: Băi, nu știu care-i scopul meu pe pământul ăsta! Scopul s-ar putea să fie ceea ce-ți place să faci, da? Și în momentul în care ceea ce-ți place să faci, ajută pe cei din jur, s-ar putea să fii pe un drum bun. Dacă ție îți place să faci ceva și atunci cei din jurul tău au de suferit, clar nu-i bine și eu cred că, Dumnezeu, pentru mine, are un scop clar și bine definit. Și eu îmi știu scopul și l-am văzut de foarte multe ori ajutându-mă. Mi s-a întâmplat odată, și aia a fost o chestie mega wow pentru mine! Eram în piața Rușilor, unde se face noua piață a Catedralei, și am avut o perioadă în pandemie în care eram cu doua business-uri, închiriasem și un hotel care mergea în jos rău, nu deschisesem cafeneaua, aveam trei angajați, pentru că era un proiect european, aveam foarte multe investiții. Mai aveam nevoie de foarte mulți bani și nu știam dacă o să deschid. Și țin minte că eram acolo și căutam ceva, că se stricase ceva la o cameră de la hotel, era horror, totul era distrus. Nu mai aveam nicio bucurie. Nu mai vedeam nici măcar să ai o speranță că… băi, hai că peste o săptămână va fi mai bine! Și am primit un mesaj cu o poprire. Acuma, nu știu dacă ți s-a întâmplat, dar să primești un mesaj cu o poprire, să știi că și ăia puținii bănuți pe care-i faci o să ți-i ia cine ți-a făcut poprirea și e groaznic! Dar în momentul care am primit poprirea respectivă, auzisem eu la un radio acolo din piață, îl auzisem pe Buzdugan. Aveau Buzdugan cu Morar o emisiune, habar n-am ce au ei pe acolo, și la un moment dat unul dintre ei zisese o chestie simplă: ,,Băi, să știi că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce!’’ Și eu chiar atunci primisem poprirea și am primit-o cu bucurie. Ceea ce-i stupid! N-ai cum, băi, n-ai cum să te bucuri, dar am zis ok, dacă am primit-o, înseamnă că pot s-o duc. Dumnezeu nu-mi dă mai mult și pentru mine a fost o revelație dinasta, super mega wow! Și am putut să merg mai departe efectiv și uite-mă după trei ani, chiar dacă încă mai sunt greutăți, că business-ul înseamnă greutăți, n-ai cum. Trăim și în România și asta e mirific! Dar, uite că am reușit să merg mai departe. Și știind că Dumnezeu e alături de mine, orice ar veni, oarecum știi că, chestiile alea îți clădesc caracterul și până la urmă ți se întâmplă ce ți se întâmplă pentru ca să poți să ajuți și pe alții. Cam ăsta-i scopul meu. Am trecut prin atâtea, voi mai trece, dar vreau la un moment dat să pot să întind mâna în stânga și în dreapta să-i ajut și pe alții care au fost acolo pe unde am fost și eu.
Silvian Nanea — Cât de des te rogi?
Denis Farcău — Zilnic. Chiar dacă nu o mai fac, trebuie să recunosc, nu o mai fac în modul în care o făceam înainte. Înainte o făceam destul de religios și credeam că dacă mă rog, Dumnezeu va fi cu mine, ceea ce e o greșeală fantastică. Dumnezeu nu-i cu noi dacă ne rugăm, dacă citim din Biblie, dacă facem fapte bune. Văzusem la un moment dat o chestie, care pentru mine a fost fantastică. Sper să nu o greșesc, dar hai c-o zic: har, înseamnă să primești ceea ce nu meriți, milă înseamnă să nu primești ceea ce meriți. Și mi-am dat seama că Dumnezeu e cu mine indiferent de ce voi face eu, asta nu înseamnă că o să fac de toate. Nu. Dar, am o relație cu el mult mai sinceră. Doamne, am avut momente când am zis: Băi, cred că nu exiști! Ști că se întâmplă niște chestii în viața asta, chiar cred că nu exiști. Dar oarecum, perspectiva asta îmi dădea voie să fac cam ce vreau eu, ceea ce nu-i ok, și când ziceam chestia asta, nu-l simțeam pe Dumnezeu mânios, îl simțeam: Ok, hai s-o luăm de la capăt. Hai să vedem de ce crezi tu asta, hai să povestim. Chestie dinasta, o relație cum ar trebui s-o ai cu oricine.
Silvian Nanea — Deci, nu folosești rugăciunea ca un ritual să zic, în fiecare dimineață sau în fiecare seară la ora cutare, mă rog, nu știu, stând în genunchi sau într-un loc al casei într-un anumit fel, și pur și simplu direct, ca o conexiune cu cel de sus?
Denis Farcău — Da, da. Nu mai vreau să am reguli, nu mai vreau să am, cu toate că unii așa funcționează și funcționează foarte bine. Nu zic că e greșit să funcționeze așa, dar cred că Dumnezeu te vrea oarecum activ oricând în viață și să fii foarte liber cu el, independent de anumite reguli, care uneori ne cam… știi, ne rugăm seara numai că trebuie, ca să nu zicem că nu ne-am rugat și ai zis-o și tu, ceva, o rugăciune acolo și hai am bifat-o, meargă! Nu, nu cred că despre asta e vorba.
Silvian Nanea — Referitor la rugăciune, mi-am adus aminte acuma de o relatare pe care am auzit-o recent, în care un țăran, să zic, mergea la biserică, se punea într-un colț în genunchi cum știa el și se ruga pur și simplu. Cuvinte simple: Doamne ajută-mă, cu animalele mele sau cu pământul meu să se facă. Așa, la care un preot de acolo auzindu-l o data, de doua ori, de trei ori, a venit la el și i-a zis: Dragă, hai sa te învățăm cum să te rogi, că nu prea știi! Și i-a explicat niște metode, ce să zică, cum să zică, cum să se adreseze, la care țăranul încet s-a conformat. Niște formule să zică, dar era trist. Azi, mâine, poimâine, era trist. După aia, preotul și-a dat seama că, de fapt, el încerca să formuleze cumva rugăciunea dar și-a pierdut conexiunea cu cel de sus.
Denis Farcău — Exact, exact! Oarecum, sufletul lui era încătușat, deci nu mai exista exprimarea aia liberă. Eu nu zic, că poți să-ți permiți să vorbești cu Dumnezeu oricum, dar cred că Dumnezeu preferă pe cineva sincer în locul cuiva care are niște reguli. Care zice: Doamne vezi că eu astăzi m-am rugat, am pretenții de la tine. M-am rugat, fă ceva! Fă să fie bine! Vezi că am și ajutat! Acuma mă aștept să fie mai bine luna viitoare, din perspectiva banilor. Eu cred că Dumnezeu, că astfel de oameni cam îi numește: fățarnicilor! Că asta vorbește și Biblia. Sinceritatea e mai presus de orice, eu așa văd lucrurile.
Silvian Nanea — Ai încercat să meditezi?
Denis Farcău — Da, dar oarecum zona mea de meditat are foarte multă legătură cu muzica. Când sunt în perioade super, super nașpa, îmi pun căștile pe urechi, ascult muzica mea și oarecum reușesc foarte bine să meditez. Adică, să-mi duc toate gândurile într-o zonă în care să stau de vorbă sincer cu mine, să văd unde am fost ce nu trebuie, să văd unde am greșit, să văd unde am zis prostii, să văd unde m-am dus pe o cale care nu e ok, momentele alea sunt momente în care recunoști că: am fost cam fraier acolo, nu trebuia să zic aia. Și cam ăsta-i modul meu de meditat. Acuma, nu știu la ce te referi prin meditație?
Silvian Nanea — Te-am întrebat referitor la meditație că, discutând și despre rugăciune, mi-a rămas în minte un lucru, în care spunea cineva că rugăciunea este modalitatea sau conexiunea cu divinitatea, sau cu Dumnezeu și în rugăciune și meditație poți să ajungi la această conexiune, dar zicea: ,,În rugăciune, tu vorbești și Dumnezeu ascultă, și în meditație tu taci, Dumnezeu vorbește.’’
Denis Farcău — Da, da. Categoric!
Silvian Nanea — Și eu, în zona aceasta spirituală, să zic, nu a fost o prioritate pentru mine meditația în anii anteriori, dar ulterior, studiind sau descoperind și ajungând și la meditație, am încercat și eu să meditez și să văd exact cu ce mă ajută, sau cum poate să fie benefică pentru mine această formă de conexiune, să zic, cu divinitatea. Și mi-a plăcut foarte mult când am auzit această paralelă cu rugăciunea, în care chiar am realizat într-adevăr, faptul că stai, încerci să deconectezi de la tot ceea ce este exterior, de fapt, te ajută cumva să reflectezi, nu? La tine și la conexiunea ta cu divinitatea.
Denis Farcău — Din perspectiva asta meditez, dar ca să ajung în starea aceea am nevoie de muzică. Cred că așa funcționez eu, să mă duc într-o stare, nu sentimentală, dar într-o zonă în care să tac uneori, să vorbesc cu mine, că am și eu să-mi spun niște chestii, să mă trag eu pe mine de urechi, dar în care și Dumnezeu să-mi vorbească, să-mi zică unde ar trebui să mă duc, ce ar trebui să fac și așa mai departe. Alții reușesc, poate, fără muzică, alții reușesc, nu știu, doar citind și după aceea meditând, sau fiecare cred că are metoda lui.
Silvian Nanea — Da, de fapt sunt mai multe modele sau variante de meditație în care chiar și muzica pe anumite frecvențe te ajută să te conectezi cumva. Tu, cu tine și cu divinitatea. Hai să ieșim puțin din zona asta așa de profundă, e bine de explorat și partea asta și mult de vorbit, și să revenim un pic la partea asta de inspirație, de ce putem face noi astăzi, în prezent, pentru a privi cu încredere spre viitor și am văzut că ești foarte prezent în mediul online pe toate canalele sociale și spune-ne, cu ce te ajută? Și dă un sfat, antreprenorilor! Orice antreprenor care are o companie, o firmă, de ce ar trebui acesta să aibă curajul să iasă pur și simplu în online și să-și promoveze până la urmă, businessul lui.
Denis Farcău — Pentru că, în ziua de astăzi principala metodă, sau cea mai bună metodă de a-ți vinde businessul, e brandul. Dacă oamenii nu știu de brandul tău, oamenii nu vor cumpăra ceea ce ai. Indiferent că vorbim de un produs, sau că vorbim de un serviciu și asta poate să fie de bine, sau de foarte rău. Pentru că știm branduri care se vând foarte bine, dar sunt de o calitate foarte proastă și sunt n exemple, dar eu consider că poți să ai un produs, sau un serviciu foarte bun care să nu se vândă, pentru că nu ai brandul. Și eu când zic de brand, zic de imaginea aia care e în fața oamenilor, pentru că în online, cam asta au făcut. Dacă intri pe online, indiferent de ce vorbim, și afli de un brand și îl vezi tot mai des, la un moment dat, când mergi în magazin, îl cumperi.
Silvian Nanea — Ai încredere!
Denis Farcău — Da, se întâmplă o chestie dinasta psihologică, care e reală. Citisem ce spunea Dan Negru, pe care îl apreciez enorm, spunea că în momentul în care Simona Halep era numărul unu Double WTA, primea de la Nike 1,5 milioane de euro cred că, pe an. Sharapova era pe locul 30 WTA, primea 88,5 milioane de la Nike și nu prea are logică. Cum? Pentru că brandul Sharapova se vinde mult mai bine, cu toate că Sharapova era într-o stare sau într-o condiție fizică mult mai proastă decât Simona. Locul 30 versus locul întâi, despre ce vorbim? Adică, locul întâi ar trebui să fie cel mai premiat și uite, nu-i așa, pentru că brandul vinde. Ar trebui să iasă în online, pentru că trebuie să se facă cunoscut mai ales că, concurența e fantastică. Adică, în ziua de azi, apar la firme și la business-uri de nu e adevărat! Și dacă nu ieși acolo, în față, oamenii nu vor ști de tine. Dar dacă ieși și ai doar brandul și n-ai un produs foarte bun, sau un produs bun, acolo cred că e o problemă. E o problemă, dar uite că oamenii cumpără brandul și nu-i interesează neapărat produsul. Cu toate că noi, ca antreprenori, trebuie să oferim calitate din ce în ce mai bună, pentru că n-ai cum să fii bun din prima. Nu poți să-ți deschizi un business și să fii cel mai bun, dar înveți. În fiecare zi înveți, te dezvolți și devii din ce în ce mai bun.
Silvian Nanea — În mod normal trebuie cumva o creștere pe mai multe paliere, nu doar într-o parte. Degeaba ai un produs foarte bun și calitativ, dacă nu este cunoscut, degeaba ai sistemul de management pus la punct, dacă nu ai produsul bun și toate, până la urmă, trebuiesc îmbinate, și aici iarăși, insist cumva pe partea de antreprenori, pentru că ai experiență în vorbitul în public, și aici văd din partea multora cumva, o teamă, sau o reticență de a ieși în fața camerei. Uite, de exemplu, ca acum, și a vorbi pur și simplu. Cum poate scăpa, cumva, sau cum poate trece de acest trac? Oare ne dai niște sugestii?
Denis Farcău — Cred că cea mai bună… râd un pic, pentru că m-am confruntat cu întrebarea asta și m-am confruntat și eu, cea mai bună metodă de a scăpa de frica de vorbit în public, e să vorbești în public. Și știu că sună dezamăgitor soluția asta, știu că foarte mulți vin cu tot felul de exerciții de respirație de a face chestii înainte, cea mai bună metodă de a scăpa de frica de a vorbi în public, e să vorbești în public. Am avut-o și eu și continui s-o am, eu nu cred că noi ca oameni scăpăm de frică, cred că reușim s-o controlăm. Din dușmanul nostru s-o facem prietenul nostru, din dușmanul ăla care vrea să ne bată, să facem partenerul ăla de dans cu care să oferim artă. Și acuma, dacă urmează peste jumate de oră să vorbesc în public, aș fi emoționat, dar le gestionez diferit. De ce? Pentru că am experiență, pentru că am vorbit în public și cel mai important lucru e să accepți că te poți face de râs. Pentru că se întâmplă ceva și am să zic și ce. Publicul, oarecum ne oglindește. Dacă tu ești în față, publicul îți e prieten și nu vrea neapărat ca tu să greșești, dacă greșești și ești stânjenit și arați asta, publicul se va comporta ca atare. Și va fi și el stânjenit, și lui îi va părea rău, și ție îți pare rău, și e o chestie dinaia de penibil, dar dacă tu o gafezi și tu râzi de gafa aia, oamenii zic: ,,Ok, e normal să greșești. Noi nici nu putem să fim acolo pe scenă, noi suntem în public. Dă-ți voie, nu-i nimic, hai, mergi mai departe.’’ Uite mi s-a întâmplat la un moment dat, eram la un eveniment și moderam o nuntă și la un moment dat cred, sunt sigur că am spus dar creierul meu nu mi-a spus chestia asta: urmează să servim micul dejun. Da’ păi noi vorbeam de aperitiv! Și eu văd că râd oamenii și în cap eram: Băi, ce glumeț sunt eu! Și tot am zis asta și la un moment dat, mireasa a zâmbit, zice: ,,Denis, noi nu mâncăm micul dejun, e aperitivul!’’ Ce am făcut? M-am jucat cu chestia asta pe tot parcursul evenimentului și când urma să zic de aperitiv eu ziceam intenționat micul dejun și oamenii râdeau. Pentru că, ok, am greșit, mi-o asum și hai să facem bâză, între ghilimele, de chestia asta. Da, și oarecum, dacă reușești să zici: Băi, sunt om și pot să greșesc, e un lucru normal. Hai să mergem mai departe! Vei reuși oarecum să te dezvolți și să devii din ce în ce mai bun, să devii mai natural. Când devii natural, pe scenă lucrurile se schimbă. E ca la mașină, da… când ești prima dată șofer, e groaznic! E groaznic, nu știi ce să faci cu schimbătorul, cu oglinzile, cu mașina, să te ferească! Dar după câțiva ani, e natural, e o plăcere. Te gândești ce mașină să conduci, câți cai are aia, cum e aia… e o experiență.
Silvian Nanea — Am vrut să te provoc, cumva, cu această întrebare, pentru că a fost o provocare și pentru mine, o decizie, cumva destul de grea ca să ies în fața camerei și în online, cu toate că eu am stat ani de zile în spatele calculatorului activând într-un business de comerț online și prima dată când am filmat un podcast, să zic, sau o înregistrare, aproximativ așa cum suntem noi astăzi aici, dar nu așa de aranjați, am filmat o oră, și nici n-am publicat acea înregistrare, ci doar niște shorturi de acolo. Și acele shorturi, dacă se uită careva pe Facebook sau pe TikTok în istoric, sunt acolo. Acum, dacă mă uit, parcă sunt jenante, dar le-am lăsat acolo. Am zis: așa cum sunt, le las acolo. Ăsta este parcursul meu.
Denis Farcău — Da și știi ce se întâmplă? În momentul în care începi, dai drumul la cameră, filmezi, e clar că nu le știi pe toate și că vei face multe greșeli.
Silvian Nanea — Categoric!
Denis Farcău — Dar după ce te vei uita la filmare, vei spune: ,,Hm, cred că ar trebui să știu cum să editez.’’ Și vei căuta cum să editezi, cum să faci, afli că-ți trebuie aplicația aia, afli că dacă vrei să folosești aplicația aia, îți trebuie aia, și ce poți să faci. Și începi să te dezvolți, să devii mai bun de la clip la clip și să-ți placă chestia asta, și se mai întâmplă ceva, când începi să faci un lucru, nu știi unde vei ajunge și asta e fantastic! Noi am început, și asta e ciudat, noi am început să filmăm doar în august, trebuie să intrăm pe online să știe oamenii de noi, ok, chiar dacă noi considerăm că suntem buni, n-avem brandul, nu știe nimeni de noi. Și nu ne-am dat seama că vom ajunge unde am reușit până acum. Calea a fost superbă, am prins niște chestii, oportunități. Ei, dar dacă nu începeam atunci, nu se întâmpla nimic, absolut nimic. De aia, e important să începi și să lași viața să te surprindă, pentru că te va surprinde în mod plăcut.
Silvian Nanea — Și să nu aștepți ani de zile să te pregătești, să te pregătești! Ci pur și simplu doar aruncă-te în arena cu lei și cu siguranță mușcat, un pic, o să fii, dar nu te va distruge.
Denis Farcău — Cât de fain este să vii după aceea în tribună, ca un îmblânzitor de lei, e mișto de tot și se poate întâmpla chestia asta.
Silvian Nanea — Aș mai vrea să mai punctăm un lucru, dacă ne ajuți. În perspectiva asta de a privi spre viitor, în ultima perioadă, eu personal, sincer, am fost foarte entuziasmat de inteligența artificială și ce se poate face pe partea de promovare, marketing, comunicare și nu numai, în domeniul ăsta, cum vezi tu evoluția asta în antreprenoriat și pentru un utilizator normal?
Denis Farcău — Mi se pare că cine nu se va apleca măcar să aibă niște noțiuni de bază, vorbim de ChatGPT și tot ce înseamnă inteligența artificială și așa mai departe, va pierde un tren important, foarte important. Lucrurile, îmi dau seama că se schimbă enorm de mult, într-un timp scurt. Evoluează! E ca o cursă dinasta galopantă, dar în care ți se dau niște lucruri pe față. Adică, băi, a apărut ChatGPT-ul, inteligență artificială, poți să faci o grămadă de alte chestii, apar aplicații! Dacă n-o s-o folosim noi, ca antreprenori, la un moment dat vom muri, și cei care o folosesc, vor înflori. Pentru că așa e lumea asta făcută, nu mai poți. Nu știu dacă se mai gândește cineva să facă marketing în ziua de astăzi cu pliante. Să mergi să le pui pe la blocuri sau nu știu ce. Mai sunt câteva, dar poți să faci cu reviste, că vinzi într-un magazin și așa, dar nu mai merge metoda aia. Și aia poate mergea acum 15 ani, s-au schimbat lucrurile.
Silvian Nanea — Sau reclamă la ziar.
Denis Farcău — Sau reclamă la ziar, cine se mai duce să facă? Exact. Aia mergea atunci. Acuma reclama și marketingul se fac total diferit și chestia de inteligență artificială mie mi se pare uau! Deci mă ajută enorm! Chestii super simple, băi, vreau să par deștept, să trimit un e-mail, am intrat la ,,prietena mea’’ ChatGPT-ul, am impresia că e o femeie, nu știu de ce. Vorbește prea frumos cu tine! Și zic: ,,Am nevoie de datele respective.’’ Bam-bam! Și-mi face enorm de frumos și am câștigat o grămadă de timp, și par și inteligent pentru că-mi dă și gramatică și e super mega mișto. Și te ajută enorm, enorm. Aici se va da bătălia. Cine acceptă schimbările astea, va reuși, cine nu, se va târî sau va supraviețui. Cam asta e ideea. Și poate, provocarea, scuză-mă că din nou intervin, poate provocarea e să știi cum să iei inteligența artificială și să o modelezi pe business-ul tău, sau s-o lași să te ajute. Poate aici e provocarea care ar trebui, sau la care va trebui să facem față.
Silvian Nanea — Da. Un pic din experiență zic că, la cum am utilizat-o eu, trebuie cumva să te apleci, să știi cum s-o folosești. Că și acolo la GPT, la fel ca și pe Google, dacă pui o întrebare generală sau ceva general și nimic specific, o să-ți dea un răspuns așa… Și atunci, o să zici că aberează! Dar, dacă ceri lucruri specifice și cu detalii, și intri mai în detaliu și mai în detaliu, și nu te bazezi 100% pe ea, că de multe ori clar, mai fabulează un pic, dacă nu are chiar informația pe care o cauți tu, atunci într-adevăr, este de mare ajutor și aici aș vrea cumva să punctez și să îndemn pe toți cei care conștientizează că vor să-și îmbunătățească viața lor. Să se aplece cu toată atenția spre cum poate să utilizeze inteligența artificială în domeniul lui și aici îți mai dau un exemplu. Am încercat pe un amic, așa la vreo 60 de ani, să îl ajut cumva cu ChatGPT, să-i arăt cum poate să-l ajute, că era foarte reticent. Adică, ce-mi trebuie mie la 60 de ani ChatGPT? Și mă gândeam, cumva să-l ating personal, știi? Să fie interesat. Și zic: ,,Hai, spunem-mi un lucru, sau un hobby, sau o chestie pe care tu ți-ai dori-o cumva, să o îmbunătățești, și n-ai avut ocazia până acuma!’’ Și m-a surprins așa în mod deosebit, mi-a zis: ,,Băi, când eram eu mai tânăr am făcut vreo patru ani de pian și aș vrea să mă învăț, sunt niște programe acolo pe internet, niște soft-uri în care să fac eu niște muzică. Eu nu sunt acuma în domeniul ăsta, dar știi cum se numesc acele programe?’’ Nu știu exact, bun. Hai să-i zic la ChatGPT și zic: Uite, eu, acum două 20 de ani am făcut patru ani de pian și aș vrea să îmi îmbunătățesc cunoștințele în editare muzică pe internet, spunem-mi niște soft-uri sau programe pe care ar trebui să le învăț. Pac! Le-a dat. Zic: ,,Recunoști ceva de aici?’’, ,,Da, uite ăsta!’’, ,,Ok, câte ore ai timp pe săptămână ca să-ți dedici proiectului acestuia?’’, ,,Păi, vreo patru ore.’’ Ok. Și i-am zis la GPT: ,,Fă-mi un plan pe următoarele 90 de zile, am la dispoziție doar patru ore pe săptămână. Adică, două ore cu două ore și spunem-mi ce trebuie să fac ca să învăț să editez cu acel program și dă-mi și resursele necesare.’’. Pur și simplu i-a dat săptămâna 1, pac-pac-pac, YouTube, link-ul de pe YouTube, săptămâna doi, trei așa mai departe. Și a rămas așa impresionat!
Denis Farcău — Da, da. Așa am făcut și eu. Am zis: ,,Fă-mi un curs de improvizație teatrală, vreau să dezvolt abilitățile următoare: copii sau adolescenți între 12 și 15 ani.’’ Imediat mi-a dat structurat. Fenomenal de fain. Da, te ajută enorm.
Silvian Nanea — Dar, asta, reamintim că nu înseamnă că nu mai punem mâna pe carte!
Denis Farcău — Deloc. E doar un ajutor, nu ceva pe care ar trebui să ne bazăm total. Pentru că dacă te bazezi doar pe chestia asta, se rupe ceva din tine. Da, e un ajutor enorm, fantastic, care va face diferența, dar până la urmă, tu trebuie să fii acel om care să te dezvolți zilnic, să te educi și să vrei mai mult.
Silvian Nanea — Denis, îți mulțumesc pentru discuția avută!
Denis Farcău — Și eu!
Silvian Nanea — În final, dacă dorești să spui un mesaj, sau ceva pentru a-i încuraja pe cei care ne urmăresc? Să conștientizeze ce pot, și e momentul de a face ceva pentru ei. Ca să privească cu încredere spre viitor!
Denis Farcău — Dacă tot vorbim de viitor, cel puțin pentru mine, dar cred că va fi un ajutor pentru mulți, de cele mai multe ori trăim în trecut. Rămânem blocați din cauza a ceea ce ni s-a întâmplat. Eu încerc, și fac asta zilnic, să-mi iau trecutul, să învăț din el, să trăiesc prezentul cu tot ce am mai bun, dar întotdeauna cu perspectivă de viitor. Asta înseamnă că-mi fac planuri, știu unde vreau să ajung, știu ce o să fac la 60 de ani și construiesc pe chestia asta. Prea mulți trăiesc prezentul gândindu-se la trecut și dând vina pe unul și pe altul, nu trăiesc prezentul și n-au nicio perspectivă de viitor. Ar trebui să luăm trecutul, prezentul și viitorul și să-l facem așa, un atu al nostru, ca să avem o viață împlinită.
Silvian Nanea — Deci să privim spre trecut, dar acum, în prezent, să zicem, ok, nu mă uit că părinții mei n-au avut posibilitatea să mă trimită la nu știu ce facultate, sau alte exemple, și să vedem astăzi unde sunt? Ce pot face cu perspectivă de viitor?
Denis Farcău — Am un prieten, care nu e foarte mândru de părinții lui, dar experiența din trecut l-a făcut să spună: ,,Voi fi un tată extraordinar pentru copiii mei!’’ Nu a spus: ,,Eu n-am avut, nici ai mei n-o să aibă.’’ A învățat din trecut, trăiește prezentul ca un tată extraordinar și muncește ca să le ofere lui și familiei un viitor.
Silvian Nanea — De fapt, cum ne raportăm noi la experiența pe care am avut-o, este cel mai important. Îmi aduc aminte acum de un exemplu, în care doi frați cu aceiași părinți, au primit aceeași întrebare, unul la o vârstă, la acel moment era bețiv și celălalt nu punea gura pe alcool. Și i-au întrebat: de ce ai ales să faci asta? El, care era bețiv, zice: ,,Păi cu un tată ca al meu, alcoolic, ce să devin?’’ Celălalt, fratele lui, la fel a zis: ,,Păi, cu un tată ca al meu, alcoolic?’’
Denis Farcău — Clar, două perspective.
Silvian Nanea — N-a pus gura pe alcool. Două perspective. Cum ne raportăm la experiența avută, contează!
Denis Farcău — Categoric. Enorm!
Silvian Nanea — Dragilor, nu uitați să vă abonați la canal, să bifați acolo clopoțelul pentru a fi notificați la următoarele podcasturi. Vă mulțumim pentru că ne urmăriți și priviți cu încredere spre viitor!